Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
Publicitate


Date speţă
Instanţă:
Judecătoria TÂRGU MUREŞ
Materie juridică:
Civil
Stadiu procesual:
Fond
Obiect dosar:
Plângere contravenţională
Număr hotarâre:
5798/2015 din 17 decembrie 2015
Sursa:
Rolii.ro

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÎRGU-M____

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX


SENTINȚA CIVILĂ NR. 5798

Ședința publică din data de 17 decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S____ P____

GREFIER: I____ M____ C________


Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. J______ S_______ SERVICES S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I.T.M. A___, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din 21.08.2015.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul petentei, av. L_______ V___, lipsă fiind intimatul prin reprezentant legal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța pune în discuție excepția de necompetență teritorială invocată de intimat prin întâmpinare, raportat la Decizia nr. 56/2014 a ÎCCJ.

Reprezentantul petentei solicită respingerea excepției raportat la fapta contravențională aceea de a fi primit la muncă o persoană care nu avea contract individual de muncă încheiat. Instanța competentă este Judecătoria Tg. M____, locul săvârșirii contravenției este în Tg. M____, așa încât solicită respingerea excepției. Mai adaugă că o _________ plângerile în care s-a invocat aceeași excepție au fost soluționate la Judecătoria Tg. M____, fiind respinsă excepția invocată.

Instanța, față de excepția invocată de intimat, reține cauza în pronunțare.

I N S T A N Ț A


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-M____ la data de 11.09.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul FRINCSAN SZILARD Z____ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ M____, instanței să dispună:

- admiterea plângerii,

în principal,

- anularea în parte a procesului-verbal de contravenție atacat, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 16 (1) din Legea 53/2003, ca fiind nelegal si netemeinic, si pe cale de consecință,

- exonerarea de plata amenzii contravenționale in cuantum de 10.000 lei, aplicata pentru fapta reținută,

în subsidiar;

- aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului,

- cu cheltuieli de judecată.

In motivarea plângerii sale petentul a arătat că, în urma controlului efectuat de către agenții constatatori insp.T_____ L______ si insp. L_____ P______ C______ din cadrul ITM A___ in data de 21.08.2015 la punctul de lucru al ____________________________ SRL, magazin Artima din A___, a fost identificata persoana T_____ L_____ CNP xxxxxxxxxxxxx care a prestat activitate pentru subscrisa în data de 17.06.2015, fara a avea încheiat in forma scrisa contractul individual de munca. Numitul T_____ L_____ a încheiat contractul de munca nr.241 cu ____________________________ SRL in data de 17.06.2015, avand începerea activitatii la 18.06.2015.

Astfel, neregularitățile constatate de către Agenții constatatori au fost încadrate de către aceștia în sfera ilicitului contravențional. Practic, organele de control au apreciat faptul că aspectele reținute întrunesc elementele constitutive ale faptei contravenționale, prev. de art.16 alin.1 din L.53/2003, făcând aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii in cuantum de 10.000,00 lei.

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxx din data de 21.08.2015, intocmit de I____________ T_________ de Muncă A___ este nelegal și netemeinic, sens în care face următoarele precizări:

Cu privire la aspectele de nelegalitate ale procesului-verbal atacat, a învederat faptul că agentul constatator nu a respectat dispozițiile legale incidente în materie cu privire la procedura constatării si sancționării contravențiilor, astfel încât procesul-verbal atacat a fost întocmit cu încălcarea condițiilor de fond și de formă impuse de normele legale în vigoare.

În ceea ce privește nelegalitatea procesului-verbal de control atacat ca urmare a nerespectării condițiilor de formă cerute de lege pentru valabilitatea acestuia, face următoarele precizări:

Astfel potrivit art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: ”Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea”.

Cauza de nelegalitate consta in faptul că agentul constatator nu a indicat în mod corect și concret toate împrejurările de fapt și nu a precizat toate aspectele necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale.

Practic, organul constatator nu a indicat in cuprinsul actului de control - respectiv al notei de constatare care face parte integranta din cuprinsul acesteia - toate imprejurarile de fapt, respectiv toate aspectele necesare in vederea aprecierii faptei constatate, limitandu-se doar la a preciza, in mod lapidar faptul ca anumite obligații instituite in sarcina sa nu au fost îndeplinite de către aceasta, fara a-si detalia in vreun fel susținerile.

Practica judiciară a statuat faptul că, in situațiile în care agentul constatator se rezumă la a reproduce in procesul-verbal textul articolului din actul normativ care prevede contravenția, fără a descrie fapta concretă, împrejurările producerii, modul și mijloacele folosite pentru săvârșirea ei precum și alte date din care să rezulte situația concretă, vinovăția și pericolul social al faptei, nu sunt respectate dispozițiile legale privitoare la înscrierea in procesu- verbal de contravenție a tuturor mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal, ca fiind nelegal întocmit.

În acest sens, s-a statuat faptul că trecerea în procesul-verbal de constatare a conținutului dispozițiilor legale considerate a fi încălcate nu constituie o consemnare a faptei săvârșite deoarece acesta reprezintă numai temeiul legal al stabilirii faptelor contravenționale care nu au fost descrise in procesul-verbal respectiv.

Or, prin neindicarea corectă a tuturor împrejurărilor necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale, procesul-verbal atacat este susceptibil de a fi sancționat cu sancțiunea nulitatătii absolute .

In ceea ce privește aspectele de netemeinicie ale procesului-verbal de constatare și sancționare al contravențiilor face următoarele precizări:

In speța nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina sa, atât în ceea ce privește latura obiectivă a contravenției, cât și în ceea ce privește latura subiectivă .

Privitor la latura obiectivă a precizat că lipsește elementul material și rezultatul socialmente periculos protejat prin dispozițiile legale invocate. Elementul material reprezintă acțiunea sau inacțiunea care determină crearea unei stări de pericol si prin care se încalcă valori sociale apărate de legea contravențională.

