Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA Nr. 1263

Ședința publică de la 25 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ I______

Judecător E_____ B_______

Grefier E____ O______

Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S_________ Administrației Publice "Forța Legii", cu sediul în mun. C______, _________________________. 32, jud. D___, în numele membrului de sindicat, M____ C______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr.6643 de la 23.11.2015, pronunțată de Tribunalul D___, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția G_______ de Asistență Socială și Protecția Copilului D___, cu sediul în mun. C______, _____________________. 22, jud. D___, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic E____ C______, cu delegație la dosar, pentru apelantul-reclamant S_________ Administrației Publice "FORȚA LEGII", lipsind intimata-pârâtă Direcția G_______ de Asistență Socială și Protecția Copilului D___.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelantul-reclamant a solicitat judecarea în lipsă, conform art.411 Cod pr. civ.; intimata pârâtă a depus întâmpinare, înregistrată sub nr.5456/xxxxxxxx; apelantul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr.8040/16.02.2016, după care;

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.

Consilier juridic E____ C______, pentru apelantul-reclamant S_________ Administrației Publice "FORȚA LEGII", a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.

C U R T E A

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 6643 de la 23.11.2015, pronunțată de Tribunalul D___, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a respins acțiunea formulată la data de 13.05.2015, de reclamantul S_________ Administrației Publice Forța Legii, pentru membra de sindicat reclamanta M____ C______, în contradictoriu cu pârâta Direcția G_______ de Asistență Socială și Protecția Copilului D___, prin care s-a solicitat obligarea acesteia să îi acorde reclamantei sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de 50% din salariul de bază, pentru perioada 01.04.2012 până la data pronunțării hotărârii și în continuare, sume actualizate la data plății, plus dobânda legală.

În cauză, pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că, în prezent, salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în conformitate cu prevederile Legii 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

Unitatea pârâtă arată că până cel mai devreme în anul 2016, nu se poate vorbi de acordarea de noi sporuri în lipsa unui Regulament care să stabilească locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa III a Legii nr.284/2010, precum și condițiile de acordare a acestuia.

S_________ reclamant, pentru membra de sindicat reclamanta, a depus la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtei, precizând că pe perioada din litigiu, există temei legal și regulament aprobat privind acordarea sporului solicitat, Ordinul MS nr. 547/2010-Anexa II lit.E pct.7- nefiind abrogat la data introducerii acțiunii.

S-a reținut că reclamanta este salariata pârâtei cu contract individual de muncă, pe durata nedeterminată, lucrând în funcția de instructor de educație în cadrul Centrului de Plasament pentru Copilul cu Handicap "Sf. A______ A_____", C______ și își desfășoară activitatea de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologică, supravegherea, acordarea de asistență și îngrijire a copilului cu handicap sau cu nevoi speciale, pe baza planului de recuperare, într-un program de lucru continuu.

În prezent, salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în conformitate cu legea 284/2010, care în cadrul secțiunii a 3 a "sporuri", la art. 20 alin. 1 prevede că "sporurile, indemnizațiile primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele I-VIII".

Instituția pârâtă este o unitate de asistență socială/centru cu sau fără cazare, astfel că în cadrul acesteia sporurile care pot fi acordate sunt cele prevăzute în Anexa III, Capitolul II, art. 15 din legea 284/2010.

Instanța a apreciat ca fiind fără relevanță susținerea reclamantei că Ordinul M.S. nr. 547/2010, prin care s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariul de bază în conformitate cu legea 330/2009 nu interzice cumulul celor două sporuri, întrucât sporul solicitat de reclamantă este întemeiat pe legea 284/2010, nu pe legea 330/2009 și pe regulamentul de acordare a sporurilor prevăzute de această lege, aprobat prin Ordinul 547/2010.

Instanța a reținut că potrivit art. 21 din legea 284/2010, "Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate".

