R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IV A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 722 R

Ședința publică de la 03.04.2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE:- D______ Y____

JUDECĂTOR:- P____ F____

JUDECĂTOR:- M_______ A____

GREFIER:- F________ J___

----------------

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă N_________ Z___ împotriva Deciziei civile nr. 429 A/20.04.2012 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât N______ C_________ , având ca obiect, partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă N_________ Z___ personal și asistată de avocat Țîrdei C_________, cu împuternicire avocațială nr. xxxxxxx – fila 15 dosar și intimarul-pârât N______ C_________ personal și asistat de avocat G_____ V________ D______, cu împuternicire avocațială nr. xxxxxx – fila 16 dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, recurenta-reclamantă N_________ Z___ personal este legitimată cu C.I. ________ nr. xxxxxx eliberată de Secția 5 la data de 20.11.2002 și declară că renunță la cererea de ajutor public judiciar.

Apărătorul recurentei-reclamante N_________ Z___ declară că partea nu timbrează cererea de recurs și în consecință, solicită anularea recursului ca netimbrat.

Intimatul-pârât N______ C_________ prin apărător, declară că partea pe care o reprezintă a formulat cerere de ajutor public judiciar pentru faza apelului și solicită admiterea acesteia, având în vedere că instanța de recurs le-a pus în vedere să timbreze.

Deliberând, Curtea respinge cererea de ajutor public judiciar formulată de intimatul-pârât N______ C_________ , întrucât aceasta vizează taxa de timbru aferentă apelului, la care dispune legea.

Intimatul-pârât N______ C_________ prin apărător solicită anularea recursului ca netimbrat.

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 2 București la data de 27.04.2009, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta a solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune în legătură cu imobilul teren situat în București, _______________________, sectorul 2.

În motivarea cererii, a arătat că imobilul a fost dobândit de părți prin sentința civilă nr. 6827/1992 a Judecătoriei sectorului 2 București și că dreptul de proprietate în favoarea părților a fost înscris în cartea funciară.

Pârâtul a depus întâmpinare. A arătat că o parte din teren este folosită abuziv de _______________________ și că partajul a trebui să se efectueze după recuperarea acestei porțiuni. De asemenea, a fost prezent în instanță și a formulat apărări. A arătat că între părți s-a încheiat, la data de 24.08.2004, o convenție prin care reclamanta a arătat că nu are nici o pretenție în legătură cu terenul în litigiu, față de faptul că doar pârâtul a achitat prețul acestuia. A invocat și excepția lipsei de interes, pentru aceleași motive.

Prin sentința civilă nr. 9823/19.10.2010 Judecătoria Sectorului 2 București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, excepție invocată de pârât; a admis cererea formulată de reclamanta N_________ Z___ prin mandatar G___ G_______, în contradictoriu cu pârâtul N______ C_________; a dispus sistarea stării de coproprietate în care se află părțile asupra imobilului situat în București, _______________________, sectorul 2, în suprafață de 1786,40 mp și a atribuit imobilul situat în București, _______________________, sectorul 2, în suprafață de 1786,40 mp, reclamantei N_________ Z___, obligând-o pe aceasta la plata către pârâtul N______ C_________ a sumei de xxxxxx Euro, sau a echivalentului în lei din ziua plății, cu titlu de sultă, în termen de șase luni de la data pronunțării hotărârii.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile sunt coproprietare asupra terenului situat în București, _______________________, sectorul 2, starea de coproprietate născându-se prin sentința civilă nr. 6827/1992 a Judecătoriei sectorului 2 București (f.5,6), care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare între părțile din prezenta cauză și vânzătorii Modinger O___ S____ și Modinger E____.

Dreptul de proprietate a fost înscris și în cartea funciară, prin încheierea nr. 8250/2006 (f.8).

Conform măsurătorilor cadastrale, suprafața terenului este de 1786,40 mp. Din raportul de expertiză topo efectuat de dl. expert A____ D____ a reieșit că, într-adevăr, o porțiune de 216 mp de teren este folosit de AutoItalia, respectiv vecinul dinspre vest al terenului.

