Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA Nr. 1266

Ședința publică de la 25 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ I______

Judecător E_____ B_______

Grefier E____ O______

Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă U________ L______-V______, CNP. xxxxxxxxxxxxx, domiciliată Târgu-J__, ______________________, Județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.5067 din 17.12.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G_________ „C_________ S_____”, cu sediul în Mun. Târgu-J__, ______________________, Jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelanta-reclamantă a solicitat judecarea în lipsă, conform art.223 Cod pr. civ. și intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare, după care;

Instanța, luând act de solicitarea apelantei-reclamante de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.

C U R T E A

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr.5067 din 17.12.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a respins acțiunea formulată la data de 06.10.2015, de reclamanta U________ L______-V______, în contradictoriu cu pârâta Școala G_________ „C_________ S_____”, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata diferenței de salariu, reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25%, calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență de salariu ce va fi plătită începând cu 1 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de reclamantă, precum și actualizarea sumelor cu indicele de inflație și obligarea pârâților la calculul și plata dobânzii legale de la data scadenței.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că în luna decembrie 2010 au fost în vigoare dispozițiile art.25 din Legea cadru nr.330/2009 care instituie un premiu anual proporțional cu timpul lucrat în anul respectiv și calculat în raport cu media veniturilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare. Legea prevedea anumite criterii de acordare, înlăturând de la beneficiul acestui premiu pe salariații care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționați disciplinar, pe cei suspendați ori înlăturați din funcție pentru fapte imputabile lor.

La data de 28 decembrie 2010 s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea cadru nr.284/2010 care a abrogat expres Legea-cadru nr.330/2009, intrând în vigoare la 31 decembrie 2010.

Prin dispozițiile art.1 al.1 și 2 din Legea nr.285/2010 s-a dispus ca începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariului de bază astfel cum a fost acordat personalului plătit din fondurile publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut astfel cum a fost acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 se majorează cu 15%.

Potrivit art.8 din Legea nr.285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.

În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea cadru nr.330/2009 a fost inclus potrivit art.8 din Legea nr.285/2010 de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art.1 din acest act normativ fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

Cu privire la art.8 din Legea nr.285/2010 s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii, cum sunt Deciziile nr.115/2012 și nr.25/2012, stabilind că aceasta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2011, în sensul că, pe de o parte reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă în 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.

Începând cu luna ianuarie 2011, salariul brut aferent lunii octombrie 2010 s-a majorat cu 15% conform Legii nr.285/2010 rezultând o majorare totală a salariului brut lunar ce nu poate fi depășită conform art.16 din Legea nr.285/2010.

Majorarea salarială din anul 2011 a fost rezultată ca urmare a includerii premiului anual din anul 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază potrivit art.8 din Legea nr.285/2010, creșteri salariale de care au beneficiat și reclamanții.

Prin dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010, legiuitorul a avut în vedere o nouă modalitate de plată a premiului anual (care era prevăzut ca un salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat) și anume o plată eșalonată și succesivă în cursul anului 2011 prin creșterea corespunzătoare a cuantumului salariului de bază cu 15% conform art.1 al.1 și 2 din Legea nr.285/2010.

Dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 au modificat doar modalitatea de plată a acestui premiul anual aferent anului 2010, aceasta fiind transformată într-o executare succesivă pe parcursul anului 2011, iar sumele corespunzătoare acestui drept s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010. Nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că fiind o lege cadru nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.

Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională.

Prin art.1 al.2 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut de la al.1 sunt și rămân în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.

Astfel a fost considerată neîntemeiată pretenția reclamantei privind acordarea drepturilor salariale în vederea acoperirii diminuării de 25% începând cu data de 01 decembrie 2012, întrucât prin Legea nr.284/2010, statul a fundamentat o nouă politică de salarizare, realizată etapizat potrivit art.7 al.1 din Legea nr.284/2010 prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare prin legi speciale de aplicare.

Potrivit prevederilor din actele normative amintite, legiuitorul a statuat că autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță, fără a preciza dacă acestea vor fi incluse ulterior în majorările salariale, așa cum expres se prevăzute în Legea nr.285/2010.

