Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
Interviuri
`Degeaba ești într-o firmă de avocatură de top, dacă tu ești manageriat de un om frustrat, un control freak, un micromanager, un om obsedat de `perfecțiune`, un om care nu-i respectă pe ceilalți, mai ales pe cei aflați în coordonarea lui / ei, fără încredere în sine, fără empatie, manipulator, fals, bârfitor, egoist`
facebook

Adevărul din spatele "ușilor de lux" ale caselor mari de avocatură - Gabriela Petrea: "În cadrul caselor de avocatură am învățat ce fel de om NU vreau să fiu și ce fel de viață NU îmi doresc să am"

Pe cât de elegantă, scumpă, profesionistă, dinamică, pare viața în casele mari de avocatură, pe atât de dure și nu prea plăcute pot fi lecțiile învățate acolo. De la "bossulici" frustrați, la colegi inumani, de la 12 ore de muncă pe zi, la cuvinte denigratoare... Până la urmă, fiecare realitate are două fețe. Cea "roz și frumoasă" o vedem în știri (plătite), premii (plătite) și reviste de specialitate. În schimb, pentru a povesti despre "cealaltă față", trebuie să fii nebun sau extrem de curajos. Încă nu ne-am prins ce i se aplică Gabrielei Petrea... :)

Am amenințat în materialul anterior că vom reveni cu relatări pe bune din lumea avocaturii de business.

Gabriela a stat vreo 8 ani, ca avocat, prin câteva case de avocatură. Toată experiența i-a lăsat un gust cam amar, dar lecțiile învățate au determinat-o să-și urmeze calea și, curajoasă din fire, să ofere și celor tineri, care acum pășesc timid pe drumul carierei, câteva TIPS & TRICKS. Asta dacă vor să aibă un viitor frumos, curat, abundent, cu relații sănătoase și amintiri frumoase. 

Avocatura.com: Ce lecții de viață ai învățat din profesia ta - cea anterioară (cariera în casele de avocatură) și cea din momentul de față (in-house lawyer la o multinațională)?

Gabriela Petrea: Lecțiile de viață pe care le-am învățat în casele de avocatură sunt diametral opuse celor învățate în cadrul multinaționalei – în cadrul caselor de avocatură am învățat ce fel de om NU vreau să fiu și ce fel de viață NU îmi doresc să am. Și cred că este util sa fac o comparație, pentru a se înțelege mult mai bine aceste diferențe.

De exemplu, în firmele de avocatură, în departamentele în care am lucrat, eu nu am fost coordonată de persoane pe care să le consider lideri sau mentori. Acest lucru nu înseamnă că în firmele respective sau în alte firme de avocatură nu există lideri. Știu sigur că există pentru că am văzut că sunt și departamente conduse de oameni cu abilități de leadership. 

În plus, chiar și coordonatorii fără abilități de leadership, în momentul în care și-au atins obiectivele profesionale (i.e. au promovat de la avocat senior la partener colaborator și apoi la partener asociat), devin în timp ceva mai umani, măcar la suprafață, cu noile generații care nu au ghinionul generațiilor anterioare de ai avea drept "mentori" în perioadele tumultoase.

În schimb, în multinaționala în care lucrez acum am întâlnit acel lider, acel mentor, pe care îl căutam încă de la începutul profesiei. 

Principalele diferențe ar fi că în firmele de avocatură se pune foarte mult accent pe control, pe micromanagement, pe manipulare, pe folosirea oamenilor ca pe niște resurse debarasabile, puțini fiind cei cărora să le pese cu adevărat de viitorul tău profesional, să aibă dorința să te ajute să te dezvolți, nu există empatie, înțelegere, autenticitate sau flexibilitate. 

În schimb, în rolul actual, pur și simplu, sunt surprinsă în mod plăcut de impactul enorm asupra dezvoltarii, nu numai profesionale, dar și personale, pe care îl poate avea un lider autentic, și nu un bossulică lipsit de curaj, empatie, încredere în sine și preocupat doar de propria carieră. 

