R O M Â N I A

JUDECĂTORIA REGHIN

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 3084

SENTINȚA PENALĂ NR. 210

Ședința publică din 05 octombrie 2015

PREȘEDINTE : D__ D______

GREFIER : B____ M____

Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: L____ B____ de la P________ de pe lângă Judecătoria Reghin.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul D_____ C____ S____, trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de abandon de familie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 septembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta și prin care, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de azi, 05 octombrie 2015.

J U D E C Ă T O R I A

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin emis în dosarul nr. 1690/P/2014 la data de 17.03.2015 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul XXXXXXXXXXXX s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D_____ C____ S____, pentru săvârșirea infracțiunii de „abandon de familie” prev. și ped. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței că pe o durată mai mare de 3 luni, în perioada martie 2014 până la data întocmirii rechizitoriului , cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului D_____ A______ F_____ (născut la data 26.04.2002), pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească.

Potrivit actului de sesizare , inculpatul s-a sustras cu rea credință de la îndeplinirea obligației ce-i revenea în calitate de părinte, întrucât acesta, în perioada de referință a fost apt de muncă, nu a fost internat sau încarcerat, realizând venituri din muncă.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: plângerea reprezentantei legale a persoanei vătămate(f.6-8), declarații reprezentantei persoanei vătămate(f.9), proces verbal de aducere la cunoștință a drepturilor persoanei vătămate(f.10), sentința civilă nr. 399/2013(f.11-13), copie certificat de naștere(f.14), procese verbale de aducere la cunoștință a drepturilor în calitate de suspect și inculpat(f.17,20), declarații suspect și inculpat(f.15-16,18-19), adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă M____ (f.22), copie cerere de recalculare pensie de întreținere(f.23-24), proces verbal de investigații(f.25), fișă de cazier judiciar(f.26-27).

Audiat fiind în cursul urmăririi penale în calitate de învinuit, numitul D_____ C____ S____ a recunoscut faptul că nu s-a achitat de obligația legală de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea copilului minor, invocând în apărarea sa, în principal, faptul că de la data de 01.03.2014 nu mai este angajat și nici nu beneficiază de ajutor de șomaj.

În faza cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând și coroborând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, instanța reține:

În fapt, inculpatul D_____ C____ S____ a fost căsătorit cu numita D__ M______(fostă V____)în perioada 1994-2009, iar din această căsătorie a rezultat minorul D_____ A______ F_____, născut la data 26.04.2002, potrivit certificatului de naștere al minorului (fila 14).

Prin sentința civilă nr. 399 din 29.03.2013 a Judecătoriei Reghin (filele 11-13), inculpatul a fost obligat la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere lunare de 399 lei.

Începând cu data de 01.03.2014, moment în care inculpatul și-a pierdut locul de muncă, acesta a încetat a mai achita pensia de întreținere datorată, invocând în apărarea sa faptul că nu realizează venituri suficiente îndeplinirii obligației de întreținere față de fiul său. Totodată inculpatul recunoaște că obține venituri din prestarea de activități ca electrician(f. 15-16) Din adresa ITM M____ rezultă, într-adevăr, că inculpatul și-a pierdut locul de muncă la data de 01.03.2015(fila 56 dup), însă din coroborarea declarațiilor date de inculpat cu cele ce se desprind din conținutul procesului-verbal de investigații de la fila de 25, acesta realizează venituri din prestarea de activități ca electrician.

Dovada relei-credințe a inculpatului rezultă din aceea că, deși a realizat venituri în perioada în care a fost obligat la plata pensiei de întreținere, acesta nu și-a achitat obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească.

Din toate acestea rezultă cu certitudine că inculpatul a avut posibilitatea de a câștiga venituri și a lucrat efectiv obținând sume de bani din care inculpatul s-a întreținut. Or, în baza obligației sale legale și morale de părinte, inculpatul era ținut ca o parte a veniturilor realizate să o aloce cu prioritate întreținerii copilului minor, susținerile inculpatului nejustificând în nici un mod neîndeplinirea acestei obligații. Lipsite de relevanță sunt susținerile inculpatului referitoare la datoria pe care fosta sa soție (reprezentanta minorului) o are față de acesta(sultă egalizatoare rezultată în urma partajării bunurilor comune), întrucât, în acest caz datoria inculpatului este față de fiul său și nu față de mama acestuia, ca să se poată lua în discuție o eventuală compensare. Pentru recuperarea datoriei de la fosta sa soție inculpatul are posibilitatea punerii în executare a sentinței de partaj mai sus amintite.

În drept, faptele inculpatului D_____ C____ S____ care, din luna martie a anului 2014 și până în prezent, cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului D_____ A______ F_____, stabilită prin sentința civilă nr. 399 din 29.03.2013 a Judecătoriei Reghin, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „abandon de familie”, prevăzută și pedepsită de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.

Abandonul de familie, este o faptă ilicită de natură penală prin incriminarea căreia legiuitorul a urmărit generic protejarea relațiilor sociale de familie și are drept subiect pasiv persoana îndreptățită la a primi întreținere.

