Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 1318

Ședința publică de la 29 octombrie 2014

PREȘEDINTE A_____ C_____ M_______- judecător

C_________ I____- judecător

Grefier F______ I___

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I____ S____ din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C______

***

Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul N____ E____ împotriva sentinței penale nr. 448 din data de 08 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: apelantul inculpat N____ E____, partea vătămată N____ I____ V_______ și reprezentantul legal L___ C______.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat arătând că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală întrucât în aplicarea legii penale mai favorabile, judecătoria a combinat prevederile din Noul Cod penal și din Codul penal din 1969.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 448 din data de 08 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în baza art. 378 alin. 1 lit. c din Codul penal cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul N____ E____, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.

În baza art. 81 din Codul penal anterior în referire la art. 5 din Noul Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 19 și 397 C.p.p. a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată N____ I____ V_______ prin reprezentant legal L___ C______ cu privire la daunele materiale solicitate.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul N____ E____ la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată N____ I____ V_______, în cuantum de 100 lei (av. B______ M______ – nr. 123/2014), rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul N____ E____ a fost avut o relație de concubinaj cu numita L___ C______ în perioada 2001 – 2008, iar din această relație a rezultat minorul N____ I____ V_______ născut la data de 03.02.2001. Prin sentința civilă nr. 4219/24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 97,75 lei lunar în favoarea minorului, începând cu data introducerii cererii și până la majoratul acestuia. Ulterior, prin sentința civilă nr. 930 din 12.02.2009 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Slatina s-a dispus majorarea pensiei de întreținere la 122,12 lei

Începând cu luna ianuarie 2012 și până la data introducerii plângerii (iunie 2012) inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere cuvenită fiului său minor, deși prin hotărâre judecătorească era obligat să achite câte 122,12 lei lunar, iar din actele de la dosar a rezultat că este apt de muncă, fiind plecat în Italia, fapt ce demonstrează că inculpatul a dovedit rea credință în ceea ce privește plata pensiei de întreținere cuvenită fiului său minor N____ I____ V_______.

Fapta pentru care este cercetat inculpatul a fost reținută și din declarația martorului R_____ D______ care a declarat că este sora reprezentantului legal L___ C______ și cunoaște faptul că inculpatul nu execută obligația de plată a pensiei de întreținere lunar, la câteva luni trimițând minorului o sumă mai mare de bani cu acest titlu. A mai precizat martorul că inculpatul, în perioada sărbătorilor, a trimis persoanei vătămate un pachet cu dulciuri iar ulterior o bicicletă. În declarația dată în faza de urmărire penală, martora R_____ D______ a confirmat starea de fapt descrisă de către reprezentantul legal al persoanei vătămate în plângerea penală formulată, în sensul că inculpatul N____ E____ nu a achitat pensia de întreținere în perioada ianuarie 2012 – iunie 2012.

Fiind audiată persoana vătămată N____ I____ V_______ în ședința publică din 13.06.2013, a declarat faptul că inculpatul a achitat pensia de întreținere până în luna decembrie 2012 și i – a trimis un pachet cu dulciuri în perioada sărbătorilor dar și o bicicletă.

Prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului formulată prin reprezentant convențional potrivit cu care a achitat în avans pensia de întreținere pentru perioada ianuarie – iunie 2012, împrejurare dovedită cu chitanța din data de 24.01.2012 eliberată pentru suma de 750 lei(fila 45 dosar instanță). Pentru a ajunge la această concluzie prima instanță a avut în vedere faptul că din cuprinsul acestui înscris nu rezultă că suma achitată reprezintă pensia de întreținere pentru perioada ianuarie – iunie 2012, în condițiile în care, așa cum rezultă în mod neîndoielnic din înscrisurile aflate la dosarul cauzei dar și în dosarele penale nr. 4438/P/2010 și 3000/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina inculpatul nu a achitat în nici un moment pensia de întreținere în avans ci numai ca urmare a unor plângeri penale formulate de către reprezentantul legal al persoanei vătămate la organele de urmărire penală. Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, starea de fapt sesizată de către reprezentantul legal al persoanei vătămate și reținută și de către organele de urmărire penală, rezultă și din declarația martorului R_____ D______ astfel cum a fost dată în faza de urmărire penală, depoziție care confirmă neplata pensiei de întreținere pentru perioada ianuarie – iunie 2012. Este adevărat că acest martor este rudă apropiată a reprezentantului legal al persoanei vătămate, însă instanța va acorda eficiență declarațiilor acesteia în condițiile în care conținutul acestora se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză. De altfel, s-a constatat că dovada plății sumei de 750 lei în data de 24.01.2012 a fost atașată chiar de către reprezentantul legal al persoanei vătămate plângerii formulate la data de 29.06.2012(fila 14 d.u.p.) pentru a indica data de la care inculpatul nu a înțeles să mai achite pensia de întreținere, împrejurare care formează o dată în plus convingerea instanței că această plată a fost făcută pentru o perioadă anterioară lunii ianuarie 2012 iar nu în avans pentru perioada ianuarie – iunie 2012. Mai departe, chiar dacă ar fi fost acceptată apărarea inculpatului în sensul că suma de 750 lei înscrisă în chitanța eliberată la data de 24.01.2012 ar reprezenta plata în avans a pensiei de întreținere, analizând în mod coroborat probele administrate în prezenta cauză cu înscrisurile aflate la dosarul penal nr. 3000/P/2011, s-a constatat faptul că pentru o perioadă de patru luni ale anului 2011 (septembrie – decembrie), inculpatul, la data emiterii chitanței din 24.01.2012, nu achitase pensia de întreținere, astfel că o eventuală plată în avans nu ar putea acoperi decât primele două luni ale anului 2012. Or, în aceste condiții, neplata pensiei de întreținere pentru perioada martie – iunie 2012(4 luni) reprezintă o perioadă suficientă de timp pentru a fi realizat elementul material al infracțiunii în varianta prevăzută de dispozițiile art. 378 alin. 1 lit. c din Codul penal.

În raport de probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești prima instanță a apreciat că fapta inculpatului N____ E____ care cu rea credință, în perioada ianuarie - iunie 2012, nu a plătit integral pensia de întreținere în cuantum de 122,12 lei lunar, stabilită pe cale judecătorească în favoarea fiului său N____ I____ V_______, pe o perioadă mai mare de 3 luni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, faptă prev. și ped. de art. 378 al. 1 lit. c din Codul penal cu referire la art. 5 din Codul penal.

S-a apreciat că acționând în acest mod inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acelei fapte reținându-se sub aspect subiectiv ca formă de vinovăție intenția directă.

Vinovăția inculpatului sub forma intenției directe a fost dovedita cu următoarele mijloace de proba : plângere și declarație reprezentant persoană vătămată, declarație persoană vătămată, proces verbal de sesizare din oficiu, declarații martor, înscrisuri.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, dispozițiile art. 74 alin. 1 și 2 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei sau cuantumului dar și alegerea pedepsei, s-a reținut că se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Aplicând aceste criterii la speța dedusă judecății, prima instanță a constatat că, în raport starea de pericol creată pentru relațiile sociale referitoare la raporturile ce presupun obligația de întreținere între membrii familiei, de perioada de timp în care inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere astfel cum a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, dar și de conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii – achitarea unor sume de bani reprezentând pensia de întreținere, oferirea unor cadouri persoanei vătămate minor(dulciuri, bicicletă) și lipsa antecedentelor penale, se impune condamnarea la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ și preventiv al măsurii dispuse.

Cu respectarea limitelor prevăzute de lege și ținând cont de considerentele anterior expuse, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea egală cu minimul prevăzut de lege pentru a putea fi astfel îndeplinit scopul preventiv-educativ al pedepsei.

Astfel, prima instanță a aplicat inculpatului N____ E____ pentru comiterea infracțiunii de Abandon de familie – art. 378 alin. 1 lit. c din Codul penal, pedeapsa de 6 luni închisoare.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 – În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În cauza de față, raportat la natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, prima instanță a apreciat că nu se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută de dispozițiile art. 66 din Codul penal.

Având în vedere că inculpatului nu i-a fost interzis niciunul dintre drepturile prevăzute de dispozițiile art. 66 din Codul penal cu titlu de pedeapsă complementară, pe cale de consecință, nu i au fost aplicate inculpatului nici pedepse accesorii potrivit dispozițiilor art. 65 din Codul penal.

În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate, s-a apreciat că scopul sancționator și preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 din Codul penal anterior referitoare la suspendarea condiționată a aplicării pedepsei.

