Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V_____

CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 80/2016

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A___ I_____ Z_______

Judecător D______ M______ M_____

Grefier A____-R_____ V_______

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanții pârâți __________________ M_______ și B_____ T_____ în contradictoriu cu intimatul reclamant D_______ D_____ V_______, împotriva încheierii din data de 19.03.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a încheierii din 04.03.2013 și a sentinței civile nr. 392 din 10.02.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect reziliere contract.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a acorda posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din 13.01.2016, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.01.2016, când:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 392 din 10.02.2014 Judecătoria Bârlad a respins, ca nefondat, capătul de cerere din acțiunea reclamantului D_______ D_____ V_______ cu domiciliul în Pitești, _________________, __________, _________________ și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat C____ A________ O___, cu sediul în București,_____________________, __________, sect.4, împotriva pârâților __________________ cu sediul în ________________________, camera 3-4, jud. Suceava și B_____ T_____, cu domiciliul în Rădăuți, ___________________________.2, ___________, jud. Suceava, privind constatarea încetării contractului de antrepriză încheiat în anul 2007 privind executarea unei case din lemn.

A admis în parte capetele de cerere privind restituirea integrală a prețului de 64.800 Euro și obligarea la plata dobânzii legale.

A constatat că din valoarea negociată a construcției de 80.000 Euro, care include și transportul la locul amplasamentului final, s-au executat lucrări în valoare totală de 53.200 Euro.

A dispus restituirea de către pârâți a diferenței de preț achitată în plus de 15.200 Euro și a dobânzilor legale, de la data efectuării plăților și până la data restituirii efective.

A admis în parte cererea reconvențională a pârâților și a obligat reclamantul să se prezinte la recepția lucrărilor de construcție a casei, la punctul de lucru al acestora din _____________________________.

A respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata sumei de 14.700 Euro reprezentând continuarea lucrărilor la casa comandată.

A respins, ca nefondată, excepția din cererea reconvențională privind neexecutarea contractului de către reclamant.

A respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bârlad invocată de pârâți.

A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.

A obligat pârâții să plătească Ministerului Justiției, suma de 3300 lei reprezentând c/v taxei de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Din întregul material probator, rezultă că între părți s-a încheiat, conform art.942 din Codul civil A________ I___ C___, denumit în continuare Cod civil, un contract verbal conform căruia pârâții trebuiau să-i execute reclamantului o casă din lemn care să fie transportată în satul Budeasa M___, __________________________.

Condițiile generale de execuție au fost publicate de pârâtul B_____ T_____ pe internet, la prețul de 250 Euro /m.p. locuibil, termenul de livrare fiind de 5-9 luni, iar prețul includea transport, montaj, geamuri, uși și preparație electricitate.

Prin înscrisul semnat de pârâtul B_____ T_____ (fila 10 – dosar 2252/2011 al Judecătoriei Rădăuți), acesta confirmă, la 03.08.2009, primirea sumei de 68.400 Euro de la reclamant.

Prin corespondență electronică, la 15.04.2007, pârâtul este dispus să stabilească prețul casei la 86.000 Euro care include transport, montaj, geamuri, uși, preparație electricitate și alte finisaje inclus.

Pârâții au asigurat, ca urmare a încheierii convenției, lucrări de construcție a casei până la începutul anului 2010 (răspuns la întrebarea nr.13 din interogatoriul – fila 87).

Conform expertizei efectuate în cauză, valoarea materialului lemnos încorporat în construcție este de 46.400 Euro iar a manoperei de 6800 Euro, în total 53.200 Euro.

Expertul precizează că valoarea stabilită de părți ca preț final este de 80.000 Euro, defalcarea cheltuielilor fiind arătate la fila 71 din vol. 2 al dosarului.

Tot conform expertizei, proporția de executare a lucrărilor, este de 83,4%.

În aceste condiții, nu a putut fi primită susținerea reclamantului în sensul că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale.

Deși invitat la recepția lucrărilor, reclamantul nu s-a prezentat și a propus ca pârâții să vândă construcția și să-i restituie suma de 68.400 Euro.

Faptul că reclamantul nu a mai dorit să recepționeze lucrările, rezultă și din procesul-verbal încheiat la 16.01.2012 în vederea concilierii (fila 40, dosar 2252/2011 al Judecătoriei Rădăuți).

Rezultă deci că nu se poate constata încetarea contractului de antrepriză, câtă vreme pârâții și-au îndeplinit obligațiile contractuale și nici restituirea integrală a prețului de 68.400 Euro.

Reclamantul este însă îndreptățit să primească diferența dintre suma plătită și valoarea totală a lucrărilor executate de 53.200 Euro, respectiv 15.200 Euro, plus dobânda legală de la data efectuării plății până la data restituirii efective.

Referitor la cererea reconvențională și excepțiile invocate de către pârâți, se constată următoarele:

Pârâții au renunțat la judecarea capătului de cerere privind plata sumei de 8800 Euro reprezentând lipsa de folosință a macaralei.

Capătul de cerere privind obligarea reclamantului să-și îndeplinească obligația din contract de recepție a lucrărilor, este întemeiată, conform art.969 și 970 Cod civil, având în vedere procentul de execuție al lucrărilor și faptul că expertul arată (fila 170 vol. I), construcția poate fi folosită pentru scopul avut în vedere la data încheierii contractului. Construcția poate fi demontată, transportată și remontată pe amplasament.

A fost respinsă cererea de obligare a reclamantului să transporte construcția la amplasamentul final, întrucât această obligație incumbă pârâților conform ofertei de execuție.

Excepția de neexecutare a contractului de către reclamant a fost respinsă întrucât acesta și-a îndeplinit obligațiile de plată stabilite prin contract iar neefectuarea recepției s-a datorat unor neînțelegeri care nu au putut fi clarificate decât după efectuarea expertizei în cauză.

Excepția necompetenței materiale a fost respinsă având în vedere că, chestiunea a fost tranșată de Judecătoria Rădăuți prin încheierea din 19.03.2012.

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Au fost obligați pârâții să plătească Ministerului Justiției suma de 3300 lei reprezentând c/v taxei de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar.

