Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 1447

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - L____ B_____ – JUDECĂTOR

JUDECĂTOR - C_________ I____

Grefier - M______ N____

Ministerul Public reprezentat de procuror D____ S_____, de la P________ de pe lângă Curtea de Apel C______

……………….

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 13 noiembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul declarat inculpata O_____ M______ împotriva sentinței penale nr. 150 de la data de 19 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.

Deliberând;

C U R T E A:

Asupra apelului de față;

Prin sentința penală nr. 150 de la data de 19 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXX, În baza art.378 alin.1 lit.c C.pen. cu aplic. art.5 C.pen., a fost condamnată inculpata O_____ M______ (fostă G____) - CNP xxxxxxxxxxxxx fiind lui G_______ și A__. Născută la data de 4.08.1974 în oraș Strehaia, jud. M________, cetățean român, studii medii, divorțată, fără ocupație, cu domiciliul comuna Corcova, ___________________________, posesoare a CI ________, nr.xxxxxx, fără antecedente penale – la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, iar În baza art.65 C.p., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 66 alin.1 lit.a, b,h, j și k din C.p.

În baza art.274 alin.1 C.p.p., a fost obligată inculpata la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei onorariu avocat din oficiu, suportat în avans din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 287/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru a fost trimisă în judecată - în stare de libertate - inculpata O_____ M______ pentru infracțiunea prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c din C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., constând în fapt în următoarele:

Din cuprinsul plângerii formulate la data de 13.02.2013 de persoana vătămată G____ N______, a rezultat că începând cu luna aprilie 2005, fosta soție, inculpata O_____ M______, nu a achitat pensie de întreținere la care fusese obligată prin hotărâre judecătorească în favoarea minorilor G____ E____ C______ și G____ N______ F_____, rezultați din căsătoria părților.

Prin sentința civilă nr. 504/05.04.2005 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. 700/2005, definitivă prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți și obligarea inculpatei la plata unei pensii de întreținere în cuantum lunar de câte 50 lei, pentru fiecare dintre cei doi minori.

Deși inculpata a participat la procesul de divorț și cunoștea obligațiile pe care i le-a impus instanța, aceasta nu a achitat niciodată pensia de întreținere pentru cei doi minori, mutându-se în ____________________________, unde a avut o relație de concubinaj cu un bărbat, relație din care au rezultat alți trei minori, iar în cursul anului 2010, inculpata a plecat în Italia, lăsând cei trei minori în grija tatălui și nu s-a mai întors în țară de atunci, neținând legătura cu rudele.

În perioada aprilie 2005 – prezent, restanța la pensia de întreținere se ridica la suma de 10.500 lei, iar din verificările efectuate a rezultat că inculpata, în perioada 2004-2010 a beneficiat de ajutor social de la Primăria _________________________ care nu s-a aflat în incapacitate de muncă.

Instanța de fond a constatat astfel că, în drept, fapta inculpatei realizează elementul constitutiv al infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c din C.pen., pentru care a fost condamnată, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile 72 C.pen.1969 și faptul că o lungă perioadă de timp, de este 9 ani de zile, inculpata nu s-a achitat de obligația de întreținere față de cei doi minori, nu a luat legătura cu ei și nu le-a acordat nici un fel de atenție, elemente în raport de care s-a orientat la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an.

Totodată, prima instanță a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit.a, b, h, j și k din C.p.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata O_____ M______, solicitând desființarea sentinței, menționând că are o situație deosebită, respectiv are încă 3 copii minori dintr-o altă relație, astfel că nu a avut posibilitatea să plătească pensia celorlalți doi copii, însă în prezent a plătit o parte din suma restantă, dar nu dispune de înscrisuri din care să rezulte această împrejurare; în consecință, arată că modalitatea de executare stabilită de instanța de fond, respectiv detenția, este prea dură raportat la circumstanțele sale personale; menționează că legea mai favorabilă aplicabilă în cauză este vechiul Cod Penal, în raport atât de limitele de pedeapsă, cât și de modalitatea de executare.

Apelul este fondat.

Instanța de apel, verificând hotărârea atacată pe baza criticilor invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în raport de dispozițiile art. 417 alin. 2 Cod Procedură Penală, constată următoarele:

Apelanta - inculpată a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea inf. prev de art. 378 alin. 1 lit. c C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., constând în aceea că, în perioada aprilie 2005 și până în prezent, nu a achitat cu rea credință pensia de întreținere la care fusese obligată prin hotărâre judecătorească în favoarea minorilor G____ E____ C______ și G____ N______ F_____.