Cât privește referirile reclamantei la nota de fundamentare a OUG nr.19/2012 instanța a reținut că aceasta nu are nici valoare legislativă nici forță juridică în interpretarea și aplicarea unei legi, dincolo de conținutul concret al termenilor acesteia, doar aceștia din urmă fiind supuși analizei și interpretării legale, gramaticale și juridice.

Potrivit Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, expunerile de motive, notele de fundamentare și referatele de aprobare constituie instrumentele de prezentare și motivare ale noilor reglementări propuse.

Din susținerile reclamanților rezultă că aceștia au beneficiat cu începere din luna ianuarie 2011 de majorarea cu 15% a venitului brut lunar în baza prevederilor Legii nr.285/2010. Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor legale invocate rezultă că legiuitorul a eșalonat plata acestor sume, iar creșterile salariale din sectorul bugetar au inclus și suma unică aferentă premiului anual.

Nu au fost reținute argumentele că nu a avut loc o compensare concretă deoarece într-un atare caz ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat, luându-se în considerare îndrituirea fiecăruia de a primi anumite sume cu titlul de premiu anual pe anul 2010, iar nu în mod unitar și legal sau că aceste creșteri salariale au avut la bază alte criterii precum, gradul sau treapta salarială, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau specialitate dobândită până la data de 31.12.2010.

Decizia nr.21/2013 a ÎCCJ a tranșat în considerente și acest aspect, stabilind că premiul aferent anului 2010 a fost inclus de către legiuitor în noua reglementare salarială sub forma unor majorări salariale stabilite în art.1 din Legea nr.285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări, iar legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale.

Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de ICCJ și față de forța obligatorie a acestei decizii va înlătura argumentele reclamanților referitoare la faptul că prin o atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor brute salariul de bază se calculează în continuare sub formă de procent cu executare succesivă lunară în continuare.

Cu privire la constituționalitatea Legii nr.118/2010 prin care s-a dispus diminuarea salariilor cu 25%, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Deciziile nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010, statuând asupra constituționalității acestei legi și concluzionând că restrângerea menționată este justificată, fiind întrunite cerințele expres prevăzute de textul constituțional respectiv, necesitatea acestei măsuri fiind determinată de motivele expres prevăzute de textul de lege, proporționalitatea ei cu situația care a determinat-o, aplicarea măsurii în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere existenței dreptului sau a libertății protejate de Constituție.

De asemenea, conform jurisprudenței C.E.D.O. instanța a constatat că statul are posibilitatea să reducă salariile personalului bugetar prin modificări legislative pe care le adoptă, iar Convenția nu conferă dreptul de a continua să primești un salariu într-un anumit cuantum, ci doar dreptul la salariu, ceea ce nu este identic cu cuantumul salariului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii introductive.

În motivare a arătat că instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, în sensul că prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calcul la salariu aferent lunii noiembrie 2012, însă instanța de fond s-a pronunțat cu privire la al 13-lea salariu, sens în care au fost încălcate prevederile art.22 c.pr.civ.

Pe fond, a susținut că hotărârea a fost data cu încălcarea prevederilor legale în materie.

A invocat articolul 25 din Legea cu numărul 330/2009 , care a fost abrogată prin Legea cu numărul 284/2010, respectiv prin articolul 39 litera w). a acestei legi.

A invocat decizia 115/2012 a Curții Constituționale, în care se menționează că sumele aferente premiului anual au fost de fapt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale, deoarece au fost incluse în salariul de bază, a arătat că se deduce intenția legiuitorului de a reveni la nivelul salariilor în plată din luna iunie 2010, așa cum rezultă expunerea de motive a Legii 285/2010 și din expunerea de motive a OUG 19/2012.

Pe de alta parte, ulterior prin Decizia nr. 21/18.13.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că premiul pentru anul 2010 prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 a fost inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări. În considerentele acestei decizii se arată în mod clar și lipsit de orice echivoc că așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege.

