Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:082.xxxxxx

DOSAR Nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 19

Ședința publică din data de 20 Ianuarie 2016

Completul compus din:

Președinte: Judecător L____ E____

Judecător M_____ L____

Judecător C_____ T______

Grefier I_____ B____

*******

Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de P_____ N___ și P_____ G_______, împotriva deciziei civile nr. 553/17.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel C______ – Secția I Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX*, în contradictoriu cu intimatele M_____ S____ și P____ M____, având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns revizuienții, precum și intimatele asistate de avocat H______ M_____..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că revizuienții au depus prin serviciul registratură concluzii scrise având atașate un set de înscrisuri, cu exemplar pentru comunicare, după care,

Instanța a pus în discuție admisibilitatea depunerii acestor înscrisuri, având în vedere că nu a fost solicitată și încuviințată această probă.

Revizuienții au apreciat că este admisibilă și au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Avocat H______ M_____ a lăsat la aprecierea instanței.

Instanța a procedat la comunicarea acestora, pentru a căror observare nu s-a solicitat un nou termen de judecată, având în vedere că aceste înscrisuri sunt depuse în dosarul XXXXXXXXXXXXX*.

Instanța, a pus în discuție temeiul cererii de revizuire, art.509 alin.1 pct.1 Noul C.pr.civ.

Revizuienții au apreciat că prevederile art. 509 alin.1 pct.1 Noul C.pr.civ. sunt aplicabile.

Avocat H______ M_____, având în vedere data formulării acțiunii, a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 322 pct.1 al Vechiului C.pr.civ.

Instanța a constatat că temeiul cererii de revizuire este 322 pct.1 C.pr.civ. și a acordat cuvântul pe fond.

Revizuienții, având în vedere că nu s-a ținut seama de concluziile raportului de expertiză, că instanța nu a apreciat și nu a analizat în mod corect probele din dosar, au solicitat admiterea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct.1 C.pr.civ., conform motivelor invocate prin cerere și prin concluziile scrise.

Au solicitat cheltuieli de judecată.

Avocat H______ M_____ pentru intimate, apreciind că motivele invocate prin cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 322 pct.1 C.pr.civ., că decizia Curții de Apel C______ a fost motivată pe starea de fapt, a solicitat respingerea cererii de revizuire.

A solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport. A depus chitanță onorariu și bonuri fiscale – contravaloare carburant.

CURTEA

Asupra cererii de revizuire de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J__ sub nr. XXXXXXXXXXXXX*, reclamanții P_____ N___ și P_____ G_______ au chemat în judecată pârâtele M_____ S____ și P____ M____, solicitând instanței să oblige pârâtele să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de 2264 m.p. situată în intravilanul satului Peșteana - J__, _________________________, dobândită conform certificatului de moștenitor nr. 16/12.04.006 și al actului de partaj voluntar nr. 107/12.04.2006, nr. cadastral 1145, suprafață de teren care se învecinează în partea de Est cu proprietatea pârâtei M_____ S____; de asemenea, au solicitat să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea părților.

Prin sentința civilă nr. 4525/10.06. 2013 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, iar pârâtele au fost obligate să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 7, 16 m.p. De asemenea, au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtelor să desființeze acoperișul anexei C2 și cel referitor la desființarea construcției C 2 proprietatea acestora.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele M_____ S____ și P____ M____, iar prin decizia nr. 446/03.10.2013 Tribunalul Gorj a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 4525 din data de 10 iunie 2013 și a încheierii din data de 05.06.2013 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg-J__ sub nr. XXXXXXXXXXXXX*.

Prin sentința civilă nr.7333/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX* a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P____ M____.

A fost admisă acțiunea ulterior precizată formulată de reclamanții P_____ N___ și P_____ G_______ în contradictoriu cu pârâta M_____ S____ și P____ M____. A fost stabilită linia de hotar între proprietățile părților, conform variantei 1 – 2 – 3, 3 – 4, 4 – 5 – 6 din raportul de expertiză întocmit de experți tehnici N___ M_____, P___ V_______, Țîrvuloiu D_________ C_____. A fost obligată pârâta M_____ S____ să restituie reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 3, 43 m.p., având dimensiunile de 0, 16 m lățime și 21, 42 m lungime, situată la est de gardul de bolțari.

A fost obligată pârâta M_____ S____ să desființeze zidul anexei ce face obiectul litigiului situat pe limita de graniță dintre proprietăți, până la limita de 60 cm față de linia de hotar.

A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta P____ M____, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă.

Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligată pârâta M_____ S____ să achite reclamanților suma de 924, 4 lei.

Împotriva sentinței au declarat apel apelanții reclamanți P_____ N___ și P_____ G_______ și de apelanta pârâtă M_____ S____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 442 din 7 aprilie 2015 a Tribunalului Gorj s-au respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.

Prin decizia civilă nr. 553/17.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel C______ – Secția I Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX*, s-a admis recursul declarat de pârâta M_____ S____ împotriva deciziei civile nr. 442 din 07.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția I Civilă, în dosarul. nr. XXXXXXXXXXXXX*.

A fost modificată decizia civilă nr. 442 din 07.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția I Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX*.

