DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

R O M A N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ

DECIZIA NR.200

Sedința publică din data de 26 septembrie 2013

Instanța constituită din :

Președinte : D____ S_____

Judecător : A________ S____

Grefier : N_______ P_______

Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta- reclamanta M_____ V_______, cu domiciliul în comuna Voinești, _____________________________, împotriva sentinței civile nr. 871/14.02.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât A___ M_____ C_________, cu domiciliul în comuna Voinești, _____________________________, având ca obiect "grănițuire și revendicare imobiliară”.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 12.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 19.09.2013, respectiv 26.09.2013 pentru imposibilitatea reunirii completului de judecată, dată la care a pronunțat următoarea decizie,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de față :

Prin cererea de chemare în judecată a pârâtului A___ M_____ C_________, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște 31.03.2011, sub nr. XXXXXXXX/31.03.2011, reclamanta M_____ V_______ a solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, obligarea pârâtului să îi lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 204 mp situată pe raza comunei Voinești, județul Dâmbovița, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 10.01.2103 reclamanta a precizat obiectul acțiunii (f.193) în sensul că înțelege să revendice o suprafață de 228,00 mp în loc de 204 m.p. și că zona unde este situat terenul nu a fost cooperativizată, motiv pentru care nu există un titlu de proprietate pe numele părții, singurele înscrisuri fiind evidențele agricole. (f.59).

Cu ocazia administrării din oficiu a interogatoriului (f.91) reclamanta a precizat că imobilul teren revendicat a făcut obiectul unui partaj succesoral, fiind moștenit de la tatăl său, M____ G_______, suprafața fiind inclusă în terenul de circa 10 ari din pct. „Groapa cu Nuci”, la rândul său tatăl său primind suprafața de la părinții săi.

Motivând cererea, reclamanta a arătat că potrivit sentinței civile nr. 3616/1989 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, a primit ca urmare a unei tranzacții, printre altele și o suprafață de circa 10,00 ari (în realitate 1080,00 mp) livadă, aflată în extravilanul _____________________________ cu Nuci”, iar în data de 24.03.2011 pârâtul i-a ocupat fără drept suprafața de 204,00 mp, prin desființarea semnelor de hotar, sub pretextul că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub în 2011 a cumpărat de la numita D_________ E____ suprafața de 1600,00 mp situată în același punct, deși vânzătoarea deținea doar suprafața de 1344,00 mp.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 584 Cod civil.

S-au anexat cererii, în copie, sentința civilă nr. 3616/1989 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-6), plan parcelar (f-8), plan amplasament (f-9), certificat atestare calitate de proprietar (f-10), certificat atestare fiscală (f-12), sentința civilă nr. 5558/2010 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-20).

Pârâtul a formulat întâmpinare (f-37) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, afirmând că nu a acaparat nicio porțiune din proprietatea reclamantei, exercitându-și posesia în limitele dreptului de proprietate asupra terenului de 1600,00 mp, conform titlului său, reprezentat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 569/09.03.2011, că autoarea sa, D_________ E____ a moștenit conform certificatului de moștenitor nr. 1135/1983 de la autorul său și terenul în suprafață de 1800,00 mp, situat în pct. menționat de către reclamantă, a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1600,00 mp, fiind deschisă cartea funciară nr. xxxxx a U.A.T. Voinești, dreptul său devenind opozabil erga omnes.
S-a mai susținut că reclamanta invocă un titlu de proprietate care nu îi este opozabil, hotărârea judecătorească reprezentată de o hotărâre de partaj judiciar fiind pronunțată în contradictoriu cu alte persoane, că nu este adevărat că ar fi desființat semne de hotar întrucât acestea nu au existat niciodată, iar înainte de 1985, executorul a procedat la punerea în posesie a autoarei lor ca urmare a pronunțării unei hotărâri de soluționare a unui litigiu în contradictoriu cu soțul reclamantei.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și art. 480 și următoarele Cod civil, Legea nr. 7/1996.

S-au atașat la dosar contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 569/09.03.2011 (f-41), extras carte funciară și planuri topocadastrale (f-42 și urm.), certificatul de moștenitor nr. 1135/1983 eliberat de notariatul de stat (f-48), sentința civilă cu nr. 5724/08.10.1984 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-50, 163) privind o acțiune în revendicare formulată de autoarea pârâților împotriva soțului reclamantei și proces verbal de punere în executare a hotărârii menționate (f-52).

