La 25 de ani este litigantă la "Muşat & Asociaţii". Ana Maria Teoc: "A fost visul vieţii mele. Nu am avut altă opţiune, nici nu m-am gândit să dau şi la INM"

Avocatura.com: Te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine.

Ana Maria Teoc: Am terminat facultatea în 2012, la Universitatea din Bucureşti. Am susţinut examenul de admitere în Barou în acelaşi an, am început stagiatura la "Muşat & Asociaţii"... Am dat definitivatul, în mod evident, în 2014, iar acum sunt proaspăt avocat definitiv.

Avocatura.com: Cum a fost perioada de stagiatură pentru tine?

Teoc: Din fericire, am avut o perioadă de stagiatură foarte plăcută. Am avut parte chiar de o stagiatură cum mi-o imaginam eu, citind din cărţi despre povestea cu mentoratul. Mi s-a părut o perioadă frumoasă, dar oricum nu cred că există o delimitare foarte exactă - că, odată cu definitivatul, se termină şi stagiatura. Mi se pare că eşti un tânăr care încă învaţă, şi încă mulţi ani de acum încolo o să tot ai de învăţat, adică nu fac nici o diferenţă între ziua de astăzi şi acum șapte luni sau înainte de definitivat. 

Avocatura.com: Cum ai ajuns la "Muşat & Asociaţii"?

Teoc: Înainte de a da examenul de admitere, nu mă gândisem către ce societate să mă îndrept. Nici nu am vrut să mă gândesc, pentru că am spus să iau totul la momentul respectiv, să nu-mi consum energia gândindu-mă ce voi face ulterior. În primă fază, mă gândeam să aleg o societate mică, imaginându-mi că acolo am să găsesc, mai degrabă,  relaţia mentor - stagiar şi o să fie un mediu prielnic pentru dezvoltarea unui stagiar. Nu am ştiut foarte exact către ce societate mică să mă îndrept, nu eram foarte sigură, şi am aplicat la câteva societăţi mari. Ulterior, în urma primului interviu pe care l-am avut aici în societate, am fost plăcut impresionată de disponibilitatea lor şi de percepţia pe care o aveau asupra formării avocaţilor stagiari, de posibilitatea de a urma cursurile de master, iar asta m-a determinat să aleg această societate. Din fericire, m-au ales şi ei pe mine, nu era suficient să îi aleg doar eu pe ei. 

Avocatura.com: Cu cine ai avut interviul? Presupun că au fost mai multe interviuri.

Teoc: Da, au fost mai multe.

Avocatura.com: Inclusiv cu domnul Muşat? 

Teoc: Da.

Avocatura.com: Presupun că a fost întâlnirea la care ai avut cele mai mari emoţii.

Teoc: Da. Eu oricum sunt şi acum o fire destul de emotivă. Atunci eram excesiv de emotivă, şi o întâlnire cu domnul Muşat - pe care toată lumea îl ştia, toţi studenţii ştiau de "Muşat & Asociaţii" -, mi-a creat mari emoţii. Dar întâlnirea a decurs foarte bine, m-a făcut să mă simt foarte confortabil.

Avocatura.com: Mai ştii ce te-a întrebat? Ce l-a interesat să afle despre tine? Pentru că sunt mulţi studenţi la Drept care îţi vor călca pe urme, şi atunci pe ei îi interesează aceste aspecte. Ce le-ai sugera?

Teoc: Să fie ei înşişi, în primul rând, pentru că fiecare interviu decurge diferit cu fiecare persoană. Este o discuţie destul de liberă, aşa cum probabil sunt şi interviurile Dvs. - decurg diferit în funcţie de persoană. Şi atunci, cel mai bine ar fi să fie ei înşişi. Cam asta e atitudinea pe care eu încerc să o adopt întotdeauna în orice context, încerc să fiu naturală,să fiu eu însămi.

