ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.563/CA DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 05.02.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE-C_____ S_____-judecător

GREFIER- M______ N____

Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta P____ L______ în contradictoriu cu pârâtul P_______ M___________ C_____ având ca obiect anulare act administrativ.

Se constată că dezbaterile au avut loc la data de 29.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul de față, hotărând următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 07.03.2011, sub numărul de mai sus, reclamanta P____ L______ a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul P_______ M___________ C_____ să se dispună:

1. Anularea Dispoziției nr. 72/01.02.2011 a Primarului M___________ C_____;
2. Anularea Dispoziției nr. 162/08.02.2011 a Primarului M___________ C_____;
3. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin dispozițiile contestate i s-a impus plata unor sume constând în ajutor de sărbători (P____ și C______), o masă gratuită pe zi lucrătoare în valoare de 13 lei/zi, contravaloarea unei ținute pe an reprezentând valoarea unui salariu brut, în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi și dispozițiilor acestei instituții de recuperare a sumelor menționate, luate prin Decizia nr. 4/20.01.2011. În continuare, reclamanta a precizat că sumele în litigiu i-au fost acordate în temeiul contractului colectiv de muncă, încheiat cu respectarea art. 72 din L. nr. 188/1999, art. 236 și următoarele din Codul Muncii și art. 22 din L. nr. 130/1996 și că, în conformitate cu dispozițiile Codului Muncii, pot fi stabilite și drepturi salariale în favoarea funcționarilor publici chiar dacă acestea nu sunt cuprinse în legea de salarizare. Aceasta a mai arătat că, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 puteau fi negociate prin contractele colective de muncă și alte categorii de sporuri pentru personalul instituțiilor bugetare, că drepturile salariale au un caracter minimal iar sumele în litigiu corespund unor drepturi care nu au natură salarială pentru a fi excluse de la negociere. În continuare, reclamanta a învederat că, cheltuielile de ținută constituie cheltuieli materiale și că acordarea unei mese gratuite constituie o măsură de protecție socială, putând fi asimilate tichetelor de masă. În final, aceasta a subliniat că prin cea de-a doua dispoziție contestată, emisă în baza Deciziei nr. 36/16.08.2010 și încheierii nr. VI 351/06.12.2010 a Curții de Conturi i s-a imputat o sumă reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin neluarea de către conducătorul autorității publice a măsurilor de reducere a cheltuielilor de personal în medie cu 15,5% lunar, în perioada noiembrie-decembrie 2009, măsură care a avut numai caracter de recomandare și care nu a putut fi pusă în aplicare în absența acordului salariaților.

În drept, art. 8 alin. 1, art. 10 alin. 1 și art. 15 alin. 1 din L. nr. 554/2004.

Cererea este scutită de plata taxelor judiciare conform art. 270 Codul Muncii.

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare(f.8-10) prin care a solicitat respingerea cererii cu motivarea că, potrivit art. 12 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, pentru salariații unităților bugetare nu pot fi negociate prin contractele colective de muncă clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Aceasta a mai arătat că plata salariilor personalului din instituțiile bugetare este asigurată din fonduri publice a căror administrare trebuie realizată prin lege, conform art. 137 din Constituția României și că astfel drepturile salariale ale acestei categorii de personal nu pot fi negociate în afara legii. În final, pârâta a subliniat că dispozițiile contestate au fost emise în baza Deciziei nr. 36/16.08.2010, Încheierii nr. VI 351 și nr.4 din 20.01.2011 ale Curții de Conturi, primarul având obligația să procedeze la recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin plata unor adaosuri salariale care exced prevederilor legale în vigoare.

M_________ C_____ prin primar a depus la dosar cerere de intervenție principală și în interesul pârâtului(f.21, 22, 23, 28) la a căror judecată a renunțat(f.97, 137).

Prin cererea de repunere pe rol a cauzei, după suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 1 C__, reclamanta a solicitat exonerarea sa de plata sumelor stabilite conform dispozițiilor contestate în cauză, față de dispozițiile legii nr. 84/2012(f.78).

În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.

În fapt, instanța constată că prin Dispoziția Primarului M___________ C_____ nr. 72/01.02.2011(f.98) s-a dispus reținerea sumei de 7501 lei, din salariul net al reclamantei, cu titlul de sume acordate necuvenit de la bugetul local al angajatorului, M_________ C_____ și a dobânzii aferente stabilite de BNR, în rate lunare care nu pot depăși 1/3 din salariul net.