La termenul din 26.05.2011 pârâtul a invocat oral excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție pe care a motivat-o în scris prin cererea depusă în data de 03.06.2011 (f-60), arătând că titlul invocat de către reclamantă este o hotărâre judecătorească de partaj succesoral care nu îi este opozabilă, potrivit înscrisurilor depuse de către aceasta, respectiv adeverință registru agricol, autorul ei figura cu o suprafață de 0,08 ha în pct. menționat, astfel că nici reclamanta nu a putut primi mai mult decât i se putea transmite.

În completarea probațiunii s-au administrat interogatorii din oficiu și propuse de părți, au fost audiați martorii Sugeac V_____, propus de reclamantă și D_________ L________-I____ la solicitarea pârâtului, dispunându-se totodată efectuarea unei expertize topografice.

Prin sentința civilă nr.871/14.02.2013 s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect revendicare, a fost stabilită linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul A-C din planul anexă A2b* la completarea raportului de expertiză judiciară întocmit de către expertul C_______ C_________ în data de 21.11.2012 (f. 173-174, 179 din dosar). S-au compensat cheltuielile de judecată în privința capătului de cerere având ca obiect grănițuire, s-a admis în parte cererea pârâtului și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1400 lei cu titlul de diferență cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a invocat și nici dovedit existența unui titlu de proprietate translativ ori constitutiv de drepturi, titlu său fiind unul declarativ, reprezentat de sentința civilă nr. 3616/1989 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-6), prin care, dezbătându-se succesiunea autorilor săi, M____ V_______ decedată în anul 1974 și M____ G_______ decedat în 1988, i s-a atribuit, potrivit tranzacției dintre moștenitori, printre alte imobile și imobilul teren în suprafață de circa 10,00 ari situat în pct. „Groapa cu Nuci”, din localitatea Voinești, județul Dâmbovița.

Pe baza adeverinței emise de către primărie privind evidențele din registrul agricol (f-54), coroborată în parte cu susținerile reclamantei (răspunsurile la întrebările formulate cu ocazia administrării interogatoriilor propuse din oficiu ori de către părți), dar și pe baza înscrisurilor depuse la dosar (susținerile aceleiași părți din dosarul de partaj succesoral nr. 845/1989 f-6 verso, în sensul că autorii săi au deținut circa 10,00 ha) și a raportului de expertiză judiciară specialitatea topografie, instanța de fond a constatat că atât autorul reclamantei cât și aceasta au deținut o suprafață de 970,00 mp, înlăturându-se astfel susținerea reclamantei potrivit căreia ar fi deținut cu titlu de proprietate o suprafață mai mare, afirmație apreciată ca nedovedită. Nu a fost luată în considerare declarația martorului propus de către reclamantă întrucât martorul potrivit propriilor susțineri (f-99), astfel cum rezultă de altfel și din analiza sentinței civile nr. 5558/2010 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-20), s-a aflat și se află în vrăjmășie cu pârâtul, cauza conflictului fiind tocmai pretenții reciproce cu privire la același imobil teren ce face obiectul prezentului dosar, atitudinea martorului fiind calificată drept subiectivă, declarația având o valoare probatorie redusă.

S-a menționat că declarațiile martorului sunt contrazise și de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, din analiza sentinței civile nr. 5724/08.10.1984, pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-50, 163) în contradictoriu cu soțul reclamantei și cu unul din autorii săi, respectiv M____ G_______ (indicat chiar de către parte a fi persoana de la care deține imobilul – a se vedea în acest sens susținerile părții din răspunsul la interogatoriul administrat din oficiu –f.91), rezultă că autorului pârâtului i s-a recunoscut un drept de proprietate pentru o suprafață de 1600,00 mp.

În privința imobilului teren deținut de către pârât, s-a avut în vedere că a invocat un titlu translativ de proprietate reprezentat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 569/09.03.2011, un titlu recognitiv (prin care se recunoaște un drept dobândit anterior), reprezentat de sentința civilă nr. 5724/08.10.1984, pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-50, 163) în contradictoriu cu soțul reclamantei și cu unul din autorii săi, respectiv M____ G_______, prin care se recunoaște dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1600,00 mp. în pct. Groapa cu Nuci, un titlu declarativ de drepturi de proprietate, reprezentat de certificatul de moștenitor nr. 1135/1983 eliberat de notariatul de stat (f-48), prin care se consemnează existența în patrimoniul autorului pârâtului a unui bun imobil teren, în suprafață de 1800,00 mp în același punct menționat anterior.