Am rămas absolut șocată când actualul meu Manager, deși am făcut anumite greșeli, și le-a asumat el, sau când acesta a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a mă ajuta să mă integrez în echipa creată la nivel global, pentru a mă implica în proiecte din ce în ce mai complexe, pentru a-mi câștiga încrederea și loialitatea și pentru a-și arăta recunoștința că fac parte din echipa lui - foarte des mi se oferă feedback pozitiv "bravo!" / "felicitări!" / "ține-o tot așa!", nu numai din partea managerului, ci și din partea persoanelor cu care colaborez pe diverse proiecte pentru că e un mediu de lucru pozitiv bazat pe încurajare, recunoștință, motivare, deschidere și muncă în echipă - și nu pe competiție și compararea cu ceilalți. 

Aceste cuvinte de încurajare și recunoștință, în 8 ani de zile, în avocatura de business, nu le-am auzit niciodată.

Mă surprinde efortul depus de către acest Manager de a-și ajuta si promova toti oamenii din echipă fara discriminare, de a fi deschis, flexibil si intelegator si de a oferi tuturor posibilitatea de a avea un worklife balance – oferind inclusiv posibilitatea de a lucra remote.

Pe când în cazul firmelor de avocatura, pentru a-ți da un exemplu, am lucrat pe un proiect timp de 14 zile până la 5 a.m., inclusiv sâmbăta și duminica, mi s-a făcut rău, am început să vomit de la efortul depus și am anunțat Partenerul că voi lucra de acasă în ziua respectivă. Nu am avut răgazul să-mi revin după acel efort, pentru că am primit imediat un email de la secretara Partenerului (!), care-mi spunea că până la sfârșitul zilei trebuie să fac un memorandum.

Avocatura.com: Colegii cum ți se par?

Gabriela Petrea: Echilibrați, deschiși, pozitivi, se ajută foarte mult unul pe altul și sunt implicați în multe activități de voluntariat.

Alexandra, dacă aș împartasi o lecție de viață pentru tânăra genrație, pentru absolvenți, pentru tinerii juriștii, ar fi că nu contează dacă ai luat Baroul sau nu, nu contează în ce domeniu te specializezi, nu contează în ce firmă lucrezi, dacă este un cabinet sau o firmă de avocatură mare, vor ajunge – sau sper să ajungă – la un moment dat într-o etapă a vieții lor în care vor realiza că singurul lucru care contează cu adevărat este cu cine lucrezi - dacă ești într-o echipă coordonată de un manager toxic sau de un leader!

Degeaba ești într-o firmă de avocatură de top, dacă tu ești manageriat de un om frustrat, un control freak, un micromanager, un om obsedat de "perfecțiune", un om care nu-i respectă pe ceilalți, mai ales pe cei aflați în coordonarea lui / ei, fără încredere în sine, fără empatie, manipulator, fals, bârfitor, egoist, care se folosește de oameni pentru a-și atinge propriile obiective și căruia nu-i pasă de viitorul tău profesional și care nu are niciun interes, cel puțin nu pe termen lung, să te ajute să te dezvolți personal și profesional. Mai mult, te denigrează, ridicularizează, terorizeaza sau urlă la tine, hărțuindu-te psihologc și afectandu-ți astfel sănătatea fizică, mentală și emoțională.

O altă lecție de viață pe care am învățat-o, poate cam târziu, a fost că nu  remunerația ar trebui sa primeze atunci când faci alegeri în carieră.

Un tânăr  trebuie să-și dezvolte multe skill-uri, care să-l facă employable si care sa l ajute sa faca performanta intr-un anumit domeniu. Asta este responsabilitatea oricărui tănâr profesionist: să se asigure că devine employable și că rămâne astfel pe o piață foarte competitivă și că banii, în momentul în care ajungi să fii bun, cu siguranță vor veni.

Am avut surpriza neplăcută să mă întâlnesc cu foști colegi din firmele de avocatură a caror singura curiozitate legata de noul mediu de lucru a fost nivelul remuneratiei.

Și sincer, nici nu mă miră că oamenii respectivi continuă să lucreze în firmele de avocatură, deoarece cam acestea sunt valorile lor principale – de-a lungul anilor am auzit mai multi avocati spunand: "Păi doar pentru asta muncim atât de mult, nu? – Să ne luăm mașină, vile etc".

