ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA CIVILĂ Nr. 697/2015

Ședința publică din data de 09 noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A____ A______-B____

Judecător V_______ S____

Grefier S_____ D___

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta Direcția pentru Agricultură M____ cu sediul în Târgu-M____, ______________________, _________________, având CUI xxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1477 din data de 01 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Procedura este legal îndeplinită în lipsa părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de 27 octombrie 2015, iar apoi pentru data de azi, 09 noiembrie 2015.

TRIBUNALUL

Prin Sentința civilă nr.1477/01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția P_____ Agricultură M____ în contradictoriu cu intimatul Agenția P_____ Agenda Digitală a României; s-a luat act de faptul că intimatul nu a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

P_____ a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Titlul executoriu nr. 4263 emis de intimat la data de 03.08.2009 s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 1785 lei, reprezentând tarif de acces în SEAP, precizat în factura nr. xxxxx/03.08.2009; prin somația nr. 617/03.11.2014 comunicată contestatoarei alături de titlul executoriu constând în proces verbal privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale, acesteia i s-a pus în vedere să achite în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea continuării măsurilor de executare silită, suma de 1755 lei reprezentând debit principal conform Titlul executoriu nr. 4263/03.08.2009 și suma de 2.652,87 lei reprezentând accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale

Prima instanță arată că, pornind de la prevederile art. 711 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, se poate realiza o distincție între (I) contestația la executare propriu-zisă – prin intermediul căreia se contestă executarea silită însăși, precum și orice act de executare, săvârșit cu prilejul executării silite, solicitându-se instanței anularea întregii executării sau a actului nelegal, și, (II) contestația la titlu – atunci când se contestă însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește valabilitatea sa în fond, ci numai înțelesul, întinderea și aplicarea sa.

Din criticile aduse prin intermediul contestației la executare, executării silite inițiate împotriva contestatoarei de către intimat, s-a apreciat că instanța este investită să soluționeze o contestație la executare propriu-zisă, în cadrul căreia, evident în condițiile art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, care nu este emis de o instanță judecătorească numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

În aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța a reținut faptul că în prezenta cauză, cu privire la verificarea titlului executoriu sub aspectul legalității și temeiniciei modului de stabilire a sumelor datorate cu titlu de creanțe fiscale înscrise în acesta, contestatorul are deschisă calea de atac împotriva procesului verbal nr. CJ nr. 617/03.11.2014 , astfel încât în cadrul prezentei contestații la executare nu pot fi analizate criticile aduse de către contestatoare raportat la legalitatea și întinderea creanței în sumă de 2.652,87 lei.

Prin urmare, instanța a analizat respectarea condițiilor procedurale cu privire la îndeplinirea actelor de executare silită contestate, fără a fi analizate aspectele legate de temeinicia titlului executoriu contestat.

S-a apreciat că somația, ca act prin care se începe executarea silită, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 145 alin. 1 și 2 din Codul de procedură fiscală, fiind precedată de emiterea titlurilor executorii constând în decizia 4263/03.08.xxxxx și proces verbal nr. CJ nr. 617/03.11.2014, acte de executare care, de asemenea, conțin toate elementele prevăzute de art. 141 pct. 4 din Codul de procedură fiscală.

Potrivit art. 44 Cod proc. fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, legea enumerând și modalitățile de comunicare, iar potrivit art. 145 alin 1 din din Codul de procedură fiscală “executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.”

Cu privire la creanța în cuantum de 1.785 lei, constând în tarif utilizare SEAP, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din O.U.G. nr. 73/2007, cuantumul sumelor datorate cu titlu de tarif se stabilește prin decizie cu caracter individual a președintelui ASSI.

De asemenea s-a mai reținut că potrivit art. 66 alin 2 din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publica prin mijloace electronice „pentru accesul în sistem în al doilea semestru al anului 2009, autoritățile contractante înregistrate în SEAP vor achita operatorului SEAP un tarif de acces în cuantum de 1.500 lei, la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată, potrivit legii” iar potrivit alineatului 3 al aceluiași articol “ operatorul SEAP are obligația de a emite decizia titlu de creanță și factura pentru tariful de acces prevăzut la alin. (2) până la data de 15 august 2009”.

În baza acestor prevederi legale, intimatul din prezenta cauză a emis în termenul legal decizia nr. 4263/03.08.2009 si factura nr. xxxxx/03.08.2009, cuprinzând obligația de plată a sumei de 1.786 lei scadentă la data de 17.09.2009.

