Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA FOCȘANI

SENTINȚA PENALĂ NR. 2619

Ședința publica din data de 03.12.2014

INSTANTA CONSTITUITA DIN

PREȘEDINTE: P___ I____-I_____

Grefier: C_______ F_____ R_____

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A___ D_____ Rîșca din cadrul Parchetului de pe lângă Judecatoria Focșani

Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul G____ I__, trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 4504/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecătoria Focșani pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul și persoana vătămată G____ A________ asistată de ocrotitor legal G____ Anișoara și de apărătorul desemnat din oficiu av. S_________ R______ cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2741/2014 la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței de judecată faptul că procedura este legal îndeplinită și că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care,

Instanța verifică identitatea inculpatului G____ I__, iar în baza art. 374 alin. 1 C.p.p, procedează la citirea actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată.

În temeiul art. 374 alin.2 C.p.p., președintele completului explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce și încunoștiințează pe acesta cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație.

În baza art. 374 alin. 3 Cpp, instanța aduce la cunoștință persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătorești, aceasta înțelegând să se constituie parte civilă, declarație consemnată și atașată la dosarul cauzei.

În temeiul art 374 al. 4 C.p.p, instanța pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p.

Inculpatul înțelege să uzeze de dispozițiile art. 396 alin.10 Cpp.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord.

În baza art. 375 alin. 1, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 396 alin. 10 Cpp., declarația inculpatului fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 387 și 388 C. proc. pen. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, expune pe scurt situația de fapt reținută în rechizitoriu și având în vedere declarația de recunoaștere a săvârșirii faptei dată în fața instanței coroborată cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale apreciază că vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită.

Solicită condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia să se aibă în vedere disp. art. 396 alin. 10 Cpp.

Fată de faptul că inculpatul ar trebui să fie în libertate pentru a achita pensia de întreținere apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectiva a acesteia, solicitând să se dispună suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei în temeiul art. 91 Cp, cu stabilirea unor măsuri și obligații in sarcina inculpatului.

Mai solicită să se aibă în vedere adresa înaintată se Spitalul Sf. P_________ aflată la dosarul de urmărire penală în legătură cu problemele de sănătate pe care le are inculpatul si să se aprecieze dacă este cazul să se impună și urmarea unui tratament medical pentru rezolvarea acestor probleme.

Pe latură civilă solicită respingerea acțiunii civile ca inadmisibilă având in vedere ca infracțiunea de abandon de familie nu are latură civilă, precum și stabilirea unui termen de supraveghere, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Apărătorul părții civile, având cuvântul, solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea la individualizarea căreia să se aibă în vedere disp. art. 396 alin. 10 Cpp și considerând că in interesul minorului este ca inculpatul să fie în stare de libertate pentru a achita pensia de întreținere, solicită să se dispună suspendarea sub supraveghere.

Pe latură civilă solicită admiterea acțiunii civile cu obligarea inculpatului la suma aferenta perioadei 11.10.2011 până în prezent.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, precizează că nu a avut cu ce achita.

Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare după terminarea ședinței de judecată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele :

Prin Rechizitoriul nr. 4504/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani din data de 22.05.2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.05.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului G____ I__, fiul lui M____ și Sița, născut la data de 05.06.1968 în ___________________________, cu domiciliul în ___________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen. (corespondentul art. 305 alin. 1 lit. c C.pen. din 1969).

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, începând cu data de 11.10.2011, inculpatul nu a achitat cu rea-credință pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească, în favoarea minorului G____ A________-C_____, născut la data de 28.01.2001.

Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă : plângerea și declarațiile numitei G____ Anișoara, declarații martori, proces verbal de ascultare a minorului, declarațiile inculpatului, adresa nr. xxxxx/24.09.2013 a AJOFM V______, adeverința medicală emisă de Cabinetul medical uman din ________________________. 5214/19.09.2013 a Primăriei ________________________. 8068/912/02.09.2013 a ITM V______, adresa nr. xxxxx/16.10.2013 emisă de ANAF V______, referat de anchetă socială, adresa nr. xxxxx/PF/VN/16.12.2013 a PNT Focșani, adresa nr. xxxxx/16.12.2013 a SPCLEP Focșani, adrese emise de Spitalul Județean de Urgență Sf. P_________ Focșani, mandate de aducere și procese verbale de căutare și verificări, sentința civilă nr. 360/24.01.2012 a Judecătoriei Focșani, proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, certificat de naștere al minorului și fișa de cazier judiciar.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 02.07.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, fixând termen de judecată la data de 08.10.2014.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită din data de 05.11.2014, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa. De asemenea, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Acesta a precizat că este de acord să beneficieze de aceste dispoziții , sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar. La același termen, instanța, apreciind asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, a încuviințat probele administrate în faza de urmărire penală. La dosar nu au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:

În fapt, inculpatul G____ I__ a fost căsătorit cu numita G____ Anișoara, din această relație născându-se un nr. de trei copii, printre care și minorul G____ A________-C_____ - la data de 28.01.2001.

Prin sentința civilă nr. 360/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus încredințarea minorului către mama G____ Anișoara și obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 120 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 11.10.2011, până la data majoratului minorului.

Inculpatul nu a plătit niciodată pensia de întreținere în cuantum de 120 de lei lunar stabilită în favoarea fiului său, cu rea intenție, pe o perioada mai mare de trei luni. Din probele administrate, rezultă că, de la data pronunțării sentinței civile nr. 360/24.01.2012 și până în prezent, inculpatul nu a plătit nicio sumă de bani cu titlu de pensie de întreținere.De asemenea, instanța mai reține că, inculpatul nu are un venit stabil, dar lucrează ca zilier, obținând venituri ocazionale.

Așadar, instanța constată că, în mod indubitabil, în toată perioada începând cu luna octombrie 2011 și până în prezent, obținând venituri care puteau acoperi atât nevoile personale cât și pe cele ale fiului său, inculpatul nu a mai achitat lunar și în cuantumul stabilit de instanță pensia de întreținere la plata căreia a fost obligat.

În același timp, instanța reține că inculpatul nu a făcut dovada imposibilității sale obiective de a achita lunar pensia de întreținere, astfel că, în lipsa unor elemente indubitabile care să releve o atare situație de fapt, urmează a se reține reaua sa credință în ceea ce privește neachitarea pensiei de întreținere, aceasta reieșind și din declarațiile sale, în care a arătat faptul că a considerat că nu are suficiente venituri care să-i permită să achite pensia de întreținere, deși raportul dintre cuantumul veniturilor realizate și cuantumul pensiei de întreținere îi permitea acest lucru, fără a avea repercursiuni grave asupra nivelului său de trai. Așadar, neplata pensiei de întreținere în tot acest interval de timp s-a datorat relei sale credințe, dat fiind că inculpatul dispunea de posibilități financiare pentru a-și îndeplini această obligație nu numai legală, dar și morală.

Chiar dacă inculpatul nu a mai avut un loc de muncă stabil și nu a realizat venituri constante, fapt ce rezultă din coroborarea înscrisurilor anterior indicate cu depozițiile inculpatului, aceasta nu îl scutește de obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea copilului său. Se prezumă astfel că, în condițiile în care inculpatul dispune de mijloace pentru a se întreține pe sine chiar și în lipsa unui serviciu, întrucât fiind sănătos și apt de muncă, dispune de mijloace pentru a contribui financiar și la creșterea și educarea minorului, fiind cunoscut faptul că în cazul persoanelor care nu sunt angajate, pensia de întreținere se calculează raportat la venitul minim pe economia națională, sens în care instanța reține că veniturile obținute chiar și în mod sporadic de către inculpat erau suficiente pentru a achita pensia stabilită pe cale judecătorească.

Așadar, instanța reține că probatoriul analizat în considerentele ce preced susține întocmai situația de fapt prezentată de partea vătămată/civilă minoră.

