Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

(XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ nr. 1230

Ședința publică de la 17.11.2015

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE – G_______ S______

JUDECĂTOR - M______ H_________

JUDECĂTOR - I____ S____

GREFIER - S_____ R___

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții – contestatori A________ D. G_________ și A________ C. D__, împotriva sentinței civile nr. 363 din data de 16.03.2015, pronunțate de către Tribunalul București secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI „T___ A__ M____ și T___ N___ V________” și ______________________ MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE.

Obiectul cauzei – contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa recurenților – contestatori A________ D. G_________ și A________ C. D__, și a reprezentanților intimaților BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI „T___ A__ M____ și T___ N___ V________” și ______________________ MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, s-a depus la data de 11.11.2015 întâmpinare formulată de intimatul BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI „T___ A__ M____ și T___ N___ V________”, comunicată potrivit mențiunilor existente pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare (filele 23 – 25).

Curtea pune în discuție excepția invocată prin întâmpinarea depusă de intimatul BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI „T___ A__ M____ și T___ N___ V________”.

În urma deliberării, constată că este neîntemeiată excepția astfel invocată, ținând seama de cadrul procesual în care se desfășoară judecata, respectiv cel dat de demersul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, context în care legitimarea procesuală a acestui intimat este determinată de faptul că a fost parte în procesul soluționat prin una din hotărârile vizate de cererea de revizuire .

De asemenea, în ce privește calificarea căii de atac, chestiune antamată de revizuienți, constată că aceasta este recurs, raportat la prevederile art.328 alin.2 din Codul de procedură civilă, ținând seama că cererea de revizuire este supusă analizei în condițiile Codului de procedură civilă din 1865, iar în această situație sunt aplicabile dispozițiile acestui Cod inclusiv relativ la căile de atac ce pot fi exercitate în privința hotărârilor date în procedura revizuirii.

C U R T E A ,

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă sub nr. XXXXXXXXXXXX/23.12.2014 revizuientii A________ D. G_________ și A________ C. D__ au solicitat, în contradictoriu cu intimații ______________________ și B___ T___ A__ M____ și T___ N___ V________, revizuirea sentinței civile nr.6475/9.07.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, arătând că aceasta este contradictorie cu sentința civilă nr.7275/4.09.2014 pronunțată de aceeași instanță, susținându-se că este incident motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.7 Cod procedură civilă.

În esență revizuienții au susținut ca, prin prima sentință, a fost respinsa ca neîntemeiata, iar prin a doua sentința cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, astfel ca cele doua sentințe sunt potrivnice.

S-a încălcat principiul puterii de lucru judecat întrucât ceea ce s-a statuat prin sentința civilă nr.6475/9.07.2014 este contrazis de sentința civilă nr.7275/4.09.2014.

În opinia revizuenților că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.326 alin.1 și 3 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea prezentei cereri de revizuire.

Astfel, ambele hotărâri sunt rămase definitive prin neapelare, sunt potrivnice; este îndeplinită condiția triplei identități de obiect, cauză și părți întrucât s-a soluționat diferit admisibilitatea cererii de revizuire. S-a solicitat anularea celei de a doua hotărâri.

Au solicitat de revizuienții să se constate că ______________________ își exercita cu rea credință drepturile procesuale, întrucât prin încheierea din data de 12.08.2009 s-a statuat ca aceasta nu dispune de un titlu executoriu împotriva debitorului A________ D. G_________ întrucât contractul de credit nu a fost investit cu formula executorie.

Revizuienții au invocat existența unor clauze abuzive în contractual de credit în sensul inexistenței unor negocieri și a creării unui dezechilibru între drepturile și obligațiile părților. Astfel, în contractual de credit nu au fost menționate clauze pentru recalcularea costului creditului în cazul rambursării anticipate, a recalculării dobânzii, omisiunea de a notifica majorarea dobânzii lunare, încasarea anticipate a dobânzii.