În urma controlului efectuat în data de 21.08.2015 societatea a fost supusa unui control si s-a constatat de către agenții constatatori insp. T_____ L______ si insp. L_____ Perican L_____, ca persoana T_____ L_____ a prestat activitate la data 17.06.2015 fara a avea încheiat contractul individual de munca in forma scrisa. D-l T_____ L_____ este angajat al firmei ____________________________ SRL din data de 17.06.2015, in urma încheierii contractului de munca cu nr.241/17.06.2015, având ca dată de începere a activității 18.06.2015.

De asemenea a învederat că în data de 17.06.2015 numitul T_____ L_____ avea încheiat contractul individual de muncă cu petenta si s-a prezentat la punctul de lucru magazin Artima din A___ împreună cu șeful de zonă pentru ai fi prezentat la postul de pază. In ceea ce privește activitatea desfășurată de numitul T_____ L_____ ca angajat al petentei, arătă că acesta a început efectiv activitatea numai din data de 18.06.2015, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă.

Astfel cum a arătat mai sus, nu a săvârșit nici o acțiune sau inacțiune prin care ar crea o stare de pericol pentru valorile protejate prin actul normativ invocat de organele de control.

Procesul-verbal de contravenție nu face, prin el insusi, dovada savarsirii faptei, iar prezumția de legalitate de care acesta se bucura este contrara prezumției de nevinovăție. In aceste sens a învederat instantei hotararea Curții Europene a Drepturilor Omului data in cauza A_____ c. Romaniei.

Referitor la latura subiectivă - condiție esențială pentru angajarea răspunderii contravenționale, precizeaza ca legalitatea de care acesta se bucura este contrara prezumției de nevinovăție, în niciun moment, nu a avut intenția de a întreprinde acțiuni sau inacțiuni de natură a aduce atingere unei valori ocrotite de legea contravențională sau chiar de cea penală. In mod greșit, agentul constatator, în cadrul operațiunii de încadrare și individualizare a faptelor reținute, precum și de aplicare a sancțiunilor contravenționale, nu a avut în vedere aspectele faptice care ar fi exclus vinovăția societății.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, prin hotararea A_____ c, Romania din 4 octombrie 2007, CEDO a constatat ca anumite dispoziții ale legislației contravenționale incurajeaza o jurisprudenta contrara prezumției de nevinovăție. In fapt, reclamantul a avut un incident verbal cu un funcționar de stat, fiind acuzat ca l-ar fi insultat pe acesta, motiv pentru care a fost sanctionat contravențional in baza Legii nr. 61/1991 pentru tulburarea ordinii publice. La cateva zile dupa incident reclamantului i s-a comunicat un proces-verbal de contravenție prin care se stabilea o amenda contravenționala de 2 milioane de lei. Contestatia pe care a formulat-o contra procesului-verbal de contravenție a fost respinsa, in principal pentru ca reclamantul nu a probat ca nu a insultat funcționarul public in cauza. CEDO a constatat in primul rand ca, tinand cont de natura faptei de care a fost acuzat reclamantul, precum si de faptul ca sancțiunea pentru acea contravenție putea fi, la acel moment, si una privativa de libertate, reclamantul a fost acuzat in materie penala, astfel ca art. 6 este aplicabil.

Pe fond, CEDO a considerat ca sistemul procedural roman in materie contravenționala, avand la baza principii de procedura civila ce impun celui ce deschide o procedura judiciara - contravenientul in speța - sa probeze veridicitatea spuselor, este contrar prezumției de nevinovăție. Curtea a considerat ca prezumția de legalitate si de adevar a procesului-verbal de contravenție este o prezumție lipsita de rezonabilitate, punând un acuzat penal ____________________ dezavantajoasa. In consecința, s-a decis ca art. 6, cu privire la prezumția de nevinovăție, a fost violat.

Așadar, acest proces-verbal de contravenție, pe lângă faptul că are vicii de formă, nu poate fi prezumat că exprimă adevărul nici cu privire la faptele reținute în cuprinsul lui.

În subsidiar, în cazul în care instanța va considera că nu se impune anularea procesului-verbal, solicită înlocuirea sancțiunii cu amenda contravențională în cuantum de 10.000,00 lei cu sancțiunea avertismentului, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor cuprinse in art. 7 din OG nr.2/2001, care constituie dreptul comun incident in materia constatării si sancționării faptelor care se înscriu in sfera ilicitului contravențional, avertismentul este o sancțiune care se aplica pentru o contravenție de mica importanță, atunci când se apreciază ca autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabila chiar si atunci când actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede expres aceasta sancțiune.

Deși avertismentul se deosebește de sancțiunile pecuniare si cele privative de libertate, prin aceea ca acționează exclusiv asupra conștiinței celui vinovat de săvârșirea faptei ilicite, el nu aparține sferei răspunderii morale, ci are si o natura juridica, atât pentru faptul ca este prevăzut de lege, ci si pentru aceea ca poate constitui un antecedent in cazul in care persoana in cauza va săvârși o noua fapta ilicita.

Practic, avertismentul, ca natura intrinseca, este o sancțiune cu caracter moral (spre deosebire de amenda, care este o sancțiune pecuniara) si intervine in cazurile in care fapta este de o mica importanta, respectiv de o gravitate redusa, iar agentul constatator, respectiv instanța, apreciază faptul ca acela care a săvârșit o astfel de fapta nu o va mai repeta, chiar fără aplicarea unei amenzi.

Deși practica releva faptul ca agenții constatatori manifesta o oarecare „prudență” in aplicarea acestei masuri sanctionatorii, preferând sa aplice sancțiuni de natura pecuniara, care aduc si venituri la bugetul consolidat al statului, se impune totuși a fi precizat faptul ca aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului presupune in primul rand o corecta determinare a gradului de pericol social al faptei.

