Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
Publicitate


Date speţă
Instanţă:
Curtea de Apel IAŞI
Materie juridică:
Penal
Stadiu procesual:
Contestaţie(NCPP)
Obiect dosar:
Menţinere măsură de arestare preventivă
Număr hotarâre:
138/2015 din 31 decembrie 2015
Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX


R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ


DECIZIE PENALĂ Nr. 138/2015


Ședința publică de la 31 decembrie 2015


Completul compus din:

Președinte E____ S________


Grefier L__________ R___-C_______


Ministerul Public P________ de pe lângă Curtea de Apel Iași

reprezentat prin procuror C____ S____


Pe rol judecarea contestației formulată de inculpatul M____ E___ împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXX15.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența inculpatului M____ E___, aflat în stare de arest preventiv asistat de avocat Gust V___ apărător ales care depune la dosar împuternicire.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează obiectul și stadiul cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Avocat Gust V___ după ce ia legătura cu inculpatul arată instanței că acesta nu își însușește contestația formulată de apărătorul său împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXX15, în data de 24 decembrie contestația formulată de acest inculpat împotriva încheierii de ședință a fost soluționată de Curtea de Apel Iași.

Instanța procedează la luarea unei declarații inculpatului contestator M____ E___ cu privire la faptul că nu își însușește contestația formulată de apărătorul său, declarație ce este consemnată în procesul verbal care după citire și semnare este atașat la dosar.

Față de manifestarea de voință a inculpatului contestator, atât avocat Gust pentru inculpat, cât și reprezentantul parchetului solicită instanței să ia act de această manifestare de voință cheltuielile urmând a rămâne în sarcina statului.

Inculpatul contestator M____ E___, având ultimul cuvânt arată că nu își însușește contestația ce formează obiectul acest dosar.


CURTEA DE APEL


Asupra contestației penale de față:

Prin încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXX15 s-a dispus:

„În baza art. 242 C.proc.pen. respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul M____ E___.

În baza art. 362 alin. 2 C.proc.pen. verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților R___ V_____, fiul lui C_______ și M____, născut la data de 13.06.1971, în __________________________, domiciliat în _____________________________, jud. Iași, CNP. xxxxxxxxxxxxx, și M____ E___, fiul lui P____ și A____, născut la 02.04.1965 în ____________________________, domiciliat în Mun. Salonta, _______________________, ___________, apt.3, jud. Bihor, CNP. xxxxxxxxxxxxx.

În baza art. 208 alin. 2 – 3 rap. la art. 207 alin. 4, art. 223 alin. 2 și art. 202 alin. 1, 3 C.proc.pen., menține măsura arestării preventive a inculpaților R___ V_____, fiul lui C_______ și M____, născut la data de 13.06.1971, în __________________________, domiciliat în _____________________________, jud. Iași, CNP. xxxxxxxxxxxxx, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin.1. lit. c, al. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod pen. și art. 5 Cod penal, evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin.1. lit. b, al. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 al.1 Cod penal, și uz de fals, prev. de art. 323 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., și M____ E___, fiul lui P____ și A____, născut la 02.04.1965 în ____________________________, domiciliat în Mun. Salonta, ______________________, __________________, jud. Bihor, CNP. xxxxxxxxxxxxx, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 48 alin. 1 Cod pen. rap. la art. 9 alin.1 lit. b, al. 2 din Legea nr. 241/2005, ambii în prezent aflați în P____________ Iași în baza mandatelor de arestare preventivă emise de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Iași la data de 22.10.2015.

Cu drept de contestație în termen de 48 de ore de la comunicare.”

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Deliberând cu privire la legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, dar și referitor la cererea de înlocuire expres formulată în cauză, reține următoarele:

Inculpații R___ V_____ și M____ E___ au fost arestați preventiv pentru o durată de 30 de zile prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Iași nr. 290/JDL din 22.10.2015, menținută și rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 208/CDL din 28.10.2015 a Curții de Apel Iași.

