Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
Exclusiv
Sociologul Alfred Bulai
facebook

Sociologul Alfred Bulai (III): "Primul om la care am văzut tabletă a fost Ponta. În culturile medievale, puterea se manifestă vizual. În capitalism, nu-ți arăți puterea prin opulență"

Ce legătură există între tableta avocatului Victor Ponta, teoria frustrării la țigani și Evul Mediu românesc, în a treia parte a unui interviu savuros cu sociologul Alfred Bulai. "Românul care s-a îmbogăţit - având o cultură rurală, nu autentic capitalistă - s-a fălit, şi-a prezentat public realizările. Pentru că asta e cultura rurală, care vrea să arate, să epateze. În cultura industrială, capitalistul nu moare să îşi arate bogăţia."

Partea 1

Partea 2

Avocatura.com: Dădeați Dvs. exemplul tinerilor care îl admirau pe primarul lor care comitea ilegalități. A dispărut frica de pedeapsă?

Bulai: Sunt mai multe discuţii aici. Mai întâi mutaţiile valorice - care fac ca ceva pe care îl consideraţi inadmisibil să-l consideraţi admisibil, care ţin de stilul Dvs. de viaţă, de ce consideraţi că poate fi făcut și ce nu poate fi făcut. Moral, inclusiv ilegal - că până la ilegal e partea morală, de principiu. E filmul acela cu Robert Redford și Demi Moore, în care bogătașul îi propune duduii, soţia unuia, să se culce cu el pentru o sumă de bani. E o problemă fundamentală, de opţiune: care e preţul tău? În viaţă sunt oameni care spun "Chestia asta e inadmisibilă, nu pot să trec peste ea!". Care ţin la principii.

Avocatura.com: Sunt tot mai mulţi oameni cărora li se pare admisibil inclusiv să faci un an de închisoare, ca să ai după aceea un trai fericit.

Bulai: Societatea în primul rând îţi dă o permisivitate mai mare pe anumită zonă. Şi zici: "Care e marea problemă, la urma urmei?". Asta e o primă chestiune, şi aici e o deteriorare a principiilor, care sunt mai puţine. Atenție, și ale celui care face, dar şi ale celui care asistă. Doi, sigur, apare o altă problemă care e de altă natură, şi anume, cum îţi funcţionează ţie sistemul de justiţie. Sigur că sunt aberaţii din punct de vedere al modului în care funcţionează. 

Adică în momentul în care ăla cu Caritasul  a luat 3 ani, în condițiile în care  efectele au fost dramatice... Nu contează că ăla nu a câştigat bani, că ăla a fost chiar idiot, a pierdut banii... Dar domnule, sunt sute de mii de păgubiţi acolo, a fost o chestie astronomică pentru anii ăia. A luat 3 ani. Cât a luat unul care a furat o găină. Lumea conştientizează chestia asta.

Avocatura.com: Sau să o dăm exemplu pe doamna Vlas.

Bulai: Sau Vlas. Adică lumea simte că nu e justiţie, nu e măsura potrivită. Şi atunci, sigur că asta atenuează şi mai mult ideea de respect. La un moment dat apare şi ideea "Ce şmecherie, la urma urmei, dacă fur un milion"… E un calcul pe care oricare dintre voi puteţi să îl faceţi. Dacă eu fur 10 milioane de euro, şi nu dau banii înapoi - că dispar banii - şi îmi dau ăştia 3 ani, din care fac 1 an jumătate... Nu e chiar aşa rău pentru banii ăştia! Că oricum în următorii 4-500 de ani nu scoateţi banii ăia, adică e un calcul simplu. 

Mai ales că unii veneau din zona infracţională, apropo de schimbarea valorilor. Gândiţi-vă la marile noastre personalităţi, ce au fost ei înainte de anii 90. Ospătari, mecanici auto, adică tot felul de personalităţi… Unii au făcut puşcărie, Slavă Domnului, şi înainte. Vă aduceţi aminte de fraţii Becali. Nu Gigi, celălalt [n.r. Giovanni Becali], care a spus: "Ce mă, ce-o fi în puşcăria aia, ce, n-am mai fost?" 

Teodor, dacă tu te uiți la toate domnișoarele, sau doamnele din viața ta, și îți dai seama că toate vor mașină, casă, vilă etc. e o presiune mare, da? Eu pot să nu îmi doresc asta, sunt visător, scriu poezii, sunt în lumea mea, da? Atunci nu am nici o problemă cu modelul lor. Dar dacă eu cred în modelul lor, presiunea e foarte mare pe mine. 

