Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 345/2015

Ședința publică de la 29 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ C____-C_______

Judecător G___ S____

Grefier C_______ L___

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat prin procuror S____ C____

Pe rol judecarea apelului formulat de inculpatul C_____ N______ împotriva sentinței penale nr. 3469/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect tulburarea de posesie (art.256 N.c.p.).

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 15 aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru azi, când,

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3469/NCPP din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în temeiul art.396, alin.5 C.pr.pen., raportat la 16, alin.1, lit.b C.pr.pen., cu aplicarea art.4 C.pen., s-a dispus achitarea inculpatului C_____ N______, fiul lui C_________ și M____, născut la data de 23.07.1965 în ____________________________, domiciliat în ___________________________, nr.141, județul Iași, CNP xxxxxxxxxxxxx, cetățean român, divorțat, studii 8 clase, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie , prevăzută de art.256, alin.1 C.pen.

În temeiul art.25, alin.5 C.pr.pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă C_____ G_______.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, dipunându-se ca acestea să rămână în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, în considerentele sentinței penale pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul întocmit la data de 31.10.2013 de către P________ de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul de urmărire penală nr. 628/P/2013 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la data de 01.11.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C_____ N______, CNP: xxxxxxxxxxxxx, fiul lui C_________ și M____, născut la data de 23.07.1965 în _______________________, fără ocupație, fără antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 220 alin. 1 Cod penal de la 1968.

În actul de sesizare al instanței, s-a arătat în esență că la data de 02.04.2012, inculpatul C_____ N______ a intrat pe terenul intravilan în suprafață de 2450 mp ce aparține persoanei vătămate C_____ G_______ - conform procesului-verbal din data de 16.01.2012 - și a procedat la efectuarea de lucrări agricole precum curățarea viei și însămânțarea terenului iar ulterior, nu a permis accesul părții vătămate la teren, deși aceasta a fost pusă în mod legal în posesie.

Situația de fapt descrisă în rechizitoriu rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: plângerea și declarațiile persoanei vătămate C_____ G_______; proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 19-20 dosar de urmărire penală);declarațiile martorilor G______ E____, C___ R___, M________ V_____ (. f. 21-25 dosar de urmărire penală);copie sentința civilă nr. 2234/01.03.2007 ;dosar executare silită nr. 374/2008, Birou Executor Judecătoresc A_____ C____ Iași (f. 26-126 dosar de urmărire penală);proces-verbal atribuire teren către C_____ G_______ (f. 127 dosar de urmărire penală);declarații învinuit C_____ N______.

La termenul din data de 27.02.2014, instanța, reținând stadiul procedural al cauzei, nefiind începută cercetarea judecătorească, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Noului Cod de procedură penală a dispus trimiterea dosarului la camera preliminară, procedură care s-a desfășurat în camera de consiliu.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21.03.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat competența și legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organul de urmărire penală și a dispus începerea judecății stabilind termen în acest sens.

În ședința publică din data de 14.05.2014, la interpelarea instanței, persoana vătămată C_____ G_______ și-a precizat cererea de constituire de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale, arătând că se constituie parte civilă pentru suma de 5000 lei reprezentând contravaloarea daunelor morale, respectiv, suma de 15.500 lei reprezentând contravaloarea daunelor materiale.

În cadrul aceleiași ședințe, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C. proc. pen raportat la art. 396 alin. 10 C. proc. pen, privind procedura în judecată simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri. Inculpatul a arătat că nu dorește judecarea sa conform procedurii simplificate și a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, sens în care a solicitat audierea martorilor din lucrări.

După ce instanța a pus în discuția contradictorie cererea inculpatului, a dispus audierea martorilor: G______ E____, C___ R___ și M________ V_____.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Persoana vătămată a căsătorită cu inculpatul până în cursul anului 2007, când prin sentința civilă nr. 2234 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX s-a dispus desfacerea căsătoriei și s-a realizat partajul judiciar al bunurilor comune. În urma partajului, inculpatului i-a revenit un teren agricol intravilan în suprafață de 2540 mp situat în spatele imobilului său.

