Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

(784/2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.182 A

Ședința publică de la 04.09.2013

Curtea constituită din :

P_________ - C______ M_____ T___

JUDECATOR - M_______ G_______ R________

GREFIER - Ș_______ P____

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelantul – petent M____ O___, împotriva sentinței civile nr.2115 din 29.11.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații – intervenienți N________ V______, N______ D__, N______ L_______ – E____, N______ A______ – M_____ și P___ M___ – M_______.

P______ are ca obiect - exequator.

Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 21.08.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 28.08.2013 și apoi la 04.09.2013, hotărând următoarele:

C U R T E A ,

Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.2115/29.11.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții N________ V_____, N______ D__ și N______ N______ V_____; a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul M____ O___, privind recunoașterea pe teritoriul României, a efectelor Hotărârii nr.2011/590 din 22 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2009/154 Fond de Tribunalul 7 din Istambul, Republica Turcia.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la nr.XXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a civilă, reclamantul M____ O___, a solicitat recunoașterea pe teritoriul României, a efectelor Hotărârii nr.2011/590 din 22 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2009/154 Fond de Tribunalul 7 din Istambul, Republica Turcia.

În motivarea cererii, petentul a arătat că prin Hotărârea nr. 2011/590 din 22 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr.2009/154 Fond de Tribunalul 7 din Istambul, Republica Turcia, având ca obiect eliberarea certificatului de moștenitor, în urma analizării documentelor de stare civilă, instanța a stabilit că este unicul moștenitor al autoarei sale M____ Teodosia (fostă S__________ Teodosia), conform art. 495 din Codul civil turc.

Petentul a invocat dispozițiile art.166 și următoarele din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, considerând că Hotărârea nr.2011/590 din 22 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2009/154 Fond de Tribunalul 7 din Istambul, Republica Turcia îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a-i fi recunoscute efectele pe teritoriul României.

Pentru dovedirea cererii, petentul a depus la dosar Hotărârea nr.2011/590 din 22 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr.2009/154 Fond de Tribunalul 7 din Istambul, Republica Turcia, în original, în limba turcă, precum și în copie tradusă în limba română și legalizată.

Prin cererea din 28 noiembrie 2011 a intervenit în cauză în nume propriu, intervenientul N________ V_____, solicitând respingerea cererii de recunoaștere a hotărârii străine formulată de reclamantul M____ O___, menționând că se află în litigiu cu reclamantul în legătură cu un imobil din București, ________________________, iar autoarea T______ S__________, născută în anul 1897, a decedat în anul 1990 la Paris, lăsându-l ca moștenitor testamentar pe numitul Hausner F____ D____, care s-a și ocupat de înmormântarea sa.

În sprijinul acestei cereri, intervenientul a atașat cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamantul M____ O___ în dosarul nr.xxxxx/299/2010 de pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, cu termen de judecată la 3 noiembrie 2011 la această instanță, prin care pretinde că este unicul moștenitor al bunicăi T______ S__________ (M____).

Totodată, prin cererea din 29 noiembrie 2011 au intervenit în cauză în nume propriu, intervenienții N______ D__ și N______ N______ V_____, solicitând, de asemenea, respingerea ca inadmisibilă a cererii de recunoaștere a hotărârii străine formulată de reclamantul M____ O___, invocând faptul că prin Sentința civilă nr. xxxxx din 19 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București Secția civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, la cererea reclamantului N________ V______, a fost anulat Certificatul de moștenitor nr. 1053 din 11 mai 1994 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 București, în favoarea reclamantului M____ O___ și prin care se stabilea calitatea de unic moștenitor a acestuia față de autoarea S__________ Teodosia, decedată în Franța la 3 ianuarie 1990.

Și acești intervenienți au invocat existența dosarului nr.xxxxx/299/2010 de pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca obiect dezbaterea partajului și a succesiunii autorilor: V_____ I______ (autorul lor), M____ I______ și Teodosia S__________ (autoarele reclamantului F____ D____ Hausner).

Analizând înscrisurile depuse de reclamant la dosar, tribunalul a constatat că prin Hotărârea nr.2011/590 din 22 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr.2009/154 Fond de Tribunalul 7 din Istambul, Republica Turcia, având ca obiect eliberarea certificatului de moștenitor, în urma analizării documentelor de stare civilă prezentate în acel dosar, instanța din Republica Turcia a stabilit că reclamantul M____ O___ ar fi unicul moștenitor al autoarei M____ Teodosia (fostă S__________ Teodosia).

Totodată, s-a constatat că prin sentința civilă nr.xxxxx din 19 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București Secția civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, la cererea reclamantului N________ V______, a fost anulat certificatul de moștenitor nr.1053 din 11 mai 1994 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 2 București, în favoarea aceluiași reclamant M____ O___ și prin care se stabilea calitatea de unic moștenitor a acestuia față de autoarea S__________ Teodosia, decedată în Franța la 3 ianuarie 1990.

De asemenea, s-a constatat existența dosarului nr.xxxxx/299/2010 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca obiect dezbaterea partajului și a succesiunii autorilor: V_____ I______ (autorul intervenienților N______), M____ I______ și Teodosia S__________ (autoarele reclamantului F____ D____ Hausner), în care și actualul reclamant are calitatea de intervenient.

Conform art.165 din Legea nr.105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, în înțelesul acestei legi, termenul de „hotărâri străine” se referă la actele de jurisdicție ale instanțelor judecătorești, notariatelor sau oricăror autorități competente dintr-un alt stat.

Potrivit art.166 din lege, „Hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul civil al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți”.