Şi atunci, sigur că la orice oportunitate... Unu: sunt mai tolerant cu ideea de încălcare  a legii, pentru că "Hai mă, că toţi încalcă... Uite cât au furat ăia, ce dracu, nu? Dacă ăla a luat un an, doi pentru aia, lasă mă ce? Poate că nici nu se pune problema". E o chestie firească. Dar repet, mai ales la tineri funcţionează foarte bine chestia asta, pentru că de obicei societatea, fiind anomică, nu le-a dat nici un fel de orizont aspiraţional, în afară de cel de stare socială. Dacă eu îmi întreb studenţii, în general cea mai mare parte îmi povestesc unde ar vrea să lucreze, nu ce-ar vrea să facă. Adică toţi ar vrea să fie într-un birou din acesta… . Adică doar locul, descrierea. "Ce?" "Nu ştiu exact ce!" Toţi îmi spun de salariu cât ar vrea, dar nimeni ce ar trebui să facă de banii ăia. Asta este anomia.

"Lumea pleacă în străinătate pentru bani, pentru că presiunea este foarte mare. Nu numai din disperare"

Avocatura.com: Vorbeaţi de societate şi ştiu că spunea Robert Merton, apropo de ce îţi oferă societatea, şi de o distribuţie inegală a oportunităţilor. 

Bulai: Șocul e mare în România pentru că am trecut de la comunism, care era egalitar, adică erau şanse reale... Eu am avut un coleg de facultate care era din mediul rural. În facultate a fost pentru prima dată la teatru, nu ştia cum arată teatrul. Efectiv nu ştia cum e. Dar a intrat la facultate şi a terminat o facultate, a devenit cercetător. Adică, mă iertaţi, în ziua de astăzi, dacă ești născut la ţară, s-a terminat. Dacă pe părinţi îi duce buzunarul să te trimită în altă parte e bine, altfel... 

Adică, disparităţile sunt uriaşe în România de astăzi, tind să se polarizeze tot mai mult, şi atunci sigur, cu atât mai mult ai presiunea de a "sări". De ce pleacă lumea în străinătate să lucreze? Pentru bani, pentru că presiunea este foarte mare. Nu numai din disperare, ci pe ideea, că domnule, acesta-i modelul. Că au trăit prost şi în comunism. Dar "nea Fane şi-a luat maşină, fătuca aia uite ce frumos s-a îmbrăcat...". În momentul în care ai disparităţi ai întotdeauna şi comparativitatea socială. Și când îl văd pe celălalt…

Eu mereu le explic celor din jurul meu. Lumea nu trebuie să trăiască prost, trebuie ca vecinul tău să trăiască mai bine. Altfel spus, comparativitatea socială este cea care contează. Asta se cheamă teoria frustrării de la ţigani. Oamenii sunt frustraţi de obicei social doar când compară aşteptări cu realitate. Sau tu când te compari cu altcineva. Regimurile au căzut când le mergea bine, nu când le mergea rău. Nu în vremea lui Ludovic al XIV-lea s-a întâmplat, n-a avut nici o grevă, nici o mişcare de niciun fel, nici o răscoală. Pe când numărului XVII, cu reformele, i-au tăiat capul.

Când a căzut Uniunea Sovietică, în vremea lui Stalin? N-a avut omul nicio problemă. Gorbaciov, care a avut Perestroika, Glasnost, a avut. Or, în societate întotdeauna te compari. Dacă vecinul tău are ca tine Dacie 1300, e OK.

Avocatura.com: Dar dacă tu ai Dacie 1300 şi vecinul are Maybach, o să fie probleme.

Bulai: Ce Maybach? Dacă are Logan e mai mult decât Dacia ta 1300. Dar Loganul tău faţă de Dacie înseamnă că trăieşti bine. Dacă ţi-a venit acela cu Fordul, nu mai trăiești bine. Adică la voi la serviciu, unde lucraţi, dacă tu eşti singurul care are maşină eşti super-bogat. Indiferent, Trabant poate să fie, dar să fie maşină. Dacă aveţi un… nu ştiu, Mazda, cum am eu, eşti super tare. Dacă toţi au de la BMW în sus, ăsta cu maşina lui japoneză nu mai e așa impresionant. Asta e viaţa, e comparativitate. 

