Cod ECLI ECLI:RO:TBTLM:2016:004.xxxxxx

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 17

A P E L

Ședința publică de la 13 ianuarie 2016

Tribunalul constituit din :

Președinte – D_____ M______ Nuți

Judecător – C_____ Doinița

Grefier – O______ S_____

Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant R______ G______ C_____, cu domiciliul în Pitești, _______________________. 7, ____________, ____________, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 547 din 22.06.2015, pronunțată de Judecătoria A_________, în contradictoriu cu intimatul pârât S____ T____, cu domiciliul în ___________________________________ - având ca obiect – cerere de valoare redusă.

La apelul nominal făcut în ședința publică, intimatul pârât S____ T____ a fost reprezentat de avocat D______ Florența, iar apelanta reclamantă R______ G______ C_____, a fost lipsă.

Cererea de apel este timbrată cu suma de 100 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța nr. xxxxxxx din data de 07.01.2016, emisă de Primăria municipiului Pitești.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că:

- Dosarul se află la primul termen de judecată în apel;

- În procedura prealabilă s-au comunicat cererea/motivele de apel, iar ulterior, intimatul pârât a depus întâmpinare și apelantul reclamant a formulat, răspuns la întâmpinare.

La interpelarea instanței, apărătoarea apelantului reclamant apreciază că tribunalul este instanța competentă să soluționeze cauza de față.

În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Codul de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă.

Instanța, acordă cuvântul, pe probe.

Avocat D______ Florența depune împuternicirea avocațială ____________, nr. xxxxxxx din 20.12.2015 și arată că nu mai are alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.

Potrivit dispozițiilor art. 258, raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, înscrisuri aflate la dosarul cauzei.

Instanța, nemaifiind înscrisuri de depus, cereri de formulat, ori excepții de invocat, acordă cuvântul pe apelul declarat.

Avocat D______ Florența, pentru intimatul pârât S____ T____, solicită respingerea apelului declarat de către apelantul reclamant R______ G______ C_____, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.

Apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție justă, având în vedere că s-a formulat o cerere de valoare redusă de către reclamant, ce face obiectul unei proceduri speciale, iar motivul principal de apel este acela că nu s-a invocat excepția lipsei procesuale active prin întâmpinare. Arată că nici nu avea cum să invoce această excepție, întrucât, din înscrisurile depuse ulterior la dosar s-a conturat această premisă, cu privire la bunurile ce au fost cumpărate în procedura de faliment, iar în cadrul administrării probatoriilor, la cererea pârâtului, s-a solicitat de la Tribunalul Argeș, raportul de evaluare a bunurilor și un punct de vedere al lichidatorului.

Numai după ce lichidatorul judiciar a confirmat că bunurile din prezenta în cauză nu au fost vândute/cumpărate în procedura de insolvență, ci au fost vândute altei persoane înainte de deschiderea procedurii, numai atunci s-a creat premisa invocării excepției.

Consideră că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică și în ceea ce privește fondul și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru că nu s-a repus pe rol cauza în vederea administrării de probe suplimentare, deoarece această solicitare a fost făcută după închiderea dezbaterilor.

Precizează că i s-a pus în vedere apelantului reclamant să se deruleze o procedură de drept comun, care i-ar fi permis și extinderea cadrului procesual, cu privire la introducerea în cauză a terților, însă acesta a refuzat.

În concluzie, solicită respingerea apelului declarat de către apelantul reclamant R______ G______ C_____, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, fără acordarea cheltuielilor de judecată.

Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. (1) Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.

T R I B U N A L U L:

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A_________ la data de 19.09.2014, sub nr.XXXXXXXXXXXXX, reclamantul R______ G______ C_____ a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul S____ T____, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea în deplină proprietate și posesie a bunurilor ce fac obiectul prezentei cauze, iar, în subsidiar, în cazul în care le-a înstrăinat sau le-a distrus, obligarea fie la restituirea unor bunuri identice, fie la plata sumei totale de xxxxx lei; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a cumpărat prin licitație publică conform Procesului-verbal de adjudecare încheiat la data de 24.04.2014 și Anexei la acesta, liber de orice sarcină conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006, de la ________________________ AG SRL (fosta MONTANSTAR TRADING SRL), societate aflată în faliment, mai multe obiecte de inventar, printre care și tancuri (rezervoare) de răcire și depozitare a laptelui și analizatoare calitate lapte EKOMILK. O parte din bunuri i-au fost predate de lichidatorul judiciar, restul urmând să le recupereze de la persoanele la care acestea se aflau în custodie, conform proceselor-verbale de predare-primire ce i-au fost comunicate.

