Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1153/2016

Ședința publică de la 23 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE L____ M____ L_______

Judecător D__ S____

Grefier N_____ A____

*****

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta Ț____ L______, cu domiciliul în ___________________________, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4301 din 29 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât C_______ T_____ MĂTĂSARI, cu sediul în Mătăsari, _______________________, jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.

C U R T E A:

Asupra apelului de față:

Prin sentința nr. 4301 din 29 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Ț____ L______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Mătăsari, ________________________, în contradictoriu cu pârâtul C_______ T_____ Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, ________________________________.

S-a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8.33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență de salariu care va fi plătită începând cu 01 decembrie 2012 si în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, actualizarea sumelor respective cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente.

S-a susținut în esență că majorarea de 15% a fost plătită ca o cotă unică și indivizibilă, fără să spună niciodată ce procent din această majorare este aferentă premiului anual, astfel că în urma scăderii procentului de 8,33% aferent premiului anual se constată că nu s-a acoperit integral diminuarea salariului cu 25%.

În luna decembrie 2010 au fost în vigoare dispozițiile art.25 din Legea cadru nr.330/2009 care instituie un premiu anual (considerat cel de al treisprezecelea salariu) proporțional cu timpul lucrat în anul respectiv și calculat în raport cu media veniturilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare. Legea prevedea anumite criterii de acordare, înlăturând de la beneficiul acestui premiu pe salariații care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționați disciplinar, pe cei suspendați ori înlăturați din funcție pentru fapte imputabile lor.

Potrivit textului de lege susmenționat se prevede că plata premiului anual se va face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se adaugă premiul.

La data de 28 decembrie 2010 s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea cadru nr.284/2010 care a abrogat expres Legea-cadru nr.330/2009, intrând în vigoare la 31 decembrie 2010.

Astfel, Legea nr.330/2009 și-a încetat aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2010 și au intrat în vigoare noile politici salariale stabilite prin Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Prin dispozițiile art.1 al.1 și 2 din Legea nr.285/2010 s-a dispus ca „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariului de bază (…) astfel cum a fost acordat personalului plătit din fondurile publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.

Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut (…) astfel cum a fost acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 se majorează cu 15%.

De asemenea, potrivit art.1 din OUG nr.19/2012: “(1) Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012”.

Potrivit art.8 din Legea nr.285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.

În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat inițial prin art. 25 din Legea cadru nr.330/2009 a fost inclus potrivit art.8 din Legea nr.285/2010 de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art.1 din acest act normativ fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

Cu privire la art.8 din Legea nr.285/2010 s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii, cum sunt Deciziile nr.115/2012 și nr.25/2012, stabilind că aceasta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2011, în sensul că, pe de o parte reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi cuprinse în creșterile salariale ce se acordă în 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.

Începând cu luna ianuarie 2011, salariul brut aferent lunii octombrie 2010 s-a majorat cu 15% conform Legii nr.285/2010 rezultând o majorare totală a salariului brut lunar ce nu poate fi depășită conform art.16 din Legea nr.285/2010.

Majorarea salarială din anul 2011 a fost rezultată ca urmare a includerii premiului anual din anul 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază potrivit art.8 din Legea nr.285/2010, creșteri salariale de care au beneficiat și reclamanții.

Prin dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010, legiuitorul a avut în vedere o nouă modalitate de plată a premiului anual (care era prevăzut ca un salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat) și anume o plată eșalonată și succesivă în cursul anului 2011 prin creșterea corespunzătoare a cuantumului salariului de bază cu 15% conform art.1 al.1 și 2 din Legea nr.285/2010.

Ca atare, reclamanta pornește de la premisa greșită a existenței unui drept salarial prin includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 – 01.01.2015, în cuantumul stabilit prin Legea nr.330/2009.

Dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 au modificat doar modalitatea de plată a acestui premiul anual aferent anului 2010, aceasta fiind transformată într-o executare succesivă pe parcursul anului 2011, iar sumele corespunzătoare acestui drept s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010. Nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că fiind o lege cadru nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.

Lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de celelalte criterii, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus efectiv în salariul de bază ci reflectă intenția legiuitorului să asigure tuturor un tratament egal prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual.

Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională.

Prin art.1 al.2 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut de la al.1 sunt și rămân în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.

Astfel este neîntemeiată pretenția reclamantei privind acordarea drepturilor salariale în vederea acoperirii diminuării de 25% începând cu data de 01 decembrie 2012, întrucât prin Legea nr.284/2010, statul a fundamentat o nouă politică de salarizare, realizată etapizat potrivit art.7 al.1 din Legea nr.284/2010 prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare prin legi speciale de aplicare.

În acest scop a fost adoptată Legea nr.285/2010 și dacă potrivit art.8 din acest act normativ s-a prevăzut expres că sumele corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010 sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, personalului din sectorul bugetar, nu același lucru rezultă din actele normative ulterioare potrivit cu care premiul anual nu s-a plătit pentru anii 2011-2015, respectiv Legea nr.283/2010 privind aprobarea OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar: OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal – bugetare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Potrivit prevederilor din actele normative amintite, legiuitorul a statuat că autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță, fără a preciza dacă acestea vor fi incluse ulterior în majorările salariale, așa cum expres se prevăzute în Legea nr.285/2010.

Este adevărat că prin modul de redactare a acțiunii reclamanții nu fac trimitere expres la faptul că ar solicita premiul anual, însă această solicitare, cea care rezultă din acțiunea formulată de reclamanții în cauză, excede legii, adăugă la lege și face ca scopul acțiunii să fie unul care nu rezultă din interpretarea și aplicarea unui act normativ ci dintr-o expunere de motive fără susținere în actul normativ pe care îl precede.

Cât privește referirile reclamantei la nota de fundamentare a OUG nr.19/2012 instanța reține că aceasta nu are nici valoare legislativă nici forță juridică în interpretarea și aplicarea unei legi, dincolo de conținutul concret al termenilor acesteia, doar aceștia din urmă fiind supuși analizei și interpretării legale, gramaticale și juridice.

Potrivit Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, expunerile de motive, notele de fundamentare și referatele de aprobare constituie instrumentele de prezentare și motivare ale noilor reglementări propuse.

Din susținerile reclamanților rezultă că aceștia au beneficiat cu începere din luna ianuarie 2011 de majorarea cu 15% a venitului brut lunar în baza prevederilor Legii nr.285/2010. Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor legale invocate rezultă că legiuitorul a eșalonat plata acestor sume, iar creșterile salariale din sectorul bugetar au inclus și suma unică aferentă premiului anual.

Nu au fost reținute argumentele că nu a avut loc o compensare concretă deoarece într-un atare caz ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat, luându-se în considerare îndrituirea fiecăruia de a primi anumite sume cu titlul de premiu anual pe anul 2010, iar nu în mod unitar și legal sau că aceste creșteri salariale au avut la bază alte criterii precum, gradul sau treapta salarială, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau specialitate dobândită până la data de 31.12.2010.

Decizia nr.21/2013 a ÎCCJ a tranșat în considerente și acest aspect, stabilind că premiul aferent anului 2010 a fost inclus de către legiuitor în noua reglementare salarială sub forma unor majorări salariale stabilite în art.1 din Legea nr.285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări, iar legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale.

Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de ICCJ și față de forța obligatorie a acestei decizii va înlătura argumentele reclamanților referitoare la faptul că prin o atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor brute salariul de bază se calculează în continuare sub formă de procent cu executare succesivă lunară în continuare.

În altă ordine de idei, cu privire la constituționalitatea Legii nr.118/2010 prin care s-a dispus diminuarea salariilor cu 25%, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Deciziile nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010, statuând asupra constituționalității acestei legi și concluzionând că restrângerea menționată este justificată, fiind întrunite cerințele expres prevăzute de textul constituțional respectiv, necesitatea acestei măsuri fiind determinată de motivele expres prevăzute de textul de lege, proporționalitatea ei cu situația care a determinat-o, aplicarea măsurii în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere existenței dreptului sau a libertății protejate de Constituție.