Prin sentința civilă nr.363/16.03.2015, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins cererea de revizuire astfel formulată de revizuenții A________ G_________ și A________ D__, împotriva sentințelor civile nr.6475/09.07.2014 și nr.7275/04.09.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarele cu nr.XXXXXXXXXXX și xxxxx/4/2013, ca inadmisibilă.

Pentru a dispune astfel Tribunalul a reținut că:

Prin sentința civilă nr.6475/9.07.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulata de A________ D. G_________ și A________ C. D__ formulată în contradictoriu cu intimatul B___ T___ A__ M____ și T___ N___ V________ având ca obiect sentința civilă nr.xxxxx/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București și motivată în drept pe dispozițiile art.322 pct.2 și 7 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs la data de 3.11.2014, această cale de atac fiind soluționată prin decizia civilă nr.5/6.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civila, în sensul respingerii ca nefondat a recursului.

S-a reținut de către Judecătoria sectorului 4 București că sentința civilă a cărei revizuire se solicita nu este irevocabila întrucât nu era soluționat recursul formulat împotriva acestei sentințe.

S-a mai reținut și faptul că, trecând peste condiția de admisibilitate a cererii de revizuire neîndeplinita în sensul irevocabilității sentinței, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de cazurile de revizuire invocate.

Astfel, a reținut instanța de fond ca art.322 pct.2 Cod procedură civilă are în vedere situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere formulat, iar nu omisiunea de a invoca o excepție.

Referitor la art.322 pct.7 Cod procedură civilă se reține faptul că textul are în vedere „hotărâri definitive potrivnice”, iar nu încheieri pronunțate în încuviințare de executare silită care nu se bucura de autoritate de lucru judecat conform art.337 Cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr.7275/4.09.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A________ D. G_________ și A________ C. D__ în contradictoriu cu intimații ______________________ și B___ T___ A__ M____ și T___ N___ V________ având ca obiect sentința civila nr.8605/5.09.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, întemeiat pe dispozițiile art.322 teza I pct.2 Cod procedură civilă.

A reținut instanța că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru ca sentința ce face obiectul acesteia nu a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, și nu este pronunțată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

S-a reținut că, împotriva sentinței nr.8605/5.09.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, s-a formulat recurs nesoluționat la data pronunțării sentinței din cererea de revizuire, și că nu sunt aplicabile dispozițiile art.322 pct. 2 Cod procedură civilă care prevede nesoluționarea unui capăt de cerere, iar nu neanalizarea unui mijloc de proba sau excepție.

Potrivit art.322 pct. 7 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Pentru a fi incident acest motiv de revizuire trebuie să existe două hotărâri definitive potrivnice pronunțate în aceeași cauză, dar în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocate excepția autorității de lucru judecat sau dacă a fost invocată, instanța să nu se fi pronunțat asupra acesteia. Trebuie arătat că între cele două dosare trebuie să existe identitate de părți, obiect și cauză pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art.33 pct.7 Cod procedură civilă.

Tribunalul a constatat că sentințele despre care revizuienții afirmă că sunt definitive și potrivnice sunt pronunțate în două cereri de revizuire formulate de aceștia, dar împotriva unor sentințe diferite.

Astfel, în prima cerere de revizuire s-au invocat dispozițiile art.322 pct.2 și 7 Cod procedură civilă raportat la sentința civilă nr.xxxxx/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, iar în cea de a doua cerere de revizuire s-au invocat art.322 teza I pct.2 Cod procedură civilă raportat la sentința civilă nr.8605/5.09.2013 pronunțata de Judecătoria sectorului 4 București.

Prin urmare nu este îndeplinită condiția identității de obiect al celor două sentințe despre care se afirmă că sunt definitive și potrivnice.