În acest context a susținut că se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază. Aceasta concluzie a reprezentat de fapt o însușire a Deciziei nr. 115/2012 a Curții Constituționale.

A susținut că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011.

Astfel, cum intenția legiuitorului atât prin Legea 285/2010 cât și prin OUG 19/2012, a fost de a se recupera mai întâi parțial, apoi total diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010 și față de Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, respectiv Decizia Curții Constituționale, în care s-a stabilit în mod expres că dreptul la premiul anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea 330/2009, ci a fost înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă, era firesc ca, pe lângă revenirea la salariile avute în luna iunie 2010, să se adauge lunar și un anumit procent corespunzător premiului anual. Ca urmare a celor două acte normative menționate mai sus, începând cu decembrie 2012 salariile brute lunare au revenit la salariul din luna iunie 2010, fără a mai primi vreun anumit procent lunar și suplimentar, corespunzător premiului anual și conform noii modalități de acordare lunară și succesiv, prevăzută de noile acte normative.

În concluzie, întrucât prin includerea în salariul de bază a unor drepturi nu se poate ajunge la același cuantum al salariului decât prin neacordarea respectivelor drepturi, iar drepturile în cauză au fost recunoscute și ulterior abrogării articolului 25 din Legea cu numărul 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a solicitat admiterea apelului.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Contrar celor susținute de apelant, sentința fondului nu încalcă principiul disponibilității.

Din economia dispozițiilor art. 22 al. 6 C.proc.civ. rezultă că judecata se desfășoară în limitele cadrului procesual stabilit de parte prin cererea de chemare în judecată, atât din punctul de vedere al părților cât și din punctul de vedere al obiectului cererii, instanța fiind obligată să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, dar în același timp doar asupra a ceea ce s-a cerut.

Examinând cererea introductivă de instanță, Curtea constată că, într-o formulare improprie, reclamantul a solicitat obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale reprezentând echivalentul procentului de 8,33% (din premiul anual aferent anului 2010) ce a fost destinat să acopere diminuarea cu 25 % aplicată salariului său în luna iunie 2010, începând cu 01.12.2012 .

Considerentele acțiunii explicitează obiectul acțiunii, în sensul că deși salariul brut lunar al reclamantului a revenit la cuantumul avut în luna iunie 2010, fiind astfel acoperită diminuarea cu 25 % operată în temeiul legii 118/2010, reclamantul nu a mai primit si procentul lunar, suplimentar, corespunzător premiului anual.

Având în vedere că acțiunea se califică nu după natura termenilor folosiți de reclamant ci după motivele de fapt ale acțiunii si scopul urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii, în mod corect prima instanță a analizat îndreptățirea reclamantului la echivalentul valoric al premiului anual din 2010.

De altfel, deși în apel critică faptul că instanța s-ar fi pronunțat pe un alt obiect, apelantul reclamant precizează explicit că dreptul la premiul anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din legea 330/2009 ci a fost înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă, în sensul că, pe lângă revenirea la salariile avute în luna iunie 2010 era firesc să se adauge lunar si un anumit procent corespunzător premiului anual, ceea ce înseamnă că instanța s-a pronunțat în limitele în care a fost sesizată de către reclamant.

Pe fondul cauzei, Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile formulate de apelantul reclamant.

Succesiunea actelor normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar a fost pe larg prezentată în sentința primei instanțe.

Se reține că art. 25 alin. 1 din Legea 330/2009 a prevăzut dreptul la un premiu anual, textul fiind abrogat, odată cu întreaga lege, prin art. 39 alin. 1 lit. w din Legea 284/2010, care a constituit legea salarizării personalului bugetar pentru anul 2011. Potrivit noii legi cadru a salarizării, începând cu data de 1 ianuarie 2011 personalul plătit din fonduri publice nu mai beneficiază de premiul anual prevăzut anterior.

Dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010, potrivit cu care sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 se au în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 sunt greșit interpretate de apelantă. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că premiul anual aferent anului 2010 s-a acordat, dar nu separat și în modalitatea prevăzută de art. 25 alin. 4 din legea 330/2009, ci prin includerea contravalorii premiului în majorarea salarială de 15% acordată începând cu 1 ian. 2011 prin art. 1 din legea 285/2010.