În acest context, instanța reține că depozițiile părții vătămată/civile se coroborează cu probatoriul cauzei, împrejurare în raport de care constată incidența în cauză a prevederilor, potrivit cărora declarațiile părții civile făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În concluzie, se constată că situația de fapt descrisă anterior este pe deplin dovedită prin coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, din care rezultă că inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligația de a plăti pensie de întreținere în favoarea fiului său, în cuantumul stabilit în sentința civilă nr. 360/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Focșani, deși, pe de o parte, a avut mijloace financiare în acest sens, iar pe de altă parte, nu a dovedit că s-ar fi aflat în imposibilitate de a-și îndeplini această obligație. Așadar, instanța constată că încălcarea dreptului părții civile minore de a primi pensie de întreținere se circumscrie atitudinii exclusive a inculpatului de a nu își îndeplini obligația corelativă acestui drept, contrar celor statuate în mod definitiv prin hotărârea judecătorească sus-menționată.

Fiind audiat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere, motivând neplata pensiei de întreținere de faptul că nu a obținut venituri constante, nu are serviciu și desfășoară activități doar ocazional ca și zilier.

În drept, fapta inculpatului G____ I__ care, începând cu data de 11.10.2011, nu a achitat cu rea-credință pensia de întreținere în favoarea minorului G____ A________-C_____, stabilită pe cale judecătorească, prin sentința civilă nr. 360/24.01.2012 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen. (corespondentul art. 305 alin. 1 lit. c C.pen. din 1969).

Prealabil analizării conținutului constitutiv al infracțiunii, instanța constată că în cauză este îndeplinită situația premisă – constând în preexistența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să fie stabilită obligația de plată a pensiei de întreținere în sarcina inculpatului și în favoarea minorului, respectiv sentința civilă nr. 360/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Focșani, rămasă definitivă.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii, instanța reține că elementul material al acesteia constă într-o inacțiune, și anume neplata consecutivă a pensiei de întreținere timp de trei luni sau mai mult.

Având în vedere că, din probatoriul astfel cum a fost analizat în considerentele ce preced rezultă, fără îndoială, împrejurarea că, pe de o parte, pensia de întreținere a fost stabilită pe cale judecătorească, iar pe de altă parte, că nu a fost plătită mai mult de trei luni, respectiv pe o perioadă de trei ani - instanța reține că sunt îndeplinite și cerințele esențiale atașate elementului material al laturii obiective a infracțiunii.

De asemenea, având în vedere vârsta minorului care se află în continuarea studiilor, instanța reține că acesta se află într-o incapacitate prezumată de a obține venituri proprii în vederea întreținerii sale, conform C.fam.

Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv relațiile sociale care privesc familia din punctul de vedere al creșterii și educării minorilor și, în special, al legăturilor personale și patrimoniale dintre copii și părinții acestora. Reținând, așadar, că partea civilă este minor, având dreptul de a primi pensia de întreținere de la tatăl său, pensie al cărei rol, stabilit de principiile prevăzute în Codul familiei, este să îi asigure copilului condițiile necesare creșterii și educării sale corespunzătoare vârstei, prin neplata acestei sume este evident că s-a realizat urmarea imediată a infracțiunii, aceea a creării unei stări de pericol pentru normala dezvoltare a copilului.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții acestora, cu atât mai mult cu cât dragostea părintească, afecțiunea dintre copii și părinți, precum și respectul și grija pe care le poartă unii față de ceilalți se dezvoltă de-a lungul timpului și se păstrează, în mod firesc, pentru toată viața.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a N.C.pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Astfel, prin neplata pensiei de întreținere în cuantumul stabilit, inculpatul a prevăzut și urmărit posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la viața de familie, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză. În varianta prevăzută de C.pen., legiuitorul folosește pentru caracterizarea poziției psihice a făptuitorului expresia „cu rea credință”, ceea ce are în vedere ca o cerință esențială pentru existența intenției – directe sau indirecte – posibilitatea făptuitorului de a îndeplini obligația de întreținere pe care însă nu și-o îndeplinește, el având cunoștință de obligația stabilită în sarcina sa și acceptând sau chiar urmărind posibilitatea afectării dezvoltării și creșterii minorului prin neexecutare. Din probele administrate, instanța reține că inculpatului nu i-au lipsit cu desăvârșire resursele financiare, care să-i permită să-și achite măcar în parte, dacă nu integral, obligația de întreținere, ci dimpotrivă acesta a refuzat constant și o perioadă destul de lungă plata pensiei de întreținere, împrejurare ce denotă un dezinteres manifest față de copilul său. Inculpatul a invocat pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești lipsa unui loc de muncă stabil, aspect ce nu poate transforma reaua credință în bună credință, astfel încât să fie generate piedici de ordin obiectiv în executarea obligației de întreținere. Împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă stabil și un venit constant permanent este de înțeles, dar faptul de a-și neglija o perioadă mare de timp propriul copil, punându-l în imposibilitatea de a se dezvolta corespunzător vârstei și aspirațiilor sale, nu poate fi justificat prin atitudinea inculpatului și apărările formulate.