Totodată, a mai arătat că, anterior, între ________________________ AG SRL (fosta MONTANSTAR TRADING SRL) și pârât a existat încheiat un Proces-verbal de predare-primire, înregistrat sub nr. 269/19.03.2008, în baza căruia acesta a primit în custodie pentru colectarea laptelui 4 tancuri de răcire lapte, două cu o capacitate de 1200 l, unul cu o capacitate de 900 l și unul cu o capacitate de 600 l și două aparate pentru analiză lapte tip ekomilk cu seria xxxxxx și xxxxxx, nr. Inv. 12 și 13, aceste bunuri făcând obiectul procesului verbal de adjudecare prin care acesta a devenit proprietar.

În final, a arătat că cererea sa este admisibilă în principiu, potrivit art. 1025 C.proc.civ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 și urm. C.proc.civ.

În susținerea cererii, acesta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: proces-verbal de adjudecare încheiat la data de 24.04.2014 (f.9), anexa nr. 1 la acesta (f.10), factura fiscală nr. 01/24.04.2014 (f.11), chitanța nr. 01/24.04.2014 (f.12), proces-verbal de predare-primire nr. 269/19.03.2008 (f.13).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 de lei.

Prin formularul de răspuns depus la data de 31.10.2014, prin serviciul Registratură, pârâtul a arătat că în anul 2008 a închiriat firmei MONTANSTAR TRADING SRL un spațiu teren/curte, unde au fost depozitate mai multe tancuri de răcire și depozitare a laptelui, destinate colectării laptelui din zonă. Când firma avea activitate, aceste tancuri se aflau într-un circuit impus de specificul activității: se predau producătorului de lapte de la care se achiziționa acest produs, se preluau încărcate cu lapte de către cei care asigurau transportul, apoi se transportau la firma cu care avea contract de desfacere/furnizare, care îl procesa. Tancurile respective fuseseră cumpărate în regim second hand, motiv pentru care, deseori, se defectau, astfel că erau retrase de la producători de către firmă, erau reparate/înlocuite piese verificate/curățate, urmând să reintre în circuitul civil respectiv. Tocmai datorită fluxului specific mai sus descris, era imposibil să se țină o evidență strictă a rezervoarelor/tancurilor respective care, doar la începutul activității, au avut aplicat un număr.

În cursul anului 2009, firma a intrat în impas financiar și, pentru că nu mai avea activitate de colectare în județ, a retras toate tancurile de răcire lapte și aparatele ekomilk de la cetățenii – producători. Ulterior, a intrat în insolvență, nu a mai achitat nici banii producătorilor de la care au achiziționat laptele, care au rămas păgubiți, nu a mai achitat nici chiria pentru spațiul închiriat, nu a mai urmărit nici tancurile de lapte sau aparatele tip ekomilk, astfel că acesta nu este custodele bunurilor respective.

De asemenea, a invocat excepția conexității și a arătat că apreciază că prezenta cerere nu este admisibilă potrivit art. 1025 C.proc.civ.

Astfel, a arătat că nu este de acord cu pretențiile reclamantului, întrucât nu este detentor precar cum susține reclamantul.

Apărările pârâtului nu au fost întemeiate în drept.

În susținere, a depus următoarele înscrisuri, în copie: adresă ITM Argeș (f.26), adresă de la lichidatorul judiciar (f.27), buletinul procedurilor de insolvență (f.28,29,37,38), contract de închiriere (f. 30), contract individual de muncă (f.33).

La data de 26.11.2014, prin serviciul Registratură, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare (f.56).

La data de 09.02.2015, prin serviciul Registratură, reclamantul a depus note scrise (f.65).

La termenul din data de 06.04.2015, instanța a luat act de renunțarea parțială a reclamantului în ceea ce privește obiectul cererilor conexate și a respins excepția inadmisibilității cererii pe calea procedurii speciale a cererii cu valoare redusă, ca neîntemeiată și a constatat că prezenta cerere îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1025 C.proc.civ. (f.88-89).

La data de 11.05.2015, prin serviciul Registratură, pârâtul a depus note scrise (f.168).