De asemenea, conform jurisprudenței C.E.D.O. instanța a constatat că statul are posibilitatea să reducă salariile personalului bugetar prin modificări legislative pe care le adoptă, iar Convenția nu conferă dreptul de a continua să primești un salariu într-un anumit cuantum, ci doar dreptul la salariu, ceea ce nu este identic cu cuantumul salariului.

Față de argumentele mai sus expuse, instanța a constatat că este neîntemeiată pretenția reclamantei privind acordarea drepturilor salariale în vederea acoperirii diminuării de 25% începând cu data de 01 decembrie 2012, întrucât prin Legea nr.284/2010, statul a fundamentat o nouă politică de salarizare, realizată etapizat potrivit art.7 al.1 din Legea nr.284/2010 prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare prin legi speciale de aplicare și în consecință a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Ț____ L______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat următoarele:

I. Instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut. Prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calcul la salariu aferent lunii noiembrie 2012, diferența de salariu ce va fi plătită începând cu 1 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, în cadrul fiecărui pârât. A solicitat, de asemenea obligarea pârâților la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale de la data scadenței 02 decembrie 2012, până la data plății efective.

Însă, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la al 13-lea salariu, sens în care au fost încălcate prevederile art.22 c.pr.civ.

Potrivit prevederilor alin.6 " Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel."

După cum a precizat anterior, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la obiectul cu care a fost investita, situație în care în conformitate cu prevederile art.480 alin.3 c.pr.civ. a solicitat anularea primei instanțe și să se pronunțe o noua hotărâre, evocând fondul.

II. Pe fond, hotărârea a fost data cu încălcarea prevederilor legale în materie.

Astfel, potrivit articolul 25 din Legea cu numărul 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevedea că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.

Legea nr. 330/2009, a fost abrogată prin Legea nr. 284/2010, respectiv prin articolul 39 litera w). a acestei legi.

Prin decizia cu numărul 838/27.05.2009, Curtea Constituțională a statuat în considerentele acestei decizii că " instanța supremă, invocând vicii de tehnică legislativă - nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 - sau vicii de neconstituționalitate - încălcarea normelor privind delegarea legislativă -, a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, fiind abrogate prin acte normative ale autorității legiuitoare. însă, o atare operație juridică nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare (Parlament sau Guvern, după caz), unica abilitată să dispună cu privire la soluțiile ce se impun în această materie. Curtea Constituțională a constatat și cu alte ocazii neconstituționalitate a unor prevederi legale susceptibile de a genera depășirea competențelor instanțelor judecătorești în detrimentul autorității legiuitoare. Este cazul Deciziei nr.818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.537 din 16 iulie 2008, prin care au fost declarate neconstituționale, printre altele, dispozițiile art.27 alin l din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.99 din 8 februarie 2007, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În cauza de față, în mod aparent ar fi îndeplinită teza din considerentele Deciziei Curții Constituționale de mai sus, respectiv instanța judecătorească ar fi pusă în situația în care ar da relevanță unui text de lege abrogat, și anume articolul 25 din Legea cu numărul 330/2009, care instituia dreptul la un premiu anual.

În considerentele deciziei Curții Constituționale nr.115/2012, care sunt obligatorii pentru instanțe, se menționează că sumele aferente premiului anual au fost de fapt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale, deoarece au fost incluse în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar Curtea Constituțională respinge excepția invocată în fața sa prin decizia de mai sus, în ceea ce privește dispozițiile articolului 8 din Legea cu numărul 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, stabilind cu valoare de principiu, obligatoriu în fața instanțelor, că premiul anual nu a fost abrogat, ci a fost inclus în salariul de bază al angajatului, în virtutea dispozițiilor legale care stabileau reîntregirea drepturilor salariale, astfel încât să se asigure revenirea la nivelul salariilor de plată din iunie 2010. în acest sens, prin OUG cu numărul 195/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, s-a dispus majorarea în 2 etape a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de baza /indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice, respectiv cu 8% începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012, și cu 7,4 % începând cu data de 1 decembrie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012 .