Având în vedere susținerilor părților, declarația martorului și raportul de expertiză, s-a apreciat că pârâtul deține o suprafață de teren de 1600,00 mp.

În privința suprafeței de teren revendicate și a liniei de hotar, s-a constatat pe baza susținerilor reclamantei și a concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul C_______ C_________ că suprafața revendicată este de 228,00 mp, cuprinzând o parte din suprafața deținută de pârât, delimitată de punctele topo ABCD (anexa F la completarea la raport, anexă aflată la f-181), dar din împrejurările expuse anterior care se coroborează în parte cu susținerile reclamantei și cu declarația martorului propus de către pârât, rezultă că pârâtul nu a ocupat abuziv suprafața pretinsă de către reclamantă. Astfel, din analiza mențiunilor cuprinse în înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu declarația martorului propus de către pârât rezultă că între proprietăți nu au existat elemente materiale de delimitare, că a existat într-adevăr un proces verbal întocmit cu ocazie punerii în executare a sentinței civile nr. 5724/08.10.1984, pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-50, 163) în contradictoriu cu soțul reclamantei și cu autorul său, M____ G_______, însă la acel moment nu rezultă dacă au fost și constituite anumite elemente materiale de delimitare.

S-a subliniat că din probe și din mențiunea expertului, nu se poate reține o linie de hotar demarcată clar la un anumit moment prin elemente materiale de delimitare, tocmai această împrejurare constituind cauza litigiului dintre părți.

De asemenea, nu a fost reținută declarația martorului Sugeac V_____ în privința existenței unor astfel de elemente de delimitare, pentru motivele arătate anterior cu privire la imparțialitatea și obiectivitatea acestuia, însă și pentru că susținerile lui sunt contradictorii întrucât pe de o parte susține că ar fi existat elemente de delimitare între proprietăți și că ar fi existat o distanță între linia ultimului rând de pomi de pe proprietate reclamantei și linia de hotar și pe de altă parte nu poate preciza care ar fi acele repere din care rezultă cum s-a ajuns la distanțele indicate ori la traseul liniei de hotar, în condițiile în care chiar expertul nu a constatat la fața locului niciun fel de elemente de delimitare a proprietăților (aspect necontestat de către părți). Apoi, susținerile martorului nu sunt relevante întrucât și dacă s-ar reține că ar fi existat o țeavă ori gard pe linia de hotar (și asta în condițiile în care chiar reclamanta care l-a propus pe martor admite că între proprietăți nu a existat niciodată gard –f.95), amplasamentul acestora nu poate fi stabilit în lipsa indicării unor puncte de reper, repere pe care martorul și le stabilește potrivit propriilor susțineri exclusiv în baza propriei convingeri subiective (martorul declarând că știe suprafețele de aproximativ 20 de ani, astfel că nu are nevoie de repere pentru stabilirea amplasamentului);

Din analiza raportului de expertiză ca și din analiza titlurilor prezentate de către părți s-a apreciat că reclamanta nu are un deficit de teren și că terenurile deținute de către părți nu se suprapun în parte.

Excepția lipsei calității procesuale active a fost considerată neîntemeiată, deoarece prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamanta a justificat îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

S-a mai argumentat că reclamanta se pretinde proprietara imobilului teren menționat în temeiul unei hotărâri judecătorești reprezentate de o hotărâre de expedient prin care a fost partajată averea succesorală a autorului părții potrivit tranzacției părților moștenitoare, hotărâre care poate fi considerată un titlu de proprietate, iar caracterul său declarativ nu rămâne lipsit de relevanță, acest aspect urmând însă a fi luat în considerare în cadrul operațiunii juridice de comparare a titlurilor prezentate de ambele părți.

Pe de altă parte, deși a invocat în privința suprafeței de 228,00 mp, un titlu de proprietate (sentința civilă nr. 3616/1989 pronunțată de Judecătoria Târgoviște), acest titlu nu a fost considerat preferabil celui opus de către pârât (sentința civilă nr. 5724/08.10.1984, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, certificatul de moștenitor nr. 1135/1983 eliberat de notariatul de stat și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 569/09.03.2011) întrucât este unul declarativ de drepturi și este ulterior și mai mult, nu a făcut dovada că autorul său a deținut cu titlu de proprietate imobilul revendicat pentru ca mai apoi să se poată pretinde că acesta a fost transmis moștenitorilor pe calea devoluțiunii succesorale.