Avocatura.com: Stăteam de vorbă cu o stagiară de la "Bulboacă şi Asociaţii", şi îmi spunea că a avut două interviuri cu domnul Bulboacă, şi au discutat, de fiecare dată, două ore, şi nu numai despre Drept. Pe el l-a interesat să afle şi preocupările ei din afara biroului, ce pasiuni are, pentru că şi asta te ajută să creezi profilul omul pe care vrei să-l aduci în firma ta. 

Teoc: Da, şi la interviurile din cadrul societăţii "Muşat & Asociaţii" se discută la fel, şi alte aspecte. Persoanele care îţi iau interviul, inclusiv domnul Muşat, sunt destul de bune cunoscătoare ale profilului uman, identificând astfel destul de uşor ce fel de om eşti.

Avocatura.com: Decizia în cât timp ţi-au comunicat-o?

Teoc: Destul de repede. După ultimul interviu, nu a durat foarte mult. La momentul respectiv încă nu se eliberase decizia de la Barou. Astfel că am început să lucrez în ianuarie, când mi-a fost eliberată şi decizia. Ultimul interviu l-am avut în decembrie. 

Avocatura.com: Revenind la domnul Muşat, cum ţi s-a părut ca persoană şi cum îl percepi acum? Presupun că îi poţi pune şi eticheta de mentor, nu?

Teoc: Da, şi presupun că toţi cei din societate ar putea să i-o pună. M-a fascinat, dar aveam atât de mari emoţii la primul interviu încât îmi era greu să îmi formez o părere. Oricum, a fost o discuţie foarte prietenoasă şi foarte deschisă cu mine. 

Avocatura.com: De la distanţă pare o persoană dură. Este aşa sau nu este aşa?

Teoc: Nu este aşa. Este foarte exigent, dar este o diferenţă între a fi exigent şi a fi dur. 

Avocatura.com: Cât de important crezi tu că este pentru un tânăr să stea lângă un asemenea om care a realizat multe lucruri de-a lungul carierei, care este recunoscut în profesia lui? Este, practic, cum spunea şi domnul Popescu în interviul pe care i l-am luat, o şcoală de avocatură la voi.

Teoc: Da, exact. Este şi recunoscută în domeniu ca fiind "şcoala" Muşat. Cred că este foarte important, pentru că primii paşi pe care îi faci sunt vitali. Mă gândesc că un tânăr stagiar, şi dacă vrea şi dacă nu vrea, nu o să distingă foarte bine ce ar fi bine şi ce ar fi rău în alegerile pe care le face de-a lungul stagiaturii. Nu ştiu dacă un stagiar ar avea capacitatea să-şi dea seama dacă mentorul lui - şi aici ne referim la un stagiar care alege un cabinet individual sau o societate foarte mică - este într-adevăr cea mai potrivită persoană pentru a-l sprijini sau nu. Fără să vrei, preiei lucruri, aşa cum preiei şi de la părinţi în cei șapte ani de acasă. La fel cred că funcţionează şi stagiatura. Iar dacă le preiei greşit, s-ar putea să nu le mai poţi îndrepta pe parcurs. Cel puţin asta cred eu. Nu m-am aflat în situaţia de a prelua greşit, dar cred că este foarte important să alegi foarte bine la început.

Avocatura.com: Pe ce te-ai specializat?

Teoc: Fac litigii, pentru că au o mare legătură cu procedura civilă. Nici m-am gândit să mă axez pe altă ramură a Dreptului, doar litigiile le-am luat în considerare.

Avocatura.com: Discutam cu nişte avocaţi seniori şi îmi spuneau că, în condiţiile în care acum nu mai intră atât de des în sala de judecată, le lipseşte freamătul sălii şi al litigiilor.

Teoc: Da, sunt de acord. Mie îmi lipseşte adrenalina specifică inclusiv în perioada vacanţei judecătoreşti, când ai activitate mai redusă şi, sincer, îmi este puţin dor de instanţă, inclusiv în vacanţa mea, în concediu.

Avocatura.com: Ce fel de litigii?