La termenul din data de 15.06.2015, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar instanța a unit-o cu fondul cauzei.

Instanța a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au mai fost depuse: raportul de evaluare bunuri mobile efectuat în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Comercial Argeș (f.103-156), raportul de reevaluare bunuri mobile efectuat în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Specializat Argeș (f.157-166), contractul de vânzare-cumpărare încheiat între M________ E____ L_____ și T_________ R___ F______ din 30.10.2012 cu anexă (f.170-172), adresă de la lichidatorul judiciar către T_________ R___ F______ cu anexă (f.173-174), facturi fiscale emise de către MONTANSTAR TRADING SRL pe numele numitei M________ E____ L_____ (f.175-179), adrese (f.185-188), proces-verbal predare-primire (f.189), adrese MONTANSTAR TRADING SRL către pârât (f.190-193), plângere penală împotriva pârâtului (f.194), fișa postului pârât (f.196-199), fișa postului L______ F______ (f.200-202), răspuns adresă lichidator judiciar (f.210,211), precum și proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii G____ I____, L______ F______, P_______ G_________ D_____ și D___ S________ D_____, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele 204, 205, 212, precum și 213.

Pârâtul a depus concluzii scrise atât cu privire la excepția invocată, cât și cu privire la fondul cauzei.

Reclamantul a depus, de asemenea, concluzii scrise.

Prin sentința civilă nr. 547/22.06. 2015 , a fost admisă în parte excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R______ G______ C_____, invocată de către pârâtul S____ T____.

A fost respinsă în parte cererea, formulată de reclamantul R______ G______ C_____ în contradictoriu cu pârâtul S____ T____, în ceea ce privește bunurile mobile constând în 4 tancuri de răcire lapte, ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.

A fost respinsă cererea, formulată de reclamantul R______ G______ C_____, în contradictoriu cu pârâtul S____ T____ , în ceea ce privește bunurile mobile constând în două aparate pentru analiză lapte tip ekomilk, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea pârâtului S____ T____ de obligare la plata cheltuielilor de judecată a reclamantului R______ G______ C_____, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 36 teza I din C.proc.civ, „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”.

Având în vedere că prin cerere reclamantul a introdus o acțiune în revendicare mobiliară, instanța de fond a constatat că acesta a întemeiat raportul juridic dedus judecății pe dispozițiile art. 563 alin. 1 C.civ., potrivit cărora „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.

Calitate procesuală activă pentru a introduce o acțiune în revendicare mobiliară o are proprietarul neposesor, astfel încât instanța urmează a analiza calitatea de proprietar al reclamantului cu privire la bunurile ce fac obiectul prezentei cauze.

În sistemul legislației noastre, înscrisul translativ de proprietate nu face dovada deplină și inatacabilă a dreptului de proprietate decât dacă emană de la adevăratul proprietar.

Astfel, instanța de fond a constatat, din facturile aflate la dosar la filele 175-179, faptul că la data de 05.02.2010 și data de 09.02.2010, au fost încheiate mai multe contracte de vânzare-cumpărare în formă simplificată între autorul reclamantului ________________________ AG SRL (fosta MONTANSTAR TRADING SRL), în calitate de vânzător și numita M________ E____ L_____, în calitate de cumpărător, semnate de ambele părți, prin care au ieșit din patrimoniul societății mai multe tancuri lapte. Din cuprinsul acestor facturi coroborat cu tabelul aflat la fila 174 transmis succesorului cu titlu particular al numitei M________ E____ L_____ de către lichidatorul judiciar, rezultă faptul că tancurile ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv două cu o capacitate de 1200 l, unul cu o capacitate de 900 l și unul cu o capacitate de 600 l, se regăsesc printre cele vândute de către autorul reclamantului în anul 2010.

În același timp, analizând raportul de evaluare bunuri mobile, aparținând autorului reclamantului, efectuat în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Comercial Argeș, întocmit la data de 05.03.2011 (f.103-156) și raportul de reevaluare efectuat în același dosar, la data de 13.02.2014 (f.157-166), constată că tancurile mai sus-menționate, individualizate prin capacitate, nu sunt incluse în lista bunurilor ce au fost supuse evaluării (f.105), de unde rezultă că acestea nu au făcut parte din bunurile ce au fost vândute prin licitație publică în dosarul de insolvență nr. XXXXXXXXXXXXX.