Deși intimatul nu și-a probat susținerile cu privire la comunicarea cu contestatoarea a deciziei și a facturii nr. xxxxx/03.08.2009, instanța a reținut că obligația de plată a tarifului de utilizare a SEAP devine scadentă, în condițiile art. 66 aliniatului 5 H.G. nr. 1660/2006 “ în termen de 45 de zile calendaristice de la data emiterii titlului de creanță” și nu de la data comunicării, așa cum în mod greșit susține contestatoarea. Din conținutul textului de lege antemenționat, rezultă că obligația de plată a tarifului de utilizare SEAP era una previzibilă, atât sub aspectul lichidității cât și sub cel al exigibilității creanței, obligație pe care debitorul era obligat să o execute în termenul menționat, independent de fapta creditorului, fără a-și putea invoca propria culpă în neexecutarea obligației legale, care constă în faptul necunoașterii legii.

Au fost apreciate ca neîntemeiate și criticile contestatoarei vizând necesitatea investirii cu formulă executorie a facturii fiscale, având în vedere faptul că în cauza de față suntem în prezența unei creanțe fiscale, astfel cum aceasta este definită de art. 1 alin 2 din OG nr. 92/2003 iar executarea silită a fost pornită în temeiul deciziei nr. 4263/03.08.2009, emisă de președintele ASSI în exercitarea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 6 alin 1 din OUG nr. 73/2007, titlu de creanță care a căpătat caracter executoriu potrivit dispozițiilor art. 141 alin 2 din OG nr. 92/2003, la data la care creanța fiscală era scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.

Analizând somația nr. 617/03.11.2014 din perspectiva stingerii creanței fiscale, ca urmare a intervenției prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța a reținut că, potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, se prescrie în termen de 5 ani, care începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

În cauză, așa cum arată intimatul creanța fiscală în litigiu s-a născut în anul 2009, astfel că termenul de prescripție de 5 ani, a început să curgă de la data de 01 ianuarie a anului 2010, trebuind să se împlinească la data de 01.01.2015

La data de 03.11.2014 , intimatul a somația la executare, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 133 alin.1 lit. c Cod procedură fiscală, termenul de prescripție de 5 ani s-a întrerupt, cu consecința începerii curgerii unui nou termen de prescripție de 5 ani.

Deoarecve somația nr. 617/03.11.2014 este emisă în interiorul termenului de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 131 Cod procedură fiscală, s-a apreciat că nu se poate reține stingerea creanței fiscale prin prescripție, așa cum susține contestatoarea.

P_____ considerentele mai sus arătate, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția P_____ Agricultură M____, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 alin 1 Cod pr. civ, și având în vedere și principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil, instanța a luat act de faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea Direcția P_____ Agricultură M____ solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință anularea Somației și a titlului executoriu, cu cheltuieli de judecată, în măsura în care vor exista.

În motivarea apelului se arată că prima instanță nu a luat în seamă toate motivele invocate în cuprinsul contestației la executare.

Astfel, apelanta arată că factura nr. ASSI xxxxx/03.08.2009 nu a fost comunicată în termenul legal de 10 zile de la emitere, prevăzut de art. 66 al.4 din H.G. nr.370/2009 deși intimata a arătat în cuprinsul întâmpinării că a făcut această comunicare, fără însă a-și dovedi susținerile.

Arată intimata că prima instanță a arătat în motivarea hotărârii atacate că aceasta avea obligația de a achita factura în termen de 45 de zile de la data emiterii titlului de creanță și nu de la data comunicării; apreciază că în condițiile în care titlul de creanță nu a fost comunicat, nu avea posibilitatea a achita factura în termen de 45 de zile dacă nu avea cunoștință de existența ei.

Fiind o instituție publică, nu putea achita în avans nici o factură, deoarece în prealabil acestea se trimit la ordonatorul principal de credite, spre aprobare și decontare; neprimind această factură, nu a putut să o trimită spre aprobare către ordonatorul principal de credite.

Invocând prevederile art.66 al.1 din H.G. nr.1660/2009 apelanta arată că a folosit sistemul doar în prima parte a anului 2009, deci nu datorează nici o sumă de bani, pentru că nu a folosit sistemul în cel de-al doilea semestru.

Mai arată că un alt motiv care nu a fost pus în discuție de instanță se referă la modul de calcul al dobânzilor, care depășesc cu mult debitul, fără a exista un calcul al acestora pentru a putea fi verificate.

În drept se invocă prevederile art.470 și 471 Cod de procedură civilă.

Intimata a depus întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei în data de 19.08.2015, prin care solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.