Teoc: Civil, administrativ, fiscal. Nu fac Penal, pentru că nu se potriveşte foarte bine profilului meu. Nu cred că aş fi cea mai potrivită persoană pentru Penal.

Avocatura.com: Te-aş întreba - pentru că se apropie examenul de primire în profesie pentru aspiranţii la statutul de avocat - cum a fost pentru tine?

Teoc: N-aş spune că este un examen deosebit de dificil. E cert că nivelul lui a crescut şi tinde să crească, şi asta s-a şi dorit. Mi se pare foarte bine că se întâmplă asta. Eu îmi făcusem un program foarte strict de învăţat în fiecare zi, de la care nu prea mă abăteam, şi terminam cu învăţatul undeva spre seară, când încercam să am şi eu o altă activitate, ca să pot menţine acest ritm timp de două - trei luni, sau cât timp ai pentru învăţat. Acum examenul este pe 14 septembrie, când am dat eu era în octombrie. Dacă nu te abaţi de la program, nu cred că ai cum să dai greş. Eu aveam o dorinţă enormă de a deveni avocat de litigii, astfel încât nici un efort nu mi se părea prea mare. Aş fi putut să stau oricât să citesc. Dacă nu te abaţi de la program şi încerci să-ţi gestionezi puţin şi emoţiile, cred că nu ai de ce să nu ai succes.

Avocatura.com: În familie, ai avocaţi sau jurişti?

Teoc: Nu. Nu am avut pe nimeni care să fi terminat Dreptul.

Avocatura.com: Ce te-a motivat să faci Dreptul?

Teoc: Faptul că întodeauna mi-a plăcut limba română. Fără nici un efort, reuşeam să am rezultate foarte bune la română. Îmi plăcea să scriu, mi-a plăcut mereu, şi ştiam că asta te ajută să-ţi dezvolţi latura de creativitate. Deoarece chiar şi avocatul de litigii, în afară de cele 5 minute de pledoarie, are în spate câteva zeci de ore de muncă, de documentare, de scris. Acesta a fost motivul determinant pentru mine - şi nu am avut o altă opţiune. Nu sunt omul opţiunilor, adică dau şi la Drept, dau şi la ASE, spre exemplu, şi vedem unde intru. A fost singura opţiune. Ca şi la Barou - a fost singura opţiune, nu m-am gândit să dau şi la INM.

Avocatura.com: Ca tânăr avocat, simţi acea mândrie de a fi în această profesie?

Teoc: Eu, din fire, nu prea mă simt mândră de mine vreodată. Mă bucură foarte mult, şi îmi face o deosebită plăcere. A fost visul meu să devin avocat, şi visul meu este să continui cu profesia asta până când voi ieşi la pensie. Mai degrabă o fericire decât o mândrie.

Avocatura.com: Cum decurge o zi a ta de muncă?

Teoc: Dacă am instanţă începe puţin mai devreme, pentru că automat în jur de 8.30 ar trebui să fiu la instanţă, dacă este vorba de un litigiu în Bucureşti. Merg la instanţă, după care vin la birou şi urmează partea de redactat, citit, documentat, şi celelalte activităţi din spatele unui dosar.

Avocatura.com: Cine te coordonează? Şi cum este ca şef?

Teoc: În momentul acesta, Octavian Popescu, în echipa lui lucrez. Este foarte bun, este o persoană foarte accesibilă. Am lucrat, de la început, cu el şi cu Cosmin Libotean. Sunt două persoane deosebite, care au avut o grijă particulară de formarea mea. Oricum, în societate, se pune un accent deosebit pe formarea tinerilor avocaţi, este un punct foarte important. Asta înseamnă absolut tot ce presupune, de la a-ţi corecta fiecare lucrare, fiecare virgulă pusă greşit sau omisă, până la a merge la conferinţe sau a avea alte activităţi de studiu, de documentare, activităţi doctrinare. Mergeam inclusiv cu ei în instanţă. Cum am venit în societate, am început să merg cu ei, să văd exact cum își desfăşoară activitatea.

