Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică
Publicitate


Date speţă
Instanţă:
Curtea de Apel CONSTANŢA
Materie juridică:
Asigurări sociale
Stadiu procesual:
Apel
Obiect dosar:
Suspendare executare
Număr hotarâre:
4/2013 din 17 septembrie 2013
Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.4/AS

Ședința publică din data de 17 septembrie 2013

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

Completul compus din:

Președinte - R_____ A_____

Judecător – M______ B________

Grefier - G___ I____

Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant M_______ P______ – domiciliat în localitatea Valea Nucarilor, județul Tulcea, împotriva încheierii nr.2866 din data de 05 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata pârâtă C___ JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, _____________________, județul Tulcea, având ca obiect suspendare executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită conform art.153 și următoarele cod procedură civilă.

Apelul este declarat în termen, motivat și scutit de timbraj.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Totodată, învederează instanței că apelantul reclamant a solicitat judecata apelului în lipsă.

Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.

C U R T E A

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. XXXXXXXXXXXX din data de 12 aprilie 2013, contestatorul M_______ P______ a chemat în judecată pe intimata C___ Județeană de Pensii Tulcea, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. xxxxx/29.03.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit in perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxxx13 cu titlu de indemnizație pentru însoțitor în suma de 3591 lei, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației, s-a arătat că, prin Decizia nr. xxxxx din 05.10.2011 emisă de C___ Județeană de Pensii Tulcea i-a fost admisă cererea de pensionare, fiindu-i stabilită o pensie de invaliditate gradul II în cuantum de 877 lei, iar prin Decizia nr. xxxxx din 10.10.2012 a fost trecut la pensie de invaliditate de grad I, cu acordarea indemnizației pentru însoțitor începând cu data de 01.10.2012, beneficiind de o pensie de asigurări sociale de 877 lei si de acordarea indemnizației de însoțitor de 587 lei, totalizând 1.464 lei.

S-a mai arătat că, începând cu data de 28.08.2012, îndeplinește condițiile legale pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, motiv pentru care s-a emis de către C___ Județeană de Pensii Tulcea decizia nr. xxxxx din 07.03.2013 de acordare a pensiei pentru limita de vârsta, fiind stabilita o pensie de 953 lei si fara acordarea indemnizației de însoțitor.

Contestatorul a menționat că, având in vedere faptul că, a beneficiat de plata indemnizației de însoțitor, C___ Județeană de Pensii Tulcea a emis Decizia nr. xxxxx din 29.03.2013 prin care, s-a dispus constituirea in sarcina sa a debitului total de 3.591 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxx13.

A apreciat contestatorul că, decizia nr. xxxxx/29.03.2013 este nelegală, întrucât este îndreptățit pentru a beneficia de acordarea indemnizației de insotitor, raportat la dispozițiile art. 77 și art. 82 alin. (1) din Lg. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

La data de 30 mai 2013, contestatorul a depus la dosar cerere precizatoare/completatoare, prin care a arătat că, înțelege să își întemeieze cererea pe dispozițiile art. 172-173 din O.U.G. 92/2003 coroborat cu art. 153 lit.i), art. 154 alin. (1) din Lg. 263/2010, precum și că solicită completarea acțiunii introductive cu un nou capăt de cerere prin care solicită, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal – decizia nr. xxxxx/29.03.2013 emisă de C___ Județeană de Pensii Tulcea, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii completatoare, contestatorul a arătat că, cererea de suspendare a deciziei nr. xxxxx/2013 este formulată în baza prevederilor art. 15 din Lg. 554/2004 și întrunește cerințele legale de caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.

S-a mai susținut că, caracterul justificat al cererii de suspendare a executării reiese din îndoiala în ceea ce privește corectitudinea, sub aspectul legalității, a obligațiilor de plată stabilite prin decizia de impunere nr. xxxxx/2013.

În ceea ce privește paguba iminentă, contestatorul a arătat că, face eforturi financiare deosebite pentru susținerea tratamentului ambulatoriu și recuperator, iar punerea în aplicare a deciziei contestate are ca efect reducerea pensiei cu 1/3, fapt ce ar conduce la imposibilitatea continuării tratamentului și agravarea stării sale de sănătate.

În apărare, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr. xxxxx/29.03.2013.

La termenul de judecată din data de 05 iunie 2013, instanța a disjuns de capătul de cerere privind anularea deciziei nr. xxxxx/29.03.2013, capătul de cerere privind suspendarea executării aceleiași decizii, formându-se dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului Tulcea.

Prin încheierea civilă nr.2866 din data de 05 iunie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXX, Tribunalul Tulcea a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. xxxxx/29.03.2013, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: temeiul de drept invocat de contestator nu-l îndrituiește pe acesta la solicitarea suspendării executării deciziei de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.