Din contră, din analiza evidențelor agricole și a celorlalte înscrisuri prezentate de ambele părți, unele invocate chiar de către reclamantă, rezultă că autorul acesteia a figurat cu o suprafață mai mică decât cea pretinsă de către parte.

Titlul invocat de către pârât este preferabil celui invocat de către reclamant însă nu doar în considerarea faptului că este mai vechi (prin raportare la titlul autorului său) ci și în considerarea faptului că unul din titlurile invocate este recognitiv, fiind o hotărâre judecătorească pronunțată chiar în contradictoriu cu autorul reclamantei.

Este vorba despre sentința civilă nr. 5724/08.10.1984, pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-50, 163) prin care chiar dacă nu se indică în concret linia de hotar și nici întinderea dreptului autorilor reclamantei, se recunoaște totuși dreptul de proprietate al autorului pârâtului pentru o suprafață de 1600,00 mp. în pct. Groapa cu Nuci.

Cu privire la această împrejurare de fapt, instanța a constatat că hotărârea are putere de lucru judecat între părțile din prezenta cauză, chestiunea litigioasă nemaiputând fi pusă în discuție.

Față de considerentele expuse sub aspectul revendicării, s-a reținut că linia de hotar între proprietățile limitrofe urmează punctele A-C din planul anexă A2b* la completare raport de expertiză judiciară întocmit de către expertul C_______ C_________ în data de 21.11.2012 (f. 173-174, 179), cu includerea în corpul de proprietate al pârâtului a suprafeței revendicate pentru care partea a făcut dovada unui drept de proprietate preferabil celui invocat de către reclamantă, în felul acesta respectându-se dreptul de proprietate al ambelor părți în limitele dovedite, varianta fiind în acord și cu hotărârea judecătorească opozabilă ambelor părți.

S-a evidențiat că nu prezintă relevanță pentru stabilirea întinderii drepturilor de proprietate invocate, sentința civilă nr. 5558/2010 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, astfel cum susține reclamantă, întrucât acea hotărâre nu are putere de lucru judecat în prezenta cauză, iar din analiza dispozitivului și a considerentelor acesteia rezultă că nu au fost stabilită întinderea dreptului autorului pârâtului și nu a fost reținută varianta din anexa F, propusă de către expert, agreată de către reclamantă, întrucât în această variantă s-ar recunoaște reclamantei un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren mai mare decât a reieșit din probe a fi deținută în baza unui titlu de proprietate preferabil celui invocat de către pârât, cu consecința și a încălcării puterii de lucru judecat.

În privința cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că cererea reclamantului este întemeiată în parte, în limita admiterii acțiunii.

Referitor la cuantumul cheltuielilor stabilite, judecătoria a avut în vedere onorariul de expert achitat de către părți (scăzând însă sumele datorate de pârât pentru grănițuire) precum și dovada suportării onorariului de avocat (dovezile au fost depuse la f.105 – 400,00 lei, f.117 – 250,00 lei, f. 190 – 1000 lei, f. 191 – 1000 lei).

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o cu motivarea că se impunea admiterea capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de 228 m.p. întrucât a dovedit că la 24.03.2011 pârâtul i-a ocupat fără drept această suprafață de teren, prin desființarea semnelor de hotar, sub pretextul că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 569/09.03.2011 a cumpărat de la D_________ E____ 1600 m.p. în punctul ,,Groapa cu Nuci”, deși vânzătoarea deținea în acest punct numai 1344 m.p., având în vedere următoarele considerente:

potrivit certificatului de moștenitor nr. 1135/10.08.1983 eliberat de fostul Notariat de Stat Dâmbovița, D_________ E____ a deținut în punctul ,,Groapa” („Groapa cu Nuci”) 1800 m.p. teren arabil; prin sentința civilă nr. 5724/08.10.1984 pronunțată în dosarul nr.7016/1984 al Judecătoriei Târgoviște s-a constatat însă că în acest punct există suprafața de 1600 m.p. din care porțiunea de 1500 m.p. a fost ocupată fără drept de către M_____ I__ și M____ G_______, tatăl apelantei, aceștia fiind obligați să-i lase în deplină proprietate terenul revendicat, hotărâre ce a fost executată conform procesului verbal nr. 341/03.10.1985, încheiat de executorul judecătoresc al Judecătoriei Târgoviște; în baza sentinței civile nr.3613/26.06.1989 a aceleiași instanțe (dosar nr.845/1989) apelanta a primit, urmare a unei tranzacții, printre altele, suprafața de cca. 10 ari (în realitate 1183 m.p.) livadă, în extravilanul comunei Voinești, punctul ,,Groapa cu Nuci”;

