Avocatura Com
Valorile profesiei
Adevărul poate fi stabilit şi în funcţie de clientul pe care îl reprezinţi
facebook

Avocatul Cristian Bordea, despre "Adevăr", Tema Lunii pe Avocatura.com: "Nu apucă nimeni să vadă adevărul complet. Justiţia este limitată"

Cristian Bordea este avocat în cadrul Baroului Vrancea din anul 2009, iar în 2010 a absolvit şi cursurile de formare iniţială ca mediator, fiind autorizat în acelaşi an. În discuţia cu Avocatura.com referitor la "Adevăr", aşa cum este perceput în profesia sa, avocatul vrâncean a punctat asupra faptului că, în ceea ce priveşte avocatura, cel aflat pe primul plan este clientul cu care se încheie un angajament. Însă, potrivit acestuia, Adevărul suprem nu este deţinut de nimeni din mediul juridic, nici măcar de judecătorii care dau soluţii în dosare.

Avocatura: "Dreptul este uneori nedrept". Cum comentaţi această afirmaţie, prin prisma experienţei? De ce un lucru adevărat în fond nu este - uneori - recunoscut ca atare în formă, în justiţie?

Cristian Bordea: Din păcate, consider că da, Dreptul este uneori nedrept. Din păcate sau din fericire, depinde cum analizezi, de fapt. Sunt multe situaţii când legea trebuie aplicată, chiar dacă nu se respectă complet. Spre exemplu, să zicem că unii dau "o mică atenţie", ca să  eludeze legea. Fie după ce au fost opriţi în trafic, fie în urma unor controale şi aşa mai departe. Pentru că legea este făcută de aşa natură încât are scăpări. Dau un exemplu din domeniul financiar, unde Garda, Finanţele vin şi te amendează pe tine ca administrator, pentru că se pot lega de mici "chichiţe".

Avocatura: Ce relaţie există între adevărul juridic şi cel factual?

Bordea: Putem vorbi de două situaţii. Atunci când ele sunt egale şi coincid. Dar în 85% din cazuri diferă. În cazul societăţilor comerciale, de pildă, mulţi caută "să scape", pentru că legea te împinge uneori să cauţi" portiţe". 

Avocatura: Aflarea adevărului este un principiu chintesenţial în Drept. Putem transpune acest principiu și în lumea avocaților? Prin ce s-ar defini el?

Bordea: Sunt de acord cu această afirmaţie. Este un principiu important, un fel de "nucleu". Pentru că pe asta se bazează Dreptul: aflarea adevărului. Din păcate nu putem transpune însă acest principiu la modul general. Din punctul meu de vedere, doar în ceea ce îi priveşte pe procurori şi judecători este posibil acest lucru. Avocatul face cum îi spune clientul, trebuie să îşi apere partea pe care o reprezintă. Pe de altă parte, judecătorul este cel care stabileşte adevărul. Iar procurorul poate acuza partea.

Avocatura: Au avocații interesul să cunoască adevărul - despre o situație de fapt, despre un client? De ce? Dacă nu, atunci ce prevalează pentru un avocat în soluționarea unei spețe / unui caz? 

Bordea: Din păcate - mă repet - avocatul trebuie să îşi apere partea. Avocatul este plătit să intre într-un dosar, dar nu poate stabili adevărul. Chiar dacă fiecare avocat ştie în sinea lui dacă partea sa are sau nu dreptate.

Avocatura: Adevărul este definit ca o "concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă, oglindirea fidelă a realității obiective în gândire". Care ar fi antonimul conceptului "adevăr" în lumea juridică?

Bordea: Antonimul este în funcţie de clasa socială. În sensul că cel care te plăteşte are dreptate. Procurorul este cel care trebuie "să atace", să găsească un vinovat. Judecătorul este cel care trebuie să găsească un echilibru. Însă nu putem găsi un antonim, pentru că este în funcţie de persoana la care te referi. Chiar şi judecătorii pot greşi, pentru că adevărul complet îl ştie doar Dumnezeu. Sunt situaţii şi situaţii. Suntem limitaţi ca avocaţi, procurori, judecători, procurori. 