Art.167 din Legea nr.105/1992, prevede că „Hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate în art.166 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunțată; b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii menționate, competența să judece procesul; c) există reciprocitate în ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea”.

Totodată, potrivit art.168 din Legea nr.105/1992, „recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată în unul dintre următoarele cazuri: 1. hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate; 2. hotărârea încalcă ordinea publică de drept internațional privat român; constituie un asemenea temei de refuz al recunoașterii încălcarea dispozițiilor art. 151 privitoare la competența exclusivă a jurisdicției române; 3. procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se afla în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine”.

Tribunalul a constatat că hotărârea menționată, constituie un act jurisdicțional în sensul art.165 din Legea nr.105/1992, însă aceasta nu poate fi recunoscută pe teritoriul României, atâta timp cât pe rolul instanțelor române există cele două litigii menționate mai sus, în cauză devenind incidente dispozițiile art. 168 pct. 3 din Legea nr. 105/1992 citate mai sus.

În consecință, s-au admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții N________ V______, N______ D__ și N______ N______ V_____ și s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul M____ O___, privind recunoașterea pe teritoriul României, a efectelor Hotărârii nr.2011/590 din 22 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2009/154 Fond de Tribunalul 7 din Istambul, Republica Turcia.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul M____ O___.

În esență, a susținut în apelul formulat că greșit a fost reținut că cererea este inadmisibilă, deoarece procesul soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă a instanțelor române se află în curs de judecată în fața acestora la data sesizării instanței străine, deoarece nu există proces între părți, iar instanța din Republica Turcia a fost sesizată la 16.11.2009 (în instanțele din România nu se afla proces pe rol). Totodată, greșit s-a admis cererea de intervenție principală (art.49 C.proc.civ.), deoarece în cadrul procedurii de exequator nu se soluționează fondul dreptului (filele 2-4 dosar apel).

Apelul este fondat.

Prin sentința civilă nr.250 din 3.04.2000 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă (fila 93 dosar apel) s-a recunoscut efectele actului emis de Ministerul de Interne al Republicii Turcia – Direcția Generală a Cetățeniei și Populației nr.xxxxxx/23.08.1999 din 23.08.1999 privind pe M____ O___ (sentință definitivă).

Sentința civilă nr.xxxxx/19.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București (filele 23 – 26 dosar apel și filele 51-57 dosar fond) a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.300/R/18.02.2010 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă (filele 27-28 dosar apel) și se referă la certificatul de moștenitor nr.1053 emis de Notariatul de Stat Sector 2 București (fiind respinsă la fond ca lipsită de interes cererea reclamantului N______ V______ împotriva pârâților M____ O___ și C______ R_____).

Totodată, s-a formulat o nouă acțiune (fără ca parte să fie numitul M____ O___) la Judecătoria Sectorului 1 București, privind calitatea de moștenitori rămași de pe urma defunctului I______ V_____, M____ I______ și Teodosia S__________, cauză soluționată prin sentința civilă nr.xxxxx/21.12.2011 (în considerente făcându-se vorbire și de M____ O___ ca succesor al Teodosiei S__________ – fila 5 sentință civil).

Or, hotărârea pronunțată în Republica Turcia a rămas definitivă la 12.09.2011 (fila 129 dosar apel) anterior pronunțării în primă instanță a sentinței civile nr.xxxxx/21.12.2011 a Judecătoriei sectorului 1 București.

În atare situație, potrivit art.168 din Legea nr.105/1992, în vigoare la data soluționării litigiului, cererea apelantei M____ O___ era admisibilă, așa cum a fost formulată la fond, iar raționamentul primei instanțe care a dus la respingerea cererii de exequator este greșit.

Așa fiind, conform art.296 C.proc.civ., apelul formulat este fond, va fi admis și, pe cale de consecință, se va schimba în tot sentința apelată nr.2115/29.11.2011 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă.

Pe fond, neexistând dispoziții care să conducă la respingerea cererii, conform art.166 și urm. din Legea nr.105/1992 se va admite cererea, așa cum a fost formulată și anume, se va recunoaște pe teritoriul României efectele hotărârii nr.2011/590 pronunțată de Tribunalul 7 Istambul, Republica Turcia, în dosarul nr. 2009/154, sentință pronunțată la data de 22.06.2011 în Republica Turcia, pe fond.

Pe cale de consecință, datorită faptului că s-a admis cererea de exequator, cererea de intervenție formulată conform art.49 și urm. C.proc.civ. va fi respinsă ca nefondată (nemaiimpunându-se analizarea acesteia).

Văzând și dispozițiile art.298 și urm. C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul petent M____ O___, domiciliat în București, ___________________.35, sector 2, împotriva sentinței civile nr.2115/29.11.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații intervenienți N________ V______, domiciliat în București, ___________________, sector 1 și cu domiciliul ales la C__.Av.I__ Predonu, în București, _________________.41, ___________.1, ______________, N______ D__, N______ L_______ E____, N______ A______-M_____ și P___ M___-M_______, toți cu domiciliul ales în București, ____________________________ nr.114, sector 1.

Schimbă în tot sentința apelată nr.2115/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în sensul că:

Admite cererea formulată de petentul M____ O___ și recunoaște pe teritoriul României hotărârea nr.2011/590 pronunțată de Tribunalul 7 Istambul la 22.06.2011 (Republica Turcia) în dosarul nr.2009/154, fond.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică din 4.09.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C______ M_____ T___ MĂDALINA G_______ R________

GREFIER

Ș_______ P____

Red.C.M.T.

Tehnored.B.I.

8 ex/17.10.2013

T.B.- Secția a V-a – S.V______