Or, în cauză, îndrituit la a obține întreținere de la inculpat era și este , potrivit sentinței civile anterior menționate, copilul minor ai inculpatului, astfel încât prin nesocotirea obligației sale, stabilită pe cale judecătorească , inculpatul a adus atingere dreptului recunoscut acestuia de a se bucura de protecție legală.

Elementul material al infracțiunii s-a realizat prin pasivitatea manifestată de inculpat concretizată în neplata pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească pe o perioadă mai mare de două luni, având ca urmare lipsa minorului de sprijinul material reprezentat de sumele de bani stabilite prin hotărârea judecătorească civilă, astfel încât, sub aspect obiectiv, s-a produs inclusiv rezultatul socialmente periculos al infracțiunii aflat în directă legătură de cauzalitate cu elementul material.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prev. de disp. art.19 alin.1, pct.1 lit. b) Cod penal, în sensul că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

În ceea ce privește cerința relei-credințe, prevăzută de textul de incriminare, instanța reține că aceasta presupune dovedirea posibilității inculpatului de a-și îndeplini obligația de plată a pensiei unită cu lipsa voinței acestuia de a efectua plata.

Or, cele două aspecte conjugate au fost probate fără dubiu în cauză, în condițiile în care s-a stabilit faptul că inculpatul a fost apt de muncă și, deși a realizat venituri, nu a remis minorului pensia la care era obligat și nici nu a oferit, cu scopul de a contribui la întreținerea acestuia, alimente, haine sau orice alte bunuri din cele necesare traiului.

Constatând așadar că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune sub aspect obiectiv și subiectiv, fiind săvârșită de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege, instanța va dispune condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.

În demersul de alegere a pedepsei pe care o va aplica inculpatului pentru infracțiunea comisă precum și în cel de stabilire a cuantumului acesteia și a modalității de executare instanța va avea în vedere în mod cumulativ criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările de natură să atenueze sau agraveze răspunderea penală a acestuia.

Sub aspectul gradului concret de pericol social al faptei de abandon de familie reținute în sarcina inculpatului, instanța reține că prin săvârșirea acesteia s-a adus atingere relațiilor sociale de familie, a căror normală dezvoltare este condiționată de respectarea obligației de solidaritate și sprijin material pe care părinții trebuie să o manifeste față de copiii lor minori, prezumați prin voința legiuitorului a fi în stare de nevoie.

Instanța mai reține ca împrejurare de natură să imprime infracțiunii comise un grad de pericol social mai ridicat faptul că inculpatul a persistat timp îndelungat în starea sa de pasivitate, neexecutându-și practic obligația de întreținere stabilită în sarcina sa prin hotărâre judecătorească, din luna martie 2014 până în prezent rămânând în pasivitate și după trimiterea sa în judecată și sesizarea instanței.

Pe de altă parte, instanța reține din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului că acesta este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind infracțiunea de abandon de familie în interiorul termenului de încercare al unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, suspendată condiționat. (aplicată prin Sentința penală nr. 162/06.06.2013, definitivă prin nerecurare). Față de circumstanțele reale ale faptei săvârșite și personale ale inculpatului, instanța va aplica acestuia o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat în interiorul termenului de încercare al pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, mai sus amintită, în temeiul art. 15 alin.2 din Legea 187/2012 raportat la dispozițiile 83 al. 1 Cod penal de la 1969, va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 162/06.06.2013 a Judecătoriei Reghin, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, rămasă definitivă prin nerecurare, pedeapsă care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând a fi executată alături de aceasta, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Ca efect al revocării suspendării condiționate, pedepsei principale rezultate i se va alătura și pedeapsa accesorie aplicată prin sentința penală nr. 162/06.06.2013 a Judecătoriei Reghin și anume, interzicerea exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal de la 1969.

În baza dispozițiilor art.349 si art.274 alin 1 Cod procedură penală va obliga inculpatul D_____ C____ S____ să plătească statului 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, din care suma de 200 lei provine din faza de urmărire penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, condamnă pe inculpatul D_____ C____ S____-fiul lui I___ și E_____, născut la data de 07.10.1967 în Reghin, jud. M____, cu domiciliul în Reghin, ____________________, ____________________, divorțat, un copil minor, studii postliceale, electrician, cunoscut cu antecedente penale, fără loc de muncă, având CNP: xxxxxxxxxxxxx, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.

În temeiul art. 15 alin.2 din Legea 187/2012 raportat la dispozițiile 83 al. 1 Cod penal de la 1969, revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 162/06.06.2013 a Judecătoriei Reghin, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, rămasă definitivă prin nerecurare, pedeapsă care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând a fi executată alături de aceasta, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71, alin.2 Cod penal de la 1969 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal Cod penal de la 1969.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200 lei provine din faza de urmărire penală.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică azi 05 octombrie 2015.

PREȘEDINTE GREFIER

D__ D______ B____ M____

Red. D.D.

Tehnored. B.M.

2 ex./10.11.2015.