Împotriva acestei sentințe __________________ și B_____ T_____ au formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii și admiterea cererii reconvenționale, astfel cum a fost precizată, precum și obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele de casare invocate au fost indicate ca fiind cele prevăzute de art.304 pct.3,6,7 și 9 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea lor, recurenții au arătat că mod greșit, prin Încheierea din 19.03.2012 s-a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Rădăuți iar ulterior prin sentința Judecătoriei Bârlad.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1, pct. 1 lit. a Cod proc. civ. „Tribunalul judecă în primă instanță: a) procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani."

Au considerat apelanții că prezentul litigiu este de natură comercială, iar obiectul cauzei are o valoare de peste 100.000 lei ( 287.280 lei, 1 euro = 4,2 lei ), motiv pentru care, în speță, sunt date dispozițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ.

Este real că prin precizările din 30.01.2012, reclamantul a modificat cuantumul valorii obiectului, însă, potrivit art. 18 ind.1 V. Cod proc.civ. „Instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect."

Față de cele mai sus arătate, au considerat apelanții că tribunalul este instanța competentă în a soluționa prezenta cauză, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente.

De asemenea, în mod greșit prin încheierea din 4 martie 2013 s-a respins solicitarea de a se constata prematuritatea cererii, întrucât reclamantul nu a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă cu pârâta, conform art. 7201 Cod proc. civ.

Potrivit alin. 2 art. 720 ind.1 Cod proc. civ. „în scopul soluționării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea."

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă faptul că pârâtul ar fi fost convocat de către reclamant în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, comunicându-i pretențiile pe care le are față de acesta, respectiv solicitarea de a-i restitui suma de 68.400 euro, achitată cu titlu de preț.

Acest lucru echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii, ceea ce trebuia să conducă la respingerea acțiunii ca prematură, potrivit disp. art. 7201 Cod proc. civ. coroborat cu art. 109 Cod proc. civ.

Hotărârea primei instanțe este esențialmente nelegală și netemeinică.

Prin cererea formulată reclamantul a solicitat rezilierea convenției din anul 2007, prin care pârâta __________________ s-a obligat, ca în schimbul sumei de 68.400 euro, să execute construcție casă de lemn și repunerea părților în situația anterioară încheierii convenției.

Ulterior, prin precizările formulate s-a solicitat să se constate că a încetat contractul de antrepriză și, fie să fie obligați pârâții să transporte casa în stadiul de construcție în care se află la locul de montare a acesteia, fie restituirea integrală a prețului cu dobânzi legale.

La ultimul termen de judecată, reclamantul și-a precizat din nou acțiunea solicitând restituirea integrală a prețului și a arătat că, cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

Prin cererea reconvențională precizată, pârâta __________________ a solicitat obligarea reclamantului să-și îndeplinească obligația contractuală de recepție și ridicare a lucrării, la plata diferenței de preț de 14.700 euro (61.470 lei) + TVA și a cheltuielilor de judecată.

În dovedirea celor susținute de părți au fost administrate interogatorii, proba cu înscrisuri, proba cu martori și proba cu expertiza tehnică judiciară.

Prin Sentința civilă nr. 392 din 10.02.2014 a Judecătoriei Bârlad, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere vizând constatarea încetării contractului de antrepriză încheiat în anul 2007, și s-a admis în parte acțiunea, s-a constatat că din valoarea negociată a construcției de 80.000 euro, care include și transportul la locul amplasamentului final, s-au executat lucrări în valoare totală de 53.200 euro.

De asemenea, s-a dispus ca pârâții să restituie diferența de preț achitată în plus, în cuantum de 15.200 euro și a dobânzilor legale, de la data efectuării plăților și până la data restituirii efective.

A admis în parte cererea reconvențională precizată, în sensul că a dispus obligarea reclamantului să se prezinte la recepția lucrărilor de construcție a casei, la punctul de lucru din M_______, jud. Suceava, respingându-se excepția neexecutării contractului de către reclamant și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bârlad.

În speță, este dat motivul de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., întrucât instanța de fond «a acordat ce nu s-a cerut ».

Astfel, așa cum s-a arătat, reclamantul și-a precizat cererea la ultimul termen de judecată (20 ianuarie 2014) arătând, în mod expres, iar instanța a dispus consemnarea acestui aspect, că se renunță la capătul de cerere notat cu litera a din cererea precizatoare aflată la fila 31 dosar, precum și faptul că, cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

În acest sens, s-a solicitat o copie a consemnărilor din caietul grefierului, încheierea din data de 20 ianuarie 2014, ce face corp comun cu Sentința civilă nr. 392 din 10.02.2014, neprezentând realitatea ședinței de judecată, precum și audierea înregistrării ședinței de judecată, solicitându-se să se constate rezoluțiunea contractului și obligarea pârâților la restituirea integrală a prețului.

Față de aceste considerente, cum prima instanță a fost investita cu o cerere prin care se solicita să se constate rezilierea contractului și să fie obligați pârâții la restituirea integrală a valorii de 68.400 euro, obligarea pârâților să restituie diferența de preț achitată în plus, în cuantum de 15.200 euro și a dobânzilor legale, de la data efectuării plăților și până la data restituirii efective este nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ.

Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civ. hotărârea va cuprinde „motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Principiul general consacrat de Codul de procedura civilă, impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată pentru a da posibilitatea instanțelor superioare să exercite controlul judiciar.

Prin interpretarea art. 304 pct. 7 Cod proc.civ, practica și literatura juridică în materie a stabilit că motivarea sumară, insuficientă a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii care trebuie reformată. Tot nemotivată este calificată hotărârea care cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Astfel, deși în considerente se reține că pârâții și-au respectat obligațiile contractuale, se constată că reclamantul este îndreptățit la restituirea sumei de 15.200 euro, reținându-se că proporția de executare a lucrărilor este de 83,4 %.

Reclamantul a achitat un avans de 68.400 euro.

Or, atât timp cât prețul lucrării convenit de părți ar fi 80.000 euro, valoarea procentului de 83,4% executat este de 66.720 euro, motiv pentru care nu se poate reține că reclamantul ar fi îndreptățit la restituirea sumei de 15.200 euro.

Sentința civilă nr. 392 din 10.02.2014 a Judecătoriei Bârlad, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX este nelegală și netemeinică, și pentru că, în mod greșit, s-a admis în parte acțiunea precizată și cererea reconvențională precizată.

Netemeinicia și nelegalitatea hotărârii pornește chiar din momentul interpretării convenției intervenite între părți, cu privire la obiect și respectiv preț.