Din modul de reglementare a celor doua acte normative susmenționate se deduce intenția legiuitorului de a reveni la nivelul salariilor în plată din luna iunie 2010.

Că aceasta a fost intenția legiuitorului, rezultă atât din expunerea de motive a Legii 285/2010. cât și din expunerea de motive a OUG 19/2012.

Pe de alta parte , ulterior prin Decizia nr. 21/18.13.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie conform dispozițiilor art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea art. 8 din Legea nr. 285/2010privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".

Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009. fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.

Prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.

În concluzie, întrucât prin includerea în salariul de bază a unor drepturi nu se poate ajunge la același cuantum al salariului decât prin neacordarea respectivelor drepturi, iar drepturile în cauză au fost recunoscute și ulterior abrogării articolului 25 din Legea cu numărul 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a solicitat admiterea apelului.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Contrar celor susținute de apelantă, sentința fondului nu încalcă principiul disponibilității.

Din economia dispozițiilor art. 22 al. 6 C.proc.civ. rezultă că judecata se desfășoară în limitele cadrului procesual stabilit de parte prin cererea de chemare în judecată, atât din punctul de vedere al părților cât și din punctul de vedere al obiectului cererii, instanța fiind obligată să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, dar în același timp doar asupra a ceea ce s-a cerut.

Examinând cererea introductivă de instanță, Curtea constată că, într-o formulare improprie, reclamanta a solicitat obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale reprezentând echivalentul procentului de 8,33% (din premiul anual aferent anului 2010) ce a fost destinat să acopere diminuarea cu 25 % aplicată salariului său în luna iunie 2010, începând cu 01.12.2012 .

Considerentele acțiunii explicitează obiectul acțiunii, în sensul că deși salariul brut lunar al reclamantului a revenit la cuantumul avut în luna iunie 2010, fiind astfel acoperită diminuarea cu 25 % operată în temeiul legii 118/2010, reclamantul nu a mai primit si procentul lunar, suplimentar, corespunzător premiului anual.

Având în vedere că acțiunea se califică nu după natura termenilor folosiți de reclamantă ci după motivele de fapt ale acțiunii si scopul urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii, în mod corect prima instanță a analizat îndreptățirea reclamantei la echivalentul valoric al premiului anual din 2010.

De altfel, deși în apel critică faptul că instanța s-ar fi pronunțat pe un alt obiect, apelantul reclamant precizează explicit că dreptul la premiul anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din legea 330/2009 ci a fost înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă, în sensul că, pe lângă revenirea la salariile avute în luna iunie 2010 era firesc să se adauge lunar si un anumit procent corespunzător premiului anual, ceea ce înseamnă că instanța s-a pronunțat în limitele în care a fost sesizată de către reclamant.

Pe fondul cauzei, Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile formulate de apelanta reclamantă.

Succesiunea actelor normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar a fost pe larg prezentată în sentința primei instanțe.

Se reține că art. 25 alin. 1 din Legea 330/2009 a prevăzut dreptul la un premiu anual, textul fiind abrogat, odată cu întreaga lege, prin art. 39 alin. 1 lit. w din Legea 284/2010, care a constituit legea salarizării personalului bugetar pentru anul 2011.Potrivit noii legi cadru a salarizării, începând cu data de 1 ianuarie 2011 personalul plătit din fonduri publice nu mai beneficiază de premiul anual prevăzut anterior.

Dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010, potrivit cu care sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 se au în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 sunt greșit interpretate de apelantă. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că premiul anual aferent anului 2010 s-a acordat, dar nu separat și în modalitatea prevăzută de art. 25 alin. 4 din legea 330/2009, ci prin includerea contravalorii premiului în majorarea salarială de 15% acordată începând cu 1 ian. 2011 prin art. 1 din legea 285/2010.