cu ocazia soluționării acțiunii în constatare formulată de reclamanții Sugeac V_____ și Sugeac E____, împotriva pârâților D_________ E____ și D_________ D__-M_____, privitor la terenul vândut ulterior pârâtului (dosar nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Târgoviște) s-a stabilit că suprafața reală era de 1344 m.p. și nu de 1600 m.p., astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 5558/15.11.2010 a unei schițe cadastrale, planului de amplasament și delimitare a imobilului, certificatului pentru atestarea că D_________ E____ este cunoscută ca proprietar (cu nr.5807/25.05.2010), procesului verbal de identificare a imobilului nr.5788/25.05.2010, certificatului de atestare fiscală pentru persoanele fizice privind impozitele și taxele locale nr. 5812/25.05.2010 și anexelor, precum și întâmpinării depuse în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX;

la interogatoriul administrat din oficiu, reclamanta a precizat că suprafața revendicată a făcut obiectul unui partaj succesoral, de pe urma tatălui lor, în care se include și suprafața de cca. 10 ari în punctul menționat;

martorul Sugeac V_____ ce a folosit anterior terenul cumpărat de pârât, a declarat că acesta are suprafața de aproximativ 1340 mp. că pe hotarul vechi există o țeavă care a dispărut, că pârâtul a acaparat o porțiune de teren și rândul de pomi existent pe terenul proprietatea apelantei se afla la o distanță de 2-3 m. față de hotarul vechi, iar în prezent este situat la o distanță mult mai mică;

din analiza înscrisurilor depuse de părți și din datele culese la fața locului, expertul a reprezentat în anexa F o variantă de grănițuire în care s-a ținut seama în mod corect de lățimea gardului de la drum și distanța de la rândul de pomi până la hotar, ceea ce duce la concluzia că D_________ E____ a vândut pârâtului și o suprafață de teren ce nu îi aparține.

În opinia apelantei, argumentarea instanței de fond este greșită deoarece nu are relevanță că ea deține suprafața de cca. 10 ari în baza unei hotărâri judecătorești de partaj și nu a unui titlu translativ sau constituitv de proprietate, deoarece imobilul a fost dobândit prin moștenire legală de la tatăl său, M____ G_______, care la rândul său, l-a moștenit de la ascendenții săi B______ I__ și Salomeea.

Se susține că judecătoria a stabilit în mod nereal proprietatea apelantei măsoară 970 m.p., în condițiile în care expertul a considerat că pârâtul deține în mod corect 1600 m.p. iar apelanta diferența până la suprafața totală de 2570 m.p. (2.570 mp.p – 1.600 m.p. = 970 m.p.) diminuându-i în mod arbitrar proprietatea cu 30 m.p. în realitate cu 213 m.p. (1.183 m.p. – 970 m.p. = 213 m.p.) deși în completarea raportului de expertiză din 10.01.2013, expertul a menționat că diferența de 30 m.p. poate fi repartizată în mod egal fiecărei părți.

De asemenea, se arată că în mod greșit s-a înlăturat depoziția martorului Sugeac V_____, cu toate că acesta și părinții săi au folosit terenul vândut pârâtului încă din anul 1983 și aveau cunoștință de întinderea acestuia, iar hotarele erau bine delimitate, precum și de existența unei țevi între cele două imobile și care a fost scoasă, dar și garduri și porți la cele două capete ce nu mai există în prezent și prin măsurătorile cadastrale din 2010 s-a stabilit suprafața reală de 1344 m.p. și nu de 1600 m.p.

În privința sentinței civile nr. 5724/08.10.1984 s-a menționat că nu are autoritate de lucru judecat cu privire la suprafața deținută de autorul pârâtului (1600 m.p.) întrucât această hotărâre a fost pronunțată în urmă cu 27 de ani iar terenul a suferit modificări sub aspectul suprafeței, în condițiile în care în certificatul de moștenitor nr.1135/1983, care nu constituie titlu de proprietate, este menționată suprafața de 1800 m.p. și nu 1.600 m.p. (în realitate, 1344 m.p.).