S-a observat și că, în prima sentință părți au fost revizuienții A________ D. G_________ și A________ C. D__ și intimatul B___ T___ A__ M____ și T___ N___ V________, iar în al doilea revizuienții A________ D. G_________ și A________ C. D__ și intimatul B___ T___ A__ M____ și T___ N___ V________, dar și intimata ______________________.

Astfel, s-a constatat că nici condiția identității de părți nu este îndeplinită în cauză.

S-a constatat, de asemenea, că împotriva sentinței civile nr.6475/9.07.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București se declarase recurs nesoluționat la data depunerii cererii de revizuire, și nici una din sentințele despre care se afirmă că sunt definitive și potrivnice nu sunt pronunțate de instanțele de apel, nu sunt definitive prin neapelare sau pronunțate de instanțele de recurs evocând fondul.

În consecință, s-a constatat că nu este îndeplinita condiția de admisibilitate prevăzuta de art.322 alin.1 Cod procedură civilă.

Prin urmare, constatându-se neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate arătate mai sus, a fost respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 363/16.03.2015 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă au declarat recurs revizuenții A________ D. G_________ și A________ C. D__, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, să se rejudece procesul în fond de către această instanță, să se înlăture excepția inadmisibilității cererii de revizuire, să se admită cererea de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art.322 teza / pct.7 (art.509 alin.(1) pct.8) Cod Procedură Civilă, astfel cum a fost formulată, să se constate faptul că sentința civilă nr.6475/09 iulie 2014, se bucură de autoritate de lucru judecat; în temeiul dispozițiilor art.327alin.(1) Cod Procedură Civilă, să se anuleze cea de a doua hotărâre, respectiv sentința civilă nr.7275/04 septembrie 2014. Pe fondul cauzei, să se constate, nulitatea absolută atât a titlului executoriu - contractul de credit bancar nr.xxxxxxxx/07 mai 2007 perfectat cu S.C. B____ R_________ SA, cât și a cererii nr.475058_622975/16 august 2012 , prin care intimata S.C. B____ R_________ SA a solicitat, preluarea și continuarea executării silite inițiate în dosarul de executare nr.xxxxxx/2010 al Corpului Executorilor Bancari al Băncii Românești SA. În temeiul art. 6 din Decretul nr. 167/1958 și a art.405 Cod Procedură Civilă, să se constate că, la data de 28 august 2012, dreptul de a mai solicita executarea silită era prescris.

În motivarea recursului astfel promovat se susține în esență că:

I. Deși s-a învederat faptul că a intervenit, prescripția dreptului de a mai solicita executarea silită, întrucât termenul de 3 ani - care a început să curgă la data de 14 iulie 2009, data formulării cererii de încuviințare a executării silite nr.1149 în Dosarul nr.xxxxx/300/2009 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, s-a împlinit la data de 14 iulie 2012, anterior datei înregistrării cererii nr.475058__622975 prin care intimata S.C. B____ R_________ SA a solicitat preluarea și continuarea executării silite inițiate în Dosarul de executare nr.xxxxxx/EB/2010 al Corpului Executorilor Bancari al Băncii Românești SA - instanța de revizuire a omis să pună în discuția părților această excepție ș , pe cale de consecință, a omis să se pronunțe și soluționeze această excepție. În drept, incidente în cauză, sunt dispozițiile art.488 pct.8 și art. 488¹ C.pr.civ.; instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

II. În dispozitivul sentinței civile recurate a fost menționată în mod eronat calea de atac, ca fiind apel. În drept, incidente în cauză sunt dispozițiile art.488 pct.5 și art. 488¹ C.pre.civ.; instanța de fond, nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