Având în vedere faptul că de la săvârșirea infracțiunii sus menționate până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare atât Noul C.pen. cât și Noul C.pr.pen., intervenind astfel o lege penală nouă, instanța apreciază ca fiind necesare următoarele precizări :

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. ,, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă’’.

Infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c C.pen. din 1969 este reglementată de dispozițiile art. art. 378 alin. 1 lit. c C.pen., sub aceeași denumirea marginală, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii sau cu amendă- limitele pedepsei fiind prevăzute de la unu la 3 ani – în legea veche și de la 6 luni la 3 ani - în actuala reglementare.

Deși Înalta Curte de Casație și Justiție statuase că în aplicarea prevederilor art. 5 din Codul penal se stabilesc și se aplică dispozițiile mai favorabile din legile successive, prin Decizia nr. 265/6.05.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, Curtea observă că noțiunea de instituție autonomă nu este reglementată în niciunul dintre cele două coduri penale și nici în legea de aplicare a actualului Cod penal. Așa fiind, chiar dacă în limbajul juridic curent utilizarea noțiunii de instituție autonomă pentru anumite categorii juridice este acceptată, caracterul autonom al acesteia, astfel cum acesta este susținut în doctrină și practica judiciară, presupune că ea are o existență de sine stătătoare și nu depinde de ansamblul normativ în care este integrată pentru a-și îndeplini finalitatea.

Or, o atare concluzie este inadmisibilă, întrucât nu se poate reține că o normă din Codul penal care reglementează cu privire la o anumită instituție de drept penal (recidivă, concurs de infracțiuni, prescripție etc.) este independentă de legea căreia îi aparține. Această distincție are o deosebită importanță pentru înțelegerea conceptului de lege, pentru că numai așa se poate oferi noțiunii de "lege penală mai favorabilă" un înțeles constituțional.

Astfel, la evaluarea globală a dispozițiilor legale, în raport de Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la aplicarea art. 5 din noul Cod penal, de faptul că instanța se va orienta în procesul de individualizare judiciară a pedepsei către minimul special, ținând cont și de situația concretă a inculpatului, precum și de faptul că infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune continuă care se epuizează la momentul reluării plății sau al condamnării definitive, se constată că legislația nouă este mai favorabilă.

Concluzionând, față de toate precizările mai sus descrise, instanța apreciază că în prezenta cauză legea mai favorabilă este cea nouă, astfel că , potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., va aplica această lege.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În acest sens, instanța reține următoarele: gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere că inculpatul a întrerupt pentru o perioadă îndelungată de timp, de trei ani, plata pensiei de întreținere în cuantumul stabilit prin hotărârea judecătorească, periclitând, astfel, nu numai posibilitatea mamei de a-și exercita în concret drepturile părintești referitoare la creșterea, educarea, pregătirea profesională ulterioară, dar mai ales dezvoltarea emoțională și afectivă echilibrată a minorului, încălcând, așadar, nu numai drepturile părintești ale ocrotitorului părții civile, cât mai ales interesul superior al copilului de a crește și a se dezvolta corespunzător nevoilor specifice vârstei sale, pentru asigurarea unei vieți echilibrate și armonioase.