Relevant este și răspunsul trimis de către lichidatorul judiciar la adresa instanței (f.221), prin care acesta a arătat că bunurile ce fac obiectul prezentei cauze nu fac parte dintre bunurile care au fost vândute prin licitația publică ce a avut loc în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, anexând în acest sens același tabel cu lista bunurilor proprietatea autorului reclamantului ce se regăsește și în raportul de evaluare.

În consecință, instanța de fond a constatat că la momentul licitației publice, în urma căreia a fost încheiat procesul-verbal de adjudecare încheiat la data de 24.04.2014, autorul reclamantului ________________________ AG SRL (fosta MONTANSTAR TRADING SRL) nu mai avea în patrimoniu dreptul de proprietate asupra tancurilor ce fac obiectul prezentei cauze, astfel că acesta nu s-a transmis reclamantului, având în vedere și principiul nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet (nimeni nu poate transmite mai multe drepturi, decât are).

Totodată, instanța a mai constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 937 alin. 1 C.civ., întrucât acesta nu a intrat în posesia efectivă a bunurilor.

Pe fondul cauzei , instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de adjudecare încheiat la data de 24.04.2014, în cadrul procedurii de licitație publică efectuată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Comercial Argeș (f.9), reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra 17 buc. analizor de lapte, de la ________________________ AG SRL (fosta MONTANSTAR TRADING SRL), societate aflată în insolvență.

Acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul, care nu are stăpânirea bunului său, solicită restituirea acelui bun de la cel care îl deține fără temei juridic, posesor sau detentor precar, potrivit 563 alin. 1 C.civ.

Totodată, dispozițiile art. 566 alin. 1 C.proc.civ. prevăd că „pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat”.

Analizând raportul de evaluare bunuri mobile, aparținând autorului reclamantului, efectuat în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Comercial Argeș, întocmit la data de 05.03.2011 (f.103-156), instanța de fond a constatat că, potrivit listei bunurilor proprietatea autorului reclamantului, în patrimoniul acestuia se regăseau la acel moment 17 analizoare de lapte ekomilk, fiind indicat un nr. de inventar pentru toate acestea, respectiv „275”. Astfel, deși anexa la procesul-verbal de adjudecare face trimitere la procesul-verbal de custodie nr. 269/19.03.2008, din cuprinsul listei de mai sus nu se poate reține cu certitudine că printre cele 17 aparate, ce au făcut obiectul licitației publice, se regăsesc cele două individualizate prin seriile nr. xxxxxx, xxxxxx și nr. de inventar 12 și 13, ce fac obiectul prezentei cauze, întrucât, pe de-o parte, în raportul de evaluare, nr. de inventar este diferit și unul global pentru toate cel 17, iar, pe de altă parte, în ansamblul raportului de evaluare nu se face trimitere la acest proces-verbal de predare-primire și nici la numele pârâtului. Instanța are în vedere, de asemenea, constatările făcute cu ocazia analizării excepției calității procesuale active a reclamantului, din care a rezultat că bunurile mobile constând în 4 tancuri prevăzute în aceeași anexă nu coincid cu cele efectiv vândute în cadrul licitației, precum și răspunsul trimis de către lichidatorul judiciar la adresa instanței (f.221), în care acesta s-a referit la „bunurile ce fac obiectul prezentei cauze”, fiind incluse, astfel, și aparatele de analiză lapte.

Totodată, instanța a constatat că la fila 143 din dosar se află un tabel, parte din raportul de evaluare, în care sunt prevăzute 19 bunuri, fiecare cu nr. de inventar distinct și locația și persoana în custodia căreia se află, acest înscris fiind trimis evaluatorului de către ________________________ AG SRL (fosta MONTANSTAR TRADING SRL), cu scopul de a arăta persoanele în posesia cărora se aflau, în baza proceselor-verbale de predare primire, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor P_______ G_________ D_____ și D___ S________ D_____ (f.212,213). Martorul P_______ G_________ D_____ a declarat „raportat la faptul că în tabelul aflat la fila 143 s-au arătat doar pentru 19 tancuri persoanele la care acestea se aflau, bănuiesc că doar acestea se mai aflau în gestiune”, declarație care coroborată cu cea a martorului D___ S________ D_____ „tabelul aflat la fila 143 a fost transmis către lichidator de către societate, din acest tabel rezultând persoanele în posesia cărora se aflau tancurile în baza proceselor-verbale de predare-primire”, conduce la concluzia că la acel moment, în gestiunea societății, autor al reclamantului, doar acele bunuri care se regăsesc în tabel figurau ca fiind aflate în detenția unor terțe persoane, în baza proceselor-verbale de predare-primire întocmite de-a lungul desfășurării activității.