Situația de fapt reținută de instanța de fond rezultă din întreg probatoriul administrat, respectiv plângerea și declarația reprezentantului legal al părților vătămate, s.civ. nr. 504/2005 a Judecătoriei Motru, declarația martorei B______ E____, dată la urmărirea penală, precum și celelalte acte existente la dosar, făcându-se pe deplin dovada vinovăției acesteia sub forma intenției directe în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

Apărarea inculpatei, formulată pe parcursul procesului penal - în sensul că nu există rea-credință, întrucât nu a achitat pensia datorată celor doi minori deoarece mai are încă trei minori dintr-o altă relație, iar în prezent a plecat în Italia pentru a munci și a obține sume de bani pentru întreținere -, este infirmată de probele administrate în cauză. Astfel, dovada relei credințe a inculpatei rezultă din aceea că deși a realizat sau putea să realizeze venituri în perioada în care a fost obligată la plata pensiei de întreținere, aceasta nu și-a achitat obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească, respectiv începând cu anul 2005 - data titlului executoriu - aceasta nu a achitat niciodată pensia de întreținere la care a fost obligată. În acest sens sunt actele existente la dosar, din care rezultă că inculpata nu s-a aflat în incapacitate de muncă în această perioadă, iar în perioada 2004 - 2010 a beneficiat de ajutor social de la Primăria comunei Corcova.

Deși din adresele înaintate de ANAF – D.G.R.F.P. C______ rezultă că la data întocmirii adresei (03.11.2013) inculpata nu figurează cu venituri din surse autorizate, aceasta nu echivalează cu imposibilitatea realizării de venituri de către aceasta, nefiind în incapacitate de muncă, așa cum am arătat mai sus. Mai mult, pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă este într-un cuantum foarte mic, de 50 lei pentru fiecare parte vătămată, astfel încât inculpata – care precizează că în prezent lucrează într-o altă țară – ar avea posibilitatea să-l achite fără mari eforturi.

Împrejurarea că mai are trei copii dintr-o altă relație, copii aflați de altfel în întreținerea tatălui acestora, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, nu poate constitui un motiv de natură să exonereze inculpata de la executarea obligației de întreținere.

Menționăm că infracțiunea de abandon de familie prin neplata pensiei de întreținere se realizează sub aspectul elementului material prin neîndeplinirea obligației de întreținere prevăzută de lege, opinia dominantă în literatura și practica juridică fiind aceea că este o infracțiune continuă. În consecință, în această formă, infracțiunea se consumă în primul moment de pasivitate al inculpatului și se epuizează atunci când se pune capăt inacțiunii, fie prin îndeplinirea din nou a obligației legale de întreținere ori prin plata din nou a pensiei de întreținere, fie prin condamnarea inculpatului.

Așadar, intervalul prevăzut de lege, respectiv 2 luni în cazul legii vechi, nu este decât un interval minim după a cărui expirare neplata pensiei - până atunci fără caracter penal - devine infracțiune, iar neîndeplinirea obligației de plată până la expirarea termenului nu afectează existența obligației nici în ceea ce privește pensia restantă, nici în ceea ce privește prestațiile ulterioare; obligația este permanentă și va continua să-și producă efectele, fiind susceptibilă - în caz de neîndeplinire voluntară – de executare silită.

În condițiile în care obligația de plată a pensiei subzistă și după ce omisiunea inculpatului a devenit infracțiunea, atunci neîndeplinirea pe mai departe a acestei obligații, chiar limitată la o singură rată, continuă să realizeze neîntrerupt elementul material al infracțiunii de abandon de familie și, totodată, să prelungească procesul de producere a rezultatului, adică să consume infracțiunea. Abandonul de familie este, în aceste condiții, o infracțiune continuă succesivă.

Constatându-se așadar existența vinovăției în sarcina inculpatei, instanța va dispune condamnarea acesteia, iar în raport de modificările intervenite la 01 februarie 2014, apreciindu-se legea mai favorabilă aplicabilă în cauză, menționăm următoarele:

Potrivit art. 5 cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. A___. 2 al aceluiași articol, menționează că dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de parlament, modificări ori completări, ori respinse, dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.

De asemenea, art. 12 din Lg. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Lg. 286/2009 privind codul penal, menționează la alin. 1 că, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă, în raport cu infracțiunea comisă.

Determinarea legii penale mai favorabile presupunerea o examinare comparativă a dispozițiilor fiecăreia dintre legile succesive, atât cu privire la condițiile de incriminare a faptei, a condițiilor de tragere la răspundere, cât și cu privire la sancțiunile de drept penal prevăzute în fiecare dintre aceste legi, iar apoi o evaluare concretă a efectelor fiecăreia dintre aceste legi, pentru a stabili care dintre ele, în cazul dat, este mai favorabilă inculpatului.

Întrucât codul penal anterior și noul cod penal prevăd pentru infracțiunea de abandon de familie pentru care apelanta inculpată a fost trimis în judecată condiții de incriminare diferite (noul Cod Penal prevede neplata cu rea credință timp de 3 luni a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească, spre deosebire de Codul penal anterior, care menționa pentru existența faptei neplata pe timp de 2 luni a pensiei), însă aceleași condiții de tragere la răspundere penală, pentru determinarea legii mai favorabile, instanța va compara legile succesive sub aspectul naturii și duratei sancțiunii prevăzute pentru această infracțiune.

Astfel, se constată că noul cod penal, în art. 378 alin. 1 lit. c se sancționează abandonul de familie cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă, iar codul penal anterior sancționează aceeași infracțiune în art. 305 alin. 1 lit. c cu închisoare de la 1 la 3 ani sau amendă.