A reținut judecătorul de drepturi și libertăți la acel moment că există probe de natură a susține suspiciunea rezonabilă că inculpatul R___ V_____ poate fi autor al infracțiunilor de ”evaziune fiscală – prev. și ped. de art. 9 alin.1. lit. c, al. din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod pen. și art. 5 Cod penal; evaziune fiscală – prev. și ped. de art. 9 alin.1. lit. b, al. 2 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii, cu aplicarea art. 35 al.1 Cod penal; înșelăciune - prev. și ped. de art. 244 al. 1 și 2 Cod pen., cu aplicarea art. 35 al.1 Cod pen., constând în înregistrarea în evidențele contabile și declararea către organele fiscale a achizițiilor fictive de la S.C. BUILDING CONSTRUCȚION S.R.L., în perioada aprilie 2013-iulie 2013, fiind micșorate, în mod ilegal, obligațiile de plată la bugetul de stat privind TVA-ul și impozitul pe profit, fiind produs un prejudiciu în cuantum de 645.740 lei, defalcat după cum urmează: T.V.A. 387.444 lei, Impozit pe profit 258.296 lei; în omisiunea înregistrării in evidentele contabile a operațiunilor comerciale (importuri intracomunitare de carne) și veniturilor realizate în perioada iulie 2013 – februarie 2014, în valoare totală de 6.373.033 lei – bază impozabilă, fiind produs un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 1.546.942 lei, defalcat după cum urmează T.V.A. 1.529.528 lei și Impozit pe profit 17.414 lei; în omisiunea înregistrării in evidentele contabile a operațiunilor comerciale efectuate in cursul lunii iulie 2014 ,constând în achizițiile de mobilă de la ___________________. prin facturile fiscale nr. 1244/26.07.2014 și nr. 1246/29.07.2014 , în valoare totală de 195.600 lei, inclusiv TVA; în inducerea în eroare a reprezentanților ___________________, cu ocazia achiziției mărfurilor-mobilier prin facturile fiscale nr. 1244/26.07.2014 și nr. 1246/29.07.2014, în valoare totală de 195.600 lei, pentru plata cărora a prezentat biletele la ordin suspecte a fi false. Inculpatul se află în situațiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, întrucât există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală ca infracțiune, pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii de 5 ani și mai mare și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv: gravitatea deosebită a faptelor bănuit că au fost comise, valorile sociale pretins lezate, modalitățile concrete în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională, cât și din planificarea acesteia, din urmările produse și care s-ar fi putut produce, din sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor de genul celor presupus comise de către inculpat, din perseverența de care se presupune că a dat dovadă în comiterea unor astfel de fapte”.

La fel, în cazul inculpatului M____ E___ s-a reținut că acesta este ”cercetat pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală - prev. și ped. de art. 48 al. 1 Cod pen. rap. la art. 9 ali.1 lit. b, al. 2 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii, constând în înlesnirea, prin valorificarea la negru a produselor din carne importate din Ungaria, ajutându-l pe inculpatul R___ V_____, în calitate de administrator al S.C. GLOBUS RETRO GOLD S.R.L, la omisiunea înregistrării in evidențele contabile a operațiunilor comerciale (importuri intracomunitare de carne) și a veniturilor realizate în perioada iulie 2013 – februarie 2014, în valoare totală de 6.373.033 lei – bază impozabilă, fiind produs un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 1.546.942 lei, defalcat după cum urmează T.V.A. 1.529.528 lei și impozit pe profit 17.414 lei. Inculpatul se află în situațiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, întrucât există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală ca infracțiune, pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii de 5 ani și mai mare și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv: gravitatea deosebită a faptelor bănuit că au fost comise, valorile sociale pretins lezate, modalitățile concrete în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională, cât și din planificarea acesteia, din urmările produse și care s-ar fi putut produce, din sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor de genul celor presupus comise de către inculpat, din perseverența de care se presupune că a dat dovadă în comiterea unor astfel de fapte”.

Ulterior, măsura preventivă dispusă față de inculpați a fost verificată periodic de judecător în procedura de cameră preliminară, fiind menținută în aceeași modalitate. Ultima verificare a măsurii arestului preventiv în raport de cei doi inculpați a avut loc la data de 14.12.2015, încheierea pronunțată la acel moment de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Iași fiind contestată de ambii inculpați, contestațiile astfel declarate fiind analizate și respinse ca nefondate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași la data de 18.12.2015.

Verificând la acest moment sub aspectul legalității măsura sub imperiul căreia inculpații se află, instanța apreciază că luarea și menținerea acestei măsuri preventive a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond, cât și sub aspectul condițiilor de procedură.

Aceasta întrucât inculpaților le-au fost respectate drepturile procesuale iar menținerea măsurii s-a făcut în virtutea dispozițiilor legale incidente cauzei, cum a constatat și judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control.