III. În ceea privește, admisibilitatea cererilor de revizuire, formulate în temeiul dispozițiilor art. 322 pct.2, pct.5, pct.7 Cod Procedură Civilă, recurenții precizează că incidente în cauză sunt dispozițiile art.322, teza I și, nicidecum cele ale tezei a II-a, care prevăd condiția evocării fondului numai în ceea ce privește hotărârile date de instanțele de recurs. În acest sens, revizuenții invocă statuări făcute de instanța supremă în jurisprudența sa în sensul că „Din interpretarea prevederilor art.322 pct.7 Cod procedură civilă, așa cum s-a consolidat în doctrină și jurisprudență, rezultă că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii". Or, considerentele, conform cărora, " (...) Se constată, de asemenea, că împotriva sentinței civile nr.6475/9.07.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București se declanșase recurs nesoluționat la data depunerii cererii de revizuire și nici una din sentințele despre care se afirmă că sunt definitive și potrivnice nu sunt pronunțate de instanțe de apel, nu sunt definitive prin neapelare sau pronunțate de instanțele de recurs evocând fondul..." sunt vădit nefondate, atâta vreme cât, sentințele civile nr.6475 și nr.7275 pronunțate de către Judecătoria Sectorului 4 București la 09 iulie 2014 și 04 septembrie 2014, cât și sentința civila nr.363 pronunțată de către Tribunalul București/Secția a III-a Civilă la data de 16 martie 2015, sunt hotărâri râmase definitive prin neapelare, date de instanțe de fond, cu drept de recurs. În plus, împotriva hotărârilor rămase definitive prin neapelare, se poate declara atât recurs cât și revizuire. Deci, declararea recursului nu exclude posibilitatea de a exercita, asupra aceleiași hotărâri definitive, calea de atac a revizuirii. În drept, sunt invocate dispozițiile art.488 pct.5, pct.6, pct.7, pct.8 și art. 488¹ C.pr.civ.; instanța de fond, nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

IV. Rațiunea reglementarii revizuirii prevăzută de dispozițiile art.322 teza I pct.7 (art.5O9 alin.(1) pct.8) Cod Procedură Civilă, o constituie necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Astfel , calificând, cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07 februarie 2014, ca fiind cerere de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art.322 teza I pct.2 Cod Procedură Civilă, prin sentința civilă nr.5475/09 iulie 2014, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire.

Calificând cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23 decembrie 2014 , ca fiind cerere de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art.322 teza I pct.7 Cod Procedură Civilă, prin sentința civilă nr. 363/16 martie 2015, în Dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în mod contrar, s-a respins cererea de revizuire împotriva sentințe/or civile nr. 6475/09.07.2014 și nr. 7275/04.09.2014, ca inadmisibilă.

Chiar dacă, în speță, nu poate opera tripla identitate de elemente, care să facă incidente dispozițiile art.1201 Cod civil și ale Art.166 Cod Procedură Civilă, consideră recurenții revizuenți că nu poate fi ignorată autoritatea de lucru judecat manifestată sub forma prezumției de lucru judecat, acel efect pozitiv al lucrului judecat care presupune ca statuarea irevocabilă a unei instanțe cu privire la o problemă litigioasă, să nu fie contrazisă, de cea ulterioară, așa cum se întâmplă cu sentința civilă nr. 363/16 martie 2015, în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXX. În drept, sunt invocare dispozițiile art.488 pct.7 și art. 488¹ ; instanța de fond, nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

V. Întrucât condițiile de admisibilitate, prevăzute de dispozițiile art.326 alin.(1) și alin.(3) Cod Procedură Civilă erau îndeplinite, recurenții au considerat să le reitereze în finalul motivelor de recurs..

Mai precizează revizuenții că „Instanța de revizuire, nu a considerat, " (...) dispozițiile prevăzute în mod expres și limitativ de art.12 alin.(2) Cod Procedură Civilă ... ",conforma cărora , " (...) Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile material și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi, judiciare ..." ca având relevanță, în stoparea prejudiciului, care continuă și în prezent. în drept, incidente în cauză, sunt dispozițiile art.488 pct.6, pct.8 și art.4881 instanța de fond, nu a manifestat " rol activ în aflarea adevărului", Cod Procedură Civilă”.