S-a admis apelul declarat de pârâtă.

A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 7333 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX* , admite în parte acțiunea precizată față de pârâta M_____.

S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe amplasamentul actual, astfel: pe aliniamentul 1-2-3 trasat în raportul de expertiză pe lungimea de 21,42 m conform gardului de bolțari actual, pe aliniamentul 3-4 pe lungimea de 6,71 m conform zidului anexei proprietatea pârâtei și pe aliniamentul 4-5-6 pe lungimea de 21,12 m conform gardului plasă de sârmă actual.

S-au respins capetele de cerere în revendicare și obligația de a face.

S-au menținut dispozițiile sentinței privind respingerea acțiunii față de pârâta P____ M____.

S-au compensat cheltuielile de judecată în fond.

Au fost obligați reclamanții P_____ N___ și P_____ G_______ către pârâta M_____ S____ la 335 lei cheltuieli de judecată în apel.

S-au menținut dispozițiile deciziei privind respingerea apelului declarat de reclamanți.

S-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții P_____ N___ și P_____ G_______ împotriva deciziei civile nr. 442 din 07.04.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția I Civilă, în dosarul. nr. XXXXXXXXXXXXX*.

Au fost obligați reclamanții către pârâta M_____ S____ la 456 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:

Recursul declarat de recurenții reclamanți nu este fondat, iar recursul declarat de recurenta pârâtă este fondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 304 C. pr. civ., în recurs pot fi invocate doar critici de nelegalitate, nefiind supuse acestei căi extraordinare de atac criticile care vizează netemeinicia deciziei din apel, adică stabilirea stării de fapt.

Din această perspectivă, constatând că o parte din motivele de recurs tind la analizarea temeiniciei hotărârii tribunalului, ceea ce este inadmisibil, instanța de recurs a ignorat referirile recurentei pârâte la conținutul declarațiilor martorilor sau al interogatoriilor părților.

Constituie critici de nelegalitate cele privitoare la modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale care reglementează revendicarea terenurilor, stabilirea liniei de hotar și obligația de a demola o parte din construcție.

Instanța a constatat că recurenta pârâtă nu a adus critici noi în recurs, așa cum s-a susținut de către recurenții reclamanți motivele de apel depuse inițial la data de 21.01.2015 fiind completate la 30.03.2015.

Cum apelanții reclamanți nu au invocat decăderea părții de a depune motive de apel după prima zi de înfățișare, iar instanța de apel a analizat aceste motive, se impune a fi avute în vedere și în recurs.

De altfel, cum apelul inițial nu a adus critici efective, instanța de apel trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 292 C.pr. civ., și să analizeze în calea de atac susținerile părții din prima instanță.

Art. 563 Cod civil stabilește că acțiunea în revendicare poate fi promovată de proprietar împotriva persoanei care deține bunul său fără drept.

Ca urmare, reclamanții aveau obligația de a dovedi nu numai existența și întinderea dreptului lor de proprietate, ci și faptul că pârâta ocupă parte din terenul lor în mod abuziv, fără drept.

Titlul de proprietate al reclamanților îl constituie actul de partaj voluntar aut. sub nr. 107/2006, încheiat în temeiul titlului de proprietate eliberat în anul 2002 autorului lor. La înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, s-a constatat că din măsurători a rezultat o suprafață de teren de 2222 m.p., care a fost înscrisă ca atare, așadar opozabilitatea față de terți a titlului reclamanților există pentru suprafața de 2222 m.p., cât s-a consemnat în cartea funciară și, implicit, expertiza de cadastru ca fiind în realitate întinderea proprietății.

De altfel, această suprafață a fost consemnată și în raportul de expertiză întocmit în cauza de față, în cel de al doilea ciclu procesual, de o comisie formată din trei experți.

La rândul său, pârâta a dobândit prin contract de vânzare cumpărare în anul 2003 suprafața de 1491 m.p., ale cărui dimensiuni pe laturile de est și vest au fost consemnate în contract.

În raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit că pârâta ocupă în fapt suprafața de 1457 m.p., dimensiunile terenului său pe laturile de sud, est și vest fiind neschimbate de la data cumpărării și nefiind în litigiu.

Așadar, ambele părți ocupă în teren suprafețe mai mici decât cele pe care le au înscrise în titlurile de proprietate, reclamanții având un minus de 44 m.p., iar pârâta un minus de 34 m.p.

În condițiile în care reclamanții ocupă exact suprafața de teren care le-a fost înscrisă în cartea funciară ca rezultând din măsurători și nu au contestat aceste înscrieri la data când au dobândit bunul, nu pot pretinde că restul terenului lor a fost ocupat de pârâtă.

Faptul ocupării abuzive nu a fost reținut argumentat de instanțele anterioare, care nu au motivat de ce au ales să valideze punctul de vedere al experților privind ocupațiunea unei suprafețe de 3,43 m.p.

Se constată că soluția dată asupra cererii în revendicare a fost dictată de modul de stabilire a liniei de hotar, considerându-se că prin deplasarea hotarului cu 16 cm spre proprietatea pârâtei pe o lungime de 21,42 m se impune admiterea în parte și a cererii în revendicare.

