DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX litigiu de muncă

R O M A N I A

T_________ B_______ – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA NR. 183

Ședința publică din 23 februarie 2016

Președinte – L______ L_______

Asistenți - P________ E____

Judiciari - C_______ D_____

Grefier - U___ – G___________ D___

La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamanta I____ A______ CNP xxxxxxxxxxxxxx cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la adresa din mun. Rădăuți, _______________________, județul Suceava și pârâții M_________ Justiției București, ______________________, sector 5, C_____ de A___ Suceava, ______________________ nr. 62 și T_________ B_______, cu sediul în _____________________. 8.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a înfățișat nici una dintre părți, reclamanta prin cererea de chemare în judecată solicitând judecarea cauzei și în lipsă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanța din oficiu invocă excepția de necompetență teritorială exclusivă a Tribunalului B_______ – Secția I civilă, complet specializat în judecarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

T R I B U N A L U L

Asupra excepției de față;

La data de 20 noiembrie 2015 reclamanta I____ A______ a formulat în contradictoriu cu pârâtele M_________ Justiției București, C_____ de A___ Suceava și T_________ B_______ solicitând obligarea pârâților la plata dobânzilor legale reprezentând echivalentul prejudiciului suferit în calitate de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care i le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentințelor si deciziilor pronunțate în favoarea ei.

În motivare a arătat că este în posesia următoarelor titluri executorii:

- sentința civilă nr. 475/12.11.2007 pronunțată de T_________ B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, irevocabila prin decizia civilă nr. 734/27.05.2008 a Curții de A___ Suceava;

- sentința civilă nr. 1469/7.04.2009 a Tribunalului B_______, irevocabilă prin decizia civilă nr. 999/1.09.2009 a Curții de A___ Suceava;

- sentința civilă nr. 1703/8.12.2009 a Tribunalului B_______, irevocabilă prin decizia civilă nr. 483/13.04.2010 a Curții de A___ Suceava;

Deși, este în posesia acestor titluri executorii încă din anii 2008 – 2009 , nici până la această dată debitorii-pârâți nu au înțeles să achite în întregime sumele datorate.

Prin sentințele civile menționate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.

Deși conform hotărârilor judecătorești pârâții au fost obligați să plătească drepturile salariale menționate cu toate acestea, doar o parte din aceste drepturi au fost achitate benevol, pârâții prevalându-se de dispozițiile OUG nr.75/2008 si OUG nr. 71/2009, pentru a amâna sine die plata diferențelor.

Prin adoptarea Lg. 113/2010 de aprobare a OUG nr. 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă pentru ea întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art.6 din CEDO și art.1 din Primul Protocol adițional.

Imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești ________________________ constituie și o ingerință în dreptul său de proprietate iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară, s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție este iluzoriu (cauzele: Ș_____ contra României, S________ contra României).

Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, dispune 1101C. civ. aplicabil în materie. Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată. Este adevărat că de la acest principiu există câteva excepții în care însă nu se încadrează.

În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.

Potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.

În cauză solicită acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.

În privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite apreciază că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii.

Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală. Deci, câtă vreme este în fața unei evaluări legale, nu are obligația de a face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației a suferit un prejudiciu.

Potrivit dispozițiilor art. 1082 din vechiul C. civ. condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile, iar conform art. 1088 din același cod: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."

Aceste dispoziții au fost, de altfel, preluate în mod asemănător de art. 1535 din Noul Cod civil . A invocat Decizia nr.304 din 4 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție . Recent, prin Decizia nr.2/17 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că: "în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin.(2) teza I și art.1535 alin. (1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare."

Ca atare, este îndreptățită să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligației, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.

Legat de neindicarea concretă a cuantumului dobânzilor, face precizarea că, potrivit art.371ind. 2 alin (2) din vechiul cod de procedură civilă: „în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.

A___. 3 al aceluiași art. statua: „Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume (...).

De asemenea, în NCPC, prin art. 628 intitulat „Obligațiile susceptibile de executare silită", au fost reluate aceleași dispoziții procedurale de mai sus.

Art. 628 alin (2):„În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.

În dovedirea acțiunii reclamanta a depus, în copie, hotărârile judecătorești.

În drept a invocat dispozițiile : art. 1073 din vechiul Cod civil, art. 1082,1088,1101 C. civ. anterior, art. 1535 și 1536 din Noul Cod civil, art. 166 alin.4 din Legea nr.53/2003, Codul muncii, O.G.nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar și Decizia nr. 2/17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție .

Pârâta C_____ de A___ Suceava, legal citată a depus întâmpinare invocând excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de 3 ani de la data introducerii acțiunii și a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada anterioară datei de 26.11.2012 în raport de disp. art.268 alin.2 Codul muncii și art.211 lit.c din Legea nr.62/2011, conform cărora cererile de restituire a unor sume reprezentând drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

La termenul de astăzi, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive dat fiind domiciliul reclamantei din județul Suceava.

La soluționarea acestei excepții se va avea în vedere că potrivit art. 131 NCPC: „La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.”

Or, temeiul juridic concret al acțiunii reclamantei îl constituie dispozițiile art. 279 Codul muncii.

Însă art. 269 alin. 1 și 2 din Codul muncii, instituie în cazul litigiilor de muncă o competență teritorială exclusivă, determinată de domiciliul reclamantului: „(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.”

T_________ va avea în vedere că potrivit art. 129 NCPC, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, situație în care potrivit art. 130 alin. 2 trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin urmare, dat fiind caracterul exclusiv al competenței teritoriale, aceasta fiind instituită de principiu în scopul înlesnirii accesului reclamanților la justiție, instanța va admite excepția de necompetență, dispunând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – pe raza căruia își are domiciliul reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului B_______ în judecarea cauzei.

În temeiul disp. art. 132 Cod Procedură Civilă, declină în favoarea Tribunalului Suceava - Secția civilă, complet conflicte de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a acțiunii formulată de I____ A______ CNP xxxxxxxxxxxxxx cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la adresa din mun. Rădăuți, _______________________, județul Suceava și pârâtele M_________ Justiției București, _______________________, sector 5, C_____ de A___ Suceava, ______________________ nr. 62 și T_________ B_______, cu sediul în _____________________. 8.

Fără cale de atac.

Dispune trimiterea de îndată a dosarului instanței judecătorești competente.

Pronunțată în ședința publică din 23.02.2016.

PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,

L______ L_______ P________ E____, C_______ D_____ U___ D___

Cu opinie în același sens

Red. L.L.

Dact. D.U.

Ex. 4/ 24.02.2016