Potrivit art.969 alin. 1 Cod civ. „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".

Or, contractul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind rezultatul acordului intervenit între părți, voința părților este prioritară și nu poate interveni nimeni pentru schimbarea acesteia.

Încheierea contractelor civile și comerciale sunt guvernate în dreptul românesc de principiul autonomiei voinței juridice și de principiul obligativității efectelor contractului („pacta sunt servanda").

Instanței de judecată îi revine obligația de a respecta și asigura respectarea contractului încheiat de părți, judecătorul competent în a soluționa orice litigiu legat de contract trebuind să țină seama de clauzele contractuale pe care nu le poate modifica.

Întrucât nu există un contract încheiat în formă scrisă, analiza convenției dintre părți pornește de la recunoașterile reciproce ce se completează cu probe, înscrisuri, expertiză, martori.

Astfel, în urma convenției intervenite între părți în anul 2007, pârâta __________________ urma să execute o construcție din buștean rotund contra sumei totale de 86.000 euro, conform unui proiect trasat de reclamant (aspect ce rezultă din corespondența electronică purtată între părți și recunoscută de reclamant prin precizările depuse la termenul din 21.01.2013).

Reclamantul, prin plății eșalonate, a achitat un avans de 68.400 euro, urmând ca pe parcurs să achite și diferența de preț.

Acest aspect este recunoscut de pârâți și este consemnat într-un înscris sub semnătură privată, însușit și de reclamant, din care rezultă că la data de 3.08.2009 (fila 10 dosar Judec. Rădăuți) era plătită de reclamant suma de 68.400 euro, reprezentând 31.000 euro c/v material lemnos, iar 37.400 euro c/v manoperă.

Proiectul de bază a suferit modificări, la cererea reclamantului.

Astfel, din construcție parter și mansardă reclamantul a solicitat o construcție parter și etaj, șarpanta a suferit modificări majore în sensul că s-au adăugat 2 ape în plus deasupra balconului, căruia 1-a rândul său i s-a schimbat locația, ceea ce a dus la modificarea structurii pentru pardoseală a etajului, aspect recunoscut, în parte, de reclamant (modificare șarpantă în două ape, deasupra balconului, precum și schimbarea locației balconului) în interogatoriul luat la termenul din 18.02.2013 - întrebarea nr. 6.

Printr-o logică simplă, aceste modificări solicitate de reclamant au dus la modificarea structurii pardoselii, schimbându-se locul balconului, pardoseala a trebuit înlocuită, având tăieturi diferite, față de noua poziționare a balconului.

Arată pârâții că aceste modificări ar fi dus la majorarea prețului, în sensul că de comun acord, prețul a fost stabilit la 92.900 euro.

Acest aspect se coroborează cu cele reținute în raportul de expertiză la obiectivul 5 propus de pârâta __________________, unde experta arată că, în urma modificărilor proiectului, valoarea s-ar fi majorat cu 7.158 euro.

Astfel, s-ar fi ajuns la o valoare totală de 93.158 euro (86.000 euro - preț inițial + 7158 euro c/v modificări ), mai mare decât prețul negociat conform susținerilor pârâților.

În ceea ce privește termenul de execuție, nu se poate reține existența acestuia, atât timp cât convenția părților a intervenit în 2007, iar reclamantul a pus la dispoziția pârâților un proiect, abia în anul 2009.

De asemenea, diferența de 10 - 15 % din preț urma a fi achitată la finalizare.

Lucrările nu au putut fi finalizate, întrucât reclamantul nu a înțeles să achite 85% din prețul convenit, respectiv 78.965 euro (85% din 92.900 euro), față de avans trebuia achitată de reclamant o diferență de 10.565 euro.

Având în vedere nerespectarea obligațiilor contractuale de reclamant, pârâții au înțeles să-1 notifice, aducându-i la cunoștință stadiul lucrărilor.

Reclamantul a solicitat să se vândă lucrarea, pârâții căutând cumpărători, însă au solicitat să li se plătească suma pe care au investit-o peste avansul plătit de reclamant, în cuantum de 14.700 euro.

Raportat la cele arătate și la probatoriul administrat, în mod greșit, prima instanță a constat că valoarea negociată a construcției este 80.000 euro și că lucrările executate de pârâți au o valoare de 53.200 euro.

Astfel, prin primul raport de expertiză se reține faptul că totalul materialului lemnos pus în operă este de 510,40 ml, cu o valoare de 51.040 euro (valoare calculată conform prețurilor actuale pe piață), valoare medie actualizată de 52.047 euro.

Printr-o raportare matematică la prețul stabilit de expert, se poate reține că valoarea unui metru liniar pus în operă este de 100 euro/102 euro - raportat la valoarea medie actualizată.

În completarea la raportul de expertiză depusă la 28.10.2013, se arată că totalul materialului lemnos debitat și montat este de 664,05 ml, iar valoarea materialului lemnos încorporat este de 42.800 euro, ceea ce înseamnă că valoarea unui metru liniar (doar materialul nu și manopera) este de 64 euro (64,45 euro).

În a doua completare, expertul arată că a greșit și că materialul lemnos încorporat este de 1.413,45 ml/133,75 mc, însă valoarea materialului lemnos încorporat crește cu doar 3.600 euro, respectiv 46.400 euro, deși materialul incorporat este mai mult decât dublu.

Astfel: - 664,05 ml = 42.800 euro - prima completare; - 1413,45 ml = 46.400 euro - a doua completare.

Se ajunge, potrivit noilor calcule ale expertei, la o valoare de 33 euro/ml (fără manoperă).

De asemenea, experta reține faptul că manopera este de 6.800 euro, valoarea totală a lucrărilor executate fiind de 53.200 euro (38 euro/ml - material lemnos + manoperă).

S-a solicitat efectuarea expertizei de un expert specializat în construcții din buștean rotund, experta desemnată de instanță neavând o astfel de specializare.

De asemenea, expertiza efectuată, pe lângă greșelile de măsurare și evaluare, este total în contradicție cu caracterul tehnic și de specialitate solicitat unui astfel de mijloc de probă.

Astfel, deși potrivit expertizei inițiale, valoarea metrului liniar pus în operă (material lemnos + manoperă) era de 100 euro, se ajunge, potrivit ultimei modificări, la o valoare de 38 euro/ml.