Or, în condițiile în care ambele părți dețin suprafețe de teren mai mici, ocupațiunea abuzivă a terenului reclamanților de către pârâtă nu se poate susține cât timp aceasta nu a întreprins acte materiale de mutare a hotarului său spre nord, singura latură a terenului care este în litigiu și din modificarea căreia puteau rezulta eventuale acaparări ale terenurilor unor terți.

Apreciind că prevederile art. 563 Cod civil au fost greșit aplicate, Curtea a constat că se impune modificarea soluției asupra cererii în revendicare, aceasta urmând a fi respinsă.

Instanțele anterioare au făcut o greșită aplicare și a dispozițiilor art. 612 Cod civil, text care reglementează distanța minimă în construcții și care a fost temeiul de drept al admiterii cererii în obligație de a face, respectiv obligarea pârâtei de a demola o parte din anexa gospodărească.

A fost stabilit în cauză, inclusiv prin recunoașterea reclamanților, că anexa în discuție, aflată lângă construcția proprietatea pârâtei cu destinație de locuință, spre nord, a fost edificată în urmă cu peste 30 ani, de antecesorii pârâtei.

Ca atare, amplasarea acestei construcții este o situație juridică și de fapt existentă anterior intrării în vigoare a noului Cod civil.

Potrivit art. 59 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, dispozițiile art. 602-625 Cod civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării acestuia în vigoare.

Textul art. 612 Cod civil care obligă la respectarea unei distanțe de 60 cm față de hotar în cazul ridicării unei construcții a fost, așadar, greșit aplicat de prima instanță și apoi validat de tribunal, edificarea anexei în discuție intervenind la o dată la care dispozițiile Codului civil nu impuneau o astfel de distanță legală, ci permiteau ridicarea construcției pe linia de hotar, cu condiția ca acoperișul să fie astfel construit încât picătura streșinii să nu cadă pe terenul învecinat.

Fiind stabilit că la data când părțile au dobândit terenurile, anexa în litigiu era deja construită pe linia de hotar, iar sub acest aspect nu a existat litigiu între autorii cu titlu particular ai părților asupra hotarului, este nelegală obligarea pârâtei la demolarea parțială a construcției, prin retragerea zidului cu 60 cm. spre terenul său.

Instanța a reținut că anexa a fost construită în baza unei autorizații de construire eliberată în anul 1977, are lungimea de 6,71 m pe linia de hotar și în baza autorizației de construire nr. 45/ 9.11.2012 a fost modificat doar acoperișul.

În concluzie, menținerea construcției în starea actuală este în concordanță cu dispozițiile legale, zidul anexei reprezentând linia de hotar.

Eventualele neînțelegeri între părți privind modul în care picătura streșinii cade pe terenul celeilalte se pot soluționa în alte tipuri de litigii.

În caz de conflict între proprietarii învecinați, stabilirea hotarului se face pornind de la necesitatea de a reconstitui hotarul real dintre cele două fonduri, pornind de la semnele vechi de hotar care au fost agreate de proprietari.

În speță, fiind respinsă acțiunea în revendicare deoarece niciuna dintre părți nu ocupă din terenul celeilalte, instanța trebuia să aibă în vedere forma terenurilor în partea aflată în litigiu (latura de sud a terenului reclamanților), determinată prin semne vizibile .

Din cererile părților și raportul de expertiză a rezultat că nu există litigiu cu privire la partea din linia de hotar actuală, reprezentată de gardul de plasă de sârmă cu lungimea de 21,12 m, care a fost menținută ca atare și de instanțe.

Latura de est a terenului pârâtei are atât în actul de proprietate, cât și în raportul de expertiză judiciară lungimea de 28,94 m, fiind evident că punctul 6 al hotarului, așa cum a fost identificat de comisia de experți este corect stabilit.

Este nefondată susținerea recurentei pârâte în sensul că linia de hotar pe latura de nord a proprietății sale constituie o linie dreaptă, cu lungimea de 48,88 m.

Astfel, în contractul său de vânzare cumpărare nu a fost menționată această latură a terenului, dar apare înscrisă în raportul de cadastru.

Concluzia acestui raport privind forma dreaptă a liniei de hotar este contrazisă de alte trei lucrări, respectiv cadastrul reclamanților și cele două rapoarte de expertiză realizate în dosarul de față.

În aceste lucrări linia de hotar se prezintă ca o linie frântă, hotarul fiind constituit din trei bucăți: gardul din bolțari construit de reclamanți, zidul anexei proprietatea pârâtei, gardul din plasă de sârmă dinspre partea de est.

În concluzie, așa cum s-a arătat, cu privire la porțiunile reprezentând zidul anexei și gardul de plasă de sârmă, respectiv aliniamentul 3-4-5-6 din schița anexă la raportul de expertiză se va stabili hotarul despărțitor pe aliniamentul 3-4 cu lungimea de 6,71 m reprezentat de zidul anexei proprietatea reclamantei și pe aliniamentul 4-5-6 cu lungimea de 21,12 m conform gardului actual din plasă de sârmă.