Avocatura.com: Pe la cât se termină ziua de lucru?

Teoc: Depinde, nu ai o oră anume la care se termină ziua de lucru. Când spun că nu ai o oră anume, nu mă refer la "Muşat & Asociaţii", ci mă refer în avocatură, în general. Când redactezi o întâmpinare sau o cerere de chemare în judecată, poţi să stai să lucrezi la ea 6 ore, dar poţi - dacă vrei - să mai cauţi soluţii încă 15 ore, şi deci în total să stai 21 de ore. Asta depinde de fiecare om, de cât de temeinic lucrează... Evident, depinde şi de complexitatea şi natura lucrării. Ai putea să stai să citeşti şi să reformulezi 5 pagini de 10 ori şi atunci, evident, şi timpul se măreşte. 

Avocatura.com: Câţi ani ai?

Teoc: 25 de ani.

Avocatura.com: Evident, eşti la o vârstă la care te gândeşti să-ţi întemeiezi în următorii ani şi o familie. Cum crezi că o să împaci şi exigenţele de la muncă cu planurile personale?

Teoc: Momentan, nu am nici un plan. Nu m-am gândit la partea personală. Mă gândesc că, mai întâi, trebuie să ai anumite perspective profesionale, după care să te gândeşti la viaţa personală. În mod sigur, un echilibru trebuie să existe în toate şi, dacă vrei, îl poţi găsi, cred eu.

Avocatura.com: Îmi vorbeai despre colegii tăi, cam care este media de vârstă a colectivului?

Teoc: Sunt destul de tineri. Nu am avut niciodată curiozitatea să fac o medie de vârstă, dar oricum sunt, aşa cum spuneam, destul de tineri. 

Avocatura.com: Apropo de confraternitate, la voi cum este spiritul de echipă?

Teoc: Este foarte bine dezvoltat, şi cred că se pune accent - poate că nu doar aici, poate că în orice societate mare se pune accent - şi pe capacitatea de a lucra în echipă, şi pe spiritul de echipă, pentru că, în mod evident, societăţile presupun şi ele o echipă. Şi chiar o societate cu 5 persoane presupune o echipă. Şi, atunci, munca în echipă, de multe ori, este foarte importantă, mai ales că sunt anumite proiecte pe care nu ai avea cum să le duci la bun sfârşit singur.

Avocatura.com: Cât timp se face de când eşti la "Muşat & Asociaţii"?

Teoc: Se împlinesc 2 ani şi 8 luni.

Avocatura.com: Ce îţi doreşti să realizezi la această firmă?

Teoc: În primul rând, eu nu îmi fac planuri pe termen lung. Adică mă gândesc la faptul că nu aş vrea să fac altceva în viaţă în momentul acesta, în afară de avocatură. Însă nu aş vrea să-mi fac planuri legate de parteneriat sau de alte chestiuni de genul acesta, pentru că mă gândesc, în primul rând, să fiu sănătoasă peste 10 ani, şi o să văd ce voi face atunci. Nu îmi fac planuri pe termen atât de lung, nici nu vreau, mai ales că viziunea oamenilor de multe ori se schimbă. Realişti fiind, se schimbă uneori de la an la an, astfel că planurile pe termen foarte lung, de multe ori, nu sunt realizabile.

Avocatura.com: Ce avocaţi te-au inspirat sau te inspiră din avocatura românească?

Teoc: Indubitabil domnul Gheorghe Muşat, dar de aici din societate m-au inspirat cam toţi colegii cu care am lucrat. Și domnul Gheorghe Buta, şi Octavian Popescu, şi Cosmin Libotean m-au ajutat şi m-au susţinut foarte mult, şi încă mă ajută să mă dezvolt profesional şi să mă formez. Şi în avocatura românească sunt mulţi avocaţi buni. M-aş gândi la domnul profesor Traian Briciu care, pe lângă faptul că este un profesor cu totul deosebit, este şi un avocat extraordinar. Şi sunt multe alte exemple.