Şi comparativitatea este foarte mare, pentru că românul care s-a îmbogăţit – având o cultură rurală, nu autentic capitalistă - s-a fălit, şi-a prezentat public realizările. Pentru că asta e cultura rurală, care vrea să arate, să epateze. În cultura industrială, capitalistul nu moare să îşi arate bogăţia. 

Un miliardar avea un birou foarte mic, ce am eu aici e mamut. Și l-am întrebat: "Ce dracu domnule, ăsta e birou de președinte de companie?". Și mi-a zis: "Domnule, pot aici să îmi fac ce vreau eu, marmură... Dar nu-ţi dai seama că atunci când fac un contract, îmi va pune ăla încă un 0 când vede cum stau aici?" 

Adică un capitalist aşa gândeşte, nu se făleşte, nu trebuie să epateze, el trebuie să facă business. Or, la noi capitalismul pe cultură rurală a creat nevoia de spectacol, de a arăta. Nu la vârf doar, peste tot, în toată ţara. Dar asta a fost o presiune în plus pentru a crea senzaţia disparităţilor şi nevoia de a-i imita pe ăia. 

Mă amuz când mă uit la PSD-işti. Şi-au construit - pentru că sunt pe această cultură, ei sunt de stânga, nu? Și și-au construit, cultivat chiar o explicaţie: "Domnule, acum stânga nu mai e ca pe vremuri, noi suntem eleganţi, educaţi, nu mai…". Bă mânca-v-ar tata, poate la voi în Germania, dar noi trăim în România! Cum vii tu, nea Ponta, cu bona ta filipineză sau ce dracu e? Păi dă-o-n Paștele mă-sii, eşti de stânga! Toţi sunt îmbrăcaţi la patru ace… Dacă mergeţi aici la expoziţie, când au ăştia Congres, BMW-ul e cea mai nasoală maşină din parcare. De stânga? Într-o ţară care are sărăcie lucie de-adevăratelea? Adică cum să zic, e nevoia de-a te făli. De a arăta. Păi de ce dracu e mare baron local? Ca să arate că are, vorba aia, că are Maybach. Sau că vine, că merge cu elicopterul. Este un exemplu care generează polarizare şi evident are şi o dimensiune anomică.

"Ăia în Evul Mediu nu făceau baluri să se distreze. Făceau baluri să epateze. România e în Evul Mediu"

Avocatura.com: O să văd dau şi eu un exemplu. Discutam cu un cunoscut avocat de la noi şi spunea faptul că, la un moment dat, când domnul Ponta era în organizaţia aceea, Tineretul Social Democrat, pe care a condus-o, i s-a propus şi avocatului să intre în organizaţie. El fiind de dreapta, a spus că "Nu, nu pot să intru", la care Ponta i-a replicat: "Bine, măi, dar tu crezi că Adi Năstase e de stânga?"

 Românul care s-a îmbogăţit – având o cultură rurală, nu autentic capitalistă - s-a fălit, şi-a prezentat public realizările. Pentru că asta e cultura rurală, care vrea să arate, să epateze. În cultura industrială, capitalistul nu moare să îşi arate bogăţia.

(Sociologul Alfred Bulai, pentru Avocatura.com)

Bulai: Da, pentru că e nevoia de a arăta,  e în divorţ total cu ideologia. Adică nici măcar: "Bă nene, hai să fim în banca noastră." Eu îmi aduc aminte de Ponta... Primul om la care am văzut tabletă, nu ştiam ce e aia, a fost Ponta. Acum mai mulţi ani de zile. Zic: "Bă, ce dracu are ăsta acolo - e şi prea mare de telefon, e şi prea mic să fie laptop!" Dar acum ani buni. Deci era printre primele care apăruseră, probabil, pe planeta asta. Şi nu ştiam ce e. Evident că a venit cu ea la o emisiune de televiziune absolut inutil, că nu o folosea la nimic. Dar era de... "Să vă arat!", da? Ei, genul acesta de presiune existe din păcate la întreaga societate. E doar un exponent politicianul. 

Toţi copiii au telefoane. Ştiţi că la noi copiii au mai multe telefoane mobile decât au copiii oriunde în Occident. La noi deja în clasele I-IV discutăm deja de telefonie mobilă. E datorită presiunii de prestigiu.

Avocatura.com: Apropo de telefoane, tot Ponta a făcut o mare gafă în campanie, s-a dus într-o zonă defavorizată, nu mai ştiu, Valea Jiului, ceva de acest gen şi a spus că toţi copiii de clasa I acum au iPhone.