Arată intimata că excepția prescripției invocată de apelantă este neîntemeiată, în considerarea prevederilor art.131 al.1 din O.G. nr.92/2003, având în vedere că dreptul de a cerere executarea silită a creanței s-a născut la data de 03.08.2009 (data întocmirii deciziei titlului de creanță și data emiterii facturii) ; astfel, termenul de prescripție începe să curgă la data de 01.01.2010 și se împlinește la data de 01.01.2015.

Arată intimata că atât decizia contestată cât și factura emisă în baza acesteia au fost întocmite în conformitate cu prevederile art.66 al.2,3 și 4 din H.G. nr.1660/2006, cu respectarea obligației de întocmire a deciziei/facturii până la data de 15.08.2009.

Mai arată că în conformitate cu prevederile H.G. nr.370/2009 facturarea semestrului al II-lea se făcea în avans pentru „autoritățile contractante înregistrate în SEAP”, iar calitatea de autoritate contractantă este o calitate permanentă pe care cel înregistrat în sistem o are, până la momentul pierderii acestei calități, moment în care autoritatea contractantă are obligația de a aduce la cunoștința operatorului SEAP orice modificare ce a stat la baza înregistrării în sistem.

Precizează ca potrivit legii, ASSI avea obligația expresă, potrivit prevederilor art.66din H.G. nr.1660/2006 de a emite pe lângă decizia titlu de creanță și factura fiscală cu TVA.

Mai arată că tariful este stabilit printr-un normativ și perceput pentru orice autoritate contractantă deja înregistrată indiferent dacă au certificat digital activ sau nu, iar în conformitate cu art.6 al.1 și 2 Legea nr.82/1991 ASSI era obligată să evidențieze tranzacția privind accesul în SEAP în contabilitatea proprie, numai în baza facturii fiscale emisă ca document justificativ.

Decizia emisă este titlu de creanță, fiind titlu executoriu, potrivit dispozițiilor art.141 al.1 din O.G. nr.92/2003; potrivit art.3 din Decizia TC nr.4263/03.08.2009 această decizie constituie titlu de creanță conform dispozițiilor art.110 al.3 din O.G. nr.92/2003.

Invocând prevederile art.3 pct.2 din Legea nr.69/2010 precum și faptul că AADR este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică aflată în subordinea M.S.I., intimata arată că factura nr.xxxxx/03.08.2009 reprezintă o creanță fiscală care se virează la bugetul general consolidat al statului.

Mai arată intimata, invocând prevederile art.136 și 138 din O.G. nr.92/2003 că în cazul executării silite a creanțelor fiscale nu este necesară încuviințarea de către instanță.

În concluzie, intimata solicită instanței să constate că potrivit art.711 al.1 și 2 din Codul de procedură civilă între contestația la executare propriu zisă și contestația la titlu; apreciază că în mod corect instanța de fond a fost investită să analizeze soluționarea contestației la executare cu respectarea condițiilor procedurale cu privire la îndeplinirea actelor de executare, fără să analizeze aspecte legate de temeinicia titlului executoriu contestat.

Mai arată că din analiza somației nr.617/03.11.2014 și din perspectiva stingerii creanței fiscale ca urmarea a intervenției prescripției dreptului de a cerere executarea silită, în mod corect instanța de fond a stabilit că potrivit art.131 din O.G. nr.92/2003 creanța fiscală nu s-a stins prin prescripție, așa cum a susținut apelanta.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, văzând și caracterul devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art.65 din Hotărârea nr.1660/2006 (forma în vigoare la data emiterii titlului de creanță):

(2) P_____ accesul în sistem în al doilea semestru al anului 2009, autoritățile contractante înregistrate în SEAP vor achita operatorului SEAP un tarif de acces în cuantum de 1.500 lei, la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată, potrivit legii.

(3) Operatorul SEAP are obligația de a emite decizia titlu de creanță și factura pentru tariful de acces prevăzut la alin. (2) până la data de 15 august 2009.

(4) Deciziile și facturile prevăzute la alin. (3) vor fi transmise autorităților contractante în termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea acestora, fie prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

(5) Autoritățile contractante au obligația de a plăti tariful de acces prevăzut la alin. (2) în termen de 45 de zile calendaristice de la data emiterii titlului de creanță prevăzut la alin. (3).

Potrivit art.66 al.1 din același act normativ (forma actuală în vigoare la data emiterii actului începător de executare - la zi) plata tarifului de acces în SEAP se efectuează în baza deciziei titlu de creanță emise de operatorul SEAP și a facturii anexate la aceasta.

Constată instanța că actul normativ anterior enunțat stabilește cu prioritate o ________ obligații în sarcina creditorului fiscal, în ceea ce privește termenul de emitere și de comunicare a titlului de creanță.