Potrivit înțelegerii părților (înscrisul din 3.08.2009 fiind însușit și de reclamant), valoarea manoperei era de 37.400 euro, la acel moment.

Dacă materialul lemnos folosit are, potrivit expertei, o valoare de 46.400 euro, prin însumarea c/v manoperei, convenite de părți, se ajunge la un total de 83.800 euro.

Or, prima instanța a trecut peste înțelegerea părților, dând o altă interpretare clauzelor contractuale, stabilind pentru manoperă o valoare de 5 euro/ml și un preț total de 80.000 euro

Potrivit art. 977 Cod civ. „Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar potrivit art. 983 „Când este îndoială, convenția se interpretă în favoarea celui ce se obligă".

Astfel, în speță este vorba de o convenție încheiată în 2007, potrivit căreia pârâții aveau obligația să execute o construcție din buștean rotund contra sumei totale de 86.000 euro, conform unui proiect trasat de reclamant; plata urma să se facă într-un procent de 85%, diferența urmând a fi plătită la finalizarea lucrării (respectiv după transportul și montarea la Budeasa, jud. Argeș).

De asemenea, se reține că față de proiectul inițial au survenit modificări, la cererea reclamantului, modificări a căror cost a fost de 7158 euro și că s-au folosit 1413,45 ml (deși potrivit măsurătorilor pârâtelor rezultă un total de 1668.40 ml), ultimele lucrări efectuându-se în anul 2010, moment de la care s-a început notificarea reclamantului cu privire la stadiul lucrărilor și obligația de a plăti diferența de bani încorporată de pârâți din propriul buget.

Dacă se face raportarea la valoarea stabilită inițial de expertă pentru ml = 100 euro (material lemnos + manoperă) rezultă că valoarea lucrări este de 141.345 euro.

Dacă se face raportarea la valoarea din prima completare de 64 euro/ml, fără manoperă, valoarea materialului lemnos este de 90.4608 euro (1413,45 ml x 64 euro), la care dacă se adaugă valoarea manoperei stabilită de expert, respectiv 6.800 euro (o valoare derizorie raportat la munca depusă și calitatea lucrării), se ajunge la un total de 97.260,8 euro.

Practic, lucrările efectuate au o valoare de peste 86.000 euro, cu tot cu modificări.

Aceste calcule nu respectă voința părților, peste care nu se poate trece.

Au apreciat recurenții că se impune efectuarea unei noi expertize, care să stabilească, fără dubiu, cantitatea de lemn folosită, valoarea acestei, valoarea manoperei și sporul adus valorii prin lucrătura unică și de calitate.

Mai mult decât atât, admiterea în parte a cererii este greșită și în ceea ce privește obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 15.200 euro achitată în plus de reclamant.

În motivarea cererii, reclamantul arată că, în urma convenției verbale, a achitat prim pârâtei suma de 61.5001ei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. xxxxxx/3.07.2007 și nr. xxxxxx/25.03.2008, iar secund pârâtului suma de 50.224 euro, prin transfer bancar.

Întrucât pârâtul B_____ T_____ a fost chemat în judecată în calitate de persoană fizică, iar înțelegerea viza efectuarea de lucrări de către pârâta __________________, au apreciat recurenții că nu s-a făcut dovada existenței unei obligații solidare a pârâților, care să impună obligarea ambilor pârâți la plata sumei de 15.200 euro.

Pentru toate aceste considerente, în mod greșit, a fost admisă, în parte cererea reclamantului.

În mod greșit s-a respins excepția de neexecutare a contractului de către reclamant.

Invocarea excepției de neexecutare a contractului are ca temei juridic interdependența obligațiilor reciproce din contractele sinalagmatice, împrejurarea ce statuează faptul că fiecare obligație constituie cauza juridică a obligației corelative. Reciprocitatea și interdependența obligațiilor, implică simultaneitatea de executare a acestor obligații, deci posibilitatea de invocare a excepției de neexecutare în cazul când simultaneitatea nu este respectată.

Această excepție este o sancțiune specifică a faptului că partea care pretinde executarea obligației nu înțelege să-și îndeplinească îndatoririle contractuale pe care și le-a asumat.

În speța dedusă judecății, sunt întrunite condițiile cerute pentru invocarea excepției de executare a contractului:

1)obligațiile reciproce ale părților să-și aibă temeiul în același contract; obligațiile părților derivă din convenția de antrepriză încheiată ca urmare a acordului de voință exercitat în anul 2007.

2)existe o neexecutare a obligației suficient de importantă din partea celuilalt contractat, chiar dacă aceasta ar fi parțială; reclamantul refuză să achite diferența de 14.700 euro, sumă avansată de pârâți, respectiv diferența până la 85% din preț și contravaloarea modificărilor.

3)neexecutarea să nu se datoreze faptei pârâților;

4)părțile să nu fi convenit un termen de executare a uneia din obligațiile reciproce. în prezenta cauză, nu există stabilit un termen pentru executarea obligațiilor reciproce.

5)natura obligațiilor sau legea nu fac imposibilă simultaneitatea de executare a obligațiilor;

6)pentru invocarea acestei excepții nu se cere punerea în întârziere a debitorului de către creditor, deși, în speță, reclamantul a fost pus în întârziere prin notificările comunicate (6.05.2010, respectiv 1.04.2011).

Cel care nu și-a executat obligațiile este reclamantul, care a profitat de devalorizarea produsului ca urmare a intervenției crizei financiare și pe fondul imposibilității plății diferenței de preț (a beneficiat de ajutor public), încearcă să stabilească o situație faptică care să blocheze activitatea economică a pârâtei.

Cu privire la cererea reconvențională, în mod greșit, prima instanță a dispus obligarea reclamantului să se prezinte la recepția lucrărilor de construcție a casei, la punctul de lucru din M_______, jud. Suceava, respingând capătul de cerere care viza obligarea reclamantului - pârât la plata diferenței de preț de 14.700 euro (61.470 lei), sumă încorporată în lucrare.

Din probatoriul administrat rezultă faptul că, contravaloarea lucrării efectuate până în prezent este de peste 86.000 euro, motiv pentru care se impunea ca reclamantul să achite suma suportată de pârâtă pentru a aduce construcția în stadiul în care se află în prezent.

În probațiune, recurenții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Intimatul D_______ D_____ V_______ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac formulate, ca netemeinică și nelegală. Cu cheltuieli de judecată.

