Cum a trăit un tânăr student la Drept practica la o mare casă de avocatură. Gabriela Neagu: "Ca student, nu cauţi neapărat un stagiu plătit, cât să prinzi experienţă, într-un mediu fără grimase"

Avocatura.com: Te rog să te prezinţi cititorilor noştri.

Gabriela Neagu: Numele meu este Gabriela Neagu, sunt absolventă a Facultăţii de Drept Universitatea din Bucureşti, iar perioada de studenţie a fost o perioadă foarte frumoasă. Dar este destul de important, la nivel de maturitate, să îţi dai seama că orice perioadă se încheie, şi acum urmează perioada admiterii în Barou şi perioada angajării.

Avocatura.com: Când ai terminat Dreptul?

Neagu: Anul acesta, promoţia 2015.

Avocatura.com: Din câte înţeleg, ai făcut un stagiu de practică anul trecut, la Bulboacă & Asociaţii.

Neagu: Exact. În vara anului trecut.

Avocatura.com: Cum s-a întâmplat?

Neagu: E o poveste interesantă. Am mers la primul interviu, cu un avocat din firmă. Ţin minte că era furtună afară. Nu găseam sediul, pentru că eu mă uitasem pe Google Maps, dar nu înţelesesem foarte bine pe unde vine. Afară ploua torenţial, era cât pe ce să întârzii la interviul respectiv. Am avut mare noroc că îl ştiam din vedere pe un băiat care lucra acolo, şi l-am văzut că era afară.

Era la exteriorul unei clădiri, şi am zis: «Clar, aici e sediul "Bulboacă & Asociaţii"! Perfect, am ajuns». Şi aşa a început tot drumul. După interviul pe care l-am avut cu avocatul respectiv, au urmat două sau trei interviuri, dacă nu mă înşel, cu domnul Adrian Bulboacă. Nişte interviuri foarte interesante! Nu ştiam la ce să mă aştept când m-am dus la interviu. Eram pregătită pentru orice, zic eu. Şi, când m-am dus la interviuri, am găsit un om spiritual, cu o viziune pe care eu nu o mai întâlnisem printre avocaţii cu care lucrasem - fiindcă am mai făcut anumite stagii de practică înainte, şi nu mai întâlnisem viziunea aceasta pe care domnul Bulboacă o avea asupra avocaturii, asupra omului care face avocatură, care face profesia. Şi cred că fiecare interviu a durat vreo două ore şi ceva, de fiecare dată. Am discutat pe numeroase teme.

Ţin minte că atunci i-am spus domnului Bulboacă o expresie care i-a plăcut foarte mult: că viaţa înseamnă mai mult decât Drept. Pentru că asta era şi una dintre ideile dumnealui: că fiecare avocat de succes trebuie să fie mai întâi un om care să aibă o cultură generală, să ştie să aprecieze toate lucrurile, şi abia după, să îşi facă treaba cu profesionalism. Am discutat despre cărţi, despre muzică, despre locurile din care suntem - domnul Bulboacă vine din Moldova, eu veneam din Oltenia, am împărtăşit impresii despre cele două.

Avocatura.com: Presupun că despre casa de avocatură a dumnealui ai aflat datorită proiectelor în care se implică la Facultatea de Drept.

Neagu: Da. Eu fiind şi în ELSA, şi participând la tot felul de prezentări ale dumnealor, am aflat prin intermediul uneia, cu un an înainte, despre Bulboacă & Asociaţii. Şi am zis să încerc.

Avocatura.com: Când a debutat stagiul de practică?

Neagu: Pe 17 august [2014] am început, şi a durat până pe 17-18 octombrie. Deci au fost două luni.

Avocatura.com: Cum ai descrie experienţa? Presupun că erai foarte emoţionată când ai intrat prima oară la ei.

Neagu: Da, a fost o senzaţie interesantă. Pe unii dintre colegi îi cunoşteam. Am fost patru oameni care urmau să treacă în anul IV, ceilalţi erau de anul III - pe cei din anul IV îi cunoşteam, pe cei din anul III mai puţin - şi ne-am adunat toţi acolo, am făcut prima poză de grup. Cadou, la ultima întâlnire cu domnul Bulboacă, a fost fotografia cu noi, înrămată, pentru fiecare.

Avocatura.com: Câţi aţi fost în practică?

Neagu: Doisprezece.

Avocatura.com: Mai ştii ce ai făcut în prima zi?

Neagu: Da. Ni s-a prezentat firma, ni s-au prezentat toţi avocaţii, i-am cunoscut pe toţi, m-am dus în biroul meu, totul era foarte organizat... Fiecare intern a primit o mapă cu detalii despre cum o să se desfăşoare stagiul de practică. Fiindcă acest stagiu de practică nu era la fel ca la celelalte firme de avocatură. Adică nu te duceai acolo, te puneau la biroul tău, îţi dădeau să lucrezi şi gata, toată activitatea ta s-a încheiat pentru două luni de zile! Nu. Aveam ieşiri în fiecare săptămână în oraş cu unul dintre Parteneri - inclusiv domnul Bulboacă - şi alţi avocaţi, aveam training-uri, pe diverse domenii de activitate, unde trebuia să mergem, şi la fel, avocaţii veneau cu lucruri pregătite să ni le prezinte, să ne introducă mai bine în lumea avocaturii.

