Avocatura Com
Special
`La birou ce să vezi ? Ca la Mecca!`
facebook

D`ALE AVOCATURII, episodul 1 - Ce face un avocat zi de zi: "Când aud ce ușor câștigă avocații bani, îmi vine să scuip, dar nu mai am salivă, oameni buni, pentru că am vorbit toată ziulica"

O avocată care știe să se facă auzită - și veți vedea în episoadele ce urmează de ce spunem asta - a luat taurul de coarne și s-a decis să vorbească fără perdea despre nebunia asta, numită AVOCATURĂ. Și ne-a ales pe noi să-i fim "portavoce". Astăzi, despre o zi din viața unui avocat, pentru că "lumea habar nu are ce-i cu profesia asta", și când spune lume se referă nu numai la publicul larg, ci și la judecători, procurori și chiar avocați.

M-am hotărât să scriu câte ceva despre profesia asta, pentru că lumea habar n-are ce-i cu ea… Și când zic "lumea " nu mă refer anume la publicul larg, ci la judecători, procurori, chiar unii avocați.

Ziua începe devreme, deh, la 8 trebuie să fim la birou sau, mai rău, într-o sală de judecată aflată la 200 km de reședință, deci dă-i cu ale dimineții treburi de pe la 5! La cafea mă gândesc, pentru că am o fire contemplativă, în mod greșit de altfel, pentru că îmi trebuie jumătate de oră să-mi revin, să mă adun și apoi, cu toate gândurile prinse-n "lasoul" zilei respective (am cate un lasou pentru fiecare ziulică ) mă trezesc brusc ca pișcată.

Iooi, azi am arestați! Dă-i, montează-te, remontează-te psihic pentru ziua grea, pentru că nimic nu este mai dificil decât o zi cu arestați. Repede ies din casă și fuguța spre instanță. 

Andreea Mesaros Tomoiagă, avocat Baroul Maramureș

Ce văd acolo? De obicei, un judecător plictisit sau, dacă nu e plictisit, e apăsat și el de griji (copii, rostul vieții, CSM - nu neapărat în această ordine). Între timp, familia arestatului începe verificările: "Ați plecat? Sunteți pregătită? No, cum va fi? Ce credeți?"... Deja mi-s nervii ghem, nu mai am nevoie de nimic.

Pledez… Mă chinui, mă aprind, arunc cu patos în stânga și-n dreapta, dar mereu am timp să citesc pe fața judecătorului rezultatul! Asta nu știu magistrații - fața lor e ca o carte deschisă, noi știm exact ce rezultat vom primi (cel puțin in materie penală)!... Buun, azi nu punem, deci, pe nimeni în libertate.

Judecătorul pictează minuta, și-a făcut treaba. Eu abia o încep. Trebuie să explic bietului client ce și cum am zis: "De ce? Ce credeți? Data viitoare va fi bine? Când e data viitoare?".

Plec cu inima strânsă de la el, am timp de o inspirație profundă și sună telefonul… Familia clientului… Repet, deja știu exact ce trebuie spus, tocmai am făcut-o, nu?

Între timp - mereu există încă un pic de timp - mă pregătesc mental pentru restul proceselor din ziua respectivă: într-unul mi-a sosit expertiza, în unul am martori, unul e amânare, altul e apt de fond. Aoleu! Iar am zi plină. Stați, am uitat un amănunt: sunt în alt oraș, la Tribunal! 

Restul proceselor sunt la judecătoria orașului de baștină, doar la 60 km… Ajung la judecătorie, unde o grămadă de colegi mă așteaptă, la limita răbdării, să luăm cauzele lăsate la orele 12. Boieri dumneavoastră. Am procese în deplasare cel puțin de 3 ori pe săptămână… 

Plec din instanță pe la 14:00 - 15:00, nu e azi ziua când stau până la 18:00 în sala de judecată. Am timp de birou.

La birou ce să vezi ? Ca la Mecca! Un "cofrag" de oameni care se uită în aceeași directie - clienții de azi care nu au venit la procese, dar vor să știe cum a fost, clienții de mâine, care vor să știe cum va fi, potențiali clienți, care vor o lecție de Drept urgentă și eficientă, să știe dacă sunt bună de ceva, să mă angajeze. 

În 2-3 ore îi rezolv pe toți, timp în care vorbesc și la telefon. Tot cu clienți. Hopa! Trebuie să motivez un apel, încă nu plec… Ziua nu e gata, doar energia mea.

Mă apuc, mă felicit pentru cât de bine știu să injur - terapeutică treabă, zău așa - și pictez apelul, nu înainte de a căuta pe internet ce s-a întâmplat cu legile aplicabile apelului meu, pentru că mercurul e mai stabil ca legea noastră.

Seară târzie… Plec spre casă. Iubesc momentul când mi-e gata treaba și am timp să stau doar în birou, să-mi plimb privirea, doar așa…

Când aud ce ușor câștigă avocații bani, îmi vine să scuip, evident, dacă n-aș fi o lady, dar nu mai am salivă, oameni buni, pentru că am vorbit toată ziulica. N-am apucat nici să mananc, deci nu în procesul de digestie am consumat eficientul fluid. No?!

 

Andreea Mesaros Tomoiagă,

Avocat Baroul Maramureș


Cuvinte cheie: d-ale avocaturii, special, avocaturacom, activitate avocat, lumea avocaturii, instanta, dosare, judecator, decizii, clienti, fuga, birou, bani, succes, avocat Mesaros Tomoiaga Andreea Lavinia
COMENTEAZA
Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL. Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2016 ©   Copyright SC ADVO VALUE SRL 2017
Avocatura Com