Obligația de plată stabilită în sarcina debitorului fiscal nu poate fi analizate distinct de obligațiile stabilite în sarcina creditorului fiscal, cu care se corelează, sub aspect temporal.

Așadar, creditorului îi revenea obligația de a emite decizia - titlul de creanță și factura până la data de până la data de 15 august 2009, iar în termen de 10 lucrătoare zile de la data emiterii acestea se transmit debitorului căruia îi revine obligația de a plăti tariful de acces în termen de 45 de zile calendaristice de la data emiterii titlului de creanță.

Așadar, în condițiile respectării de către debitor a termenelor imperative stabilite în sarcina sa, ulterior primirii titlului de creanță debitorul are la dispoziție peste 30 de zile pentru a putea face plata.

Potrivit art.44 al.1 din O.G. nr.92/2003 actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat; potrivit art.44 al.1 din același act normativ actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii iar potrivit al. 2 a actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.

În cauza pendinte debitorul fiscal nu a făcu dovada comunicării titlului de creanță astfel încât acestuia nu îi sunt opozabile obligațiile stabilite în sarcina sa prin Decizia TC nr.4263/03.08.2009.

De altfel, debitorul nici nu avea posibilitatea de a efectua plata creanței stabilită în sarcina sa, în lipsa titlului de creanță și a facturii emise în baza acestuia, atâta vreme cât potrivit prevederilor art.66 al.1 plata tarifului de acces în SEAP se efectuează în baza deciziei titlu de creanță emise de operatorul SEAP și a facturii anexate la aceasta; ori în lipsa acestora debitorul nu avea nici un temei în baza căruia să efectueze plățile pretinse.

Așadar, în condițiile în care titlul de creanță nu a fost comunicat debitorului fiscal, acesta nu avea aptitudinea de a deveni titlu executoriu; ori în lipsa titlului executoriu nu se poate declanșa o executare silită în condiții de legalitate, deoarece o condiție pentru începerea executării silite este aceea a existenței titlului executoriu, așa cum rezultă din prevederile art.141 al.1 din O.G. nr.92/2003.

Prima instanță, în mod eronat a apreciat că este lipsit de relevanță faptul necomunicării Deciziei –titlu de creanță și a facturii, în considerarea caracterului previzibil al obligației de plată al tarifului SEAP, ignorând prevederile legale anterior enunțate și în principal cele ale art.44 al.2 din O.G. nr.92/2003 în conformitate cu care actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.

În privința necesității investirii cu formulă executorie a facturii fiscale și a prescripției dreptului de a cere executarea silită, concluziile instanței de fond sunt pe deplin întemeiate, astfel încât apărările invocate de intimată relative la aceste aspecte nu vor mai fi analizate, cu atât mai mult cu cât nici nu au fost criticate de apelantă în calea de atac declarată.

În ceea ce privește aspectele invocate de apelantă, referitoare la împrejurarea că în sem. II al anului 2009 nu a folosit sistemul în al doilea semestru al anului 2009 sunt chestiuni ce privesc valabilitatea în fond a titlului executoriu, care nu pot fi analizate în această procedură, în raport de prevederile art.713 al.2 teza ultimă, contestatoarea având la dispoziție calea contestației administrative prevăzute de art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003.

P_____ toate considerentele anterior expuse instanța va admite apelul declarat de contestatoarea Direcția pentru Agricultură M____ cu sediul în Târgu-M____, împotriva Sentinței civilă nr.1477/01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Va schimba în tot sentința atacată în sensul că admite contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția P_____ Agricultură M____ în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României și va anulează somația nr.617/03.11.2014 emisă de AADR în dosar de executare silită nr. CJ 617/2014 și procesul verbal nr. CJ 617/03.11.2014 de stabilire a penalităților de întârziere, necomunicat, de asemenea, contestatoarei în mod legal.

P_____ ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de contestatoarea Direcția pentru Agricultură M____ cu sediul în Târgu-M____, ______________________, _________________, având CUI xxxxxxx, împotriva Sentinței civilă nr.1477/01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția P_____ Agricultură M____ în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României cu sediul în București, _____________________, sector 2.

Anulează somația nr.617/03.11.2014 emisă de AADR în dosar de executare silită nr. CJ 617/2014 și procesul verbal nr. CJ 617/03.11.2014.

Definitivă.

Pronunțată azi, 09.11.2015, în condițiile art.396 N.C.P.C.

Președinte, A____ A______-B____		Judecător, V_______ S____
	Grefier, S_____ D___ Fiind în concediu medical, semnează grefier șef de secție, A___ A________

Redactat/tehnoredactat/AAB/11.01.2016

2 ex. 11.01.2016.

Judecător fond M____ M________ G____