Porțiunea de hotar reprezentată de gardul din bolțari, existent pe aliniamentul 1-2-3, cu lungimea de 21,42 m a fost greșit stabilită de tribunal prin mutarea acestui gard cu 16 cm spre terenul pârâtei.

Așa cum s-a arătat, modificarea liniei de hotar de către instanțele anterioare a fost determinată de admiterea greșită a acțiunii în revendicare.

Conform actului de proprietate, pârâta trebuie să aibă pe latura de vest a terenului său o lungime de 26,56 m, iar din măsurătorile comisiei de experți a rezultat că în prezent gardul este construit la o lungime de 26,72 m, respectiv cu 16 cm spre proprietatea reclamanților.

D__ fiind faptul că acest gard a fost edificat de reclamanți în anul 2010, cu o modificare foarte mică a liniei de hotar existente la acea dată, nu se poate imputa pârâtei că a schimbat hotarul sau că a acaparat din terenul vecinilor săi, instanța nefiind obligată să țină seama de transformările produse în configurația terenurilor din cauze neimputabile părții.

Așadar, cererea reclamanților de a se modifica linia de hotar după ce ei au fost aceia care au construit gardul despărțitor apare ca nejustificată și neeconomică, mai ales că reclamanții au solicitat ca pârâta să fie obligată la refacerea gardului după demolare.

O deplasare cu 16 cm a liniei actuale de hotar nu se impune, nefiind culpa pârâtei pentru modificarea hotarului.

Față de aceste considerente, constatând că dispozițiile legale au fost greșit aplicate, potrivit art. 304 pct. 9 C. pr. civ., a fost admis recursul declarat de recurenta pârâtă .

A fost modificată decizia din apel și admis apelul acestei pârâte, iar potrivit art. 296 C. pr. civ., admisă în parte acțiunea precizată față de pârâta M_____ S____.

A fost stabilită linia de hotar conform celor arătate, pe amplasamentul actual, cu păstrarea gardurilor din bolțari și respectiv plasă de sârmă și menținerea zidului anexei proprietatea pârâtei ca linie hotar.

Au fost respinse capetele de acțiune în revendicare și obligație de a face( de a demola zidul anexei).

Au fost menținute dispozițiile sentinței privind respingerea acțiunii față de pârâta P____ M____.

Potrivit art. 560 Cod civil au fost compensate cheltuielile de judecată în fond făcute de părți cu plata avocaților și expertului, ambii proprietari învecinați având obligația de a suporta cheltuielile privind grănițuirea.

Cât privește taxa de timbru plătită de reclamanți pentru capătul de cerere în grănițuire, pârâta nu poate fi obligată la plata a jumătate din această taxă, nefiind în culpă procesuală, cât timp, așa cum s-a arătat, reclamanții au fost cei care au construit gardul despărțitor și apoi au solicitat mutarea lui.

În temeiul art. 274 C. pr. civ., apelanții reclamanți au fost obligați către apelanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în apel, aceștia căzând în pretenții în calea de atac, cheltuielile de judecată incluzând onorariu avocat și taxă timbru.

Au fost menținute dispozițiile deciziei din apel privind soluționarea apelului declarat de reclamanți.

Cum criticile acestora vizau reconstruirea gardului, iar instanța nu a dispus demolarea, critica a rămas fără obiect.

Susținerile referitoare la greșita calculare a cheltuielilor de judecată rămânând de asemenea fără obiect, cât timp soluția a fost modificată în recurs și s-au acordat cheltuielile de judecată potrivit admiterii acțiunii în parte.

Pentru aceeași motivare a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți, criticile lor fiind raportate la admiterea în totalitate a acțiunii, soluție care nu a fost menținută.

Recurenții reclamanți fiind în culpă procesuală, au fost obligați către pârâtă și la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire P_____ N___ și P_____ G_______, cu precizările din data de 15.12.2015.

În motivarea acesteia au arătat că acțiunea a fost întemeiată la data promovării, pentru revendicarea terenului ocupat de proiecția acoperișului construcției pârâtei M_____ S____ pe terenul proprietatea reclamanților,dar și pentru suprafața ocupată de pârâtă de la latura de Sud-Est la Nord-Vest cu 0,16 m pe o lungime de 21,42 m și cu 0,40 m pe lungimea zidului anexei pârâtelor de 6,71 m, dar și grănițuire pe toată lungimea acestei laturi de separare a proprietăților.

În dovedirea acestor aspecte la data promovării acțiunii au fost depuse la dosarul cauzei foto color în care se observă suprafața de teren ocupată de proiecția acoperișului anexei pârâtei M_____ S____ din terenul reclamanților, dar și zăpada căzută de pe acoperișul imobilului acesteia în incinta proprietății acestora, ceea ce demonstrează revendicarea terenului ocupat fără drept de construcția pârâtei.

În cursul procesului pârâta M_____ S____ prin procuratorul său P____ M____ a desființat acest acoperiș al anexei ce face obiectul litigiului și i-a modificat forma, însă nici de această dată nu a respectat linia de separare a celor două proprietăți, dar nici proiectul și autorizația de construire pe care le-a obținut fără ca reclamanții să fie consultați având în vedere că se cunoștea că acoperișul respectiv face obiectul unui proces pe rol, amplasând noul acoperiș tot în interiorul proprietății cu 0,10 m peste zid, ocupând în continuare din terenul acestora, așa cum se poate observa din fotografiile și precizările depuse la dosar, în acest ciclu procesual.

A fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate și pe baza probelor administrate, Judecătoria Tg.J__, s-a pronunțat prin sentința civilă nr.4525/ 10.06.2013 favorabilă reclamanților, obligând pârâtele să lase liberă de posesie o suprafața de teren și să plătească cheltuieli de judecată.

În următorul ciclu procesual în urma apelului pârâtelor, admis de Tribunalul Gorj, cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria Tg.J__,dosar nr.9075/318/20l2*, unde a fost efectuată o nouă expertiză tehnică de specialitate și au mai fost administrate probe care sau dovedit favorabile reclamanților, în sensul că în urma noului raport de expertiză s-a dovedit că aceștia în anul 2007 când au construit parțial gardul dintre proprietăți, din bolțari și beton au fost obligați să se retragă în interiorul proprietății lor, cu acest gard datorită atitudinii nepermisive a pârâtelor de a amplasa gardul pe vechiul amplasamente dovadă a vechiului amplasament fiind identificarea de către experți a vechii temelii a gardului și a unor țevi din componența vechiului gard pe care anterior se găsea plasa din sârmă,în interiorul proprietății pârâtelor, dar și faptul că cei trei experți au identificat pe latura de la drumul sătesc dimensiunea de 26,76 m mai mult cu 0,16 m decât dimensiunea din actul pârâtelor,observații menționate de cei trei experți desemnați, astfel că instanța a analizat și s-a pronunțat prin sentința civilă nr.7333/17.12.2014 obligând pârâta M_____ S____ să desfințeze zidul anexei ce face obiectul litigiului situat pe limita de graniță dintre proprietăți pâna la limita de 60 cm față de linia de hotar și la plata cheltuielilor de judecată.

Însă de această precizare Curtea de Apel C______ nu a ținut cont la data de 17.09.2015, pronunțându-se în favoarea pârâtei M_____ S____ a stabilit linia de grănițuire pe aliniamentul gardului actual din bolțari, ceea ce consideră că este nelegal, atunci de ce a mai fost necesara o a doua expertiză ? sau de ce nu s-a ținut cont de punctul de vedere al celor trei experți sau de realitatea din teren ?

Dispozițiile din sentința civilă nr.7333/17.12.2014, au fost menținute și de Tribunalul Gorj în apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâte, fiind pronunțată decizia nr.442/07.04.2015, în care a reținut că „referitor la capătul de cerere având ca obiect obligația de a face și anume obligarea pârâtei de a desființa zidul anexei ce face obiectul litigiului situat pe limita de graniță dintre proprietăți până la limita de 60 cm fața de linia de hotar, în mod corect prima instanță a soluționat acest capăt de cerere, reținând în mod corect aplicabilitatea art.612 Cod civil cu referire la distanța minimă ce trebuie respectată între două proprietăți vecine, din actele dosarului reieșind clar că anexa zidită a pârâtei are elevația de cărămidă în partea de vest pe o lungime de 6,71 m care este chiar limita de hotar, acoperișul acestei anexe trecând peste acest zid cu 40 cm., proiecția acestuia fiind în interiorul proprietății reclamanților.

Faptul că această anexă construită cu peste 30 ani în urmă fără ca reclamanții să aibă obiecțiuni cu privire la amplasament, nu reprezintă o derogare de la principiul prevăzut în Codul civil cu privire la distanța minimă privind amplasarea construcțiilor, lucrărilor sau plantațiilor pe un fond învecinat,cu atât mai mult cu cât nu s-au invocat dispozițiile privind o eventuală servitute dobândită prin uzucapiune.

Faptul că această construcție ar fi făcută pe amplasamentul actual nu limitează dreptul reclamanților de a solicita ridicarea acesteia, astfel încât acoperișul construcției să fie edificat în interiorul proprietății pârâtei".

În acest ciclu procesual Tribunalul Gorj a respins și apelul reclamanților, pe care l-au formulat cu privire la obligarea pârâtei să mute gardul pe cheltuiala acesteia pe aliniamentul determinat ca urmare a liniei de hotar stabilite, dar și recalcularea cheltuielilor de judecată, apelul fiind respins ca nefondat, pe baza formulării unor cereri noi.

Împotriva deciziei nr.442/07.04.2015 a Tribunalului Gorj, au formulat recurs la data de 28.05.2015, în care a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din toate ciclurile procesuale, dar spre surprinderea reclamanților Curtea de Apel C______ a respins recursul ca nefondat, obligându-i la plata unor cheltuieli de judecată față de pârâtă și stabilind ca linie de hotar între cele două proprietăți gardul de bolțari edificat de reclamanți în anul 2007 pe actualul aliniament fără să se țină cont de concluziile din rapoartele de expertiză și de probele administrate, dar și de deciziile instanțelor de la Judecătoria TgJiu și Tribunalul Gorj, motiv pentru care au formulat această cerere de revizuire a cauzei și a probelor administrate în toate ciclurile procesuale.