Or, in legătură cu acest aspect, o atentie deosebita se impune a fi acordata relației de la obiectiv la subiectiv, aceeași fapta, in materialitatea ei, poate avea repercursiuni grave sau mai puțin grave pentru societate si in funcție de persoana contravenientului, de unde si cuantumul diferit al amenzii sau posibilitatea ieșirii din sfera amenzii, prin aplicarea numai a avertismentului.

Or, in speță, instanța trebuie sa acorde atenție deosebita modului de determinare a gradului de pericol social al faptei, luând in considerare criteriile avute in vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptei. Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către organul de control se impune a fi realizata cu respectarea îndeaproape a prevederilor art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 privitoare la regimul juridic al contravențiilor care prevăd în mod expres că „Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsata la aprecierea agentului constatator, respectiv a instantei de judecata, insa, pentru evitarea arbitrariului , teoria si doctrina de drept contravențional a statuat o ________ criterii menite a limita aceasta larga posibilitate de apreciere a organelor de control, respectiv instanta, printre acestea regasindu-se: persoana autorului, comportarea anterioara a contravenientului, in sensul „lipsei de antecedența contravenționala”, imprejurarile savarsirii contravenției, regretul manifestat de contravenient, etc.

Practic, la aprecierea gradului de pericol social al faptei savarsite, instanta trebuie sa aiba in vedere criteriile statuate de doctrina de drept contravențional, respectiv cele privind circumstanțele personale ale contravenientului - persoana acestuia, comportarea sa anterioara, concretizata in lipsa unui „conflict” anterior cu legea contravenționala, precum si circumstanțele reale ale faptei savarsite.

Considera ca scopul sancțiunii contravenționale este acela de corijare si de educare in spiritul respectării legii, iar nu acela de a provoca suferințe patrimoniale, ceea ce trebuie sa primeze fiind finalitatea preventiva a sancțiunii contravenționale, iar nu caracterul punitiv, motiv pentru care apreciaza ca sancțiunea contravenționala principala a avertismentului este suficienta.

Astfel, sancțiunea juridica, in particular cea contravenționala, nu reprezintă un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile de contravenție sa se aplice sancțiunea amenzii.

D__ fiind că fapta care ni se impută prezintă o importanță minoră și un grad de pericol social redus, mai ales luând în considerare cele expuse cu privire la fondul cauzei, consideră că sancțiunea ce se impunea a fi aplicată era aceea a avertismentului.

Având în vedere cele expuse anterior, a solicitat în mod respectuos ca prin hotărârea pe care o veți pronunța în urma dezbaterilor să se dispuna admiterea prezentei plângeri

In drept, s-au invocat dispozițiile legale invocate in cuprinsul cererii.

Intimatul I____________ T_________ de Muncă M____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și menținerea ca legală și obiectivă contravenția aplicată de către I____________ T_________ de A___.

Ca prim aspect, intimatul invocă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Târgu M____ de a soluționa cauza pendinte privind contestația înaintată la această instanță de către S.C. J______ S_______ SERVICES S.R.L., împotriva procesului-verbal de constatare al contravențiilor ________ nr. xxxxxx/21.08.2015 întocmit de către I____________ T_________ de Muncă A___.

Sancțiunea amenzii contravenționale a fost aplicată urmare a primirii la muncă, de către societatea petentă, la obiectivul de pază din A___, magazin Artima, a numitului T_____ L_____, fără a-i încheia, în formă scrisă, contract individual de muncă, locul săvârșirii faptei fiind, astfel, în localitatea A___.

În susținerea excepției invocă Decizia nr. 56 din 15 ianuarie 2014 pronunțata în recurs, de Secția I civilă a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în cazul contravenției constând în primirea la muncă a persoanelor, fără încheierea unui contract de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) din Codul Muncii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege. Inalta Curte a subliniat că „reținând contrariul ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului, lucru exclus, având în vedere obiectul contravenției în litigiu, situație care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare.”.

Consideră în această situație că, instanța competentă teritorial să judece prezentul litigiu este Judecătoria A___, motiv pentru care în temeiul art. 32 alin.2 din O.G.2/2001, raportat la art. 113 pct. 9 Codului de procedură civilă, care determină regulile privitoare la competența teritorială a instanțelor judecătorești, a solicitat admiterea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Târgu M____, și să declinați soluționarea cauzei instanței competente.

În situația în care se va respinge excepția necompetenței teritoriale a solicitat a se avea în vedere apărarea privind fondul cauzei:

In fapt, InspectoratulTeritorial de Muncă A___, prin inspectorii de muncă, în baza prerogativelor conferite de L. 108/1999, a efectuat, în perioada 12.08.xxxxxxxxxxxxxxx15, un control al activității desfășurate de S.C J______ S_______ SERVICES S.R.L. pentru a se verifica modul în care se respectă prevederile legislației în vigoare în domeniul relațiilor de muncă.

Sub acest aspect, în data de 12.08.2015, ora 12,00 - 12,15 a fost efectuată o acțiune de control împreună cu o echipă din cadrul IPJ A___, Serviciul de Ordine Publică la obiectivul de pază al ____________________________ SRL din A___, magazin Artima. Au fost identificate la muncă două persoane: Tolci I___ și B______ B____ S____.

Întrucât, la această dată, nu s-a putut finaliza controlul documentar s-a invitat reprezentantul legal al societății la sediul ITM A___ pentru data de 19.08.2015, ora 9 (anexa nr. 1). Societatea a solicitat o reprogramare a controlului pentru data de 21.08.2015.

Rezultatele controlului s-au consemnat, în cuprinsul procesului-verbal de control nr. xxxxx/21.08.2015 (anexa nr.2), prin inserarea abaterilor constatate și a măsurilor legale pe care trebuie să le îndeplinească societatea și termenele de realizare a acestora.

Urmare celor constatate, inspectorii de muncă au sancționat contravențional S.C. J______ S_______ SERVICES S.R.L., cu amendă în cuantum de 10.000 lei, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. xxxxxx/21.08.2015 pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 coroborat cu prevederile art. 260 alin. 1, lit. e din L. 53/2003 republicată, respectiv pentru că a primit la muncă, în data de 17.06.2015, o persoană - dl. T_____ L_____ fără a-i încheia contract individual de muncă în formă scrisă.