În baza titlurilor executorii - sentința civilă nr. 2234/01.03.2007 a Judecătoriei Iași, sentința penală nr. 3950/20.09.2005 a Judecătoriei Iași, decizia penală nr. 334/08.05.2008 a Tribunalului Iași și procesul verbal de cheltuieli executare nr. 374/06.10.2008, conform cărora C_____ N______ era obligat să achite numitei C_____ G_______ suma de 3.500 lei, actualizată la data plății efective, sumă la care se adauga și cuantumul de 2444,95 lei cheltuieli de executare- s-a procedat la urmărirea silită a imobilului atribuit inculpatului în urma partajului - terenul arabil în suprafață de 2450 mp.

În data de 12.06.2009, prin procesul-verbal nr. 374/2009 suprafața de teren de 2450 mp a fost adjudecată prin licitație publică de către persoana vătămată C_____ G_______, situație cunoscută și de către inculpat.

Ulterior, deoarece inculpatul refuza să elibereze terenul în discuție, persoana vătămată a recurs din nou la forța de constrângere a statului prin aceea că, în urma întocmirii dosarului de executare nr. 139/2011, la data de 16.01.2012 la fața locului s-a prezentat executorul judecătoresc A________ L_____ din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași care, conform cu prevederile legale a atribuit terenul persoanei vătămate, întocmindu-se la acea dată procesul-verbal de punere în posesie, act care i-a fost comunicat inculpatului.

În continuare inculpatul a folosit terenul în cauză, motivând persoanei vătămate că nu recunoaște legitimitatea atribuirii terenului.

În data de 02.04.2012 inculpatul a intrat pe terenul în suprafață de 2450 mp ce aparținea persoanei vătămate și a procedat la efectuarea de lucrări agricole precum curățarea viei și însămânțarea terenului.

Inculpatul, fiind audiat, a recunoscut faptul că a ocupat și că ocupă în continuare terenul în suprafață de 2450 mp, situat în spatele casei sale, pe care îl lucrează întrucât nu recunoaște legitimitatea deciziilor judecătorești prin care terenul în litigiu a fost scos la licitație publică, a fost adjudecat și atribuit persoanei vătămate și că nu permite în continuare acesteia să se folosească de el.

Instanța a reținut fapta descrisă din coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate: plângerea și declarațiile persoanei vătămate C_____ G_______;proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 19-20 dosar de urmărire penală);declarațiile martorilor G______ E____, C___ R___, M________ V_____ (. f. 21-25 dosar de urmărire penală);copie sentința civilă nr. 2234/01.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX (f. 21-24);dosar executare silită nr. 374/2008, Birou Executor Judecătoresc A_____ C____ Iași (f. 26-126 dosar de urmărire penală);proces-verbal atribuire teren către C_____ G_______ (f. 127 dosar de urmărire penală);declarații inculpat C_____ N______ (f. 65);declarații martori M________ V_____ și G______ E____ ( f. 75-78).

Încadrare juridică

Sub acest aspect, instanța reține că de la data săvarșirii faptei pană la soluționarea cauzei a intrat în vigoare noul cod penal, la 01.02.2014, care incriminează infracțiunea de tulburare de posesie în prevederile art. 256 alin. 1, în conformitate cu care constituie infracțiunea de tulburare de posesie ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violență, amenințări, ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia.

Din probele administrate în cauză reiese faptul că la data de 02.04.2012 inculpatul a intrat pe terenul intravilan în suprafață de 2450 mp ce aparține persoanei vătămate C_____ G_______ - conform procesului-verbal din data de 16.01.2012 - și a procedat la efectuarea de lucrări agricole precum curățarea viei și însămânțarea terenului iar ulterior, nu a permis accesul părții vătămate la teren, deși aceasta a fost pusă în mod legal în posesie, faptă care se circumscrie incriminării din art.220, alin.1 C.pen.din 1968.