Revenind, am consultat mapa respectivă, care prezenta oarecum programul pe săptămâni, departamentele în care urma să lucrez, oamenii... Iar după, m-am dus să îmi cunosc colegii. Eram repartizată în departamentul Andradei Bulgaru, plus Cătălin Petrea şi Andreea Hilhor, şi la Achiziţii Publice cu Alexandru Sandu. Am mers, i-am cunoscut, şi după aceea am trecut la treabă. Cu caieţelul, cu pixul, îţi notai research-ul pe care îl aveai de făcut. Cam aşa a debutat ziua mea, atunci.

Avocatura.com: Specialitatea ta care va fi?

Neagu: În principiu, o să lucrez pe Insolvenţă şi Drept Farmaceutic, în echipa Andradei.

Avocatura.com: După două luni de practică la Bulboacă & Asociaţii, cum te-ai îmbogăţit? Înţeleg de la tine că abordarea aceasta mai umană a lor, faptul că vă implicau mai mult decât se face în mod clasic, te-a bucurat.

Neagu: Da, asta atrage. Asta atrage, pentru că e altceva să mergi să lucrezi într-un astfel de colectiv - fiindcă munceam, bineînţeles, munceam şi încercam toţi internii să ne facem treaba conform aşteptărilor. Ideea asta de a-ţi face treaba cum trebuie nu era de fapt o obligaţie, era mai mult o obligaţie morală, pe care ei - Adrian Bulboacă, Andrada Bulgaru, Cătălin şi Andreea - ţi-o insuflau. Adică, să nu-mi fi făcut treaba cum trebuie însemna să mă simt prost faţă de ei. Fix acesta era sentimentul - că i-am dezamăgit. Oamenii asta îţi inspirau: "Noi avem încredere în tine, îţi dăm să faci un lucru, dar tu trebuie să nu ne trădezi încrederea, să nu ne dezamăgeşti". Nu-ţi spuneau asta, dar asta îţi transmiteau.

Şi, bineînţeles, dincolo de munca profesională, partea umană atrage întotdeauna. Adică, suntem oameni până la urmă. Cum am zis şi mai devreme, în spatele oricărui profesionist trebuie să fie un om. Şi e o diferenţă enormă între a şti că mergi dimineaţa la birou, şi acolo o să te apuci direct să munceşti, într-o atmosferă mai puţin plăcută sau anostă, şi un loc în care ştii că tu, uman vorbind, eşti respectat.

Adică, dacă aveai o problemă - mi s-a întâmplat şi mie - şi trebuia să pleci mai devreme, la ora 17, nu erau grimase.

Avocatura.com: Ştiu că stagiile de practică la ei sunt stagii plătite. Asta contează pentru un tânăr, mai ales unul care vine din afara Bucureştiului, cum e cazul tău. Dar, mai mult decât atât, a contat comunitatea, nu?

Neagu: Da, clar a contat mult mai mult. Pentru că stagii de practică plătite sunt mai multe, nu e unul singur. Bineînţeles, contează şi asta într-o anumită măsură. Dar, ca student, cel puţin din perspectiva mea, nu cauţi neapărat un stagiu plătit în momentul acela. Pentru că, oricât de superficial ar suna, chiar îţi doreşti să prinzi experienţă. Adică, am mai făcut şi stagii neplătite - pentru că îşi doreşti să înveţi ceva de la nişte oameni, să ai un CV cât mai bine format, să fi lucrat cu nişte oameni OK, să ai un background când te duci la o altă casă de avocatură. Să poţi spune: "Uite, eu am lucrat cu X şi am învăţat să fac asta, şi am lucrat pe un domeniu despre care nu ştiam nimic" - în cazul meu, Drept Farmaceutic. Mi-am spus: "Eu nu ştiu ce e asta!". Dar înveţi, şi asta contează.

Avocatura.com: Cum suplineşti lipsa de experienţă, ca tânăr? Prin seriozitate, prin pregătire?

Neagu: Când te duci prima dată la un loc de muncă, cred că contează foarte mult şi modul în care te prezinţi atunci. Ca oamenii să vadă în tine ceva. Şi, înainte de toate, să fii tu. Fiindcă, în caz contrar, chiar dacă iniţial a fost OK, atunci când începi să lucrezi cu oamenii respectivi, îşi vor da seama că nu ai fost tu cel care s-a prezentat.

Cred că se văd calităţile pe care le ai. Îţi trebuie seriozitate, responsabilitate, să vadă că eşti un om deschis la minte, care este capabil să accepte şi provocări, şi cred că asta contează destul de mult. Eu am văzut asta la domnul Bulboacă - până atunci făcusem practică la vreo trei case de avocatură, numai pe Litigii. M-a întrebat: "Cam în ce domeniu ţi-ar plăcea ţie - cu titlu orientativ - să lucrezi, dacă ar fi să treci de perioada interviului? La ce departament?". Şi am spus: "Ţinând cont că am lucrat pe Litigii, am făcut Litigii, vreau să încerc altceva, să văd dacă eu pot să fac şi altceva, şi cum pot să fac asta. Şi poate o să îmi placă mai mult".

Avocatura.com: I-a plăcut asta, nu?

Neagu: Eu aşa cred. Aşa mi-a dat impresia, că i-a plăcut asta, că...

Avocatura.com: Ţi-ai părăsit zona de confort.

Neagu: Exact. Că am vrut să văd şi alte lucruri. Ca student, ca tânăr stagiar, trebuie să vezi majoritatea lucrurilor, să înveţi cât mai multe lucruri. Pentru că nu poţi să spui: "Mie îmi place să fac litigii, fără să fi făcut consultanţă." Nu ai de unde să ştii. Nu poţi să spui că îţi place un domeniu, până nu ai făcut şi alte domenii. Cum am observat eu că m-a atras mai mult munca de consultanţă, decât munca de litigii în sine.