Instanța de apel apreciază că este mai favorabilă dispoziția din codul penal anterior, deși minimul special al pedepsei este mai mare, în raport de dispozițiile legale care reglementează modalitatea de executare ce poate fi aplicată cu privire la o pedeapsă, respectiv modalitățile neprivative de libertate.

Astfel, comparând dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată din codul penal anterior, în condițiile art. 81 din acest cod, cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei prev de art. 83 din noul cod penal, concluzia care se impune este că legea veche este mai favorabilă. Astfel, reglementarea din art. 81 și următoarele cod penal anterior este mai favorabilă, atât prin prisma condițiilor de acordare (limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt, de asemenea, mai reduse. Deși durata termenului de încercare - respectiv de supraveghere, conform noului cod penal - este mai redusă, acest element este insuficient pentru a califica dispoziția art. 83 din noul cod penal ca fiind mai favorabilă.

Aceleași concluzii se impun și cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementată de art. 91 din noul cod penal, instanța de apel apreciind că legea mai favorabilă este codul penal anterior, în raport în primul rând de efectele suspendării executării pedepsei (art. 86 cod penal anterior prevede că, în situația în care, înlăuntrul termenului de încercare nu a fost săvârșită o infracțiune și nu s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei, condamnatul este reabilitat de drept, dispoziție care nu se regăsește în noul cod penal).

Ori, în cauza de față, instanța de apel, reținând vinovăția inculpatei pentru infracțiunea de abandon de familie în modalitatea prev de art. 305 alin. 1 lit. c Cod Penal anterior, apreciază că se impune condamnarea acesteia la o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, respectiv 1 an închisoare, iar în ceea ce privește modalitatea de executare, contrar hotărârii instanței de fond, apreciază că scopul poate fi atins i fără executarea efectivă a acesteia.

În acest sens, se au în vedere în totalitate criteriile prevăzute de art. 72 Cod Penal anterior, lege apreciată ca fiind mai favorabilă în această cauză și aspectele invocate de inculpată prin apărător – în sensul că a achitat până în prezent o parte din pensia restantă, aceasta mai are încă trei copii minori dintr-o altă relație, este infractor primar.

Instanța de apel apreciază de asemenea că și simplul fapt al condamnării va reprezenta pentru inculpată un avertisment clar, astfel încât aceasta să nu mai reitereze pentru viitor comportamentul infracțional,

Așadar, apelanta trebuie să știe că, pe lângă drepturi, au și o ________ datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul acestora în fața societății, iar exemplaritatea pedepsei produce efecte asupra conduitei acesteia, contribuit la reeducarea acesteia.

Ori, în operația complexă a tratamentului penal, în mod corect s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptei, de modul și împrejurările în care s-a comis fapta, toate datele personale ale apelantei inculpate (lipsa antecedentelor penale, vârsta) fiind avute în vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile legii.

În consecință, apreciind că scopul pedepsei de 1 an închisoare poate fi atins și fără executarea în regim de detenție a acesteia, va admite apelul inculpatei în baza art. 421 pct. 2 lit. a cod procedură penală, va desființa sentința în parte, iar în baza art. 386 Cod Procedură Penală, art. 5 Cod Penal, va schimba încadrarea juridică din art. 378 alin. 1 lit. c Cod Penal, în art. 305 alin. 1 lit. c cp anterior.

În baza art. 305 alin. 1 lit. c Cod Penal anterior, art. 5 Cod Penal, va fi condamnată inculpată la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, iar conform art. 81 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev de art. 82 Cod Penal anterior și se va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal anterior.

Se vor interzice drepturile prev de art. 64 alin. 1 lit a teza II-a si lit. b Cod Penal anterior, pe durata prev de art. 71 Cod Penal anterior, iar în baza art. 71 alin. ultim Cod Penal anterior, se va dispune suspendarea pedepsei accesorii.

Se vor menține dispozițiile din sentință privind cheltuielile judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de inculpata O_____ M______ împotriva sentinței penale nr. 150 de la data de 19 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXX.

Desființează sentința în parte.

În baza art. 386 Cod Procedură Penală, art. 5 Cod Penal;

Schimbă încadrarea juridică din art. 378 alin. 1 lit. c Cod Penal, în art. 305 alin. 1 lit. c cp anterior.

În baza art. 305 alin. 1 lit. c Cod Penal anterior, art. 5 Cod Penal;

Condamnă pe inculpată la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.

În baza art. 81 Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal;

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev de art. 82 Cod Penal anterior și atrage atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal anterior.

Interzice drepturile prev de art. 64 alin. 1 lit a teza II-a si lit. b Cod Penal anterior, pe durata prev de art. 71 Cod Penal anterior.

În baza art. 71 alin. ultim Cod Penal anterior;

Dispune suspendarea pedepsei accesorii.

Menține dispozițiile din sentință privind cheltuielile judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2014.

Președinte, Judecător,

L____ B_____ C_________ I____

Grefier,

M______ N____

Red. Jud. L. B_____

Jud. fond: C-tin. I____

Dact. 2 ex./A.T. – 18.12.2014