Această dispoziție a fost emisă în baza Deciziei nr. 4/20.01.2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi B_____ prin care s-a dispus în sarcina Primarului M___________ C_____ recuperarea prejudiciului produs bugetului local prin acordarea unor sume constituind adaosuri salariale în baza contractelor colective de muncă nr. 718/18.01.2008, valabil pe anul 2008 și nr. 1278/xxxxx din 17.12.2008, valabil pe anul 2009 și constituite din ajutor de sărbători (P____ și C______) în sumă brută de 1500 lei/sărbătoare, o masă gratuită pe zi lucrătoare în valoare de 13 lei/zi, contravaloarea unei ținute pe an reprezentând valoarea unui salariu mediu brut, indemnizație concediu de odihnă personal contractual, ajutoare de naștere și deces în limita a trei salarii medii brute.

În consecință, dispoziția primarului contestată în cauză constituie un act administrativ individual, de executare a Deciziei nr. 4/20.01.2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi B_____ ale cărui efecte depind de legalitatea acesteia din urmă.

În dosarul nr. XXXXXXXXXXXX* al Tribunalului B_____ s-a dispus anularea Deciziei nr. 4/20.01.2011 a Camerei de Conturi B_____ și încheierii nr. VI 269/21.06.2011 emisă de către Curtea de Conturi a României, soluție desființată însă prin Decizia nr. 469/31.01.2013 a Curții de Apel B_____ (f.76, 80).

În acest sens, Curtea de Apel B_____ a stabilit că în mod întemeiat s-a reținut de către Tribunalul B_____ legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 4/20.01.2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B_____ dar că anularea acesteia nu putea fi dispusă ca efect al intrării în vigoare a L. nr. 84/2012.

În consecință, legalitatea dispoziției emise în aplicarea Deciziei nr. 4/20.01.2011 nu poate fi contestată în speță prin invocarea unor motive care trebuie raportate la conținutul deciziei Curții de Conturi.

În acest sens, tribunalul observă că reclamanta nu a formulat critici proprii față de dispoziția contestată în cauză, invocând acordarea în mod legal a adaosurilor salariale raportat la prevederile contractului colectiv de muncă și dispozițiile Codului Muncii.

Atât Tribunalul B_____ cât și Curtea de Apel B_____ au statuat însă cu puterea lucrului judecat că, dispozițiile art. 157 din L. nr. 53/2003 (în forma în vigoare la data de 13.11.2008) reluate apoi de art. 162 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 stabilesc în mod imperativ că sistemul de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice finanțate integral ori majoritar din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilesc prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.

Cu toate acestea, instanțele au avut în vedere că potrivit art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, prin aceste contracte nu pot fi negociate pentru salariații instituțiilor bugetare clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale și că art. 157 Codul Muncii reglementa explicit situația angajaților instituțiilor publice, prin excepție de la disp. art. 236 alin. 4 Codul Muncii care se aplică ca normă generală tuturor categoriilor de angajați.

Instanțele au mai stabilit și faptul că sumele în litigiu au natura juridică a unor drepturi salariale, fiind acordate prin prisma raporturilor de muncă și achitate din cheltuielile de personal.

Reclamantei i se impune puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX* al Tribunalului B_____, chiar dacă nu a avut calitatea de parte în acest litigiu având în vedere că orice hotărâre judecătorească se constituie într-o realitate socială care poate fi combătută numai prin proba contrară provenind de la un terț.

Reclamanta nu a făcut proba contrară celor statuate de instanțele de judecată cu privire la legalitatea Deciziei nr. 4/20.01.2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi B_____ și nu a invocat motive de nelegalitate proprii dispoziției contestate în cauză.

Decizia nr. 4/20.01.2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B_____ nu a fost desființată pentru motive de nelegalitate și în consecință, dispoziția contestată în cauză, emisă în aplicarea acestei decizii își păstrează prezumția de legalitate care nu a fost răsturnată de reclamantă.

În ceea ce privește Dispoziția nr. 162/08.02.2011 a Primarului M___________ C_____ (f.100), tribunalul constată că prin aceasta s-a dispus reținerea din salariul net al reclamantei a sumei de 222 lei constituind sumă acordată necuvenit de la bugetul local al angajatorului M_________ C_____ ca efect al nedispunerii măsurilor de reducere a cheltuielilor de personal, în medie cu 15,5% lunar, în perioada noiembrie-decembrie 2009 și a dobânzii practicate de BNR aferentă debitului, urmând a fi acordate după recuperarea debitului, 10 zile libere prin rotație angajaților, asigurându-se permanența serviciilor publice de către fiecare serviciu.