Avocatura.com: Noi avem ca Temă a Lunii, pe Avocatura.com, "Responsabilitatea socială a avocatului". Cum vezi tu acest subiect? Care ţi se pare că ar fi rolul avocatului în societate?

Teoc: Ar fi oarecum dificil să vorbesc despre asta, în contextul în care s-a tot vorbit despre rolul lui indispensabil pentru sistemul judiciar, şi au vorbit mulţi autori care scriu cărţi pe organizare judiciară, sau pe instituţii judiciare. Dar în mod cert, are un rol foarte important. Dacă ne gândim că în mâinile lui sunt drepturile, patrimoniul sau, uneori, chiar libertatea unei persoane, m-aş gândi că [avocatul] nu e mai important decât sănătatea, deci decât rolul medicului neapărat, dar este undeva pe aproape. 

Avocatura.com: Citeam undeva că, deşi în mediul juridic, nu neapărat la noi, ci în general, este cultivată latura combativă a avocatului - şi tu, fiind avocat litigant, ştii foarte bine lucrul acesta - avocaţii ar trebui să fie "vindecători ai conflictelor". Eşti de acord?

Teoc: Sunt de acord că avocaţii au un rol important în medierea conflictelor, sau ar putea să aibă un rol important în medierea conflictelor. Nu ştiu dacă eu sunt neapărat o fire foarte pacifistă, dar cred că poate uneori soluţiile amiabile sunt mai avantajoase pentru ambele părţi care ar putea intra într-un litigiu.

Avocatura.com: Care a fost cel mai important sfat pe care ţi l-a dat domnul Muşat?

Teoc: Primul lucru pe care mi l-a zis, şi la care mă gândesc şi acum... Mi-a spus că trebuie să am genunchii tari la bară! Şi, atunci, mereu mă gândesc şi încerc să-mi depăşesc emoţiile, când mă lovesc de ele.

Avocatura.com: Este un personaj accesibil, dacă ai vreo problemă poţi bate la uşa lui? Cam de câte ori îl vezi pe săptămână?

Teoc: Cu siguranţă. Îl văd foarte des, pentru că lucrăm la acelaşi etaj. Uneori, îl văd chiar şi destul de târziu la birou.

Avocatura.com: Ca tânăr avocat, Ana Maria, cum îţi place Avocatura.com şi ce ai vrea să vezi mai des la noi?

Teoc: Îmi place foarte mult site-ul. Îmi place că aveţi un mod de abordare axat nu doar pe teme strict juridice, ci şi pe interviuri cu diverşi profesori sau cu diverse personalităţi ale avocaturii din România - le urmăresc cu foarte mult interes, şi cred că ar fi bine să menţineţi linia aceasta care ne lasă oarecum să descoperim şi altă latură a marilor avocaţi.

Avocatura.com: Şi presupun că, tot prin demersul acesta ar fi util să continuăm să promovăm şi avocaţii tineri, nu? Fiindcă ei, din păcate, suferă de un deficit de expunere sau de notorietate. Este oarecum normal prin prisma lipsei de experienţă, dar totuşi ar trebui să fie o platformă de exprimare şi pentru ei, nu?

Teoc: Cred că da. Eu nu simt că sufăr de deficit de promovare, pentru că nu sunt persoana care să-şi dorească o expunere deosebită. Însă îmi aminteasc că, la momentul la care urma să dau examenul de admitere în profesie, chiar căutam să văd păreri ale unor colegi care tocmai au dat admiterea sau definitivatul - fiindcă diferenţa nu e foarte mare din punct de vedere temporal, şi atunci puteau să-mi împărtăşească din experienţa lor. Nu prea ştiam exact cum este la societăţile mari sau la societăţile mici. Voiam să aflu din experienţa altora şi, sincer, nu am găsit mare lucru, şi nici nu aveam foarte mulţi colegi cu care să vorbesc. Adică, am cam încercat marea cu capul, nu cu cu degetul!