Pe de altă parte, atât la momentul dispunerii măsurii preventive, cât și ulterior, pe toată durata acesteia, au existat probe de natură a determina judecătorul să considere rezonabil că inculpații pot fi autori ai infracțiunilor pentru care au fost cercetați și pentru care a fost sesizată instanța de judecată în procedura de față, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar fi cauzat o stare de pericol pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a procesului penal.

Or, la acest moment al procedurii, când abia s-a dispus începerea judecății, nici una dintre probele anterior avute în vedere nu a fost infirmată, judecătorul fiind în situația de a constata că temeiurile de fapt ale măsurii preventive se mențin.

Așa cum s-a reținut și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Georgiev c. Bulgaria), arestarea unei persoane este legală dacă există bănuiala plauzibilă de comitere a unei infracțiuni, caracterul plauzibil al bănuielii presupunând existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea. Faptele care ar putea să dea naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (O”H___ c. Regatului Unit, Murray c. Regatului Unit).

Pe de altă parte, probatoriile avute în vedere de judecători pentru aprecierea existenței fundamentului faptic al măsurii preventive a inculpaților au fost analizate și pentru a reține că lăsarea acestora în libertate prezenta pericol pentru ordinea publică, prin prisma gravității deosebite a faptelor presupus comise, a ecoului social al acestora, dar și a datelor ce caracterizează persoana inculpaților și a specificității probatoriului cauzei.

Potrivit art. 208 alin. 2 și 3 și art. 207 alin. 4 C.proc.pen., instanța de judecată este datoare să verifice dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive și, atunci când constată că aceste temeiuri se mențin, trebuie să dispună menținerea măsurii preventive față de inculpat. Prin urmare, menținerea măsurii preventive este determinată de menținerea temeiurilor acesteia și nu de existența unor temeiuri noi, cum a susținut apărarea inculpatului M____ E___.

În același timp, potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.pen. măsura preventivă sub imperiul căreia un inculpat se află se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1.

Prin raportare la aceste dispoziții legale, instanța reține că temeiurile arestării preventive a inculpaților M____ E___ și R___ V_____ se mențin și că nu există motive pentru a considera că scopul pentru care măsura arestării preventive a fiecărui inculpat a fost dispusă poate fi atins și prin intermediul unei alte măsuri preventive, mai puțin intruzivă în viața inculpatului, cum a susținut apărarea.

Aceasta întrucât, așa cum am arătat anterior, baza factuală a măsurii preventive se menține în cauză și la acest moment.

În plus, în continuare privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind astfel în continuare îndeplinite exigențele art. 223 alin. 2 C.proc.pen.

În aprecierea acestui pericol instanța are în vedere nu numai conținutul concret al faptelor cu privire la care există indicii temeinice care justifică presupunerea că au fost comise de inculpați, dar și persoana și conduita acestora.

Judecătorul reține că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt deosebit de grave, gravitate ce rezidă atât din limitele sancționatorii ridicate prevăzute de legiuitor, dar și din împrejurarea că presupusele activități ilicite s-au executat pe o perioadă relativ îndelungată de timp, cu consecințe grave asupra bugetului de stat, conform mențiunilor actului de sesizare. Mai mult, din probatoriile administrate în cursul urmăririi penale pare a rezulta o îndrăzneala deosebită cu care inculpații au acționat în presupusa comitere a faptelor de care sunt acuzați și în raport de care s-a dispus privarea lor de libertate, îndrăzneală care, coroborată cu perioada mare de timp în care se presupune că inculpații au acționat și cu ușurința cu care aceștia pare că au adoptat rezoluția ilicită, justifică reținerea de către judecător a faptului că odată lăsați în libertate inculpații ar putea relua comportamentul ilicit.

Este adevărat că inculpații nu au antecedente penale și par a fi fost persoane integrate social până la momentul presupusei comiteri a faptelor ce fac obiectul cauzei. Totuși, judecătorul reține că lipsa de antecedente penale, atitudinea de respectare a legii, reprezintă un comportament normal într-o societate și nu poate fi reținută ca un aspect deosebit al persoanei inculpaților. Pe de altă parte, durata mare de timp în care inculpații pare că au acționat în realizarea intenției ilicite, poate fi un indicator al unei perseverențe infracționale din partea acestora.