Intimatul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T___ A__ M____ și T___ N___ V________ a formulat întâmpinare la recursul astfel rpomovat, invocând prin aceasta excepția lipsei calității procesual pasive.

În ședința publică din data de 17.11.2015, Curtea a soluționat această excepție, în sensul respingerii ei, ca neîntemeiată.

La data de 16.11 2015, revizuenții au depus concluzii scrise, în cadrul acestora formulând atât apărări relative la excepția invocată de intimat prin întâmpinarea depusă, cât și susțineri ample referitoare la nelegalitatea unor acte de executare silită care au fost întocmite de Biroul de executori judecătorești intimat.

Având în vedere că recursul pendinte este îndreptat împotriva hotărârii prin care prima instanță a avut a se pronunța cu privire la o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, și că – potrivit art. 327 alin. 1 teza finală din C.pr.civ. din anul 1865 - analiza pe care o presupune o cerere de revizuire de această natură nu permite evaluarea unor aspecte care interesează fondul litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile pretins a fi contradictorii, Curtea constată că argumentele evocate de recurenți relativ la neregularități ale actelor de executare silită întocmite de intimatul B__ nu pot forma obiect de evaluare în acest cadru procesual, astfel că ele nu vor fi analizate.

Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de exigențele stabilite prin art. 304 coroborat cu art. 328 alin. 1 și art. 322 din C.pr.civ. din anul 1865, Curtea reține următoarele:

Constatând că recurenții revizuenți au înțeles să invoce, în susținerea criticilor formulate în cadrul recursului pendinte, atât prevederile art. 322 și următoarele din Codul de procedură civilă din anul 1865, cât și dispozițiile 509 și următoarele, și respectiv cele ale art. 488 din Noul Cod de procedură civilă ce a intrat în vigoare în anul 2013, se impune a fi lămurit cadrul normativ procedural care guvernează judecata prezentului recurs.

Curtea notează că cererea de revizuire care a fost soluționată prin sentința civilă ce este supusă controlului judiciar în cadrul recursului de față a fost îndreptată împotriva unor hotărâri judecătorești (sentințe) care au fost ele însele pronunțate în cadrul căilor de atac extraordinare de revizuire exercitate de recurenții revizuenți relativ la hotărâri prin care au fost soluționate litigii (contestații la executare) judecate potrivit reglementărilor din Codul de procedură civilă din anul 1865.

Având în vedere acest cadru normativ procedural în care au fost judecate procesele în care au fost pronunțate hotărârile în privința cărora s-a formulat cererea de revizuire pendinte, pentru stabilirea legii procedurale aplicabile este necesar a fi avute în vedere dispozițiile tranzitorii care se regăsesc în art. 3 alin. 1din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, conform cărora „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ____________________________”.

Făcând aplicarea normei juridice procedurale enunțate la caracteristicile menționate ale cererii de revizuire pendinte, Curtea constată că acest demers procedural al recurenților revizuenți nu este supus reglementărilor Codului de procedură civilă adoptat prin Legea 134/2010, acestei cereri fiindu-i aplicabile prevederile Codului de procedură civilă din anul 1865, respectiv cele ale art. 322 și urm. coroborat cu art. 304 din acest din urmă Cod.

Referitor la critica din cadrul primului motiv de recurs - prin care se susține omisiunea instanței de a pune în discuția părților, și de a se pronunța cu privire la incidentul prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită, astfel cum această executare a fost solicitată de intimata ______________________ în cadrul cererii de preluare și continuare a executării silite inițiate în dosarul de executare nr. xxxxxx/EB/2010 al Corpului propriu de executori bancari – Curtea reține că este formulată cu neobservarea exigențelor impuse de prevederile art. 327 alin. 1 din C.pr.civ., normă procedurală imperativă potrivit căreia instanța investită a soluționa o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri poate dispune numai anularea celei din urmă hotărâri, și aceasta numai în măsura în care constată existența contrarietății invocate de revizuent.