Pe de altă parte, instanța mai reține și faptul că inculpatul a adoptat o atitudine procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere, contribuind, așadar, la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei. În aceste condiții, instanța reține că inculpatul are obligația de a face eforturi pentru achitarea pensiei, astfel încât stabilirea unei pedepse privative de libertate nu ar fi în măsură nicicum să contribuie la creșterea și dezvoltarea armonioasă a părții civile, întrucât ar însemna lipsirea în continuare a părții civile de întreținerea datorată de inculpat.

Totodată, având în vedere că la termenul de judecată din data de 05.11.2014, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora, se va pronunța condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Având în vedere reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani stabilită de lege se va reduce la o pedeapsă cu închisoarea între 4 luni și 2 ani.

Instanța mai reține că apărarea inculpatului în sensul că nu și-a respectat obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în sarcina sa de către instanță întrucât nu a avut veniturile stabile este contrară realității și nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei, întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că acesta a obținut unele venituri din munca prestată ca zilier, care să îi permită achitarea pensiei de întreținere la plata căreia a fost obligat prin hotărâre judecătorească.

Totodată, având în vedere că pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani este stabilită alternativ cu pedeapsa amenzii penale, pentru motivele anterior expuse, instanța apreciază că, pentru garantarea rolului educativ și preventiv al pedepsei, amenda penală nu este corespunzătoare garantării acestui scop, executarea amenzii penale fiind de natură a periclita însăși drepturile și interesele minorului.

În consecință, instanța urmează a aplica inculpatului pedeapsa închisorii, care va asigura reeducarea acestuia și îl va face să înțeleagă necesitatea de a-și respecta obligațiile legale, având în vedere și caracterul pecuniar al pedepsei amenzii, care, afectându-i patrimoniul, l-ar pune în dificultate de a plăti pensia de întreținere către copilul său.

În acest context, instanța are în vedere și prevederile art. 8 din CEDO, “orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale”. Potrivit jurisprudenței Curții (exprimate în cauze precum Marckx vs. Belgia din 1979, Johansen vs. Norvegia din 1996, Berrehab vs. Olanda din 1996, R vs. Marea Britanie din 1987, Sahin vs. Germania din 2003 și Sommerfield vs. Germania din 2003), legăturile personale și patrimoniale dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie. În cauza Lebbink vs. Olanda din 2004, s-a statuat în sensul că legăturile personale dintre părinte și copilul său trebuie să fie reale și efective.

Pentru aceste motive, instanța apreciază că pronunțarea prezentei sentințe penale de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie înseamnă, implicit, dar neîndoielnic, recunoașterea încălcării de către inculpat a drepturilor părții civile la pensie de întreținere.

Prin prisma art. 8 din CEDO, condamnarea din prezenta cauză reprezintă respectarea de către autoritățile naționale a obligațiilor pozitive ce revin statelor membre în cazul executării hotărârilor judecătorești prin care sunt stabilite obligațiile părintești, pentru a asigura respectarea drepturilor persoanei și, totodată, pentru a adopta măsuri de protecție a vieții private, în raport de care salvgardarea interesului superior al copilului constituie fundamentul soluției adoptate de instanță.

Însă, mai presus de orice rațiuni de natură civilă, familială sau penală, instanța are în vedere complexitatea relațiilor interumane, cu precădere a celor care se formează între copii și părinții acestora, a căror reciprocitate are la bază sentimente profunde de iubire și respect.

Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. 2 C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., art. 396 alin. 10 C.pr.pen. , va condamna pe inculpatul G____ I__, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută în prezent de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen. (corespondentul art. 305 alin. 1 lit. c C.pen. din 1969)., la o pedeapsă de 1 an închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din C.pen.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor 91 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanța consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 1 an închisoare iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Față de aceste considerente, în baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V______ la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, va obliga inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul uneia dintre următoarele entități din comunitate menționate în baza de date afișată de Direcția Națională de Probațiune, respectiv Primăria T_______ sau Școala Generală cu clasele I-VIII T_______ (tipul de activitate urmând a fi stabilit de către consilierul de probațiune).