De la _____________________ Legii nr.284/2010 și până în prezent, aplicarea art.21 a fost suspendată succesiv prin următoarele acte normative: Legea nr.283/2011, art. unic, pct.2, pct 12, care a prorogat termenul de intrare în vigoare până la data de 01.01.2013; O.U.G. nr.84/2012, art. 5, care a prorogat termenul de intrare în vigoare până la data de 01.01.2014; O.U.G. nr. 103/2013, art.8, alin.l, care a prorogat termenul de intrare în vigoare pană la data de 01.01.2015; O.U.G. nr.83/2014,art.7 alin.l, care a prorogat termenul de intrare în vigoare până la data de 01.01.2016.

Așadar, până în prezent nu există un regulament care să stabilească locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa III a Legii nr. 284/2010, precum și condițiile de acordare a acestuia.

Din anul 2010 și până în prezent, angajații din sectorul bugetar au beneficiat doar de sporurile avute în luna decembrie 2009, iar în perioada 2010-2015 pârâta nu a avut baza legală pentru a acorda alte sporuri decât cele de care personalul a beneficiat în luna decembrie 2009, respectiv sporul pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, de 15% din salariul de bază.

Față de soluția dată cererii principale, în baza principiului accesoriul urmează principalul, aceeași va fi soluția și în ceea ce privește capetele de cerere accesorii privitor la reactualizare și dobânda, acestea reprezentând un accesoriu al debitului principal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant S_________ Administrației Publice "Forța Legii", în numele membrului său de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că apelanta reclamantă își desfășoară activitatea la centrul de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap neuropsihic, în care își desfășoară activitatea profesională în programul de lucru.

A solicitat să se constate că instanța de fond a apreciat în mod eronat prevederile legale aplicabile.

Apelanta-reclamantă se încadrează în prev. Cap. II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale - Anexa III la Legea cadru nr. 284/ 2010 - FAMILIA OCUPAȚIONALĂ DE FUNCȚII BUGETARE "SĂNĂTATE", fiindu-i aplicabile prev. art. art. 15 alin. (1) lit. ,,a)", se prevede că: în unitățile de asistență socială / centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat, cu respectarea prevederilor legale, pentru condiții deosebit de periculoase, un spor de până la 50% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

Potrivit art. 2 din H.G. nr. 1434/ 2004, rep., privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Direcția G_______ este instituția publică cu personalitate juridică, înființată prin comasarea serviciului public de asistență socială și a serviciului public specializat pentru protecția copilului de la nivelul județului, prin preluarea, în mod corespunzător, a atribuțiilor și funcțiilor acestora. Intimata pârâtă face parte din categoria unităților de asistență socială prevăzută de lege, ceea ce înseamnă că art. 15 menționat se aplică categoriei de unitate bugetară din care face parte apelanta-reclamantă.

În ceea ce privește reținerea instanței potrivit căreia aplicabilitatea art. 21 din Legea nr 284/2010, așa cum a susținut și intimata-pârâtă, a fost suspendată succesiv începând cu anii 2010 prin următoarele acte normative: Legea nr. 283/ 2011- art. unic, OUG nr. 84/ 2012 - art 5, OUG nr. 103/ 2013 - art. 8 alin. 1 și OUG nr. 83/2014 - art. 7 alin. 1, este reală, iar articolul menționat nu se aplică nici în prezent.

Dispozițiile legate de suspendare mai sus menționate, precum și art. 7 alin. 1 din O.U.G nr. 83/ 2014, constituie o normă de excepție, potrivit căruia prevederile art. 21 din Legea cadru nr. 284/2013 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2016, așadar nu se aplică în cursul anului 2015, ceea ce înseamnă că articolul menționat nu este aplicabil în prezent și astfel nu produce efecte juridice pentru perioada dedusă judecății. Astfel, reținerea instanței de fond potrivit căreia nu ar exista Regulamentul și condițiile de acordare apare nejustificată pentru perioada dedusă judecății deoarece articolul care prevede obligativitatea existenței Regulamentului nu este în vigoare, deci nu se aplică.