În condițiile în care situația de fapt reținută prin rechizitoriu se referă doar la ocuparea terenului și la refuzul de părăsire, fără exercitarea de violențe, amenințări, fără desființarea semnelor de hotar (cu toate că, în privința acestei din urmă modalități, persoana vătămată a sesizat organele de cercetare penală la data de 24.01.2012-f.9 d.u.p.), instanța este obligată să se pronunțe numai în limitele învestirii, astfel cum prevede art.371 C.pr.pen., neexistand posibilitatea extinderii acțiunii penale și pentru alte fapte. Așadar, chiar dacă din declarațiile martorilor audiați pe parcursul cercetării judecătorești a reieșit că inculpatul a exercitat amenințări la adresa persoanei vătămate, chiar dacă însuși inculpatul a recunoscut că a smuls țărușii care au fost amplasați de executorul judecătoresc cu prilejul punerii în posesie a persoanei vătămate, la data de 16.01.2012, întrucat situația de fapt dedusă judecății nu presupune comiterea infracțiunii prin vreuna din modalitățile prevăzute în textul art.256, alin.1 C.pen., instanța nu poate reține niciuna dintre aceste circumstanțe care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art.256, alin.1 C.pen., deoarece s-ar încălca limitele învestirii.

Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art.4 din codul penal, potrivit căruia legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Raportat la cererile formulate atât de reprezentantul Ministerului Public cât și de apărătorul ales al inculpatului, cereri prin care se solicită aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv aplicarea art. 5 din actualul Cod penal, instanța reține că legiuitorul a ales să reglementeze în două texte diferite, și anume aplicarea legii de dezincriminare, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile.

În acest context, instanța apreciază că aplicarea legii penale de dezincriminare, potrivit art. 4 Cod penal este un demers distinct de aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen și anterior acestuia. Rezultă că este evident că într-o primă etapă se va face aplicarea art. 4C. pen privind dezincriminarea, iar aplicarea legii penale mai favorabile se va face ulterior, cu privire la faptele incriminate și în legea nouă, situație ce numai subzistă în prezenta cauză.

În concluzie, ținand seama de faptul că situația de fapt dedusă judecății nu se mai regăsește în niciuna din modalitățile de săvarșire a faptei prevăzute de art.256, alin.1 C.pen., instanța, în temeiul art. 396, alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16, alin. 1, lit. b Cod de procedură penală cu aplicarea art. 4 Cod de procedură penală va dispune achitarea inculpatului C_____ N______, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 256, alin. 1 C. pen.

Privitor la latura civilă a cauzei, instanța, în baza art. 25 alin. 5 C. procedură penală, va lăsa nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă C_____ G_______.

Instanța va luat act că ambele părți au fost asistate de apărători aleși iar în baza art. 275, alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.”

În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, inculpatul C_____ N______ a promovat calea ordinara de atac a apelului.

Critica inculpatului apelant a vizat doar latura civilă a procesului penal. Susține apelantul că soluția corecta ar fi fost aceea de respingere a acțiunii civile și nu cea de lăsare nesoluționata a acțiunii civile care a fost dispusa de instanța fondului.

Motivează inculpatul că soluția de achitare dispusă în latura penală a cauzei are consecințe și asupra acțiunii civile în sensul că, neexistând fapta de natura penală care să atragă după sine un prejudiciu, dreptul părții civile de a cere despăgubiri civile a încetat. Susține inculpatul apelant că răspunderea civilă a inculpatului sau a părții responsabile civilmente intervine doar atunci când prejudiciul suferit a fost creat prin infracțiunea comisă.

Susține inculpatul apelant că pentru admisibilitatea acțiunii civile este necesara îndeplinirea a două condiții, respectiv aceea ca prejudiciul să se nască din infracțiune și existenta unei legături de cauzalitatea între infracțiune și prejudiciu.

A solicitat inculpatul Admiterea căii de atac promovate, desființarea hotărârii instanței de fond și rejudecarea cauze, ocazie în care să se respingă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulata în procesul penal de partea civilă C_____ G_______.

Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivului de apel invocat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, Curtea constată că prezentul apel este nefondat motivat de următoarele considerente.

Prin sentința penală supusă prezentului control judiciar, se constată că în latura penală a cauzei s-a dispus achitarea inculpatului C_____ N______ sub aspectul comiterii infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.256 alin.1 Cod penal, cu argumentul că urmarea succesiunii în timp a legii penale generale, norma de incriminare a infracțiunii de tulburare de posesie a suferit modificări semnificative în conținutul său, astfel că, dând eficientă principiului legii penale mai favorabile, s-a reținut că fapta de tulburare de posesie în varianta în care a fost comisă de inculpat, potrivit noii legi penale, nu mai constituie infracțiune, fiind dezincriminata.