Un prim motiv se referă la soluția instanței referitoare la soluționarea excepției ridicate de pârâți privind necompetența materială a Judecătoriei Rădăuți.

Excepția necompetenței materiale a judecătoriei, a fost ridicată de recurenți prin întâmpinarea depusă la Judecătoria Rădăuți unde a fost depusă cererea introductivă de instanță, cu susținerea că obiectul cererii introductive de instanță este de natură comercială și nu de natură civilă, drept pentru care sunt incidente cauzei prevederile art.2 alin.(l), pct.a din C. Proc. Civilă.

Excepția a fost respinsă de Judecătoria Rădăuți prin încheierea dinl9.03.2012, având în vedere faptul că prin însăși întâmpinarea depusă pârâții confirmă că între părți a fost încheiat un contract de antrepriză, contract care este definit de art. 1413 iar clauzele sunt reglementate în art. 1470 - art. 1490, toate articolele din Codul Civil în vigoare la data introducerii acțiunii, având în vedere că, destinația construcției ce urma să se efectueze de pârâți, era casă de locuit, deci o destinație civilă și nu comercială.

După respingerea excepției necompetenței materiale a judecătoriei, s-a formulat cerere de strămutare a dosarului, cerere soluționată de înalta Curte de Casație și Justiție prin admitere.

Cu ocazia admiterii cererii de strămutare și dispunerea soluționării cauzei de Judecătoria Bârlad, instanța înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus și: „păstrează actele îndeplinite. Fără nicio cale de atac. "

Deci a păstrat soluția Judecătoriei Rădăuți în ceea ce privește respingerea excepției necompetenței materiale a judecătoriei, excepție soluționată prin încheierea din l9.03.2012.

A1 doilea motiv se referă la modul de soluționare a excepției de prematuritate invocată prin întâmpinare.

Excepția a fost soluționată de Judecătoria Bârlad și a fost respinsă, având în vedere caracterul civil al acțiunii, așa cum a hotărât Judecătoria Rădăuți prin încheierea din 19.03.2012 soluție menținută de înalta Curte de Casație și Justiție, situație în care, procedura prealabilă a concilierii nu este obligatorie, ea fiind obligatorie în cauzele comerciale.

Chiar nefiind obligatorie, procedura a fost îndeplinită prin toate actele premergătoare investirii instanței cu soluționarea prezentei cauze.

Anterior promovării prezentei acțiuni, s-a încercat recuperarea prejudiciului suferit prin promovarea altor două acțiuni, una împotriva persoanei fizice B_____ T_____ și una împotriva persoanei juridice S.C. C___ L_____ S.R.L., ambele respinse de instanțe, prima fără judecarea fondului și în cea de-a doua s-a respins cererea deschiderii procedurii de insolvență, dar în ambele sentințe se menționează prezența pârâților, deci au luat cunoștință de pretențiile formulate și de actele pe care și-a întemeiat pretențiile.

Referitor la motivul invocat întemeiat pe prevederile art.304 pct.6 din C.Proc.Civilă, acest motiv de recurs se referă la situația în care prin hotărâre, instanța dă mai mult decât s-a cerut.

Instanța a fost investită în prezenta cauză cu soluționarea a două cereri:

A.De reclamant care prin Cererea Completatoare și Concluziile depuse, a solicitat: "1.Referitor la cererea principală, admiterea cererii așa cum a fost precizată, în sensul:

a.) constatării încetării contractului de antrepriză din culpa exclusivă a pârâților, ca o consecință a încălcării obligațiilor contractuale de finalizare a contractului în termen de maxim 9 luni, conform ofertei postate pe Internet în data de 06.03.2007, coroborate cu nefinalizarea construcției la data introducerii acțiunii;

b.restituirea integrală a prețului de 68.400 EURO achitat de reclamant;

c.obligarea la plata dobânzii legale datorate de la data efectuării plăților și până la data restituirii prețului achitat;

d.obligarea pârâților la plata cheltuilelilor de judecată efectuate în vederea soluționării prezentei cauze.

Referitor la cererea reconvențională, respingerea acesteia ca netemeinică, nedovedită și nelegală."

B. De recurenta-pârâtă C___ L_____ S.R.L., care prin Cererea Reconvențională solicita ca instanța: „să dispună obligarea reclamantului-pârât să îndeplinească obligația contractuală de recepție și ridicare a lucrării; obligarea reclamantului-pârât la plata diferenței de preț de 14.700 Euro (61.470 lei) + TVA. "

Analizând cele două cereri, raportat la Raportul de expertiză dispus și efectuat în cauză, instanța a motivat admiterea parțială atât a cererii introductive de instanță cât și a cererii reconvenționale, motivând astfel:

„Expertul precizează că valoarea stabilită de părți ca preț final este de 80.000 Euro, defalcarea cheltuielilor fiind arătate la fila 71 din voi. 2 al dosarului. Tot conform expertizei, proporția de executare a lucrărilor, este de 83,4%.

Rezultă deci că nu se poate constata încetarea contractului de antrepriză, câtă vreme pârâții și-au îndeplinit obligațiile contractuale și nici restituirea integrală a prețului de 68.400 Euro.

Reclamantul este însă îndreptățit să primească diferența dintre suma plătită și valoarea totală a lucrărilor executate de 53.200 Euro, respectiv 15.200 Euro, plus dobânda legală de la data efectuării plății până la data restituirii efective.

Capătul de cerere privind obligarea reclamantului să-și îndeplinească obligația din contract de recepție a lucrărilor, este întemeiată, conform art. 969 și art.970 Cod Civil, având în vedere procentul de execuție al lucrărilor și faptul că expertul arată (fila 170 vol.I), construcția poate fi folosită pentru scopul avut în vedere la data încheierii contractului. Construcția poate fi demontată, transportată și remontată pe amplasament. Va fi respinsă cererea de obligare a reclamantului să transporte construcția la amplasamentul final, întrucât această obligație incumbă pârâților conform ofertei de execuție.

Excepția de neexecutare a contractului de către reclamant va fi respinsă întrucât acesta și-a îndeplinit obligațiile de paltă stabilite prin contract.... "

Deci instanța a motivat hotărârea și a hotărât ținând cont de toate cererile cu care a fost investită și în limita investirii.