Au considerat că decizia Curții de Apel C______ din data de 17.09.2015 este netemeinică și nelegală, în care sens au precizat la 15.12.2015 următoarele:

Cu privire la dispozitivul deciziei amintite, fila 30 din dosar, în cuprinsul acesteia au fost menționate aspecte necorespunzătoare adevărului și anume, încă de la început se precizează că la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți și recurenta pârâta M_____ S____ personal și asistată de avocat H______ M_____, lipsind intimata pârâta P____ M____.

Instanța a ascuns faptul că intimata pârâta P____ M____, a fost prezentă, a răspuns personal prezent și s-a precizat că este asistată de avocat H______ M_____, atunci de ce sunt ascunse anumite amănunte din ședința publica ce a fost înregistrată?

În cuprinsul aceleiași decizii, prima filă, se mai menționează „cu privire la recursul pârâtei apărătorul ales a precizat că motivele de recurs se circumscriu prevederilor art.304 pct.7,8 și 9 C.pr. civ., or acest articol se referă la denunțarea înscrisului ca fals și nici nu cuprinde punctele respective, atunci se poate înțelege că această decizie face vorbire despre lucruri care nu s-au cerut.

De asemenea, avocatul H______ M_____ pentru recurenta pârâta M_____ S____, preciza la fila 2, că „ referitor la capătul de cerere privind obligația de a face, în mod greșit s-a ignorat dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenului de 1491 mp, proprietate pe care este amplasată și anexa construită cu 50 de ani în urmă"s-a precizat că starea construcțiilor este aceeași dovada fiind autorizațiile din 1969 și 1977, iar pârâta nu a demolat anexa achiziționată prin contract.

Această anexă a fost menținută pe același amplasament, pârâta M_____ S____ construind în continuarea acestei anexe pe terenul proprietatea sa, anexa care este înglobată în imobilul nou construit.

Acest aspect nu corespunde realității, așa cum au constatat și experții, anexa a fost menținută pe același amplasament, numai că pe parcursul procesului, pârâta a modificat acoperișul anexei, fără să _fie respectate normele prevăzute în proiect, privind dimensiuni, dar și lateralele de construcție, ocupând în continuare din terenul reclamanților, constatare menționată și în ultimul raport de expertiză de cei trei experți, dar și de faptul că anexa nu este înglobată în imobilul nou construit, este parte distinctă a vechiului imobil, astfel că pârâta recurentă cu intenție a dus în eroare instanța.

Cu privire la următoarele susțineri ale apărătorului pârâtei recurente M_____ S____, au considerat că nu sunt întemeiate și sunt combătute de constatările experților din ambele rapoarte de expertiză, dar Curtea de Apel C______ nu a ținut cont, cu privire la dimensiunile identificate, cu referire la dimensiuni mai mari pe laturile terenului acesteia, astfel că instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut.

Dacă pe latura de sud a terenului recurentei parate, experții au identificat o lățime de 26,72 m, cu 0,16 m, mai mare decât cea menționată în actul de proprietate al acesteia pe o lungime de 21,42 m, atunci instanța de ce nu s-a pronunțat cu privire la limita de hotar dintre cele doua proprietăți, încât să fie stabilită la est de gardul de bolțari, pe aliniamentul vechiului gard din beton cu înălțimea de 0,50 m și 5 țevi metalice, existente în prezent în incinta proprietății recurentei pârâte, așa cum au indicat experții în raportul de expertiză, atunci de ce s-a mai cerut această expertiză?

Un alt argument cu referire la art.509 alin.(l) pct.l din C.pr.civ., este că instanța Curții de Apel C______, nu a ținut cont de constatarea celor patru experți, că proiecția acoperișului anexei C2 a recurentei pârâte, la data introducerii acțiunii trecea cu 0,40 m în interiorul proprietății, astfel acțiunea fiind întemeiată privind revendicarea și grănițuirea, motiv pentru care în celelalte cicluri procesuale de la Judecătoria Tg.J__ și Tribunalul Gorj, au fost admise acțiunile reclamanților, cu obligarea pârâtei la desființarea zidului anexei C2 și implicit a acoperișului acesteia, dar și la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, au arătat că Judecătoria Tg.J__ prin sentința civila nr.7333 din 17.12.2014, dar și Tribunalul Gorj prin decizia nr.442 din 07.04.2015, au apreciat în mod corect că pârâta M_____ S____, ocupă din proprietate suprafața de 3,42 mp pe o lungime de 21,42 m a gardului de bolțari și 6,71 m pe lungimea zidului anexei, exact pe linia de hotar care trebuie să despartă proprietățile, fiind obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată.

La fila nr.6 din aceeași decizie a Curții de Apel C______, se precizează că „recursul declarat de recurenții reclamanți nu este fondat, iar recursul declarat de recurenta pârâtă este fondat pentru că aceasta nu a adus critici noi în recurs".

În continuare se precizează că „reclamanții aveau obligația de a dovedii nu numai existența și întinderea dreptului lor de proprietate, ci și faptul că pârâta ocupa parte din terenul acestora, în mod abuziv și fără drept", aspecte pe care le consideră fără temei având în vedere constatările experților, menționate în cele două rapoarte de expertiză, dar și deciziile magistraților din ciclurile procesuale anterioare.