S-au mai aplicat două avertismente pentru nerespectarea dispozițiilor art. 119 și art.123 din L.53/2003 republicată.

Analizând cadrul legal în materie, starea de fapt constatată și consemnată în actul susmenționat și raportat la motivele invocate de contestatoare, în plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție, arata următoarele:

- Legea 53/2003 republicată, în Capitolul IV- Răspunderea contravențională, art.260 al. 1 lit. e, încadrează în sfera contravențională “ e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1). cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;

De asemenea a învederat că din cuprinsul art. 2 din Legea 53/2003 modificată, în toate cazurile, sursa raportului juridic trebuie să fie contractul individual de muncă, care se încheie anterior prestării activității.

De asemenea, art. 16 al. 1 din actul normativ sus amintit consacră, expres, măsuri de protecție a salariatului, respectiv: obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Art. 10 din Legea 53/2003 modificată, definește contractul individual de muncă, drept „contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu”. Doctrina de specialitate definește contractul individual de muncă, drept înțelegerea încheiată în scris, prin care o parte - salariatul - se obligă la prestarea în timp a unei munci în folosul și în subordinea celeilalte părți - angajatorul - iar aceasta îi asigură, la rândul său, plata salariului și condiții adecvate de muncă.

Așadar, prestarea activității în folosul societății de către numitul T_____ L_____ implica existența contractului individual de muncă întocmit în formă scrisă, anterior începerii activității, fapt nerealizat de către societate, astfel cum rezultă din registrul buletinul posturilor (anexa nr.3), raportat la actele contabile și de personal ale societății (contracte individuale de muncă, state de plată, registru general de evidenta a salariaților, etc.).

Din registrul buletinul posturilor din A___, rezultă că numitul T_____ L_____ a executat serviciul de pază, pe sală, în data de 17.06.2015, de la ora 1100 la ora 2300.

Cu ocazia efectuării controlului documentar petenta a prezentat inspectorilor de muncă contractul individual de muncă nr.241 /17.06.2015 încheiat cu numitul T_____ L_____, având data începerii activității 18.06.2014 (anexa nr.4).

În consecință, având în vedere consemnările din registrul buletinul posturilor la obiectivul din A___, raportat la data începerii activității din contractul individual de muncă al acestuia, în mod corect, inspectorii de muncă au constatat că petenta l-a primit la muncă, pe T_____ L_____, în data de 17.06.2015, fără a avea încheiat, în formă scrisă, contract individual de muncă.

Argumentele pe care se bazează petenta în susținerea plângerii contravenționale sunt neîntemeiate, motiv pentru care nu pot constitui o cauză exoneratoare de răspundere.

Cu privire la motivele de nulitate invocate de către petentă.

Din examinarea cu atenție a procesului verbal, petenta putea să observe că procesul verbal de contravenție respectă condițiile de formă și procedură stabilită de OG. 2/2001 modificată.

Se susține neîntemeiat și că nu sunt respectate condițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, respectiv faptul că agentul constatator nu a indicat, în mod corect și concret, toate împrejurările de fapt și nu a precizat toate aspectele necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale.

În acest sens a arătat că, raportat la dispozițiile OG.2/2001 astfel cum a fost modificată, fapta trebuie descrisă astfel încât să fie reținute informațiile esențiale cu privire la această faptă precum și la identificarea legală a acesteia prin trimiterea făcută de agentul constatator la textul legal încălcat.

Astfel, descrierea faptei în procesul verbal nu poate să conțină decât acele aspecte care au stat la baza constatării faptei contravenționale și aplicării sancțiunii. Acesta este și motivul pentru care, în urma fiecărui control, se încheie și un proces verbal de control în care sunt menționate toate abaterile constatate, se stabilesc măsurile legale pe care trebuie să le îndeplinească societatea și termenele de realizare a acestora.

Inspectorii de muncă, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, au indicat împrejurările săvârșirii faptei și au anexat acestuia toate documentele care au stat la baza constatării și aplicării sancțiunii.

În consecință, aspectele reținute de către inspectorii de muncă la descrierea faptei contravenționale, respectiv împrejurările în care a fost săvârșită fapta au fost stabilite pe baza registrului buletinul posturilor în care numitul T_____ L_____ este evidențiat ca efectuând serviciul de pază în data de 17.06.2015, contractul de muncă încheiat numitului T_____ L_____ în care este inserată ca dată a începerii activității data de 18.06.2015, probe care stau la baza constatărilor înscrise în procesul verbal de control nr. xxxxx/21.08.2015 și în procesul verbal de contravenție.

De asemenea a învederat faptul că inspectorii de muncă, în cuprinsul procesului verbal de contravenție au descris, concret și detaliat, fapta săvârșită, astfel că se susține neîntemeiat nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG.2/2001.

În acest context, inspectorul de muncă, în baza documentelor existente, corect, a descris fapta, a ținut cont de împrejurările care au putut servi la aprecierea gravității faptei și de eventualele pagube pricinuite, aplicând sancțiunea amenzii contravenționale la minimul ei special prevăzut de lege.

Pe de altă parte, nulitatea invocată de către petentă, prin prisma prevederilor art. 16 alin. 1 și art. 19 din O.G.2/2001 modificată, este o nulitate de procedură virtuală, situație în care trebuie justificată și dovedită vătămarea produsă petentei prin viciul care afectează actul de procedură.

Consideră, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu (art.17 din O.G. 2/2001 modificată), se impune ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Ori, instanța poate să constate că nu s-a produs nici o vătămare contravenientei, motiv pentru care vă rugăm să înlăturați nulitatea invocată.

În concluzie, apreciem că procesul verbal de contravenție atacat respectă toate condițiile de formă și procedură stabilită de OG 2/2001 modificată.