În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe prevederile art.304 pct. 7 și pct. 9 din Codul de procedură civilă, acestea sunt doar precizate nu și dezvoltate separat, recurenții tinzând la stabilirea unei situații de fapt diferite de cea reținută de instanță și rezultată din actele aflate la dosarul cauzei. Criticile formulate se referă la:

a) Referitor la valoarea negociată de părți, prin întâmpinarea depusă, recurenții-pârâți menționează valoarea pe care o recunosc și anume: „Astfel, în urma convenției intervenite între părți în anul 2007, pârâții urmau să execute o construcție din buștean rotund contra sumei de 80.000 euro.. "

În Cererea reconvențională, recurentul-pârât S.C.C___ L_____ S.R.L.,menționează: „Prețul acestei lucrări era de 80.000 euro. "

Față de acest preț recunoscut de recurenții-pârâți prin actele proprii s-a raportat experta când a stabilit valoarea lucrărilor executate și acest preț nu a fost niciodată negat de recurenții pârâți și asupra acestuia nu s-au formulat obiecțiuni.

Prețul includea, așa cum a reținut instanța din oferta postată pe Internet la data de 06 martie 2007 și a fost recunoscut de recurenții-pârâți prin pct.4 al interogatoriului: „casă de aproximativ 200 mp, din care 100 mp la sol, 2 balcoane mari, 2 băi, un salon, transportul în țară este inclus în preț, montajul la fel, preparare pentru electricitate, etc. "

Deci valoarea de 80.000 euro era datorată de reclamant dacă se îndeplineau întocmai obligațiile asumate de recurenții-pârâți, în sensul în care după finalizarea etapei de montare, de efectuarea preparației pentru electricitate, de montare a ferestrelor, ușilor și scării interioare la sediul recurentului-pârât din __________________________, casa trebuia demontată, transportată și remontată pe amplasamentul indicat de intimatul-reclamant din ______________________. Budeasa, Jud. Argeș.

Acest lucru rezultă din Raportul de expertiză efectuat în cauză. Deci raportarea executării lucrării luată în calcul de instanță de 83,4% se referă doar la prima etapă, cea care trebuia executată la sediul din __________________ la stadiul de finalizare al tuturor etapelor negociate și recunoscute de recurentul-pârât prin interogatoriu. Respectiv demontare, transport și remontare în ______________________.Argeș.

Stadiul de 83,4% de executare a lucrării la sediul din ______________________________ lucrările deja executate de recurenții-pârâți la data la care a încheiat contractul și care după aprecierea recurentului-pârât S.C. C___ L_____ S.R.L. în răspunsul la întrebarea 3 din interogator, era de 3-5%.

Atât valoarea lemnului, cât și valoarea manoperei aferente acestui procent de 3-5% au fost incluse de expert în valoarea totală a lemnului și manoperei stabilite de 53.200 euro, deși ele au fost deja achitate de persoana care a făcut comanda anterior și ele nu reprezintă nici material nici muncă depusă de recurenții-pârâți pentru casa contractată. Deci valoarea stabilită de expert ca fiind valoarea construcției incluzând finalizarea trebuia să fie de 53.200 euro, deci mai mic decât cel achitat deja de intimatul-reclamant.

Nu s-a dovedit de către recurenții-pârâți că au efectuat lucrări suplimentare față de oferta postată pe Internet la data de 06 martie 2007 și a fost recunoscută de recurenții-pârâți prin pct.4 al interogatoriului, aceasta cuprinzând: „casă de aproximativ 200 mp, din care 100 mp la sol, 2 balcoane mari, 2 băi, un salon, transportul în țară este inclus în preț, montajul la fel, preparare pentru electricitate, etc.”

Nu s-a luat acordul scris al reclamantului pentru nicio lucrare suplimentară; nu s-a făcut dovada achiziționării de materiale suplimentar față de materialele avute în vedere la data contractării lucrării.

Prin Încheierea de ședință din data de 04.06.2014, Tribunalul V_____, după punerea în discuția contradictorie a părților, a recalificat calea de atac formulată ca fiind apel, în temeiul art.282 Cod procedură civilă din 1865, raportat la obiectul și valoarea litigiului, încuviințând proba cu înscrisuri pentru ambele părți și dispunând din oficiu efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art.292 alin.(1) și art.295 Cod procedură civilă din 1865, stabilirea situației de fapt și aplicarea de către prima instanță a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele:

În primul rând, dat fiind că prezentul litigiu a fost declanșat la data de 11.04.2011, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D_______ D_____ V_______, înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXXX la Judecătoria Rădăuți, conform art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicarea a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă (în vigoare începând cu 15.02.2013), legea procesuală aplicabilă o constituie Codul de procedură civilă din 1865. În urma admiterii cererii de strămutare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, dosarul a fost înaintat Judecătoriei Bârlad unde a fost înregistrat sub nr.XXXXXXXXXXXXX.

În al doilea rând, urmare a recalificării căii de atac formulate ca fiind apel, motivele de recurs invocate vor fi avute în vedere ca și motive de apel, astfel:

1. Nelegalitatea hotărârii atacate, prin încălcarea unor dispoziții de procedură constând în:

a) greșita soluționare a excepției de necompetență materială (apel formulat împotriva Încheierii de ședință din 19.02.2012 a Judecătoriei Rădăuți);

b) greșita soluționare a excepției prematurității cererii (apel formulat împotriva Încheierii de ședință din 04.02.2013 a Judecătoriei Bârlad – iar nu 04.02.2013 cum greșit au indicat apelanții);

c) greșita pronunțare a primei instanțe asupra unor aspecte care nu au format obiectul cererii principale;

d) nemotivarea hotărârii și existența unor considerente contradictorii.

2. Netemeinicia soluției primei instanțe din perspectiva greșitei aprecieri a probatoriului administrat în cauză și a apărărilor formulate de pârâți (excepția de neexecutare), precum și pentru obligarea în solidar a pârâților la plata sumelor pretinse.

În atare condiții, Tribunalul va proceda la analizarea motivelor de apel formulate de apelanții __________________ și B_____ T_____.

1.a. Greșita soluționare a excepției de necompetență materială (apel formulat împotriva Încheierii de ședință din 19.02.2012 a Judecătoriei Rădăuți).