De altfel, judecătorul a mai analizat datele personale ale inculpatului M____ E___ și situația juridică a acestuia prin încheierile anterioare și niciunul dintre aspectele atunci analizate nu a suferit modificări, exceptând trecerea unei perioade de timp, și aceasta nesemnificativă în raport de momentul la care judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași s-a pronunțat în cauză, respectiv 18.12.2015. Referitor la celălalt inculpat judecătorul a reținut că activitatea infracțională în raport de care s-a sesizat instanța de judecată este mut mai amplă decât în cazul inculpatului M____, întreaga activitate a S.C. GLOBUS RETRO GOLD S.R.L. părând a fi direcționată strict spre obținerea unor venituri ilicite, venituri a căror destinație nu rezultă din moment ce în proprietatea inculpatului R___ V_____ nu au fost identificate bunuri.

Deși apărarea încearcă să diminueze gravitatea faptelor presupus comise de inculpați, făcând trimitere la faptul că urmărirea penală a debutat în cauză în urmă cu ceva timp, că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații nu implică violența ori că implicarea inculpatului M____ în derularea lor ar fi izolată sau că alte persoane (făcându-se trimitere la comunitatea de rromi de la Grajduri) ar fi beneficiarii presupuselor acte ilicite, instanța reține că a fost sesizată pentru presupusa comitere a unor acte ilicite ce pot fi circumscrise infracțiunilor de evaziune fiscală presupus comise pe durata unui an, 2013-2014, că prejudiciul reținut de procuror în dosar este de 1.546.942 lei (plus 645.740 lei în cazul inculpatului R___), context în care se justifică durata urmăririi penale. În plus, mare parte din probatoriul reținut de procuror ca temei al sesizării instanței este dat de declarațiile martorilor, colaboratori sau angajați la societățile controlate de inculpați, iar infracțiunile economice, deși nu implică violența, au un impact social semnificativ pe fondul social actual, restricțiile bugetare afectând mare parte a populației, populație indignată de orice acțiuni care au adus atingere acestuia, fie ele acte de corupție sau simple acțiuni ilicite.

De aceea, măsura arestului la domiciliu nu poate fi considerată aptă la acest moment pentru atingerea scopurilor pentru care privarea de libertate a inculpaților a fost dispusă, aceasta oferind prilej inculpaților de a reitera comportamentul ilicit sau de a influența probațiunea cauzei, mai ales în contextul în care perioada sărbătorilor este una în care comportamentul ilicit exacerbează, dovadă fiind creșterea semnificativă a criminalității în această perioadă de timp.

Referirea apărării la soluții dispuse în alte dosare de instanțele de judecată nu are relevanță în cauză, practica judiciară nereprezentând izvor de drept în sistemul juridic românesc. Deși tendința actuală este de unificarea a practicii judiciare, soluțiile referitor la măsurile preventive sunt determinate de situația fiecărui dosar în parte, neputându-se pune semnul egalității între o cauză și alta. De altfel, nici paritatea de tratament juridic nu este aplicabilă cauzei (neputându-se susține egalitatea de tratament juridic cât timp situația juridică a fiecărui inculpat este unică prin raportare la datele sale personale și contribuția efectivă), în plus, apărătorul inculpatului M____ invocând egalitatea de tratament cu o persoană care nu este acuzată în cauză.

De aceea, deși ambii inculpați au solicitat judecătorului cauzei înlocuirea măsurii preventive a arestului, fie ca cerere separată, fie în contextul verificării condițiilor de temeinicie a măsurii arestului preventiv, o astfel de înlocuire nu poate opera la acest moment procesual.

Instanța reține că prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.pen. impun ca înlocuirea măsurii preventive dispuse cu o alta mai ușoară să aibă loc doar atunci când cea din urmă este considerată suficientă pentru realizarea scopului pentru care măsura preventivă a fost inițial dispusă, ”suficiență” determinată prin evaluarea nu doar a conduitei procesuale a inculpatului, ci, în primul rând, a împrejurărilor concrete ale cauzei.

Or, ambele criterii prevăzute de textul legal sunt identice cu momentul 18 decembrie 2015, situat la patru zile anterior, când un judecător de la instanța de control judiciar s-a pronunțat în cauză referitor la măsura arestului preventiv sub imperiul căreia cei doi inculpați se află.

Din moment ce pe aceeași situație a dosarului judecătorul a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților în urmă cu o săptămână, prin încheiere definitivă, a reține la acest moment că aceleași aspecte privind conduita inculpaților și datele cauzei penale în care aceștia sunt implicați justifică înlocuirea măsurii ar fi contrar autorității de lucru judecat cu care încheierea din data de 14.12.2015 a fost investită.