Contrar susținerilor petentei, din probele care au stat la baza constatării faptei rezultă, în mod indubitabil, că petenta a încălcat dispozițiile art. 16 alin. 1 raportat la art.260 alin. 1 lit.e din L.53/2003 republicată, primindu-l la muncă, pe numitul T_____ L_____, fără a avea încheiat contract individual de muncă. Contravenția s-a consumat în momentul primirii la muncă a acestuia, fără a i se încheia contract individual de muncă, fapta fiind săvârșită cu vinovăție de către petentă, fiind întrunite la momentul controlului elementele constitutive ale contravenției.

Apărarea petentei este neîntemeiată și vă rugăm să o înlăturați având în vedere că numitul T_____ L_____, în data de 17.06.2015, a prestat, efectiv, activitate de agent de pază timp de 1 2 ore, între orele 1 100-2300, fapt ce reiese din registrul buletinul postului potrivit căruia, la postul 2 - sală, nu este consemnată o altă persoană pentru supravegherea obiectivului decât numitul T_____ L_____.

Petenta nu poate invoca în apărare că numitul T_____ L_____ s-a prezentat la punctul de lucru - magazin Artima din A___ pentru ai fi prezentat postul de pază, întrucât Codul muncii reglementează doar noțiunea: de „verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea” și noțiunea de perioada de probă ”, care în nici un caz nu au aplicabilitate în speța de față.

În continuare a învederat faptul că verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea trebuie să respecte dispozițiile art.29 din L.53/2003 republicată și se realizează anterior încheierii contractului individual de muncă, deci anterior primirii la muncă neavând alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv și se efectuează prin: interviu, examen, concurs, eventual o probă practică însă doar în situațiile în care ocuparea postului impune acest lucru, neputându-se realiza prin prestare efectivă a muncii timp de 12 ore, astfel cum s-a întâmplat în cazul de față.

În mod cert, prezentarea postului de pază nu poate avea loc 12 ore și dacă susținerile petentei ar fi reale atunci numitul T_____ L_____ nu ar fi figurat în registru buletinul posturilor, caz în care paza postului era efectuată de o altă persoană.

În acest sens, potrivit art. 1 lit.a) a Anexei nr.2 din HG.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, în efectuarea serviciului de pază, personalul este obligat să consemneze, potrivit atribuțiilor care îi revin, activitățile desfășurate, folosind următoarele documente: a) registrul buletinul posturilor.

Prin urmare, în registrul buletinul posturilor, care potrivit modelului Anexei nr.2a din HG.301/2012, reprezintă registrul privind "organizarea serviciului de pază în ziua de la obiectivul ” se consemnează astfel cum solicită capul de tabel "Numele și prenumele personalului de pază care execută serviciul în post”.

În concluzie, în acest registru trebuie să se regăsească doar personalul care efectuează serviciul de pază și respectiv activitatea care o desfășoară.

În cazul de față, în data de 17.06.2015 la postul 2 - sală a asigurat supravegherea obiectivului între orele 1 100 - 2300 T_____ L_____ care a semnat în registru, la ___________________ la ieșirea din post.

În consecință, apărarea petentei este neîntemeiată și solicita înlăturarea, întrucât prevederile codului muncii sunt imperative și nu prevăd nicio excepție, prestarea muncii putându-se realiza doar în baza unui contract individual de muncă, încheiat anterior începerii activității.

Dispozițiile art. 16 din L.53/2003 rep. sunt foarte clare, contractul individual de muncă se încheie, în formă scrisă, anterior primirii la muncă, iar coroborând prevederile art. 16 din L.53/2003 cu prevederile art.4 alin. 1 lit.a din HG.500/2011 modif., contractul individual de muncă se încheie cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității, dată la care se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților și se transmite la ITM, astfel că petenta, în mod evident, a încălcat dispozițiile art. 16 din L.53/2003.

Mai mult a învederat că legiuitorul a reglementat încheierea contractului individual de muncă, anterior începerii activității, tocmai pentru că acesta reprezintă o garanție a asigurării siguranței și stabilității raporturilor de muncă, întrucât stabilește toate elementele necesare pentru cunoașterea condițiilor de desfășurare și de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligațiile și răspunderile ambelor părți. Existența contractului previne atât comportamentul abuziv al angajatorului, cât și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat.

Argumentele invocate de către petentă bazate pe jurisprudența CEDO, respectiv cauza A_____ c. României, sunt inaplicabile în speța de față.

Instituția nu a încălcat dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât Curtea a stabilit că această prezumție nu este absolută, în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.

Din această perspectivă, în materie contravențională, i-ar reveni petentei obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.

Astfel, în cauza Salabiaku împotriva Franței, precum și în Janosevic împotriva Suediei, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei, că art.6 par.2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

De asemenea, în cauza I___ P__ contra României Curtea a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A_____, par. 60).

Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se, îndeosebi, asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59).Curtea Europeana a Dreptului Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

În ceea ce privește cauza N_______ G_______ împotriva României (hotărâre pronunțată în 03.04.2012) este pentru prima oară când Curtea analizează echitatea unei proceduri contravenționale în materia tulburării ordinii publice, după modificarea legislației și practicii naționale, pe care anterior le considerase contrare art. 6 CEDO.

Curtea europeană a constatat respectarea art. 6 din Convenție, reclamanta având posibilitatea în cadrul procedurii interne să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativă de care „beneficia” procesul-verbal contestat, potrivit legislației naționale. în opinia Curții, niciun element din dosarul cauzei nu dovedea faptul că instanțele naționale ar fi avut idei dinainte formate cu privire la vinovăția reclamantei.

Prin această hotărâre, Curtea a constatat că statul român a respectat exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, dar aplicabilă și în domeniul contravențional, în anumite condiții.

În cauza Blum împotriva Austriei, din 03.02.2005, reclamantul a invocat încălcarea prezumției de nevinovăție prin inversarea sarcinii probei în fața autorității jurisdicționale administrative. Autoritatea administrativă l-a invitat pe petent să dovedească contrariul celor reținute de inspectoratul de muncă (petentul fiind sancționat întrucât la ferma sa lucra ilegal un muncitor străin fără permis de muncă și audierea acestuia nu a fost posibilă).