Instanța a reținut că acest fapt nu influențează desfășurarea prezentului proces de partaj, situația porțiunii ocupate de către terț urmând a fi reglementată de partea în lotul căreia aceasta va reveni.

Din același raport de expertiză topo, instanța a reținut că în situația formării de loturi și a partajării terenului în natură, loturile formate și-ar pierde calitatea de teren construibil, față de deschiderea prea mică pe care ar avea-o la stradă.

Conform evaluării efectuate de dl. expert I______ A_____ în cauză, valoarea de piață a imobilului este de xxxxxx Euro.

Potrivit art. 728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.

Instanța a reținut că dreptul de proprietate asupra terenurilor nu poate fi dobândit decât prin act autentic și că, din acest motiv, convenția încheiată de părți la data de 24.08.2004, nu produce efectul juridic de a transfera cota de ½ din dreptul de proprietate din patrimoniul reclamantei în cel al pârâtului. Acea convenție ar putea produce, cel mult, alte efecte juridice între părți, însă această problemă excede cadrului procesual de față. Din perspectiva cererii de ieșire din indiviziune, importantă este calitatea de coproprietar a părților, ce a fost reținută, așa cum s-a arătat, prin sentința civilă nr. 6827/1992 a Judecătoriei sectorului 2 București.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel N______ C_________ solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat și în fond casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 429 A/20.04.2012 Tribunalul București- Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul-pârât N______ C_________, împotriva sentinței civile nr. 9823/19.10.2010 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că judecătorul primei instanțe nu a pus in discuția parților administrarea probelor privind contribuția la dobândirea bunului. Reclamanta a menționat in cererea de chemare in judecata o cota de 50% din dreptul de proprietate. Prin intampinarea depusa pentru primul termen de judecata, paratul a solicitat suspendarea judecatii. Aceasta cerere nu a fost pusa in discuția parților; la termenul din 2.11.2009, cand aceasta cerere ar fi trebuit dezbătuta, prima instanța a pus in discutia partilor propunerea de probe. Nu rezulta din continutul incheierii ca judecatorul a dat partii neasistate de avocat explicatia privind imprejuarea ca probele propuse se refera la întreaga actiune, iar nu la cererea de suspendare. Paratul a propus proba cu inscrisuri privind sesizarile in legatura cu cererea de suspendare. Asadar prima instanta fara a pune in discutia partilor cererea formulata de parat a trecut la propunerea de probe pe fondul cauzei. Nu rezulta ca paratul – neasistat - a avut cunostinta de obiectul dezbaterii, de vreme ce cererea de suspendare trebuia discutata inaintea propunerii probelor.

Tribunalul a reținut din conținutul încheierii din data de 14.06 2010 si din data de 11.10.2010 precum si din motivele de apel, că pârâtul contesta cota pretinsa de reclamanta. Dar aceasta dezbatere nu poate fi făcuta direct in apel fara nesocotirea principiului dublului grad de jurisdicție. Stabilirea cotei de contribuție este o chestiune intrinseca soluționării cererii de partaj, potrivit dispozițiile art. 673¹ alin. 1 C.p.civ. Paratului i s-a incalcat dreptul de a pune in dezbatere chestiunea privind cota parte din dreptul de proprietate si de a propune probe privind acest aspect. Este adevarat ca inscrisul de la fila 98 nu poate constitui temei pentru transferul dreptului de proprietate, dar in cauza trebuie stabilite cotele de contribuție ale parților ( dupa administrarea tuturor probelor in acest sens). F___ de modul in care s-a desfășurat judecata in prima instanța nu se poate retine ca paratul “s-a învoit” asupra pretentiei reclamantei privind cota de 50 % din dreptul de proprietate pentru ca judecatorul primei instante trecand peste solutionarea cererii de suspendare nu a explicat partii neasistate de avocat ca are dreptul de a formula apărările sale pe fondul cauzei, așa cum impune art. 118 alin. 2 C.p.civ.