O altă lecție învățată, și aici te rog să-mi permiți o paranteză, este aceasta: de curând am facilitat un exercițiu de negociere, în cadrul unei școli de vară. La acel exercițiu au participat 20de studenți și tineri absolvenți, din diverse domenii, nu numai Drept. La sfârșitul exercițiului am fost abordată de două fete, studente la Drept, care mi-au spus: "Suntem atât de fericite ca am participat la aceasta scoala de vara, pentru ca astfel am descoperit o alternativa profesionala. Noi am făcut practică la firme de avocatură de top, am văzut cum sunt tratați avocații juniori de către cei seniori și de către Parteneri, și ne-am dat seama că nu dorim să fim astfel tratate, numai că nu știam ce alternative aveam pe piață, pentru că nu există astfel de informații!"

Atunci am conștientizat că tinerii din ziua de astăzi, care termină Dreptul, se confruntă cu exact aceeași problemă cu care m-am confruntat eu acum 10 ani, și anume: că există un mediu toxic în multe firme de avocatură și că nu există informații cu privire la alternativele pe care le au acești tineri.

Și atunci mi-am stabilit ca obiectiv pe termen lung să discut cu reprezentantii facultăților si cu asociatii studentesti. Sunt foarte multe firme de avocatură mari care-și promovează compania, dar eu nu am auzit de niciun caz de jurist / avocat in-house, sau dintr-un cabinet sau firma de avocatura mica sau care lucrează într-un ONG sau in mediul public care să vină și să aibă un workshop la facultate, în care să le vorbească studenților despre munca sa, despre mediul de lucru etc.

De aceea, vreau să fac un apel prin intermediul acestui articol, și-ți mulțumesc cu această ocazie, către avocații care lucrează in-house, in mediul public sau care au cabinete individuale – și isi doresc sa i ajute pe tineri sa faca alegeri profesionale – să se alăture demersului meu de informare în rândul studenților despre alternativele pe care le au dupa absolvirea facultatii.

În acest sens se pot face si platforme on-line – există deja astfel de platforme în România, dar nu sunt pentru juriști – unde oamenii oferă feedback despre munca lor, despre mediul de lucru din firma unde lucrează, care sunt avantajele și dezavantajele.

O altă lecție de viață pe care aș dori să o împărtășesc, pe lângă cele spuse deja, și anume necesitatea unui mentor, faptul că nu banii sunt cei mai importanți, ci mediul de lucru, skill-urile pe care le dobândești și relațiile pe care le construiești, este ca tinerii trebuie să aibă încredere în ei, să nu permită nimănui să-i trateze cu superioritate, cu dispret, să nu permită nimănui să urle la ei, să-i jignească, să-i umilească, să-i hărțuiască. 

Faptul că cineva apare pe coperțile revistelor și în clasamente juridice și are nu știu câte vile sau Lamborghini, asta nu înseamnă că acel cineva e îndrituit să aibă complexe de superioritate față de un student sau un tânăr avocat – și în niciun caz aceste lucruri și realizări nu te fac OM – ci modul în care îi tratezi, îi ajuți și îi respecți pe ceilalți. 

La fel, și ei, la rândul lor, când vor crește profesional, trebuie să conștientizeze că nu sunt superiori nimănui. Nu sunt nici superiori, dar nici inferiori. Singurul om căruia tu îi poți fi superior sau inferior este propria persoană! Tu, cel din trecut, sau cel din viitor. 

Tinerii ar trebui să conștientizeze și să se informeze în legătură cu impactul unui mediu și a unui manager toxic asupra nu numai vieții profesionale, dar și asupra celei personale, precum și asupra sănătății fizice, mentale și emoționale. 


Cuvinte cheie: interviurile avocaturacom, case de avocatura, avocatura de business, gabriela petrea, in-house lawyer, multinationala, adevaruri din avocatura de business, manager, partener, frustrare, leadership, tineri avocati, cariera in avocatura
COMENTEAZA

ALTE TITLURI
Urmărește-ți dosarele

cu notificări
la fiecare termen

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

0743.087.930

office@avocatura.com

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020