Curtea a apreciat că autoritățile austriece au decis în baza probelor administrate de părți în fața lor, acționând în limitele art.6 par.2 din Convenție.

Din toate acestea se desprinde concluzia că, prezumția de temeinicie de care se bucură în sistemul nostru de drept, procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este contrară dispozițiilor art.6 par.2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ceea ce privește dreptul la apărare al petentei-apelante, care i-a fost acordat pe toată perioada controlului și la încheierea actului sancționator unde avea posibilitatea legală de a-și formula obiecțiunile.

Pe de altă parte, nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului.

În măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu ar fi susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, doar atunci nu s-ar mai putea susține legalitatea procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6, însă actul sancționator contestat are la bază probe care dovedesc săvârșirea faptei contravenționale (registrul bultetinul posturilor, acte contabile și de personal).

Totodată, potrivit teoriei și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovăției în materia contravențiilor nu are în vedere faza extrajudiciară a sancțiunii administrative, ci faza judiciară a acesteia, ceea ce presupune respectarea dreptului la un proces echitabil și a garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenție, articol cu care prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție, potrivit cărora "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată", sunt în deplină concordanță.

În consecință, având în vedere că procesul verbal de constatare a contravenției contestat se bucură de prezumția de legalitate, întrucât are la bază probe care dovedesc săvârșirea faptei contravenționale, sarcina de a dovedi contrariul celor constatate de către inspectorii de muncă revine petentei, ori vă rugăm să observați că aceasta nu face dovada unei stări de fapt contrare celei reținute de către inspectorii de muncă.

Motivele petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul nu pot fi acceptate.

Potrivit art. 7 din O.G.2 /2001 modificată „ (1) Avertismentul consta în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.

(2)Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.”

Legea fundamentală a României, Constituția, în art. 41 al 2, prevede : « Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Măsurile de protecție privesc : securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege».

Intimatul a învederat că potrivit prevederilor H.G. nr. 1024/2010 privind aprobarea strategiei naționale privind combaterea muncii nedeclarate, această faptă este de o gravitate deosebită deoarece munca nedeclarată are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât și pentru societate, precum și pentru bugetul de stat, existând o relație interdependentă între plata contribuțiilor și impozitelor și accesul la drepturile de asigurări sociale și alte măsuri de protecție socială.

Neplata acestor obligații legale conduce, pe de o parte, la lipsa de venituri către bugetul consolidat al statului, afectând totodată și sistemele de asigurare socială, iar pe de altă parte - și cel mai important, la faptul că persoanele care prestează muncă nedeclarată nu pot beneficia de niciuna dintre formele de protecție socială prevăzute de lege.

În consecință, apreciem că primirea la muncă a numitului T_____ L_____ fără încheierea unui contract individual de muncă, muncă care nu a fost evidențiată în documentele societății (anexa nr.5), nu poate fi considerată o faptă cu un grad de pericol social redus, scopul urmărit de către petentă și urmarea produsă fiind evidente, petentă urmărind evitarea plății contribuțiilor sociale obligatorii.

Așadar, petentă în mod voit și conștient l-a primit la muncă pe numitul T_____ L_____ fără a-i încheia contract individual de muncă, caz în care petentă și-a asumat riscul sancțiunii contravenționale.

Pe de altă parte, gradul de pericol social al faptei se deduce din limitele amenzii stabilite de legiuitor, acestea fiind de la 10.000 la 20.000 lei pentru fiecare persoană în parte în cazul primirii la muncă fără încheierea unui contract de muncă a până la 5 persoane, iar când sunt primite la muncă mai mult de 5 persoane constituie infracțiune, motiv în plus pentru care apreciem că nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale în avertisment.

Raportat la aspectele invocate anterior și având în vedere și amploarea fenomenului de „muncă la negru”, învederăm Onoratei Instanțe că amenda respectă exigența de proporționalitate impusă de art.21 alin.(3) din OG.2/2001, întrucât sancțiunea NU este aplicată la maximul ei special prevăzut de lege, respectiv 20.000 lei, ci la minimul ei special de 10.000 lei.

Totodată a arătat faptul că petenta a săvârșit trei fapte contravenționale, iar inspectorii de muncă au aplicat o singură sancțiune a amenzii (la minimul ei), celelalte fapte fiind sancționate cu avertisment, deși și pentru acestea puteau aplica sancțiunea amenzii.

Având în vedere cele antemenționate menținerea măsurii pecuniare este necesară, întrucât, prin atitudinea sa, petenta nu lasă să se înțeleagă că a înțeles consecințele nerespectării normelor juridice încălcate, că a conștientizat pericolul social al faptei, împrejurare în care aplicarea avertismentului nu este în măsură să își atingă scopul preventiv educativ și cu siguranță nu o va responsabiliza pe petentă.

În acest context, consideră că inspectorul de muncă a ținut cont de dispozițiile art.21 alin.3 din OG.2/2001, respectiv de persoana contravenientului, circumstanțele personale, gravitatea faptei, pericolul social al faptei și urmările ce s-ar fi putut produce, persoana fiind lipsită de protecție socială (salar, vechime, asigurări, concediu), caz în care, în mod corect, a aplicat sancțiunea amenzii, la minimul ei și nu avertisment.

În consecință, consideră că aplicarea amenzii, la minimul special prevăzut de lege, este corelată cu gradul de pericol social concret al faptei, iar avertismentul nu se justifică față de pericolul social sporit care vizează protecția salariaților și combaterea muncii nelegale.

Prin urmare, arată că nu este de acord cu aplicabilitatea art. 7 din O.G.2 /2001 modificată.

Pentru aceste motive a solicitat respingerea ca netemeinică a contestației petentei și menținerea ca legală și obiectivă contravenția aplicată de către I____________ T_________ de Muncă A___.