Judecătoria Rădăuți a fost sesizată la data de 11.04.2011 (dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX) cu o cerere având ca obiect rezilierea unei convenții de construire a unei casei din buștean rotund, cu privire la valoarea contractului indicându-se suma de 68.400 EUR (280.440 RON raportat la cursul valutar oficial BNR din data respectivă, 1 EUR=4,1984 RON, http://www.cursbnr.ro/arhiva-curs-bnr-2011-04-11).

Împrejurarea că pârâții au susținut prin întâmpinare că valoarea contractului era de fapt de 92.900 EUR (fila 26 din dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Rădăuți) sau că reclamantul a arătat prin precizările din data de 19.01.2013 că prețul convenit pentru construcție era de 86.000 EUR (fila 31 din volumul I al dosarului XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Bârlad), nu prezintă relevanță în privința stabilirii competenței materiale, date fiind prevederile art.18 ind.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii acelui obiect”.

Codul de procedură civilă din 1865, în vigoare la data sesizării primei instanțe prevedea următoarele:

ART. 1 - Judecătoriile judecă:

1. în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe;

1^1. în primă și ultimă instanță, procesele și cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;

2. plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;

3. în orice alte materii date prin lege în competența lor.

ART. 2 - Tribunalul judecă:

1. în primă instanță:

a) procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;

b) procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar; (…)

ART.159 ind.1 alin.(2) (astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor) - Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

În consecință, Tribunalul reține că, raportat la art.1 și 2 C__ 1865, pentru determinarea competenței materiale după criteriul valoric, se impunea mai întâi a se stabili natura litigiului, respectiv civilă sau comercială.

Având în vedere că prin cererea introductivă de instanță se invoca încheierea unei convenții de construire a unei case încheiate cu __________________, comerciant în virtutea prevederilor art.3 pct.8 din Codul comercial în vigoare la acea dată, raportat la dispozițiile art.56 din același act normativ, potrivit cărora „Dacă un act este comercial numai pentru una dintre părți, toți contractanții sunt supuși încât privește acest act legii comerciale”, cauza aparținea materiei comerciale, astfel încât, la momentul sesizării instanței competența materială revenea tribunalului.

Însă, în cursul procesului, prin Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în M.Of. nr.409/10.06.2011, prevederile art.2 pct.1 lit.a) au fost abrogate, nemaifăcându-se distincția între cauze civile și comerciale, situație în care valoarea obiectului de 280.440 RON atrăgea competența judecătoriei.

În atare condiții, Tribunalul constată incidența prevederilor art.725 alin.(1) și (2) Cod procedură civilă din 1865, conform cărora: „(1) Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile”.

Ipoteza din prezenta speță nu este însă cea prevăzută de teza I a alin.(2) anterior redat, dat fiind că nu se regăsește întrunită cerința existenței unei „instanțe legal învestite”. Dacă inițial ar fi fost sesizat tribunalul cu cererea de față, ulterior competența aparținând judecătoriei după cum s-a arătat, atunci, în virtutea art.725 alin.(2) teza I C__ 1865, tribunalul ar fi rămas competent să soluționeze cauza, neputându-și declina competența.

În acest context, situația unei instanțe nelegal învestite (judecătorie în loc de tribunal la momentul sesizării) cade sub incidența prevederilor alin.(1) al art.725 C__ 1865, care impun imediata aplicare a legii noi de procedură, inclusiv proceselor în curs de judecată. Astfel, judecătoria a devenit competentă să soluționeze prezenta cauză. Un argument suplimentar rezultă din interpretarea sistematică a acestui text de lege cu cel cuprins la alin.(2) teza a II-a Art.725 C__ 1865 anterior enunțat, de unde reiese imperativul aplicării dispozițiilor legii noi privitoare la competență, inclusiv în rejudecare.

Față de aceste considerente, Tribunalul constată că nu se impune reformarea soluției cuprinse în Încheierea de ședință din data de 19.03.2012 a Judecătoriei Rădăuți de respingere a excepției necompetenței materiale, sens în care apelul formulat în această privință va fi respins ca nefondat. La momentul pronunțării acestei soluții (19.03.2012), art.2 pct.1 lit.a) C__ 1865 era abrogat iar art.725 C__ 1865 stabilea competența în favoarea judecătoriei.

În ceea ce privește mențiunea din dispozitivul Sentinței civile nr.392/10.02.2014, apelată în prezenta cauză, în sensul respingerii excepției de necompetență, Tribunalul apreciază că nu poate face obiectul apelului întrucât nu se poate reține, în contextul în care excepția a fost deja soluționată printr-o încheiere interlocutorie, că Judecătoria Bârlad mai era învestită cu această excepție pentru a o soluționa.

Pe de altă parte, nu poate fi primit argumentul invocat de intimatul D_______ D_____ V_______, în sensul că soluția privind excepția de necompetență este corectă din moment ce Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând cererea de strămutare cu păstrarea actelor de procedură până atunci îndeplinite, a stabilit astfel competența ca aparținând judecătoriei. În soluționarea unei cereri de strămutare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu efectuează implicit un control judiciar asupra competenței materiale sau teritoriale, pentru că, pe de o parte nu acționează ca o instanță de control judiciar în această situație, iar pe de altă parte, ar depăși limitele învestirii date de cererea de strămutare.

1.b) Greșita soluționare a excepției prematurității cererii (apel formulat împotriva Încheierii de ședință din 04.02.2013 a Judecătoriei Bârlad)

Apelanții au invocat că, dată fiind natura comercială a cauzei, se impunea parcurgerea prealabilă a procedurii concilierii directe prevăzute de art.720 ind.1 C__ 1865, sub sancțiunea reținerii cererii ca prematur introduse.

Tribunalul reține în prealabil că, în lumina prevederilor art.109 alin.(2) C__ 1865, sancțiunea nerespectării procedurii concilierii directe este respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar nu ca prematură.

În al doilea rând, Tribunalul constată că această procedură a concilierii directe a fost parcursă de părți la data de 16.01.2012 (fila nr.40 din dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Rădăuți), fapt neobservat de Judecătoria Bârlad care, respingând excepția prin Încheierea din data de 04.02.2013 a motivat în sensul inaplicabilității art.720 ind.1 C__ 1865 întrucât cauza are natură civilă iar nu comercială.

Legat de acest ultim aspect, Tribunalul a apreciat anterior asupra naturii prezentei cauze, ceea ce determină reținerea incidenței art.720 ind.1 C__ 1965.