Măsura suspendării condiționate din vechiul cod penal, s-a reținut că este mai favorabilă decât dispozițiile referitoare la amânarea aplicării pedepsei din reglementarea actuală (corespondentul suspendării condiționate), având în vedere atât condițiile de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse) cât și obligațiile de pe durata termenului de încercare, mai puține decât actuala reglementare dar și voința legiuitorului, astfel cum rezultă din prev. art. 15 alin.1 și art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Astfel, art. 15 alin.1 prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după _____________________ Codului penal iar art. 16 alin. 2 prevăd că, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Deși textul art. 16 alin. 2 se referă la suspendarea sub supraveghere, principiul instituit – prevalența conținutului față de durata termenului de încercare (singurul elemente prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă) se aplică și în ipoteza suspendării condiționate.

În concluzie, având in vedere ca inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă mai mică de 2 ani închisoare iar acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, exceptând cazul când condamnarea intră in vreunul din cazurile prev de art 38 c.p., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea acesteia ținând cont și de conduita manifestată de către inculpat după comiterea infracțiunii – achitarea unor sume de bani cu titlu de pensie de întreținere, manifestarea intenției de a achita și restul pensiei de întreținere rămase neachitate, lipsa antecedentelor penale, prima instanță a constatat ca sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 din Codul penal. În baza acestor prevederi legale s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei fixând conform art 82 c.p. termen de încercare pe o durata de 2 ani la care s-a adăugat durata pedepsei ce a fost aplicată.

În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art 83 C.p. care atrag revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 19 și 397 C.p.p., a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată N____ I____ V_______ prin reprezentant legal L___ C______ cu privire la daunele materiale solicitate. Pentru a ajunge la această concluzie prima instanță a avut în vedere faptul că acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal privind infracțiunea de abandon de familie îndeplinește condițiile de admisibilitate în măsura în care nu există un titlu executoriu în baza căruia să poată fi recuperate sumele de bani la a căror plată inculpatul să fi fost obligat. Or, în prezenta cauză persoanele vătămate au la dispoziție titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 930 din 12.02.2009 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, irevocabilă prin nerecurare, titlu în baza căruia se poate îndrepta, în cadrul activități de executare silită, împotriva inculpatului N____ E____ pentru recuperarea sumelor datorate de către acesta persoanelor vătămate cu titlu de pensie de întreținere.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat N____ E____ la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată N____ I____ V_______, în cuantum de 100 lei (av. B______ M______ – nr. 123/2014), va rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul N____ E____.

Inculpatul nu a depus la dosar motive de apel și nici nu s-a prezentat la termenele de judecată pentru a-și susține calea de atac.

Analizând apelul declarat în limitele impuse de disp. art. 417 și 418 C.p.p., Curtea apreciază că este nefondat și urmează să îl respingă ca atare pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că prima instanță a făcut o analiză detaliată a probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești reținând în mod corect că inculpatul N____ E____ în perioada ianuarie – iunie 2012 cu rea credință nu a plătit pensia de întreținere în cuantum de 122,12 lei lunar stabilită pe cale judecătorească în favoarea fiului său minor N____ I____ V_______.

De asemenea, în mod corect prima instanță a apreciat că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 378 alin. 1 lit. c N.Cp., stabilind o pedeapsă la minimul special prevăzut de lege, prin evaluarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 alin. 1 și 2 N.Cp.

Este corectă concluzia reprezentantului Ministerului Public în sensul că hotărârea apelată de inculpat este nelegală întrucât în soluționarea cauzei prima instanță a combinat prevederile din Codul penal în vigoare (norma de incriminare) cu prevederile din Codul penal de la 1969 (în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei) însă nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice din art. 378 alin. 1 lit. c N.Cp. în art. 305 alin. 1 lit. c Cp. din 1969 deoarece potrivit normei de incriminare în vigoare până la 01 februarie 2014, pedeapsa era sensibil mai mare, minimul special fiind de 1 an închisoare, față de 6 luni închisoare cât este în prezent. Prin urmare, dacă s-ar proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul arătat s-ar ajunge la situația în care în propria cale de atac inculpatului i s-ar crea o situație mai grea, majorându-i-se pedeapsa cu 6 luni.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că nu sunt incidente nici disp. art. 80 din noul Cod penal întrucât nu se poate evalua persoana inculpatului, acesta sustrăgându-se de la judecată.

Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpat urmând a se face aplicarea disp. art. 275 alin. 2 C.p.p. în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul N____ E____ împotriva sentinței penale nr. 448 din data de 08 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Obligă apelantul la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2014.

Președinte, Judecător,

A_____ C_____ M_______ C_________ I____

Grefier,

F______ I___

Red.jud.A.C.M_______

j.f.N.C.C_______

O.A. 04 Noiembrie 2014