Prin urmare, având în vedere că privind cele 17 buc. analizor de lapte, societatea nu a transmis un astfel de tabel, printr-un raționament per a contrario și făcând aplicația unei prezumții simple, ce se coroborează cu declarațiile martorilor mai sus amintiți, instanța de fond a reținut că din acest fapt se deduce aceea că aceste din urmă bunuri se aflau în posesia a însuși autorului reclamantului, iar nu în custodia unor terțe persoane.

Pe de altă parte, trecând peste faptul că reclamantul nu a făcut dovada că cele două aparate de analiză lapte ekomilk ce se solicită fac parte din cele efectiv vândute în cadrul licitației publice și asupra cărora a devenit proprietar, potrivit art. 249 C.proc.civ., prin procesul-verbal de custodie nr. 269/19.03.2008 necoroborat cu alte probe, se face dovada doar a faptului predării în anul 2008 a acestor bunuri, ori reclamantul trebuie să dovedească, în cadrul unei acțiuni în revendicare, îndeplinirea condiției detenției la momentul introducerii acțiunii, pentru capătul principal de cerere, sau, pentru capătul subsidiar, respectiv obligarea la despăgubiri, a faptului că bunurile, ce s-au aflat la un moment dat în detenția pârâtului, au pierit din culpa acestuia sau au fost înstrăinate de către acesta.

Din ansamblul materialului probator examinat, instanța de fond a mai reținut că nu s-a făcut dovada existenței în detenția pârâtului la momentul actual a bunurilor ce au făcut obiectul procesului-verbal de custodie nr. 269/19.03.2008 și, de asemenea, nici a faptului că acesta le-a înstrăinat sau au pierit din culpa sa în timpul în care se aflau în detenția acestuia, dovadă ce trebuia făcută de către reclamant, potrivit art. 566 alin. 1 C.proc.civ., pentru capătul subsidiar de obligare la plata contravalorii lor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând să se constate că sentința atacată este netemeinică și nefondată și să se dispună restituirea cauzei la instanța inițial investită în vederea rejudecării.

În motivare , a arătat că la termenul din data de 15.06. 2015 nu a putut fi prezent și implicit nu a putut răspunde excepției invocate de pârât , solicitând repunerea cauzei pe rolul instanței în vederea administrării de probe suplimentare față de această excepție, având în vedere că aceasta nu a fost ridicată prin întâmpinare ci în cursul judecății, după multe termene și după administrarea unor probe ce vizau fondul cauzei, astfel încât nu a putut răspunde pe calea răspunsului la întâmpinare. De asemenea, în conformitate cu art. 68 și următoarele Cod procedură civilă a solicitat introducerea în cauză a numitului T_________ R___ F______ , acesta fiind persoana care ar putea pretinde aceeași drepturi ca și reclamantul; a mai ridicat această solicitare în fața instanței de fond la unul din termenele la care a fost prezent însă nu a putut să o facă și în scris întrucât până la 15.06. 2015 nu fusese ridicată în mod expres această excepție și ar fi fost prematură o asemenea solicitare.

Deși a luat act de cererile reclamantului , instanța de fond nu le-a luat în seamă, considerând că au fost depuse după închiderea dezbaterilor.

În ceea ce privește fondul cauzei , a arătat că prin întâmpinarea depusă pârâtul nu a negat în nici un fel că a preluat respectivele bunuri pe bază de proces verbal și nu a pretins că le-a restituit societății. Acesta a avut calitatea de custode și gestionar al bunului în conformitate cu Legea 22/ 1969, modificată și completată prin Legea 54/1994 , fiind încărcat în gestiune tocmai prin procesul verbal întocmit , înscris pe care reclamantul l-a depus ca probă și în baza căruia a făcut dovada că bunul a ajuns la pârât.