Apelanta a subliniat că între cele două proprietăți nu există semne de hotar deoarece au fost desființate de pârât, însă acțiunea trebuia soluționată ținându-se seama de două elemente obiective, lățimea gardului de la drum și distanța de la rândul de pomi până la hotar, cuprinsă între 2,97 și 3,31 m.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând calificarea căii de atac drept recurs, în considerarea dispozițiilor art. 282¹ Cod procedură civilă, pe considerentul că principalul capăt al cererii deduse judecății este revendicarea unei suprafețe de 228 m.p. teren, cu valoare de 2.063,63 lei, respectiv până la limita de 100.000 lei.

Sub aspectul fondului litigiului, soluția primei instanțe este apreciată ca fiind corectă, în condițiile în care dreptul intimatului este mai bine caracterizat, fiind dobândit în întinderea de 1.600 m.p. printr-un contract autentic de la D_________ E____ ce l-a moștenit de la autorul său, conform certificatului de moștenitor nr.1135/1983.

În continuare s-a arătat că în situația în care în urma soluționării unui litigiu, prin sentința civilă nr.5724/08.10.1984 a Judecătoriei Târgoviște dintre autoarea intimatului (în calitate de reclamant) și soțul, respectiv tatăl apelantei (ambii în calitate de pârâți) s-a admis acțiunea în revendicare numai în ceea ce privește suprafața de 1600 m.p. la momentul intabulării dreptului de proprietate al autoarei intimatului (cu ocazia perfectării contractului de vânzare-cumpărare) s-a ținut cont de autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri judecătorești și s-a procedat la identificarea și măsurarea unei suprafețe de 1.600 m.p. și nu de 1.800 m.p. cum figura în certificatul de moștenitor, întocmit pentru că autoarea sa a fost pusă în posesie prin intermediul executorului judecătoresc doar cu privire la această suprafață.

Se consideră că atâta vreme cât reclamanta invocă dobândirea dreptului de proprietate prin moștenire legală de la defunctul său tată ce a fost parte în litigiul menționat, aceasta nu se poate dezice de autoritatea de lucru judecat a respectivei hotărâri iar pe de altă parte, succesorii, cu titlu universal sau chiar cu titlu particular (dar numai în legătură cu bunul dobândit) nu pot invoca numai drepturile autorilor lor, acestora fiindu-le opozabile și toate obligațiile.

Intimatul arată că prin demersul de față se încearcă înfrângerea autorității de lucru judecat a altei hotărâri judecătorești, ceea ce este inadmisibil.

Despre depoziția martorului Sugeac V_____ s-a susținut că este părtinitoare, pe fondul relațiilor de vrăjmășie atât cu intimatul, cât mai ales cu antecesoarea sa în drepturi, D_________ E____. În acest sens, s-a afirmat că reclamanta și martorul său, în conivență, la nivelul anului 2010 au încercat să-și împartă suprafața de 1.600 m.p. deținută de antecesoarea intimatului, martorul formulând o acțiune în constatare prin care solicită suprafața de 1340 m.p. (respinsă irevocabil prin sentința nr. 5558/2010), urmând ca diferența până la 1.600 m.p. să îi fie cedată apelantei pentru a-și mări nelegal suprafața deținută în acel punct.

S-a concluzionat că reclamanta nu are deficit de teren, că pârâtul nu are excedent în proprietatea sa, iar scurgerea a 27 de ani nu are nici un impact asupra autorității de lucru judecat a sentinței pronunțată în 1984.

La termenul de judecată din 12.09.2013, față de împrejurarea că principalul capăt al acțiunii deduse judecății este grănițuirea, neevaluabilă în bani, în cauză nefiind incidente prevederile art. 282¹ Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că este în mod corect investit cu judecata apelului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.

Principala critică potrivit căreia autoarea intimatului pârât, D_________ E____, deținea în punctul ,,Groapa cu Nuci” numai 1344 m.p. în considerarea împrejurărilor enumerate în motivele de apel, nu are corespondent în situația de fapt și de drept dedusă judecății.

