Avocatura Com
Special
Uneori, justiția română face concurență celor mai bune circuri din lume
facebook

Cu ochii în 4 pe justiție! - Despre saltimbancii justiţiei

Justiția reușește, de prea multe ori, să-i dezamăgească chiar și pe cei care sunt implicați direct în înfăptuirea ei, fie că vorbim de avocați, magistrați sau notari. Și astfel apar frustrările - în sensul de neîmplinire - care vor avea efecte și asupra actului de justiție. Un astfel de "actor" al lumii justiției a decis să-și descarce "amarul" prin intermediul nostru, dorind să rămână anonim.

Este oare necesar să fii licenţiat în Drept pentru a înţelege cazuistica diferitelor figuri din peisajul juridic?

Ne referim la acei indivizi cu o pledoarie elegantă, doldora de cuvinte meşteşugite şi vorbe de duh, menită să ţintească la călcâiul lui Ahile al auditoriului (depinzând de idealul cu care ne identificăm fiecare) ori, dimpotrivă, indivizi caustici care dau vorba frumoasă pe satira tăioasă şi plonjează într-o baie de mulţime furibundă care este în aşteptare de confirmare şi de îndrumător ideologic.

Să nu cădem în capcana de a crede că nobleţea ştiinţei Dreptului impune ca aceasta să rămână în tomuri scorţoase sau că lumea justiţiei, cu toţi pionii săi, trebuie să fie impenetrabilă faţă de indivizii din afara sistemului.

Tocmai că, în avântul de a consolida statul de drept şi supremaţia legii, suntem datori ca, debarasându-ne de limbajul de lemn şi de stilul prolix, să vorbim despre justiţie în cea mai simplă şi mai curată manieră: făcând uz de adevăr. Niciuna dintre categoriile sus-menţionate nu face aceasta, prima minţind frumos, iar a doua calomniind pe alţii.

Adevărul se pune în slujba iubirii şi a devotamentului faţă de oameni, astfel încât "viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenescă veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de-a pricepe în mod dezinteresat un adevăr" (Eminescu). 

A-l pricepe şi a-l propaga ca atare, aş adăuga.

Mergând pe această linie de gândire, nu pot să nu ofer ca exemplu gestul temerar al tânărului avocat Sergiu Căpriţă (Baroul Cluj), care a analizat activitatea DNA într-o scrisoare publică"Atunci când dorinţa acestei instituţii de represiune o reprezintă punerea unei persoane pe eşafodul justiţiei, cu orice preţ, pentru presupuse fapte comise în urmă cu 10 ani, se mai poate discuta de legalitate?

Atunci când această instituţie de represiune cunoaşte adevărul faptic - aspect evidenţiat printr-o soluţie anterioară de scoatere de sub urmărire penală! -, atunci când creează un adevăr faptic diferit, se mai poate discuta de stat de drept?

Acest comportament îl consider extrem de periculos. Desigur, atunci când o persoană este vinovată, trebuie să răspundă pentru faptele sale. Dar când neimplicarea sa într-o activitate infracţională este obiectivă, consider că împotriva acestei persoane nu trebuie să se pornească nicio procedură acuzatorială".

Sigur că un astfel de gest este lăudabil în măsura în care se află sub ocrotirea legii, iar cum adevărul rezidă în argumentele care se înscriu în litera şi spiritul legii, silogismul ne conduce la concluzia că în gestul domnului avocat rezidă adevărul. Dat fiind că justiţia, printre altele, reprezintă o concretizare a adevărului, este de neînţeles că oameni ai legii jonglează cinic cu principii de drept.

Cu toate că nu intenţionăm să punem sub lupă subiectul de actualitate al tezelor de doctorat, nefiind avizaţi să facem o apreciere în privinţa vinovăţiei sau a nevinovăţiei, vom reda un fragment din prefaţa lucrării "În chestia plagiatului D-lui Demetru Negulescu" (Iaşi, 1905) a avocatului Dimitrie G. Longinescu:

"(...) Lucrarea de faţă se poate considera ca a doua ediţie complectată şi adăugată, cu noi plagieri şi constatarea insuficienţelor ilustrului autor plagiator.

Concluzia logică a acestor constatări e distrugătoare pentru d. D. Negulescu, de oare ce îi evidenţiază necorectitudinea şi celelalte însuşiri negative.

Lucrarea de faţă (…) este o biciuire a unor moravuri condamnabile; pentru cei ce nu vor să vadă şi mai cu samă nu vor să priceapă adevărul, - ea este o calomnie. 

Mă bucur că pot satisface pe cei dintâi (n.n. : cei ce vor să vadă adevărul), fără a mă îngriji cîtuşi de puţin că nemulţumesc pe cei din urmă".

Fie şi după lecturarea câtorva rânduri din preambul, nu putem remarca decât că: (1.) nihil novi sub sole, (2.) critica adusă unor astfel de practici era promptă şi mult mai acidă, (3.) şi autorul acordă importanţa cuvenită adevărului, (4.) în mod nefericit, saltimbancii zilelor noastre nu şi-au însuşit nicio critică.


Cuvinte cheie: opinie, lumea justitiei, circ, avocati, judecatori, procurori, oameni politici, criza doctoratelor, stiinta dreptului, adevar, saltimbancii justitiei, iubire, dna, reactii, avocat sergiu caprita
COMENTEAZA
Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC AVOCATURA COM SRL. Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor. © Copyright SC Avocatura COM SRL și SC ADVO VALUE SRL | 2003-2019
Avocatura Com