În motivarea că recurenta pârâta M_____ S____, ocupă abuziv parte din teren au argumentat că în rapoartele de expertiză întocmite se precizează clar ocupațiunea abuzivă, având în vedere că pe latura de sud, cei 0,16 m ocupați de stâlpul de la gardul din piatra zidită a! pârâtei, construit în 2013, din terenul reclamanților, dar și faptul că a fost în vechiul gard în interiorul proprietății acesteia, gard despre care se face vorbire și în declarațiile martorilor din ciclurile procesuale anterioare.

Au mai arătat că nu-și pot însuși precizarea Curții de Apel C______, din subsolul filei nr.6 a aceleiași decizii și anume „în condițiile în care reclamanții ocupă exact suprafața de teren care le-a fost înscrisă în cartea funciară ca rezultat al măsurătorilor și nu au contestat aceste înscrisuri la data când au dobândit bunul, nu pot pretinde că restul terenului lor a fost ocupat de pârâtă".

La data la care au dobândit bunul, au fost efectuate măsurători de specialiști cadastru, specialiști care au evidențiat vechiul amplasament al gardului din beton și țeava cu plasa de sârmă ca fiind limita de graniță dintre cele doua proprietăți, așa cum se găsea la data respectivă, pe segmente.

Nici nu au pretins acest lucru vreodată, au precizat să fie menținută ca linie de hotar aliniamentul vechiului gard existent la est de gardul de bolțari, dar și faptul că au solicitat desființarea zidului anexei C 2 a pârâtei și implicit acoperișul acesteia, a cărui proiecție era în incinta imobilului, fapt ce motivează revendicarea și grănițuirea.

Instanța de recurs a Curții de Apel C______ a precizat „ faptul ocupării abuzive nu a fost reținut argumentat de instanțele anterioare, care nu au motivat de ce au ales să valideze punctul de vedere al experților privind ocupațiunea unei suprafețe de 3,43 mp".

Atunci ce ar trebui să înțeleagă că instanța de recurs critică deciziile celorlalți magistrați ? Sau să înțeleagă că expertizele efectuate sau constatările experților nu au nici o valoare, că au fost plătite și efectuate fără rost ?

„Se constată că soluția dată asupra cererii de revendicare a fost dictată de modul de stabilire a liniei de hotar, considerându-se că prin deplasarea hotarului cu 16 cm spre proprietatea pârâtei pe o lungime de 21,42 m, se impune admiterea în parte a cererii de revendicare"

Aprecierile instanței de recurs privind respingerea cererii reclamanților de revendicare, vor constitui un motiv de sesizare a Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere că la dosarul cauzei există probe care dovedesc temeinicia cererii introductive de revendicare, dar și faptul că au fost desființate deciziile magistraților instanțelor anterioare care în mod corect au deliberat asupra liniei de hotar și a obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Au solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei și rejudecarea recursului.

Cererea este întemeiată pe prevederile art.509 (1) pct.1 C.pr.civ.

Intimatele au depus întâmpinare și concluzii scrise solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, motivele invocate neputându-se încadra în cazurile prevăzute de art.322 C.pr.civ.

Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că cererea de revizuire este nefondată și o va respinge pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art. 322 – “Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;

2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;

4.*) dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;

*) Dispozițiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005, care au modificat pct. 4 al art. 322, au fost declarate neconstituționale, textul anterior acestei modificări având următorul conținut: "dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii." (Decizia Curții Constituționale nr. 66/2008)

5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;

7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de revizuire se va judeca de această instanță;

8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;

9*). dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate;

*) Prevederile pct. 9 au fost declarate neconstituționale prin D.C.C. nr. 233/2011, în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept".

10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare”.

În speță, motivele revizuirii se întemeiază pe dispozițiile art.322 pct. 2 : “ dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

În condițiile în care hotărârea pronunțată în recurs și supusă revizuirii a evocat fondul, se constată că este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii, situație în care Curtea va respinge excepția de inadmisibilitate în temeiul art.137 C.pr.civ., invocată prin întâmpinare (fila 13 dosar revizuire), în temeiul art.137 C.pr.civ., astfel că vor fi examinate motivele cererii de revizuire potrivit dispozițiilor art. 322 pct.2 C.pr.civ.

Cele trei ipoteze prevăzute de art.322 pct. 2 C.pr.civ., vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât.

Întrucât instanța s-a pronunțat asupra cererii în întregul său, nu se poate susține faptul că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Potrivit docrtinei și jurisprudenței prin “ lucru cerut “ trebuie să se înțeleagă cererea concretă, cererile accesorii sau subsidiare și nu diferite argumente care susțin sau combat aceste cereri, așa cum tind a înțelege revizuienții în cauza de față.

Nemulțumirea revizuienților, find exprimată față de considerentele hotărârii atacate și de faptul că instanța de recurs ar fi depășit limitele motivelor de recurs cu care a fost învestită, nu poate face obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art.322 pct.2 C.pr.civ., care are în vedere pronunțarea instanței „ultra”, „extra” sau „minus petita” în raport de pretențiile deduse judecății – care alcătuiesc fondul cauzei – și nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.