În cuprinsul motivării , reclamantul a mai făcut o scurtă prezentare a desfășurării procesului la prima instanță , precizând că prin probele administrate de pârât cât și prin ultima excepție ridicată , aceea a lipsei calității procesuale active , acesta nu a făcut decât să încerce să inducă instanței de judecată dubii cu privire la situația bunurilor și calitatea de proprietar a reclamantului . Însă , înlăturând toate aceste dubii prin probele pe care le-a administrat reclamantul , reiese foarte clar că pârâtul a primit respectivele bunuri și din motive legate de faptul că nu și-a mai recuperat banii de la societate , a refuzat să le restituie către aceasta iar în urma falimentului bunurile i-au fost vândute reclamantului.

În drept , au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 13.11. 2015, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică; cu cheltuieli de judecată.

În motivare , a arătat că , critica pe care a adus-o apelantul sentinței atacate, susținând că instanța de fond nu a repus cauza pe rol pentru ca acesta să formuleze o cerere de intervenție forțată, este nejustificată , raportat la specificul cererii de valoare redusă introdusă și la faptul că a avut posibilitatea la multiplele termene acordate de instanță. Pe rolul judecătoriilor A_________ , G______ , Z_______ și Roșiorii de Vede au existat mai multe dosare inițiate de reclamant și T_________ R___ F______ , apropiați ai S.C.” Agro Top Distribution AG” S.R.L. , care pretindeau restituirea unor bunuri pe care chiar firma le ridicase din teren, înainte de a-și cere falimentul (2010).

Pe de altă parte, nu-i este imputabil pârâtului că a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantului prin întâmpinare au la alt termen , așa cum susține prin apel căci, doar din probatoriile administrate s-a conturat această premisă. Din probatoriul administrat la prima instanță a rezultat că bunurile pe care le revendică reclamantul nu au fost nici evaluate și nici vândute la licitație de către lichidator ori , pe cale de consecință, acesta nu le-a cumpărat și nu putea fi proprietarul lor.

Ori, dacă transferul dreptului de proprietate nu a operat, așa cum chiar lichidatorul judiciar al firmei vânzătoare a învederat instanței de fond, reclamantul nu este în drept să inițieze o acțiune în revendicare cum este cea dedusă judecății. Nici criticile apelantului cu privire la soluționarea fondului nu sunt fondate , întrucât așa cum în mod corect a reținut instanța , nu s-a făcut dovada că cele două aparate de analiză lapte elkomilk solicitate în cauză fac parte din cele efectiv vândute prin licitație către apelant.

Faptul că bunurile nu au avut ștanțate elemente de identificare ci doar o etichetă autocolantă care s-a dezlipit și s-a deteriorat în timp , a fost recunoscut de toți cei 4 martori ori , în astfel de condiții nu se mai putea ține o evidență clară a acestora și nu se mai putea stabili circuitul lor, motiv pentru care bunurile au fost ridicate din teren fără a mai lăsa vreun proces verbal.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.

În susținere a fost depus în copie proces verbal și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 27.11. 2015 , reclamantul a depus răspuns la întâmpinare , solicitând respingerea apărărilor formulate de pârât.

În motivare , reclamantul a reiterat în esență cele menționate în cererea de apel și cererea introductivă.

Verificând legalitatea sentinței apelate în raport de criticile formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.

Referitor la susținerile apelantului reclamant privind pretinsa încălcare a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, de către prima instanță, tribunalul apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 1.025 alin. 1 și art. 1026 alin. 1 Cod procedură civilă, când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, reclamantul are alegerea între procedura specială cu privire la cererile cu valoare redusă și procedura de drept comun.

Totodată, art. 1029 alin. 1 și 2 prevede că procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, instanța putând să dispună înfățișarea părților atunci când este necesar sau la solicitarea uneia dintre părți.

În cauză, deși prin formularul de cerere de valoare redusă, reclamantul a menționat expres că nu solicită dezbateri orale, instanța a dispus citarea părților la solicitarea pârâtului exprimată prin intermediul formularului de răspuns depus conform art.1030 alin.4 Cod procedură civilă, asigurându-le părților condițiile necesare discutării și argumentării tuturor chestiunilor de fapt și de drept ale cauzei.

Întrucât legea de procedură civilă nu obligă părțile din proces să se prezinte în fața instanței personal, așa încât instanța nu are obligația de a lua niciun fel de măsuri pentru a le aduce forțat în fața sa, esențial și relevant sub acest aspect fiind simplul fapt că a asigurat acestora condițiile înfățișării, se apreciază că în cauză nu a fost nerespectat principiul contradictorialității.

