Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1559

Ședința publică din data de 11 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: E____ N_____

Grefier: G_______ V_______ V_____

S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect exequator (recunoașterea înscrisurilor si hotărârilor străine) privind pe reclamanta C__ Ș______-C_____, cu domiciliul în _______________________________, jud. Tulcea și pe pârâtul C__ M______, cu domiciliul în Turcia, Cildir Mah 121 Sokak No-3/2 Marmaris/MUGLA.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat B______ A_____ pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 4492/2014 (fila 6 din dosar).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul reclamantei depune la dosar copia hotărârii în traducere autorizată cu apostila în original.

Față de declarația părții prezente că nu mai au cereri noi de formulat sau explicații de dat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul reclamantei, având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

TRIBUNALUL,

Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. XXXXXXX/17 iunie 2014, reclamanta C__ Ș______-C_____ a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C__ M______, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună recunoașterea pe teritoriul României a Hotărârii nr.2011/299 pronunțată de către Tribunalul de Primă Instanță (Tribunalul de Familie)- Republica Turcia

În motivare, reclamanta a arătat că prin Hotărârea nr.2011/299 pronunțată de către Tribunalul de Primă Instanță (Tribunalul de Familie)- Republica Turcia, al data de 17.05.2011, s-a dispus în baza art.166/3 din Codul Civil Truc cu numărul 4721 divorțul său de pârâtul C__ M______.

Din această hotărâre rezultă că pârâtul a fost legal citat, i s-a comunicat actul de sesizare, iar părțile și-au dat acordul cu privire la măsurile adoptate. Astfel, sub aspectul îndeplinirii criteriilor de recunoaștere, hotărârea poate fi recunoscută pe teritoriul României deoarece îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art.167 din Legea nr.105/1992.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Potrivit art.1094 C.proc.civ, „Hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul la apărare.”

Potrivit art.1095 C.proc.civ, „(1) Hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.094 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată;

b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții;

c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea.

(2) Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.

(3) Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.”

Potrivit art.1099 alin. (1) și (2) C.proc.civ. „(1) Cererea de recunoaștere a hotărârii străine se întocmește potrivit cerințelor prevăzute de prezentul cod și va fi însoțită de următoarele acte:

a) copia hotărârii străine;

b) dovada caracterului definitiv al acesteia;

c) copia dovezii de înmânare a citației și a actului de sesizare, comunicate părții care a fost lipsă în instanța străină sau orice alt act oficial care să ateste că citația și actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărârea;

d) orice alt act de natură să probeze, în completare, că hotărârea străină îndeplinește celelalte condiții prevăzute la art. 1.095.

(2) Actele prevăzute la alin. (1) vor fi însoțite de traduceri autorizate și vor fi supralegalizate, cu respectarea dispozițiilor art. 1.092. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care părțile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.”

Potrivit art.1092 alin. (1), (2) și (3) C.proc.civ. „(1) Actele publice întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public străin pot fi produse în fața instanțelor române numai dacă sunt supralegalizate, pe cale administrativă ierarhică în statul de origine și apoi de misiunea diplomatică sau oficiul consular român, pentru certificarea autenticității semnăturilor și sigiliului aplicate pe acestea.

(2) Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmată de supralegalizarea efectuată, fie de către misiunea diplomatică română sau oficiul consular român din acest stat, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular în România ale statului de origine și, în continuare, în oricare dintre cele două situații, de către Ministerul Afacerilor Externe.

(3) Scutirea de supralegalizare este permisă în temeiul legii, al unui tratat internațional la care România este parte sau pe bază de reciprocitate.”

Potrivit art.1 din OG nr.66/1999 „România aderă la Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961.”

Potrivit art.2 din OG nr.66/1999, „Fiecare stat contractant scutește de supralegalizare actele căror li se aplică această convenție și care urmează să fie prezentate pe teritoriul său. Supralegalizarea, în sensul prezentei convenții, are în vedere numai formalitatea prin care agenții diplomatici sau consulari ai țării pe teritoriul căreia actul urmează să fie prezentat atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului și a ștampilei de pe acest act.”

Potrivit art.3 din OG nr.66/1999, „Singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul.”

În dovedirea cererii s-a depus la dosar hotărârea în discuție în limba turcă și traducerea acesteia în limba română în copie legalizată.

Republica Turcia este membră a Convenției de la Haga, iar hotărârea a cărei recunoaștere se solicită are aplicată apostila definitivă la art.4 din OG nr.66/1999.

În speță ,se constată că hotărârea care se solicită a fi recunoscută România, a fost pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță (Tribunalul de Familie)- Republica Turcia, este definitivă și poartă apostila prevăzută de Convenția de la Haga din 05 octombrie 1961.

Din cuprinsul ei rezultă că ambii soți au fost de acord să divorțeze, dispunându-se divorțul dintre părți în baza Protocolului de divorț din data de 16.05.2011, acceptat întru-totul de către instanța turcă.

În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de textele legale mai sus arătate, a fost admis cererea și a fost recunoscută pe teritoriul României Hotărârea nr.2011/299 pronunțată de către Tribunalul de Primă Instanță (Tribunalul de Familie)- Republica Turcia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea având ca având ca obiect exequator (recunoașterea înscrisurilor si hotărârilor străine) privind pe reclamanta C__ Ș______-C_____, cu domiciliul în _______________________________, jud. Tulcea și pe pârâtul C__ M______, cu domiciliul în Turcia, Cildir Mah 121 Sokak No-3/2 Marmaris/MUGLA.

Recunoaște pe teritoriul României Hotărârea nr.2011/299 pronunțată de către Tribunalul de Primă Instanță (Tribunalul de Familie)- Republica Tucia.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare

Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Tribunalul Tulcea.

Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2014.

Președinte,Grefier,

E____ N_____ G_______ V_______ V_____

Red.jud.NE/08.10.2014

Tehnored.gref.GVV/09.10.2014/3 ex

_________________>