În plus, reține judecătorul că noțiunea de ”conduită procesuală” prev. de art. 242 alin. 2 C.proc.pen. nu este echivalentă cu atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptelor pentru care este acuzat. Măsura arestului preventiv nu are ca scop constrângerea inculpatului să adopte o poziție procesuală de recunoaștere a acuzațiilor ce i se aduc, scop care ar fi unul ilicit; o atare poziția procesuală a inculpatului este determinată strict de necesitățile apărării pe care a construit-o cu avocatul său ales și nu de măsura preventivă sub imperiul căreia se află. De aceea, atitudinea inculpatului de cooperare cu organele judiciare va produce efecte depline doar pe fondul cauzei, neputându-se susține că recunoașterea comiterii unei infracțiuni de către o persoană diminuează ipso facto pericolul social al faptei sau al persoanei care a comis-o.

În acest context măsura arestului preventiv a inculpaților M____ E___ și R___ V_____ este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, faza judecății fiind la debut, prezumția aplicabilă fiind că urmează a fi readministrate probatoriile de la urmărire penală, deci reaudiați martori din lucrări, martori ce aparțin anturajului inculpaților, unii dintre aceștia fiind angajați la societățile controlate de inculpatul M____ E___.

S-a reținut prin încheierea din data de 14.12.2015 că s-a finalizat urmărirea penală și chiar faza camerei preliminare în dosar, urmând faza de judecată, fază în care inculpații trebuie să-și precizeze o poziție procesuală, abia atunci putându-se discuta referitor la probatoriile necesare cauzei; aprecierea apărării că nu se va impune reaudierea martorilor din lucrări și, drept urmare, măsuri pentru evitarea contactului dintre aceștia (în mare parte angajați ai inculpatului M____ E___ sau colaboratori ai acestuia) și inculpați este astfel prematură. Deși instanța a acordat termen scurt în procedura de judecată, tocmai pentru a da posibilitatea inculpaților de a-și preciza o poziție procesuală în cauză și probatoriile pe care le solicită pentru readministrate, context în care se putea analiza o eventuală modificare a temeiurilor arestării preventive, apărarea inculpatului M____ E___ a formulat cerere de amânare a cauzei, cerere cu care inculpatul a fost de acord și pe care instanța a fost nevoită să o încuviințeze potrivit prevederilor art. 356 alin. 3 C.proc.pen. dat fiind că apărătorul ales al inculpatului a susținut că nu a avut timp suficient pentru studierea dosarului, dosar care are 10 volume de urmărire penală, și prin urmare nu-și poate sfătui clientul în deplină cunoștință a cauzei.

În acest context, instanța nu poate decât să constate că situația dosarului avută în vedere prin încheierea din 14.12.2015, menținută prin încheierea din 18.12.2015, este aceeași, context în care condițiile legale pentru a dispune înlocuirea măsurii preventive sub imperiul căreia inculpații se află nu sunt întrunite.

De aceea, singurul element care se impune a fi analizat, din perspectiva caracterului proporțional al măsurii arestării preventive la acest moment este durata acesteia.

Or, inculpații sunt privați de libertate de două luni într-o cauză vizând infracțiuni de evaziune fiscală, fapte presupus comise pentru o durată mare de timp și cu un prejudiciu cauzat bugetului de stat în cuantum considerabil; prin raportare la aceste elemente durată arestului preventiv corespunde unui termen rezonabil, mai ales în contextul în care procurorul a dispus trimiterea inculpaților în judecată anterior unei noi prelungiri a măsurii preventive iar durata procedurii la cameră preliminară a fost determinată de necesitatea respectării disp. art. 344 alin. 2 C.proc.pen. Deși procedura de cameră preliminară este oarecum ”statică” și nu permite dosarului să evolueze pentru ca judecătorul să poată analiza condițiile art. 242 Cproc.pen. prin raportare la această evoluție, această etapă a procesului penal este legal reglementată și are ca scop verificarea legalității fazei de urmărire penală. În plus, așa cum am arătat anterior, inculpații nu au susținut derularea procedurii la termenul de judecată acordat în cauză.

Deși instanța admite că există o prezumție în favoarea libertății inculpatului, până la stabilirea definitivă a vinovăției acestuia, și la acest moment menținerea stării de arest se justifică raportat la gravitatea deosebită a faptelor bănuit că ar fi fost comise, modalitatea și circumstanțele concrete în care se presupune că inculpații au acționat, la natura relațiilor sociale presupus lezate și urmările grave ce este posibil să se fi produs, ca și la impactul negativ puternic indus în cadrul comunității de comiterea unor astfel de fapte, mai ales în contextul creșterii numărului infracțiunilor de acest gen. Instanța consideră că eliberarea inculpaților de sub măsura arestului preventiv la acest moment ar crea un sentiment de neîncredere în buna desfășurare a justiției si în valoarea sa restaurativă, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți în mod rezonabil ca autori ai unor astfel de fapte.