În condițiile în care, în speță, a fost găsită nefondată susținerea în sensul existenței unei contrarietăți între cele două hotărâri la care s-a referit cererea de revizuire formulată de recurenții revizuenți, nu exista nici temeiul legal, și nici vreun temei de fapt spre a se dispune anularea celei din urmă hotărâri, și cu atât mai puțin pentru a se analiza incidentul al prescripției dreptului de a cere executarea silită, acesta fiind un incident care interesează judecata fondului contestației la executarea silită.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs este evocată eroarea instanței de revizuire în ce privește mențiunea inserată în dispozitiv relativ la calea de atac (a apelului ce poate fi declarat în termen de 30 de zile) căreia îi este supusă hotărârea pronunțată asupra revizuiri.

Deși este reală eroarea semnalată sub acest aspect de recurenți, Curtea reține că existența ei nu este de natură a conduce la o soluție de reformare a sentinței recurate, pentru că respectiva mențiune nu constituie rezultatul judecății asupra cererii de revizuire și, astfel, ea nu afectează legalitatea și/sau temeinicia soluției adoptate.

În plus, calificarea corectă a fost realizată prin încheierea pronunțată la data de 05.10.2015 de instanța de revizuire – încheiere care face corp comun cu sentința -, care a dispus în procedura îndreptării erorii materiale reglementată de art. 281 din C.pr.civ., îndreptarea menționatei erori, în sensul că, în cauză, calea de atac este recursul în termen de 15 zile de la pronunțare.

Cel de-al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de revizuire a reținut în mod eronat că sentințele la care s-a referit cererea de revizuire nu erau susceptibile de o atare cale de atac pentru că ele erau încă supuse recursului.

Curtea reține că cerința de admisibilitate cu caracter general instituită prin art. 322 partea introductivă din C.pr.civ. - în sensul ca hotărârile ce se atacă cu revizuire să fie rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare - circumscrie sfera actelor jurisdicționale ce pot face obiect al acestei căi de atac la hotărârile ce sunt definitive Din această perspectivă, este de observat că legea nu condiționează admisibilitatea revizuirii de exercitarea în prealabil a apelului sau recursului, fiind suficient ca hotărârea vizată să fie definitivă pentru ca această cale de atac extraordinară să poată fi exercitată. Or, sentințele civile la care se referă cererea formulată de recurenții revizuenți erau definitive, pentru că ele nu erau susceptibile de apel (fiind supuse numai căii extraordinare de atac a recursului), astfel că nu exista temei spre a se reține neîndeplinirea cerinței de admisibilitate instituită prin art. 322 partea introductivă.

Însă, îndeplinirea menționatei cerințe de admisibilitate nu era suficientă spre a se pronunța o soluție de admitere a revizuirii, ci, pentru a se pronunța o astfel de soluție, era necesar a se constata întrunirea (în mod cumulativ) și a cerinței impuse de prevederile art. 322 pct. 7 din C.pr.civ., respectiv aceea ca hotărârea pronunțată în urmă să încalce autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

Or, din perspectiva acestei din urmă condiții, s-a reținut că nu există identitatea de obiect - ca element al autorității de lucru judecat -, și anume că cele două sentințe între care a fost invocată contrarietatea au fost pronunțate în procese cu obiecte diferite.

Această din urmă constatare a făcută prin sentința recurată formează obiect al criticilor dezvoltate în cadrul celui de-al patrulea motiv de recurs.

Relativ la lipsa identității de obiect, Curtea constată că este corectă aprecierea primei instanțe, în condițiile în care cele două sentințe între care a fost invocată contrarietatea (în sensul prevederilor art. 304 pct. 7 din C.pr.civ.) conțin soluțiile date unor cereri de revizuire care au fost îndreptate împotriva unor hotărâri diferite.