În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia RIL nr. 21/2013, dată în interpretarea si aplicarea disp. art. 8 din legea 285/2010, instanța supremă stabilind cu efect obligatoriu că premiul pentru anul 2010 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011.

Noua reglementare a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aceasta fiind stabilită ca o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în parte din majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, majorări cu 15% atât ale salariului de bază, cât și ale sporurilor care fac parte din salariul brut.

Față de prevederile art. 8 din legea 285/2010, raportat la disp. art. 24 alin. 1 din legea 330/2009 referitoare la cuantumul premiului anual, se poate aproxima în sensul că din totalul majorării de 15%, cca. 5% o reprezintă echivalentul premiului anual aferent anului 2010 și restul de 10% reprezintă recuperare parțială a diminuării salariale cu 25% de la 1 iulie 2010 operată prin legea 118/2010.

În ceea ce privește dreptul la un premiu anual începând cu anul 2011, se constată că noua lege cadru a salarizării nu mai prevede acest drept, așa cum s-a arătat în precedent.

Astfel, prin art.1 alin. (2) din Legea 284/2010 s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.

Faptul că începând cu data de 1 ian. 2012, prin actul normativ de salarizare din 2012, respectiv art. II OUG 80/2010 aprobată cu modificări prin legea 283/2011, s-au menținut în plată drepturile salariale din luna decembrie 2011 (salariul de bază și sporurile), în cuantumul rezultat după majorarea cu 15% de la 1 ian. 2011 - nu poate conduce la concluzia potrivit căreia s-ar fi acordat un premiu anual și în anul 2012.

Executarea obligației de plată corelativă dreptului la premiul anual aferent anului 2010 s-a încheiat odată cu plata salariului din luna decembrie 2011.

Odată abrogată legea 330/2009, în condițiile în care prin legea cadru 284/2010 nu s-a mai prevăzut dreptul la un premiu anual, la data de 1 ian. 2012 statul nu mai avea vreo obligație de plată a unui premiu anual, astfel că reglementările ulterioare privind salarizarea au fost abordate din punct de vedere strict financiar, în condițiile în care fusese depășit cu 1 an termenul inițial de 6 luni privind diminuarea salariilor cu 25% prin legea 118/2010.

În aceste condiții, după adoptarea legislației referitoare la recuperarea diminuărilor salariale, s-au menținut în plată salariile (bază+sporuri) în cuantumul valoric din decembrie 2011 rezultat prin majorarea cu 15% operată de la 1 ianuarie 2011, ceea ce nu înseamnă că prin menținerea cuantumului valoric al salariului din decembrie 2011 începând cu 1 ianuarie 2012, s-a menținut implicit premiul anual, ca o componentă salarială.

Așa cum s-a arătat, plata cu titlu de primă a încetat odată cu plata salariului pentru luna decembrie 2011, astfel că din punct de vedere financiar, inclusiv sumele de bani au fost alocate cu acest titlu, doar până la stingerea obligației prin plată.

Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2012, sumele echivalente valoric plății premiului din 2010, sume eșalonate lunar la plată în cursul anului 2011 - s-au făcut cu titlu de parte din salariul aferent anului 2012, cu singurele sale elemente de salarizare prevăzute de legea cadru, în care nu a mai fost inclus premiul anual începând cu 1 ianuarie 2011.

Modul în care apelantul interpretează dispozițiile OUG 19/2012 este astfel nefondat, niciuna din dispozițiile legale nefiind în sensul de a se acorda o suplimentare a salariului după ce era recuperată diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010.

Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă U________ L______-V______, CNP. xxxxxxxxxxxxx, domiciliată Târgu-J__, ______________________, Județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.5067 din 17.12.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G_________ „C_________ S_____”, cu sediul în Mun. Târgu-J__, ______________________, Jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2016

Președinte, G_______ I______		Judecător, E_____ B_______
	Grefier, E____ O______

Red. jud. G. I______

Tehn. E.O.

4 ex./26.02.2016

Jud. fond L. R____