Cu toate acestea, dat fiind că norma în discuție era una de ordine privată, neputându-se considera că urmărea protejarea unui interes public (întrucât posibilitatea soluționării pe cale amiabilă a unui divergent între două persoane, una fizică și una juridică nu reprezintă o chestiune de interes general), orice vătămare decurgând din încălcarea ei, pe lângă faptul că trebuia dovedită, a fost acoperită prin parcurgerea ulterioară a procedurii.

În atare condiții, Tribunalul apreciază că nu se impune reformarea soluției de respingere a excepției prematurității (inadmisibilității), dispusă prin Încheierea de ședință din data de 04.02.2012 de Judecătoria Bârlad.

1.c) Greșita pronunțare a primei instanțe asupra unor aspecte care nu au format obiectul cererii principale.

Apelanții au susținut că, în mod greșit a reținut prima instanță faptul că obiectul cererii l-a constituit constatarea încetării contractului de antrepriză, cu obligarea lor la plata diferenței de preț achitată în plus și a dobânzilor legale, în condițiile în care, la ultimul termen de judecată (20.01.2014), reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că renunță la judecarea capătului de cerere notat cu litera a) din cerere precizatoare aflată la fila 31 din dosar, precum și faptul că se vor solicita pe cale separată cheltuielile de judecată, instanța dispunând consemnarea acestui aspect în încheierea de ședință. A opinat că, în atare condiții, obiectul cererii reclamantului l-a constituit doar rezilierea contractului cu obligarea pârâților la restituirea sumei de 68.400 EUR achitată, prima instanță pronunțându-se asupra unui aspect care nu i s-a cerut.

Analizând conținutul încheierii de ședință din data de 20.01.2014, Tribunalul constată că pe pagina a doua se regăsește solicitarea expresă a apărătorului pârâților de la acea dată de a se preciza acțiunea de către reclamant, date fiind precizările scrise ale acestuia din data de 24.01.2012. În continuare, se regăsește consemnată poziția reclamantului, în sensul că solicită, în esență, încetarea contractului de antrepriză ca o consecință a încălcării obligației de finalizare a construcției și, subsecvent, obligarea pârâților la transportarea casei la locul de montare, restituirea din prețul convenit de 86.000 EUR pentru construcția finală (din care s-a achitat suma de 68.400 EUR) a sumei încasate în plus față de proporția în care s-a efectuat construcția până în acel moment, obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de finalizare efectuate de un alt antreprenor. Reclamantul a arătat că o altă variantă estre restituirea integrală a prețului de 68.400 EUR. Capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale pentru sumele pretinse și plata cheltuielilor de judecată rămâne valabil, așa cum a fost formulat.

Ca urmare a dispoziției instanței, Judecătoria Bârlad a comunicat faptul că nu există o înregistrare audio a ședinței de judecată din data respectivă, motivat de faptul că, raportat la data inițierii litigiului, înregistrarea în cauzele civile nu era obligatorie.

Raportat la succesiunea în timp a cererilor și precizărilor făcute de intimatul-reclamant cu privire la obiectul cauzei, Tribunalul reține următoarele:

Prin cererea inițială din 11.04.2011, (filele 3-4 din dosarul nr.2252/285/11.04.2011 al Judecătoriei Rădăuți), reclamantul D_______ D_____ V_______ a solicitat în contradictoriu cu pârâții __________________ și B_____ T_____:

- rezilierea convenției încheiate în anul 2007, prin care au convenit ca, în schimbul sumei de 68.400 EUR, pârâții să execute o casă de lemn, cu propriile lor materiale;

- repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii sumei de 68.400 EUR (echivalent al sumei de 285.000 lei);

- precum și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente din momentul plății până la restituirea efectivă a întregii sume.

Cu cheltuieli de judecată.

Prin precizările la acțiune depuse la data de 24.01.2012 (fila 39 din același dosar), reclamantul a solicitat obligarea pârâtei __________________ la plata sumei de 61.500 lei (achitați acesteia la datele de 03.07.2007 și 25.03.2008) și obligarea pârâtului B_____ T_____ la plata sumei de 50.224 EUR.

După strămutarea cauzei de la Judecătoria Rădăuți la Judecătoria Bârlad, anterior celui de-al doilea termen acordat la această instanță, respectiv la data de 18.01.2013 reclamantul D_______ D_____ V_______ a formulat o cerere precizatoare și completatoare (filele 21-23 prin fax, 31-33 prin e-mail și 36-38 depuse în ședința publică din 21.01.2013, din dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Bârlad), prin care a solicitat:

1. Constatarea încetării contractului de antrepriză ca o consecință a încălcării obligațiilor contractuale de finalizare a contractului în termen de 9 luni (…) și, ca o consecință:

A. fie obligarea pârâților la: (i) transportul casei (în stadiul de construcție în care se află), la locul de montare a acesteia, respectiv ________________________ Budeasa, jud.Argeș, cu (ii) obligarea pârâților să restituie din prețul convenit pentru construcția finală de 86.000 EUR (din care s-a achitat 68.400 EUR) a prețului încasat în plus față de proporția în care este efectuată construcția la acea dată și cu (iii) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de finalizare efectuate de un alt antreprenor,

B. fie, restituirea integrală a prețului de 68.400 EUR achitat de reclamant.

2. Obligarea la plata dobânzii legale datorate de la data efectuării plăților și până la data restituirii prețului achitat.

3. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La următorul termen de judecată ce a urmat depunerii acestei „cereri precizatoare și completatoare”, respectiv la data de 21.01.2013, pârâții au solicitat cu privire la aceasta acordarea unui termen pentru studierea ei (fila 80 din vol.I al dosarului Judecătoriei Bârlad). La următorul termen, respectiv la data de 04.02.2013, pârâții, prin apărător, nu au exprimat o opoziție cu privire la formularea cererii precizatoare sau completatoare depuse de reclamant prima dată la dată la 18.01.2013. Or, având în vedere că această cerere modifica obiectul cererii inițiale, prin formularea unor pretenții alternative, deveneau aplicabile prevederile art.132 alin.(1) C__ 1865 referitoare la posibilitatea modificării cererii de chemare în judecată până la prima zi de înfățișare, inclusiv (în cauză aceasta fiind 05.09.2011).

Textul nu are caracter de ordine publică, astfel încât și după prima zi de înfățișare, dacă pârâtul nu se opune, reclamantul poate să își modific