În ceea ce privește susținerea pârâtei potrivit căreia Ordinul 547/ 2010 ar fi fost emis în baza prevederilor Legii nr. 330/ 2009, iar acțiunea este întemeiată pe prev. Legii nr. 284/ 2010, arată următoarele:

Este adevărat că acest Ordin se referă la o Legea-cadru nr. 330/2009, care nu a activat în perioada care face obiectul litigiului, dar acest act normativ a fost invocat în acțiunea principală având în vedere că pe temeiul legal aplicabil în perioada care face obiectul acestei cereri - noua Lege-cadru de salarizare, nr. 284/ 2010, încă nu s-a emis un alt Regulament potrivit art. 21 din lege, operând cel vechi.

Instanța de fond a reținut de asemenea Legea-Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu se aplică, în sensul că sporurile reglementate de legea nr. 284/2010 nu ar fi fost până acum acordate deoarece prin acte normative succesive acordarea lor ar fi fost suspendată până la 01.01.2016.

Art. 1 din lege prevede că aceasta are ca obiect stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar, iar începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului bugetar sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.

Chiar instanța de fond a reținut că în prezent salarizarea personalului bugetar se realizează în conformitate cu Legea 284/2010 care în cadrul secțiunii a 3-a "sporuri", la art. 2 C alin.1 prevede că; "sporurile indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele l-VIII"

Instanța de fond a reținut, pe bună dreptate, că apelanta își desfășoară activitatea profesională în aceste condiții de muncă deosebit de periculoase, aspect care a reieșit ș din actele depuse la dosarul cauzei de intimata-pârâtă, apelanta desfășurând o activitate de supraveghere, acordare de asistență și îngrijirea copilului cu handicap sau cu nevoi speciale pe baza planului de recuperare, într-un program de lucru continuu, existând un risc de îmbolnăviri ce vizează sănătatea psihică a acestor lucrători, din cauza stresului generat de beneficiar serviciilor lor.

Faptul că intimata pârâta nu a acționat în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin.(1) lit."a din Anexa III la Legea-Cadru nr. 284/2010 și nu a respectat Regulamentul de sporuri în vigoare pe perioada care face obiectul litigiului a creat în dauna apelantei-reclamante un prejudicii material pe care pârâta trebuie să-l reparare în urma admiterii acestei cereri și a executări titlului ce se va pronunța.

Pentru motivele arătate, a solicitat să se caseze sentința apelată și pe fond să se rejudece cauza, în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatei-pârâte să plătească apelantei-reclamante sporul pentru condiții periculoase de muncă în cuantum de 50% din salariul de bază, cumulat cu celelalte drepturi salariale.

Intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Apelantul-reclamant S_________ Administrației Publice "Forța Legii" a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat.

Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Acțiunea reclamantei a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 15 al. 1 lit. a din cap. II al anexei III din legea-cadru nr. 284/2010.

În Cap. II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistentă socială/servicii sociale - Anexa III la Legea cadru nr. 284/ 2010 - Familia ocupațională de funcții bugetare „sănătate", art. 15 alin, (1) lit. ,,a)" se prevede că în unitățile de asistență socială / centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat, cu respectarea prevederilor legale, pentru condiții deosebit de periculoase, un spor de până la 75% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

După cum se poate observa aceste dispoziții folosesc sintagma „pot fi acordate”, cu respectarea prevederilor legale, anumite sporuri și nu au instituit un drept în favoarea personalului din unitățile de asistență socială, respectiv o obligație în sarcina angajatorului.

Instanța de apel are în vedere și dispozițiile art. 21 din legea 284/2010 potrivit cărora locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.

Cum prin legile anuale de salarizare adoptate din 2010 până în prezent angajații din sectorul bugetar au beneficiat doar de sporurile avute în luna decembrie 2009, în lipsa elaborării Regulamentului prevăzut de art. 21 din legea 284/2010, nu poate fi utilizat Regulamentul aprobat prin Ordinul MS nr. 547/ 26.05.2010 întrucât acesta a fost emis în aplicarea legii 330/2009, lege abrogată în anul 2010, neputându-se cumula două reglementări diferite, succesive, fiecare reprezentând norme de aplicare ale unor legi de salarizare diferite dintre care una este în prezent abrogată - legea 330/2009 - iar celeilalte Legea 284/2010 – în ceea ce privește sporurile - i s-a suspendat punerea în aplicare până la 1 ian.2016 prin acte normative succesive.