În cadrul procesului penal de față, în termen legal, persoana vătămata prin comiterea faptei de tulburare de posesie pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C_____ N______, numita C_____ G_______ s-a constituit parte civilă cu suma de 20.500 lei, din care suma de 5.000 cu titlu de daune morale, iar diferența de 15.500 lei, cu titlu de daune materiale constând în lipsa de folosință a terenului în suprafață de 2450 mp .

Față de soluția de achitare a inculpatului C_____ N______ dispusă în latura penală a cauzei și temeiul de drept pe care a fost fundamentata respectiva soluție – art. 16 lit. b) Cod procedura penală corelat cu art. 4 Cod penal – instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (5) Cod procedură penală care prevăd că ”în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă”.

În condițiile în care soluția de achitare a fost întemeiata pe cazul de achitare înscris la art. 16 lit. b) teza întâi (fapta de tulburare de posesie, în modalitatea concretă de comitere imputata inculpatului C_____ N______, potrivit noii legi penale nu mai constituie infracțiune), în mod legal, instanța fondului a făcut aplicarea normei juridice de la art. 25 alin. (5) Cod procedură penală, norma care are un caracter imperativ.

Critica inculpatului cum ca neexistând infracțiune nu există nici prejudiciu și nici legătura de cauzalitate între infracțiune și prejudiciu nu este întemeiată deoarece, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) Cod de procedura penală, „acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea Ia răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care formează obiectul acțiunii penale”, iar conform alin. (5) al aceluiași articol, „repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile".

Articolul 1357 Cod civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșita cu vinovăție, este obligat sa îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoara culpă.

Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale nu trebuie ca fapta ilicită imputabilă inculpatului să întrunească toate elementele constitutive necesare pentru existența infracțiunii, fiind suficient să existe o fapta delictuală care să nu se ridice la nivelul de standard al unei infracțiuni. Cu alte cuvinte, standardul cerut de legea penală pentru existența unei infracțiuni nu este identic cu cel cerut de legea civilă pentru angajarea răspunderii civile, aceasta din urmă putând fi antrenată chiar și atunci când fapta concreta săvârșita, fără a constitui infracțiune, reprezintă o fapta civilă delictuală suficienta pentru a atrage răspunderea celui vinovat de comiterea ei.

Aceasta a fost și rațiunea pentru care legiuitorul procesual penal a prevăzut ca soluție în latura civilă a procesului penal, atunci când se dispune achitarea pe considerentul că fapta nu este prevăzuta de legea penală, lăsarea nesoluționată a acțiunii civile pentru a da astfel posibilitatea părții civile de a-și valorifica dreptul la acțiune pe cale unei acțiuni civile separate.

Pentru considerentele sus expuse, Curtea constată neîntemeiata critica adusă de inculpatul apelant C_____ N______ în motivarea căii de atac de față, ceea ce face ca apelul de față să fie nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, Curtea urmează să dispună respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul apelant C_____ N______, împotriva sentinței penale nr. 3469/NCPP din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, sentință pe care o va menține.

Față de soluția de respingere a căii de atac promovate, în conformitate cu dispozițiile art. 276 Cod procedură penală, instanța de apel va respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C_____ N______ privind acordarea cheltuielilor judiciare efectuate cu ocazia soluționării prezentului apel, respectiv onorariu avocat ales în cuantum de 500 lei, reținând faptul că inculpatului apelant îi aparține exclusiv culpa procesuală în determinarea respectivelor cheltuieli.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul respingerii unei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C_____ N______ (fiul lui C_________ și M____, născut la data de 23.07.1965 în _______________________, cu domiciliul în com. Ipatele, ______________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, cetățean român), împotriva sentinței penale nr. 3469/NCPP din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, sentință pe care o menține.

În baza dispozițiilor art. 276 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C_____ N______ privind acordarea cheltuielilor judiciare efectuate cu ocazia soluționării prezentului apel, respectiv onorariu avocat ales în cuantum de 500 lei.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe inculpatul apelant C_____ N______ să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia judecării prezentului apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2015.

Președinte,Judecător,

A___ C____-C_______ G___ S____

Grefier,

C_______ L___

Redactat/Tehnoredactat C.C.A.

5 exemplare/25.05.2015

Judecătoria Iași : M_______ I____ L______