În drept, s-au invocat: Legea 108/1999, rep.; Legea 53/2003 rep.; H.G. 1024/2010; OG.2/2001; Cod pr. civ.

În temeiul art. 223, alin.3 din Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei si în lipsă.

Petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat: - admiterea plângerii, astfel cum aceasta este formulată în principal,

- anularea în parte a procesului-verbal atacat, în ceea ce privește fapta prevăzută de art.16(1) din Legea 53/2003, ca fiind netemeinic si nelegal, si pe cale de consecință,

- exonerarea de plata amenzii contravenționale in cuantum total de 10.000 lei, aplicata pentru fapta reținuta.

în subsidiar,

- aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului.

- cu cheltuieli de judecată.

In temeiul art.223 alin.3 din Cod procedură civilă a solicitat judecarea plângerii chiar si in lipsa.

În motivare s-a arătat că, prin întâmpinarea depusă se solicită pe cale de excepție respingerea plângerii contravenționale pe considerentul că Judecătoria Târgu M____ nu ar avea competență teritorială. Excepția invocată este nefondată, în astfel de cazuri nu se va aplica regula generală prevăzută de Legea contravenției, respectiv care prevede faptul că instanta competentă este cea de la locul săvârșirii faptei. Având în vedere fapta reținută în mod concret, respectiv “prestarea de activitate fără contract individual de muncă” impune obligația angajatorului de a încheia contractele de muncă cu angajații, după cum este prevăzut de art. 16 Codul Muncii “Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, astfel că aceasta trebuia încheiat la sediul societății, respectiv Tg.M____, _____________________, jud. M____.

Pe fond, se solicită respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată.

Cele învederate de intimată prin întâmpinarea depusă sunt neconcludente, în principal datorită faptului că nu sunt avute în vedere și apreciate în consecință unele aspecte de fapt care contribuie în mod decisiv la corecta stabilire a situației de fapt contravenționale

În urma controlului efectuat de către agenții constatatori insp.T_____ L______ si insp. L_____ P______ C______ din cadrul ITM A___ in data de 21.08.2015 la punctul de lucru al ____________________________ SRL, magazin Artima din A___, a fost identificata persoana T_____ L_____ CNP xxxxxxxxxxxxx care a prestat activitate pentru subscrisa în data de 17.06.2015, fara a avea încheiat in forma scrisa contractul individual de munca. Numitul T_____ L_____ a încheiat contractul de munca nr.241 cu ____________________________ SRL in data de 17.06.2015, avand începerea activitatii la 18.06.2015.

Astfel, neregularitățile constatate de către Agenții constatatori au fost încadrate de către aceștia în sfera ilicitului contravențional. Practic, organele de control au apreciat faptul că aspectele reținute întrunesc elementele constitutive ale faptei contravenționale, prev. de art. 16 alin.1 din L.53/2003, făcând aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii in cuantum de 10.000,00 lei.

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxx din data de 21.08.2015, întocmit de I____________ T_________ de Muncă A___ este nelegal și netemeinic, sens în care înțelegem să facem următoarele precizări: contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea”

Cauza de nelegalitate consta in faptul că agentul constatator nu a indicat în mod corect și concret toate împrejurările de fapt și nu a precizat toate aspectele necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale .

Practic, organul constatator nu a indicat in cuprinsul actului de control - respectiv al notei de constatare care face parte integranta din cuprinsul acesteia - toate împrejurările de fapt , respective toate aspectele necesare in vederea aprecierii faptei constatate, limitandu-se doar la a preciza, in mod lapidar faptul ca anumite obligații instituite in sarcina subscrisei nu au fost îndeplinite de către aceasta, fara a-si detalia in vreun fel susținerile.

Practica judiciară a statuat faptul că, in situațiile în care agentul constatator se rezumă la a reproduce in procesul-verbal textul articolului din actul normative care prevede contravenția, fără a descrie fapta concretă, împrejurările producerii, modul și mijloacele folosite pentru săvârșirea ei precum și alte date din care să se deducă situația concretă, vinovăția și pericolul social al faptei, nu sunt respectate dispozițiile legale privitoare la înscrierea in procesul verbal de contravenție a tuturor mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal, ca fiind nelegal întocmit .

În acest sens, s-a statuat faptul că trecerea în procesul-verbal de constatare a conținutului dispozițiilor legale considerate a fi încălcate nu constituie o consemnare a faptei săvârșite deoarece acesta reprezintă numai temeiul legal al stabilirii faptelor contravenționale care nu au fost descrise in procesul-verbal respectiv .

Or, prin neindicarea corectă a tuturor împrejurărilor necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale, procesul-verbal atacat este susceptibil de a fi sancționat cu sancțiunea nulitătii absolute .

In ceea ce privește aspectele de netemeinicie ale procesului-verbal de constatare și sancționare al contravențiilor facem următoarele precizări:

În speța nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina subscrisei, atât în ceea ce privește latura obiectivă a contravenției, cât și în ceea ce privește latura subiectivă .

Privitor la latura obiectivă precizăm că lipsește elementul material și rezultatul socialmente periculos protejat prin dispozițiile legale invocate. Elementul material reprezintă acțiunea sau inacțiunea care determină crearea unei stări de pericol si prin care se încalcă valori sociale apărate de legea contravențională.

În urma controlului efectuat în data de 21.08.2015 societatea noastra a fost supusa unui control si s-a constatat de către agenții constatatori insp. T_____ L______ si insp. L_____ Perican L_____, ca persoana T_____ L_____ a prestat activitate la data 17.06.2015 fara a avea încheiat contractul individual de munca in forma scrisa. D-l T_____ L_____ este angat al firmei ____________________________ SRL din data de 17.06.2015, in urma încheierii contractului de munca cu nr.241/17.06.2015, având ca dată de începere a activității 18.06.2015.