Această dispoziție a fost emisă în executarea Încheierii VI 351/06.12.2010 prin care s-a respins contestația formulată de primar față de Decizia nr. 36/16.08.2010 emisă de Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi B_____ prin care s-a dispus recuperarea prejudiciului produs bugetului local prin neluarea măsurilor de reducere a cheltuielilor de personal în medie cu 15,5% lunar în perioada noiembrie-decembrie 2009.

Încheierea 351/06.12.2010 prin care s-a respins contestația formulată de primar față de Decizia nr. 36/16.08.2010 emisă de Curtea de Conturi a României- Camera de Conturi B_____ a fost supusă controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ în dosarul nr. xxxxx/62/2010* al Tribunalului B_____(f.82-84).

Prin sentința civilă nr. 860/CA din 13.02.2012 a Tribunalului B_____ s-a dispus menținerea ca legală a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi cu privire la pct. 2 din dispozitivul Deciziei nr. 36/16.08.2010 (f.112-115), constând în obligația ordonatorului principal de credite de a lua măsuri pentru stabilirea în condițiile legii a prejudiciului produs bugetului local prin neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor de personal în medie cu 15,5% lunar, în perioada noiembrie și decembrie 2009 și pentru recuperarea acestuia.

Curtea de Apel B_____, prin Decizia nr. 5005/R din 21.11.2012 a dispus modificarea în parte a sentinței arătate, în sensul modificării pct. 2 din dispozitivul Deciziei nr. 36/16.08.2010 în sensul că reducerea cheltuielilor de personal pentru luna noiembrie 2009 este de 9,81% iar nu de 15,5% lunar.

Prin Dispoziția nr. 162/08.02.2011 a Primarului M___________ C_____ s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația restituirii sumelor acordate necuvenit prin raportare la procentul de 15,5% lunar și pentru luna noiembrie 2009.

Față de dispozițiile Deciziei nr. 5005/R din 21.11.2012 a Curții de Apel B_____ prin care s-a modificat în parte Decizia nr. 36/2010, tribunalul constată că modul de calcul al sumelor imputate reclamantei nu este corect.

Debitul pe care partea reclamantă îl are de restituit a fost determinat global pe perioada noiembrie-decembrie 2009 iar dobânda de restituit a fost stabilită prin raportare la acest debit greșit determinat prin aplicarea procentului de 15,5% și pentru luna noiembrie 2009, în loc de 9,81%.

În consecință, dispoziția emisă în executarea Deciziei nr. 36/2010 a Curții de Conturi B_____ nu este integral legală și temeinică, urmând a fi anulată în ceea ce privește sumele stabilite în sarcina reclamantei pentru luna noiembrie 2009, aceasta fiind legal emisă cu privire la sumele stabilite pentru luna decembrie 2009.

Cu referire la aplicarea Legii nr. 84/14.06.2012, instanța reține că potrivit art. 2 alin. 1 și alin. 2 din aceasta a fost aprobată exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie.

Raportat la aceste dispoziții, instanța va constata exonerată reclamanta de restituirea sumelor stabilite prin dispozițiile contestate în cauză, urmând să admită în parte cererea formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P____ L______ domiciliată în C_____, __________________, jud. B_____ în contradictoriu cu pârâtul P_______ M___________ C_____, cu sediul în C_____, __________________, jud. B_____ și, în consecință:

Anulează în parte Dispoziția nr. 162/08.02.2011 emisă de P_______ M___________ C_____ cu privire la cuantumul sumelor stabilite prin art. 1 și 2 ale acesteia.

Respinge capătul de cerere privind anularea Dispoziției nr. 72/01.02.2011 emisă de P_______ M___________ C_____ și cel privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Constată exonerată reclamanta de restituirea sumelor stabilite prin Dispozițiile nr. 72/01.02.2011 și nr. 162/08.02.2011 emise de P_______ M___________ C_____, conform art. 2 alin. 1 din L. nr. 84/14.06.2012.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C_____ S_____ M______ N____

Red./tehnored.CS//4ex-2 _________________