Potrivit disp. art 105 alin.2 C.p.civ., hotărârea pronunțata trebuie desființata si întrucât dezbaterea direct in apel a cotelor parti ar încalca principiul dublului grad de jurisdictie potrivit si art. 297 alin.1 (dezbaterea asupra cotelor parti facand parte din insusi fondul actiunii) cauza va fi trimisa spre rejudecare. Cu ocazia rejudecarii instanta va tine seama seama si de cel de-al doilea motiv de apel – limitele prevazute de Regulamentul General de Urbanism privind frontul la _________________ m se refera numai la terenul de 1570 mp, nu la cel de 1786 mp– teren de partajat.

Împotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs, reclamanta N_________ Z___.

În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea instanței de apel este lipsită de fundament juridic prin aplicarea greșită a legii, fiind rezultatul unui raționament juridic eronat.

Astfel, prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă până la soluționarea unei plângeri penale care nu avea legătură cu cererea de partaj. În mod eronat, instanța de apel a ajuns la concluzia că pârâtul nu a putut formula apărări de fond în dosar iar judecătorul fondului nu i-a adus la cunoștință că are acest drept.

Din analiza dosarului de fond rezultă în mod clar că pârâtul prezent în instanță a formulat apărări pe fondul cauzei și a depus probe în acest sens încercând să demonstreze că reclamanta și-ar fi înstrăinat cota sa parte din terenul aflat în proprietatea comună.

Formulându-și apărările, acesta a susținut că este unicul proprietar al terenului, fără că o teste cota indiviză.

În apel însă pârâtul a descoperit că instanța ar fi trebuit să stabilească cotele pentru a soluționa corect cererile de ieșire din indiviziune.

O astfel de critică ar fi fost admisibilă doar dacă în fața instanței de fond pârâtul ar fi înțeles să conteste cotele dar aceasta ar fi trebuit realizată în cursul judecății la instanța de fiind.

La termenul din 3.04.2013, recurenta a declarat că nu înțelege să timbreze recursul, situație în care în raport de dispozițiile art. 20 din legea nr. 146/1997, instanța va dispune anularea acestuia ca netimbrat.

Totodată instanța a constatat că în faza apelului prin criticile formulate, apelantul pârât a contestat cotele reținute de instanța de fond, susținând că reclamanta nu a contribuit material la cumpărarea terenului, toate cheltuielile ocazionate de administrarea acestuia fiind suportate în mod exclusiv de către pârât.

Mai arată că, deși reclamanta a afirmat în cererea introductivă că ar fi dobândit cota de 50 % din imobil, în sentința civilă nr. 6827/1992 nu sunt prevăzute cotele care revin coproprietarilor, ci doar calitatea de coproprietare a acestora.

Soluționând apelul, tribunalul a reținut în mod expres că pârâtul contestă cota pretinsă de reclamantă și că se impune desființarea sentinței pronunțate întrucât instanța de fond a dat o dovadă de lipsă de rol activ, neexplicând părții neasistate de avocat că are dreptul de a formula apărări pe fondul cauzei.

Reținându-se expres că apelantul pârât contestă cota de proprietate a reclamantei, acesta trebuia să timbreze în calea de atac a apelului la valoare respectiv cu suma de 6393,43 lei.

Conform art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, în situația în care instanța investită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.

În raport de această dispoziție legală, Curtea va da în debit pe intimatul N______ C_________ cu suma de 6393,43 lei reprezentând taxă judiciară de timbru neachitată, datorată pentru soluționarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă N_________ Z___ împotriva deciziei civile nr. 429 A/20.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât N______ C_________.

Dispune darea în debit a intimatului-pârât N______ C_________ cu suma de 6393,43 lei reprezentând taxă de timbru neachitată datorată pentru soluționarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D______ Y____ P____ F____ M_______ A____

GREFIER

F________ J___

Red. D.Y.

Tehnored. GC/TI – 2 ex

16..04.2013

Jud. apel: L____ P____/ B_____ C______