În condițiile în care revizuirea este o cale de atac extraordinară, în cadrul căreia instanța sesizată poate realiza o analiză care se limitează la aspectele exhaustiv enumerate în art. 322 din C.pr.civ., obiectul acestei căi de atac îl reprezintă hotărârea judecătorească atacată (cu revizuire), iar nu obiectul cererii de chemare în judecată ce a fost soluționată prin respectiva hotărâre a cărei revizuire se cere.

Prin raportare la această modalitate de determinare a obiectului oricărei cereri de revizuire, și ținând seama de faptul că cele două sentințe a căror contrarietate s-a invocat prin cererea care a fost soluționată prin sentința ce este suspusă recursului pendinte au fost pronunțate în soluționarea unor cereri de revizuire îndreptate împotriva unor hotărâri diferite (și anume: prima sentință - nr. 6475/09.07.2014 – a avut ca obiect revizuirea sent. civ. nr. xxxxx/23.12.2013, în timp ce cea de-a doua sentință – nr. nr. 7275/04.09.2014 – a avut ca obiect revizuirea sent. civ. nr. 8605/05.09.2013), este de domeniul evidenței că nu poate fi reținută identitatea de obiect, identitate care este de esența autorității de lucru judecat (atât în manifestarea efectului negativ al acesteia, cât și în manifestarea efectului său pozitiv).

Împrejurarea că o instanță a pronunțat o soluție de respingere a unei cererii de revizuire reținând netemeinicia ei, iar o altă instanță a pronunțat o soluție de respingere a unei alte cereri de revizuire pentru inadmisibilitatea acesteia nu creează o situație în care să se fi pronunțat hotărâri contradictorii în sensul prevederilor art. 322 pct. 7 din C.pr.civ., pentru că obiectul asupra căreia a purtat judecata celor două instanțe a fost diferit și, astfel, nu se aduce atingere exigențelor instituite prin prevederile invocate ale art. 1200 pct. 4, 1202 alin. 2 și art. 1201 din C.civ.

În plus, astfel cum în mod judicios s-a reținut prin sentința recurată, nici condiția identității de părți nu este îndeplinită, pentru că cele două hotărâri pretins contradictorii nu au fost pronunțate fiecare față de ambii intimați din prezenta revizuire.

Curtea notează că recurenții au invocat – în dezvoltarea celui de-al patrulea motiv de apel – existența unei contrarietăți între una dintre hotărârile la care s-au referit în cererea de revizuire (sent. civ. nr. 6475/09.07.2014), pe de o parte, și sentința care face obiectul prezentului recurs (nr. 363/2015), pe de altă parte.

O atare susținere nu poate fi privită ca aptă a fi analizată de instanța de recurs pentru că ea are caracteristicile/valențele unei cereri de revizuire ce se formulează direct în etapa recursului, în alte coordonate decât cele analizate prin sentința recurată, fiind astfel contrară exigențelor art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 din C.pr.civ. (conform cărora părțile nu sunt îndreptățite să formuleze cereri noi în fața instanței de recurs).

Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată că instanța de revizuire a pronunțat o soluție conformă exigențelor art. 322 pct. 7 din C.pr.civ., relativ la admisibilitatea cererii de revizuire corespunzător argumentelor prin care recurenții revizuenți au susținut calea de atac extraordinară exercitată în aceste coordonate procedurale.

Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 din C.pr.civ., Curtea urmează a respinge, ca nefondat, recursul astfel cum a fost susținut prin criticile analizate în precedent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții – contestatori A________ D. G_________ și A________ C. D__, împotriva sentinței civile nr.363/16.03.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – pârâtă S.C. B____ R_________ SA - MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE și intimatul BIROUL EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI T___ A__ -M____ ȘI T___ N___-V________.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

G_______ S______ M______ H_________ I____ S____

GREFIER

S_____ R___

Red.G.S.

Tehdact.R.L./G.S.

2 ex.

TB-S.3 – L.C_____