La data de 17.06.2015 numitul T_____ L_____ avea încheiat contractul individual de muncă cu subscrisa si s-a prezentat la punctul de lucru magazin Artima din A___ împreună cu șeful de zonă pentru ai fi prezentat postul de pază. în ceea ce privește activitatea desfășurată de numitul T_____ L_____ ca angajat al societății, a arătat că acesta a început efectiv activitatea numai din data de 18.06.2015, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă.

Astfel cum a arătat mai sus, nu a săvârșit nici o acțiune sau inacțiune prin care aș crea o stare de pericol de natură pentru valorile protejate prin actul normativ invocat de organele de control.

Procesul verbal de contravenție nu face, prin el insusi, dovada savarsirii faptei, iar prezumția de legalitate de care acesta se bucura este contrara prezumției de nevinovăție.

Referitor la latura subiectivă - condiție esențială pentru angajarea răspunderii contravenționale, precizăm ca de legalitatea de care acesta se bucura este contrara prezumției de nevinovăție, în niciun moment, subscrisa nu am avut intenția de a întreprinde acțiuni sau inacțiuni de natură a aduce atingere unei valori ocrotite de legea contravențională sau chiar de cea penală. în mod greșit, agentul constatator, în cadrul operațiunii de încadrare și individualizare a faptelor reținute, precum și de aplicare a sancțiunilor contravenționale, nu a avut în vedere aspectele faptice care ar fi exclus vinovăția societății.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, prin hotararea A_____ c. Romania din 4 octombrie 2007, CEDO a constatat ca anumite dispoziții ale legislației contravenționale incurajeaza o jurisprudenta contrara prezumției de nevinovăție. în fapt, reclamantul a avut un incident verbal cu un funcționar de stat, fiind acuzat ca l-ar fi insultat pe acesta, motiv pentru care a fost sanctionat contravențional in baza Legii nr. 61/1991 pentru tulburarea ordinii publice. La cateva zile dupa incident reclamantului i s-a comunicat un proces-verbal de contravenție prin care se stabilea o amenda contravenționala de 2 milioane de lei. Contestatia pe care a formulat-o contra procesului-verbal de contravenție a fost respinsa, in principal pentru ca reclamantul nu a probat ca nu a insultat funcționarul public in cauza. CEDO a constatat in primul rand ca, tinand cont de natura faptei de care a fost acuzat reclamantul, precum si de faptul ca sancțiunea pentru acea contravenție putea fi, la acel moment, si una privativa de libertate, reclamantul a fost acuzat in materie penala, astfel ca art. 6 este aplicabil.

Pe fond, CEDO a considerat ca sistemul procedural roman in materie contravenționala, avand la baza principii de procedura civila ce impun celui ce deschide o procedura judiciara - contravenientul in speța - sa probeze veridicitatea spuselor, este contrar prezumției de nevinovăție. Curtea a considerat ca prezumția de legalitate si de adevar a procesului-verbal de contravenție este o prezumției lipsita de rezonabilitate, punând un acuzat penal ____________________ dezavantajoasa. în consecința, s-a decis ca art. 6, cu privire la prezumția de nevinovăție, a fost violat.

Așadar, acest proces verbal de contravenție, pe lângă faptul că are vicii de formă, nu poate fi prezumat că exprimă adevărul nici cu privire la faptele reținute în cuprinsul lui.

În subsidiar, în cazul în care instanța va considera că nu se impune anularea procesului verbal, solicităm înlocuirea sancțiunii cu amenda contravențională în cuantum de 10.000,00 lei cu sancțiunea avertismentului,

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor cuprinse in art.7 din OG nr.2/2001, care constituie dreptul comun incident in materia constatării si sancționării faptelor care se înscriu in sfera ilicitului contravențional, avertismentul este o sancțiune care se aplica pentru o contravenție de mica importanță, atunci când se apreciază ca autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabila chiar si atunci când actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede expres aceasta sancțiune.

Deși avertismentul se deosebește de sancțiunile pecuniare si cele privative de libertate, prin aceea ca acționează exclusiv asupra conștiinței celui vinovat de săvârșirea faptei ilicite, el nu aparține sferei răspunderii morale, ci are si o natura juridica, atât pentru faptul ca este prevăzut de lege, căi si pentru aceea ca poate constitui un antecedent in cazul in care persoana in cauza va săvârși o noua fapta ilicita.

Practic, avertismentul, ca natura intrinseca, este o sancțiune cu caracter moral (spre deosebire de amenda, care este o sancțiune pecuniara) si intervine in cazurile in care fapta este de o mica importanta, respectiv de o gravitate redusa, iar agentul constatator, respectiv instanța, apreciază faptul ca acela care a săvârșit o astfel de fapta nu o va mai repeta, chiar fără aplicarea unei amenzi.

Deși practica releva faptul ca agenții constatatori manifesta o oarecare „prudență” in aplicarea acestei masuri sanctionatorii, preferând sa aplice sancțiuni de natura pecuniara, care aduc si venituri la bugetul consolidat al statului, se impune totuși a fi precizat faptul ca aplicarea sancțiunii contravenționale principale a avertismentului presupune in primul rand o corecta determinare a gradului de pericol social al faptei.

Or, in legătură cu acest aspect, o atentie deosebita se impune a fi acordata relației de la obiectiv la subiectiv, aceeași fapta, in materialitatea ei, poate avea repercursiuni grave sau mai puțin grave pentru societate si in funcție de persoana contravenientului, de unde si cuantumul diferit al amenzii sau posibilitatea ieșirii din sfera amenzii, prin aplicarea numai a avertismentului.

Or, in speță, instanța trebuie sa acorde atenție deosebita modului de determinare a gradului de pericol social al faptei, luând in considerare criteriile avute in vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptei. Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către organul de control se impune a fi realizata cu respectarea îndeaproape a prevederilor art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 privitoare la regimul juridic al contravențiilor care prevăd în mod expres că „Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal ”

Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsata la aprecierea agentului c

Publicitate

Alte spețe similare

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

0743.087.930

office@avocatura.com

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020