Bulai: Nu, smartphone cred că a spus. Asta e o greşeală pe principiul "Dacă au copiii mei smartphone, toţi copiii au". Dar presiunea în mediul rural, sau unde nu există bani, e foarte mare. Acesta este un alt exemplu de anomie. 

Sunt exagerări aberante pe aceeaşi încercare de a sugera opulenţa. Pentru că în culturile medievale, puterea se manifestă vizual. "Cristina e puternică nu că face facultate, că draci, ci pentru că-şi pune un kil de diamante şi aur pe ea!". E vizual. De aia făceau ăia baluri. Nu ca să se distreze. Balul era opulenţă. Îşi arătau puterea, prin fast vizual. În cultura capitalistă nu arăţi prin fast - te mai și jefuiesc ăia -, nu ai ce. Puterea e în alte mecanisme - în bani, în multe alte lucruri pe care poţi să le faci. 

Ei, noi suntem într-o cultură rurală, mergem spre Evul Mediu. De aia spre exemplu vezi casele făcute pentru lume bună - acelea, interbelice - modeste, micuţe. Chiar şi comuniştii, prin Primăverii, le-au făcut modeste. Și vezi case de vacanţă la munte: băi, e bloc! Băi, tu te duci la bloc la munte? Adică o chestie mare de tot! Trebuie să fie mare, mare, opulenţă deci.

Avocatura.com: Apropo de divorţul acesta de ideologie, cred că în mediul rural se vede foarte bine. Oamenii de acolo nu vor să se despartă de pământurile lor şi de munca lor – pe care nu o fac decât în agricultură -, în schimb au cadă pe colţ, cu jacuzzi...

Bulai: E şi o altă chestiune aici. Presiunea este să schimbi modelele, şi oamenii au început să achiziţioneze ce era mai uşor. Mai ales că unii au venit cu cada de afară, de pe unde au mai lucrat. Casă e mai greu să construieşti. Pe de altă parte, alea vizuale sunt mai utile. Că poţi să faci şcoală mai multă nu prea e vizibilă chestia asta, deci nu doare pe nimeni. Nici nu mai e chiar atât de important în mentalul colectiv. Şcoala nu mai e pe primele locuri de foarte mult timp. 

Avocatura.com: Ce relaţie există între etică - pe de o parte - justiţie şi anomie? Şi cine ar trebui să dezvolte etica? Pentru că vorbeaţi de şcoală şi de educaţie.

Bulai: Educaţia ține de morală. Morala se învaţă în primul rând în familie. Școala e deja târzie. Școala ar trebui să întărească, să sedimenteze şi să corijeze eventual nişte probleme de asimilare, interiorizare normativă dată de incapacitatea unor familii. Că trebuie să ai o diversitate în societate. Şi aici apar problemele, că anomia apare în modul în care părintele îşi învaţă copilul. Şi părintele a început să îşi înveţe de mult timp, în România, copilul să se descurce. Să se descurce, în sensul acela cât se poate de negativ. Presiuni erau şi înainte pe şcoală, să înveţe copilul bine... Dar erau pe ideea să înveţe. Adică, mai mergeau ăia cu cadouri la profesori, au mers întotdeauna. Acum, problema nu este să înveţe copilul, să aibă grijă de el, ci să aibă nota, adică nu mai contează conţinutul. Pai ce contează conţinutul? Să aibă diplome! Ai avut o perversitate uriaşă creată cu sistemul privat de învăţământ superior. Noi am creat, cum să zic? Au fost câteva care au fost onorabile, dar în rest, tati, aoleu! În anii 90, a fost ceva… cum să zic, n-ați auzit de "Facultatea de poliţişti ecologici pe motocicletă". Aşa se chema facultatea, într-un orăşel din acesta mic din sudul ţării. A fost spectacol mare...

 

Citește vineri, pe Avocatura.com, ultima parte a interviului cu sociologul Alfred Bulai


Cuvinte cheie: interviu, sociolog, alfred bulai, valori, principii, puscarie, comparativitate sociala, imbogatire, capitalism, societate rurala, romania, putere, bona filipineza, opulenta, avocat
COMENTEAZA

ALTE TITLURI
Urmărește-ți dosarele

cu notificări
la fiecare termen

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

0743.087.930

office@avocatura.com

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020