Este adevărat că autoritățile trebuie să ia în considerare măsurile alternative la arestarea preventivă câtă vreme acuzatul oferă garanții în privința prezentării sale la proces (cauza C__________ c. Romaniei), însă datele personale ale inculpaților, analizate prin încheieri anterioare, nu conving instanța că, lăsați în libertate ori sub controlul organelor statului, inculpații nu ar reitera același comportament ilicit sau nu ar încerca influentarea probatoriului.

Deși apărarea a reiterat considerentele vizând natura infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, infracțiuni ce nu implică violența, pentru a justifica punerea în libertate a acestora, instanța reține că în cauza S____ împotriva României însăși CEDO a reținut că ”în contextul cauzei, motivele erau relevante și suficiente pentru a justifica prelungirea măsurii arestării preventive a reclamantului la începutul cercetării”, fiind vorba despre menținerea arestării inculpatului, acuzat de comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, la momentul sesizării instanței de judecată.

În cauza E_______ împotriva României CEDO a reținut că, chiar și în condițiile care unele dintre deciziile care au menținut arestarea preventivă a reclamantului au repetat motivele deciziilor anterioare, aceste decizii au fost pronunțate într-un interval relativ scurt de timp, respectiv 6 luni. Prin urmare, nu poate fi considerat că motivarea inițială ar fi devenit lipsită de relevanță în această perioadă de timp. Or, în cauză, prin prisma exigențelor legii procesual penale, judecătorul a analizat în decurs de puțin peste o lună (sesizarea instanței a avut loc la data de 13.11.2015) de trei ori măsura arestului preventiv, context în care este evident că motivarea poate apărarea puțin repetitivă. Dar, întrucât situația dosarului și a inculpaților nu a suferit modificări în raport de ultima analiză astfel efectuată, instanța va menține măsura preventivă sub imperiul căreia cei doi inculpați se află, respingând ca nefondată cererea de înlocuire formulată.”

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație apărătorul ales al inculpatului M____ E___, contestația fiind expediată prin poștă la Tribunalul Iași și înregistrată la data de 30.12.2015.

Legal citat, inculpatul M____ E___ a fost prezent în fața instanței de control judiciar la termenul din data de 31.12.2015, declarând că nu își însușește contestația formulată de apărătorul său împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXX15.

Față de declarația inculpatului contestator instanța de control judiciar va lua act că inculpatul M____ E___, fiul lui P____ și A____, născut la 02.04.1965 în ____________________________, CNP. xxxxxxxxxxxxx, în prezent aflat în P____________ Iași nu-și însușește contestația formulată în numele său de către apărător.

Neputându-se reține culpa procesuală a inculpatului M____ E___ în formularea contestației, în temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:


Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de inculpatul M____ E___, fiul lui P____ și A____, născut la 02.04.1965 în ____________________________, CNP. xxxxxxxxxxxxx, în prezent aflat în P____________ Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXX15.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 100 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 decembrie 2015.


Președinte

E____ S________



Grefier

L__________ R___-C_______




Red jud. S.E.

Tehnored gref R.C.L.

4 exemplare – XXXXXXXXXX

Jud fond C______ T_______

Publicitate

Alte spețe similare

  • Hotărârea 130/2015 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Contestaţie(NCPP)
  • Hotărârea 905/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 79/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 331/2014 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Contestaţie(NCPP)
  • Hotărârea 379/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 176/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 41/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 306/2014 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Contestaţie(NCPP)
  • Hotărârea 373/2012 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 178/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 1275/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 2070/2012 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 2175/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 187/2015 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Contestaţie(NCPP)
  • Hotărârea 591/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 440/2012 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 2/2014 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 10/2015 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Contestaţie(NCPP)
  • Hotărârea 147/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 399/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 31/2014 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 1579/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 2466/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 1935/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 155/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 651/2012 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 1320/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 68/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 226/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 35/2014 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Contestaţie(NCPP)
  • Hotărârea 188/2015 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Contestaţie(NCPP)
  • Hotărârea 73/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 45/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 524/2012 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 267/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 241/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 331/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 224/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 1077/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 358/2013 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Hotărârea 43/2012 - Menţinere măsură de arestare preventivă - Recurs
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    0743.087.930

    office@avocatura.com

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020