În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia RIL nr. 21/2013, dată în interpretarea si aplicarea disp. art. 8 din legea 285/2010, instanța supremă stabilind cu efect obligatoriu că premiul pentru anul 2010 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011.

Noua reglementare a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aceasta fiind stabilită ca o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în parte din majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, majorări cu 15% atât ale salariului de bază, cât și ale sporurilor care fac parte din salariul brut.

Față de prevederile art. 8 din legea 285/2010, raportat la disp. art. 24 alin. 1 din legea 330/2009 referitoare la cuantumul premiului anual, se poate aproxima în sensul că din totalul majorării de 15%, cca. 5% o reprezintă echivalentul premiului anual aferent anului 2010 și restul de 10% reprezintă recuperare parțială a diminuării salariale cu 25% de la 1 iulie 2010 operată prin legea 118/2010.

În ceea ce privește dreptul la un premiu anual începând cu anul 2011, se constată că noua lege cadru a salarizării nu mai prevede acest drept, așa cum s-a arătat în precedent.

Astfel, prin art.1 alin. (2) din Legea 284/2010 s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.

Faptul că începând cu data de 1 ian. 2012, prin actul normativ de salarizare din 2012, respectiv art. II OUG 80/2010 aprobată cu modificări prin legea 283/2011, s-au menținut în plată drepturile salariale din luna decembrie 2011 (salariul de bază și sporurile), în cuantumul rezultat după majorarea cu 15% de la 1 ian. 2011 - nu poate conduce la concluzia potrivit căreia s-ar fi acordat un premiu anual și în anul 2012.

Executarea obligației de plată corelativă dreptului la premiul anual aferent anului 2010 s-a încheiat odată cu plata salariului din luna decembrie 2011.

Odată abrogată legea 330/2009, în condițiile în care prin legea cadru 284/2010 nu s-a mai prevăzut dreptul la un premiu anual, la data de 1 ian. 2012 statul nu mai avea vreo obligație de plată a unui premiu anual, astfel că reglementările ulterioare privind salarizarea au fost abordate din punct de vedere strict financiar, în condițiile în care fusese depășit cu 1 an termenul inițial de 6 luni privind diminuarea salariilor cu 25% prin legea 118/2010.

În aceste condiții, după adoptarea legislației referitoare la recuperarea diminuărilor salariale, s-au menținut în plată salariile (bază+sporuri) în cuantumul valoric din decembrie 2011 rezultat prin majorarea cu 15% operată de la 1 ianuarie 2011, ceea ce nu înseamnă că prin menținerea cuantumului valoric al salariului din decembrie 2011 începând cu 1 ianuarie 2012, s-a menținut implicit premiul anual, ca o componentă salarială.

Așa cum s-a arătat, plata cu titlu de primă a încetat odată cu plata salariului pentru luna decembrie 2011, astfel că din punct de vedere financiar, inclusiv sumele de bani au fost alocate cu acest titlu, doar până la stingerea obligației prin plată.

Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2012, sumele echivalente valoric plății premiului din 2010, sume eșalonate lunar la plată în cursul anului 2011 - s-au făcut cu titlu de parte din salariul aferent anului 2012, cu singurele sale elemente de salarizare prevăzute de legea cadru, în care nu a mai fost inclus premiul anual începând cu 1 ianuarie 2011.

Modul în care apelantul interpretează dispozițiile OUG 19/2012 este astfel nefondat, niciuna din dispozițiile legale nefiind în sensul de a se acorda o suplimentare a salariului după ce era recuperată diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010.

Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Ț____ L______ cu domiciliul în ___________________________, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4301 din 29 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât C_______ T_____ MĂTĂSARI, cu sediul în Mătăsari, _______________________, jud. Gorj.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2016.

Președinte, L____ M____ L_______		Judecător, D__ S____
	Grefier, N_____ A____

Red.jud.D.S____

Tehn.M.D.4 ex

J.f.T.M___

29.02.2016