Astfel, la art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003, texte invocate de contestator, este reglementată în Codul de procedură fiscală contestația la executare și termenul de contestare, stipulându-se că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzută de art. 400 din Noul Cod de procedură civilă nefiind aplicabile.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Lg. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

În speță, contestația în ansamblul său se soluționează însă de instanța competentă pentru soluționarea litigiilor de asigurări sociale, încadrându-se în prevederile art. 153 lit. e) din Lg. 263/2010 potrivit cărora tribunalul soluționează în primă instanță contestațiile împotriva măsurilor de executare silită dispuse în baza legii.

În condițiile în care Lg. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice nu dispune că se completează cu legea contenciosului administrativ sau cu Codul de procedură fiscală, aceste din urmă acte normative nu pot fi aplicate în ceea ce privește materia asigurărilor sociale care beneficiază de reglementarea specială menționată.

Apreciindu-se cererea formulată ca inadmisibilă, instanța va dispune respingerea acesteia în acest mod.

Împotriva acestei soluții a declarat apel apelantul reclamant M_______ P______. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: instanța reține în considerentele încheierii de ședință faptul că Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice nu dispune că se completează cu legea contenciosului administrativ sau cu Codul de procedură fiscală iar aceste acte nu pot fi aplicate în ceea ce privește materia asigurărilor sociale care beneficiază de reglementări speciale; încheierea de ședință este nelegală, fiind pronunțată cu greșita aplicare și interpretare a legii; în baza dispozițiilor art.172-173 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală coroborat cu art.153 lit.”i” și art.154 alin.1 din Legea nr.263/2010 a contestat decizia xxxxx din 29 martie 2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlul de prestații de asigurări sociale solicitând totodată și suspendarea deciziei până la soluționarea pe fond a cauzei; consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că Legea nr.263/2010 privind sistemului unitar de pensii publice nu se completează cu legea contenciosului administrativ sau cu codul de procedură fiscală; raportat la natura juridică a deciziei nr.xxxxx/29.03.2010 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, consideră că îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a fi calificată drept act administrativ cu caracter individual în sensul legii contenciosului administrativ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În apel nu s-au administrat alte probe.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Este adevărat că potrivit art.2 (2) din Codul de procedură fiscală, acesta constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Dar, prevederile art. 172 – 173 din Codul de procedură fiscală – OG nr. 92/2003, invocate în mod expres de către reclamantul apelant, se aplică în cazul contestației formulate împotriva oricărui act de executare.

În cazul de față, însă, reclamantul nu contestă acte de executare ci titlul de creanță însuși. Ca urmare, prevederile art. 172 – 173 din Codul de procedură fiscală nu sunt aplicabile în cauză.

Pe de altă parte, pentru contestarea titlului de creanță, Codul de procedură fiscală prevede o procedură distinctă de contestația la executare în art. 205 și următoarele.

Dar, în art. 1(2) din Codul de procedură fiscală se arată că acesta se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.

Or, pentru contestarea deciziilor de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale se prevede o procedură specială reglementată de Legea nr. 263/2010, la care de altfel reclamantul a și recurs, această contestație făcând obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX.

Ca urmare, procedura de contestare a titlurilor executorii cuprinsă în art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cauză și, de altfel, nici nu a fost invocată de apelant.

În Legea nr. 263/2010 nu este prevăzută însă posibilitatea suspendării executării deciziilor de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale până la soluționarea contestației formulate împotriva acestora.

Legiuitorul nu este obligat să prevadă posibilitatea suspendării executării silite în fiecare situație în care se procedează la executarea silită a unor creanțe bugetare iar debitorul contestă titlul de creanță sau executarea, o astfel de posibilitate nefiind corespunzătoare unui drept fundamental.

Spre exemplu, art. 172 (2) din Codul de procedură fiscală prevede o astfel de exceptare, el fiind supus controlului de constituționalitate în mai multe ocazii, Curtea Constituțională constând că acesta este constituțional.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant M_______ P______ – domiciliat în localitatea Valea Nucarilor, județul Tulcea, împotriva încheierii nr.2866 din data de 05 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata pârâtă C___ JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA – cu sediul în municipiul Tulcea, _____________________, județul Tulcea, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2013.

Președinte, Judecător,

R_____ A_____ M______ B________

Grefier,

G___ I____

Jud.fond – L.D.P_____

Red.dec. jud. A_____ R./4 ex.

Data: 16.10.2013

Emis 2 comunicări/___________

Publicitate

Alte spețe similare

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

0743.087.930

office@avocatura.com

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2020