Ceea ce legea impune, ca o garanție fundamentală a respectării principiului contradictorialității, este numai citarea părților, iar nu și înfățișarea acestora în fața instanței de judecată personal sau prin reprezentant.

În cauză, procedura fiind legal îndeplinită la termenul invocării excepției, instanța de fond nu avea îndatorirea de a lua concluziile reclamantului absent, acesta putând dispune de soarta procesului potrivit propriei voințe, una din formele de manifestare a acestui drept fiind tocmai neprezentarea la termenul de judecată.

Este un risc pe care acesta și l-a asumat, cunoscut fiind faptul că reclamantul are dreptul de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului.

Pasivitatea manifestată de reclamant care nu s-a prezentat la termenul de judecată la care s-a invocat excepția nu trebuie mijlocită de instanță pe motivul necesității respectării unor principii fundamentale cum ar fi contradictorialitatea și dreptul la apărare.

În plus instanța de fond a amânat la solicitarea apelantului-reclamant pronunțarea pentru a-i oferi posibilitatea de a depune concluzii scrise astfel că nu se poate susține cu temei că i s-a încălcat dreptul la apărare.

Neîntemeiate sunt și criticile privind soluționarea fondului, față de probatoriul administrat în cauză și dispozițiile art. 563 alin. 1 Cod civil.

Potrivit art. 563 alin 1 Cod civil proprietarul unui bun are drep­tul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deți­ne fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

Așadar, acțiunea în revendicare este acțiunea reală, petitorie și imprescriptibilă, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea bunului său de la posesorul neproprietar sau de la detentorul precar.

Din formularea art. 563 alin. 1 Cod civil instanța de apel reține că pentru exercitarea acțiunii în revendicare trebuie îndeplinite cel puțin trei condiții: reclamantul să fie proprietarul bunului, proprietarul să nu aibă posesia bunului și pârâtul să dețină bunul la momentul exercitării acțiunii în revendicare, fie ca posesor, fie ca detentor precar.

Cu privire la prima condiție, Tribunalul apreciază ca și prima instanță că aceasta nu este îndeplinită având în vedere că probele administrate în cauză confirmă faptul că cele 4 tancuri revendicate în prezenta cauză (două cu o capacitate de 1200 l, unul cu o capacitate de 900 l și unul cu o capacitate de 600 l), au fost vândute de către autorul reclamantului în anul 2010.

Nedemonstrându-se existența dreptului de proprietate al vânzătoarei asupra bunurilor la momentul licitației publice, în urma căreia a fost încheiat procesul-verbal de adjudecare încheiat la data de 24.04.2014, nu se poate reține că ar fi operat o transmitere a aceluiași drept în patrimoniul cumpărătorului, pentru a fi incidente dispozițiile art. 563 Cod civil.

În ceea ce privește cele două aparate de analiză lapte ekomilk Tribunalul constată că apelantul reclamant nu a dovedit conform art. 249 Cod procedură civilă că acestea coincid cu cele cumpărate la licitație asupra cărora nici nu a intrat în posesie și nici faptul că intimatul - pârât le-ar deține în prezent sub orice titlu, astfel că în mod judicios prima instanță a respins cererea de revendicare mobiliară a acestor bunuri.

Neîntemeiat este și în opinia instanței de apel capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatului - pârât la plata către apelantul reclamant a sumei de 10.000lei , având în vedere că apelantul-reclamant care a invocat dispozițiile art. 566 alin.1 Cod Civil nu a dovedit că intimatul-pârât ar fi înstrăinat bunurile revendicate sau că acestea ar fi pierit din culpa sa în timpul în care se aflau în detenția sa.

Față de considerentele menționate, se constată că nu sunt întemeiate criticile formulate, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant R______ G______ C_____, cu domiciliul în Pitești, _______________________. 7, ____________, ____________, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 547 din 22.06.2015, pronunțată de Judecătoria A_________, în contradictoriu cu intimatul pârât S____ T____, cu domiciliul în ___________________________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 13 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

D_____ M______ Nuți C_____ Doinița O______ S_____

Red./Th-red. DMN/12.02.2016/4 ex.

J.f. P______ A______ R_____

Comunicat 2 ex. ______________2016