Acest motiv de revizuire este o aplicare a principiului disponibilității, precum și obligația instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății.

Potrivit art.9 alin.(2) C.pr.civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar, conform art.22 alin.(6) C.pr.civ., judecătorii trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Așadar, instanța este ținută să respecte cadrul procesual fixat de părți, dar în limita acestui cadru, trebuie să soluționeze pricina în întregul ei.

Dacă nu au fost respectate aceste reguli și hotărârea nu este sau nu mai este susceptibilă de apel și a evocat fondul partea poate obține desființarea ei pe calea revizuirii.

Trebuie reținut că textul art.322 pct.2C.pr.civ., se referă la obiectul cererii cu care a fost sesizată instanța, deci la pretențiile concrete formulate de părți prin cerere, având natura juridică a cererii de chemare în judecată.

Este vorba, așadar, de pretențiile formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, de pârât în cererea reconvențională, de oricare dintre părțile inițiale în cererea de intervenție forțată, de terțul intervenient în cererea de intervenție voluntară principală.

Motivul de revizuire vizează atât cererile principale, cât și cererile accesorii, în măsura în care acestea nu au rămas fără obiect ca urmare a soluției date cererii principale, precum și cererii cu caracter subsidiar, în măsura în care cererea principală a fost admisă sau, după caz, respinsă.

Nu se poate vorbi, de o „extra petita” sau de o „minus petita” atunci când instanța de recurs reține din oficiu un motiv de casare de ordine publică neinvocat de recurent (după ce în prealabil, le-a pus în dezbaterea părților) respectiv, nu reține din oficiu un motiv de casare de ordine publică, neinvocat de recurent în termen, deși putea să o facă.

Ipoteza în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (minus petita), are în vedere situația în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere, mai exact când nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în termen, indiferent dacă ele au caracter principal, accesoriu, incidental sau adițional.

În cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art.322 pct.2 C.pr.civ., pentru a se putea aprecia că este întemeiată cererea de față, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat în limitele învestirii și a răspuns criticilor invocate de recurenții reclamanți P_____ N___ și P_____ G_______ și de recurenții pârâți M_____ S____ și P____ M____ (filele 2-8 dosar recurs), neputându-se reține că aceasta a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare invocate de către părțile aflate în litigiu.

În acest sens, instanța de control judiciar a apreciat judicios că pe de o parte, au existat critici de netemeinicie care nu puteau fi examinate în această cale de atac, iar pe de altă parte a răspuns numai în privința criticilor de nelegalitate referitoare la modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale care reglementează revendicarea terenurilor, stabilirea liniei de hotar și obligarea de a demola o parte din imobilul construcție.

Aspectele invocate prin cererea de față privesc aspecte de fond și care nu se pot încadra în motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.2 C.pr.civ., în condițiile în care după cum s-a arătat în precedent instanța de control judiciar s-a pronunțat în limitele învestirii, astfel că nu se poate reține că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (minus petita),

Potrivit motivelor de revizuire, revizuienții sunt nemulțumiți de soluția pronunțată asupra căii de atac pe care aceștia au promovat-o, cu privire la grănițuire și acordarea cheltuielilor de judecată, dar aceste aspecte nu se se pot încadra în motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.2 C.pr.civ.

De asemenea, aspectele invocate de aceștia cu privire la susținerile părților sau cele referitoare la lipsa sau prezența acestora sau a apărătorilor, a modului în care au fost consemnate în practicaua deciziei criticate, se constată că pot face obiectul unor cereri cu privire la îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii, în temeiul art.281 și urm.din C.pr.civ. de la 1865

Dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 la care se face referire în precizarea cererii de revizuire (fila 27 dosar revizuire) sunt tot cele prevăzute de C.pr.civ. de la 1865, iar aspectele cu privire la expertiza tehnică, la împrejurarea că prin hotărârea instanței de control judiciar s-ar critica soluțiile altor magistrați sau că ar conține aspecte nerelevante sau nereale, se constată că acestea se circumscriu tot motivelor care vizează fondul cauzei și nu pot să fie încadrate în motivul de revizuire prevăzut de 322 pct.2 C.pr.civ.

În consecință, nefiind îndeplinite cerințele impuse imperativ de textul legal amintit, Curtea constată că este nefondată cererea de revizuire și va fi respinsă ca atare.

În temeiul art.274 alin.(1) C.pr.civ., raportat la art.326 C.pr.civ. de la 1865, „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, astfel că se reține culpa procesuală a revizuienților și se va dispune obligarea acestora la plata sumei de 1700 lei cu acest titlu către intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de P_____ N___ și P_____ G_______, împotriva deciziei civile nr. 553/17.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel C______ – Secția I Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX*, în contradictoriu cu intimatele M_____ S____ și P____ M____.

Obligă revizuienții la 1700 lei cheltuieli de judecată către intimate.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 20.01.2016

Președinte, Judecător, Judecător,

L____ E____ M_____ LunguCarmen T______

Grefier,

I_____ B____

Red. jud. ML /29.01.2016

Tehn. red. IB / 2 ex

Jud. rec. G I______, E B_______, C Salan