După cum bine a evidențiat și intimatul în întâmpinare, dincolo de împrejurarea că fiecare parte s-a prevalat de un drept de proprietate, dobândit de reclamantă prin moștenire legală (mod originar de dobândire a proprietății, corespunzător art.644 din vechiul Cod civil), potrivit sentinței de partaj nr. 3613/29.06.1989 a Judecătoriei Târgoviște și de către pârât prin contractul autentificat de vânzare-cumpărare nr. 1569/09.03.2011, întemeiat la rândul său pe certificatul de moștenitor nr.1135/10.08.1983 pentru suprafața de teren în litigiu, relevanță juridică sub aspectul întinderii dreptului de proprietate al pârâtului prezintă sentința civilă pronunțată la 08.10.1984 în dosarul nr.7016/1984 al Judecătoriei Târgoviște.

Astfel, în acea cauză, antecesoarea pârâtului, D_________ E____ a chemat în judecată pe soțul actualei reclamante, revendicând o porțiune de teren din punctul ,,Groapa cu Nuci” prilej cu care s-a stabilit în mod definitiv că reclamanta este proprietara unei suprafețe de 1.600 m.p.din care i se acaparase 150 m.p.

Această hotărâre, pusă în executare la 03.10.1985 așa cum atestă procesul verbal nr. 341 al executorului judecătoresc de pe lângă Judecătoria Târgoviște (fila 53 dosar fond) fiind opozabilă părților din litigiul pendinte, în calitate de succesori ai celor din cauza anterioară, se bucură de autoritatea de lucru judecat și nu poate fi ignorată.

Contrar susținerilor apelantei, prin curgerea unui interval de timp de 27 de ani de la pronunțarea ei, sentința judecătorească nu-și pierde autoritatea de lucru judecat.

Comparativ cu situația intimatului pârât, apelanta reclamantă a invocat în dovedirea dreptului său de proprietate o hotărâre de expedient, pronunțată într-o acțiune de partaj succesoral (nr.3616/29.09.1989) în virtutea căreia a dobândit printre altele cca.10 ari teren la punctul ,,Groapa cu Nuci” în satul Voinești fără ca imobil să fie individualizat prin schiță de plan, ori prin vecinătăți și dimensiunile laturilor, pentru stabilirea cu exactitate a configurației și întinderii bunului.

În acest context afirmațiile apelantei în sensul că intimatul A___ M_____ C_________ nu putea dobândi prin cumpărare mai mult de 1344 m.p. cât avea autoarea sa iar terenul său măsoară 1183 m.p. sunt infirmate de sentința civilă din 08.10.1984 întrucât se referă la imobilul din aceleași punct toponimic.

Se mai are în vedere că față de litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoria Târgoviște, prezumția de imparțialitate a martorului Sugeag V_____ nu poate fi reținută în speță, iar pe de altă parte, declarația acestuia nu a putut fi coroborată cu alte mijloace de probă și mai mult nu poate înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii menționate.

Este de subliniat faptul că din nicio dovadă administrată la judecata fondului nu reiese întinderea precisă a terenului moștenit de apelantă de la ascendentul său în punctul ,,Groapa cu Nuci”. Așadar, titlul său de proprietate, deși nu are caracter translativ ori constitutiv de drept (de altfel nici nu era obligatoriu ca titlul să întrunească această cerință) este deficitar sub un aspect esențial, acela al ariei și configurației imobilului dobândit prin moștenire.

Câtă vreme expertul desemnat nu a identificat nici un semn de delimitare între cele două terenuri, nu poate fi primită nici susținerea apelantei conform căreia trebuia să se țină seama de lățimea gardului de la drum și de distanța de la rândul de pomi până la linia de hotar.

Față de cele ce preced, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este legală și susținută de ansamblul probator al cauzei, considerent pentru care în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul și se va păstra hotărârea atacată. Văzând și dispozițiile art.246 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefundat apelul declarat de apelanta- reclamanta M_____ V_______, cu domiciliul în comuna Voinești, _____________________________, împotriva sentinței civile nr. 871/14.02.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât A___ M_____ C_________, cu domiciliul în comuna Voinești, _____________________________.

Păstrează hotărârea apelată.

Obligă apelanta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Respinge cererea apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 26.09.2013.

P_________, JUDECATOR, GREFIER,

D____ S_____ A________ S____ N_______ P_______

JF S_____ I____ A________

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Judecătoria Târgoviște

Red.AS/Tehnored. N.P.

4 ex/11.10.2013