Supravegherea executării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse inculpatului se va realiza de către Serviciul de Probațiune V______.

În baza art. 404 alin 2 C.pr.pen., raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prev de art. 96 C. pen.

În acest context, instanța apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța reține că, prin declarațiile date în timpul urmăririi penale și a cercetării jedecătorești, partea vătămată/civilă G____ A________ C_____ a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal, solicitând în acest sens obligarea inculpatului la plata sumei de 2640 de lei (sumă actualizată ulterior la zi), cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale, constând în contravaloarea pensiei de întreținere neachitate.

Instanța reține că aceste aspecte de fapt nu au fost contestate de inculpat, așa cum, de altfel, s-a arătat pe parcursul prezentelor considerente. Acțiunea civilă exercitată în cursul procesului penal se soluționează potrivit principiilor și dispozițiilor din dreptul civil și dreptul procesual civil. În acest context, instanța reține că sentința civilă nr. 360/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Focșani, definitivă, prin care pensia de întreținere a fost stabilită în favoarea părții civile minore și în sarcina inculpatului reprezintă titlu executoriu, fiind executorie de drept pentru sumele datorate cu titlu de pensie de întreținere, în condițiile C.pr.civ. Prin urmare, cu privire la aceleași sume de bani datorate cu titlu de pensie de întreținere, instanța nu poate institui în favoarea creditorului obligației un nou titlu executoriu, deoarece această măsură ar fi de natură a-l prejudicia în mod evident pe inculpat. Astfel, admiterea unei acțiuni civile în cadrul prezentului proces ar duce la situația existenței a două titluri executorii pentru recuperarea aceleiași creanțe, respectiv pensia de întreținere cuvenită minorei. De asemenea, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația stabilită în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească, aceasta se va aduce la îndeplinire prin executare silită.

În consecință, în baza art. 19, 20, 25, 23 alin. 2, 84 și 397 alin. 1 C.pr.pen., instanța va respinge, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea vătămată civilă G____ A________ C_____ (asistat de ocrotitor legal G____ Anișoara – domiciliată în ___________________________ și de apărătorul din oficiu - avocat S_________ R______, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2741/22.10.2014 emisă de Baroul V______), având ca obiect obligarea inculpatului la plata unei sume de bani solicitate cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale constând în contravaloarea pensiei de întreținere neachitate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. - ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul G____ I__, fiul lui M____ și Sița, născut la data de 05.06.1968 în ___________________________, cu domiciliul în ___________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, cetățenie română, studii 10 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen. (corespondentul art. 305 alin. 1 lit. c C.pen. din 1969).

În baza art. 91 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. 1 C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V______ la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul uneia dintre următoarele entități din comunitate menționate în baza de date afișată de Direcția Națională de Probațiune, respectiv Primăria T_______ sau Școala Generală cu clasele I-VIII T_______ (tipul de activitate va fi stabilit de către consilierul de probațiune).

Supravegherea executării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse inculpatului se va realiza de către Serviciul de Probațiune V______.

În baza art. 404 alin 2 C.pr.pen., raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prev de art. 96 C. pen.

În baza art. 19, 20, 25, 23 alin. 2, 84 și 397 alin. 1 C.pr.pen., respinge ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea vătămată-civilă G____ A________ C_____ (asistat de ocrotitor legal G____ Anișoara – domiciliată în ___________________________ și de apărătorul din oficiu - avocat S_________ R______, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2741/22.10.2014 emisă de Baroul V______), având ca obiect obligarea inculpatului la plata unei sume de bani solicitate cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale constând în contravaloarea pensiei de întreținere neachitate.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen., ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.12.2014.

Președinte,Grefier,

P___ I____-IulianCojocaru F_____ R_____

Red. I.I.P. / Dact. I.I.P.

05.12.2014 / 4 ex