Prin legile anuale de salarizare nu s-a reglementat altceva decât norme de amânare a aplicării Legii-cadru nr. 284/2010, prin care s-a consacrat menținerea status quo-ului creat prin Legea-cadru nr. 330/2009, dar și prin _____________________ Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Astfel, pentru anul 2011, a fost adoptată Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care prevedea expres, la art. 4 alin. (2) că „în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru”; pentru anul 2012, a fost adoptată Legea nr. 283/2011 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar care, în mare parte, preia dispozițiile cuprinse în Legea nr. 285/2010; pentru anul 2013, aceleași dispoziții sunt preluate în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/ 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.

Situații identice se întâlnesc și pe anii 2014-2015, diferind numai numărul legii de salarizare si anume legea nr. 28/2014, respectiv O.U.G. nr. 83/2014.

În ceea ce privește dispoziția potrivit căreia în anii respectivi, nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, se consideră că prin această prevedere se exclud de la aplicare în acești ani nu numai coeficienții și valoarea de referință, ci implicit toată salarizarea astfel cum este reglementată prin legea-cadru. Aceasta deoarece toate drepturile salariale consacrate de legea-cadru (în special sporurile) au fost calculate și prevăzute în lege (ca procent) prin raportare la coeficientul de ierarhizare și valoarea de referință din legea-cadru.

Reglementarea unui anumit drept salarial (spor) este strâns legată de modul de reglementare a bazei salariale la care se aplică acel spor. Cu alte cuvinte, nu se poate admite aplicarea coeficienților și a valorii de referință cuprinse în vechea lege, dar cu aplicarea sporurilor prevăzute de legea nouă pentru că s-ar cumula două reglementări legale succesive, fiecare cu altă concepție.

Așadar, se poate observa că legile anuale adoptate până în prezent nu sunt, în fapt, de implementare a legii-cadru, ci acte normative prin care se exclude aplicarea Legii-cadru nr. 284/2010 pentru perioada vizată.

Legile anuale fac trimitere la un anumit cuantum al salariului de bază lunar sau indemnizației de încadrare lunară. Astfel, Legea nr. 283/2011 face trimitere la cuantumul din luna decembrie 2011, cuantum care la rândul său este cel din luna octombrie 2010 (majorat cu 15%), iar cuantumul salarial din luna octombrie 2010 este cel de la 31 decembrie 2009, adică cel calculat potrivit legislației atunci în vigoare.

Întrucât noua lege-cadru nu s-a aplicat, ea nu a putut produce efecte, salariile nefiind efectiv calculate și încasate potrivit noii legi.

Prin urmare, cum s-a expus mai sus, nu se pot cumula două reglementări diferite, cu atât mai mult cu cât una este dată în baza unei legi abrogate, iar cealaltă este inaplicabilă. Or, cum în sistemul bugetar, salarizarea este guvernată în mod exclusiv de lege, nu se pot acorda alte drepturi salariale decât cele prevăzute în mod expres de lege.

Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant S_________ Administrației Publice "Forța Legii", cu sediul în mun. C______, _________________________. 32, jud. D___, în numele membrului de sindicat, M____ C______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr.6643 de la 23.11.2015, pronunțată de Tribunalul D___, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția G_______ de Asistență Socială și Protecția Copilului D___, cu sediul în mun. C______, _____________________. 22, jud. D___, având ca obiect drepturi bănești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2016.

Președinte, G_______ I______		Judecător, E_____ B_______
	Grefier, E____ O______

Red. jud. E. B_______

Tehn. E.O.

4 ex./26.02.2016

Jud. fond C. C________