Avocatura: Putem considera legile sau voința legiuitorului transpusă în legi "adevăr" pentru cei cărora li se adresează? Dar pentru cei care le aplică / operează cu ele – și aici ne gândim la judecători, procurori, avocați? 

Bordea: Şi da, şi nu. Totul se rezumă la cum vede fapta cel ce aplică legea. Nu doar judecătorul sau poliţistul, sau orice organ de control etc. Adevărul este în funcţie de cel ce vede şi constată ce s-a întâmplat. Din păcate, nici pentru cei ce aplică legea, adevărul nu este complet. Poliţistul şi procurorul ştiu că trebuie să aresteze, de exemplu. Judecătorul vine deasupra şi stabileşte dacă e întemeiată măsura. Iar judecătorul este şi el subiectiv. De aici şi situaţiile în care soluţiile date la fond se întorc de la Înalta Curte. Iar la Înalta Curte, faţă de Tribunal, unde soluţia este dată de un singur om, sunt complete de 3, 5 sau 9 judecători.

Avocatura: Conform art. 5 alin. 2 Cod Procedură Penală, care reglementează principiul "aflării adevărului", "organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului". Având în vedere cele două tabere care se confruntă în practica avocațială, putem spune că unii apără "adevărul", iar ceilalți nu?

Bordea: Din păcate, da. Procurorul este pus să "atace", iar avocatul este pus să apere. Avocatul este plătit să apere, iar procurorul caută să găsească motive şi dovezi că învinuitul a comis fapta. Iar judecătorul este cel care face un echilibru între părerile celor doi. 

Avocatura:  Se face o confuzie în lumea juridică între "a afla adevărul" și "a face dreptate"? Dacă da, în rândul cărei părți  (judecător / procuror / avocat / justiţiabil) este mai accentuată ea?

Bordea: A face dreptate este datoria judecătorului, teoretic. Însă au fost situaţii în care judecătorii nu au avut toate elementele şi au pronunţat soluţii doar pe baza informaţiilor aflate la dosar. Şi procurorul şi avocatul sunt limitaţi de adevărul pe care trebuie să îl protejeze. Iar avocatul nu trebuie şi nu poate să îl atace niciodată pe petent, trebuie doar să îl apere.

Avocatura: Se spune că adevărul este relativ. Ce anume nu ar trebui să fie relativ, în cazul adevărului în justiție?

Bordea: Întotdeauna a fost relativ. Adevărul 100% nimeni nu îl poate afla. Chiar şi o persoană aparent nevinovată are partea ei de vinovăţie. Vorbim de cum dictează instinctul. Revenind, faptul că multe dosare ajung în calea de atac la Înalta Curte este dovada că adevărul e relativ. Dacă nu ar fi, nu ar mai exista necesitatea să ajungă la Înalta Curte. Pentru că judecătorul de bază stabileşte un adevăr, nu? Adevăr care însă poate fi răsturnat la Înalta Curte. Se zice că justiţia este relativă, pentru că dacă te limitezi la ce spun martorii într-un dosar nu ştii cu adevărat ce s-a întâmplat. Toate hotărârile judecătoreşti se bazează şi pe declaraţiile martorilor. Şi nu apucă nimeni să vadă adevărul complet. Justiţia este limitată. Şi nu numai la noi, ci în toată lumea. 
 


Cuvinte cheie: tema lunii, avocaturacom, adevarul, avocat, baroul vrancea, avocatura, solutii dosare, inalta curte de casatie si justitie, complete, aparare, parte, limitare, procurori, politisti, Valorile profesiei: Adevărul, avocat Bordea Cristian
COMENTEAZA

ALTE TITLURI
Urmărește-ți dosarele

cu notificări
la fiecare termen
Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC AVOCATURA COM SRL. Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor. © Copyright SC Avocatura COM SRL și SC ADVO VALUE SRL | 2003-2020
Avocatura Com