R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX cod operator 4204

DECIZIA CIVILĂ NR. 243/A

Ședința publică din 11 iunie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M____ B_____ P__

Judecător: D______ W______

Grefier: C______ M____

Pe rol este soluționarea apelului declarat de reclamanta S_________ R_____ DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, __________________________. 60-64, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 456 din 19.03.2014, pronunțată de Judecătoria V____ de Sus, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect cerere de valoare redusă.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa apelantei S_________ Română de Radiodifuziune și a intimatei ________________.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța lasă cauza la a doua strigare.

La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa apelantei S_________ Română de Radiodifuziune și a intimatei ________________.

Instanța, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a Secției I civile în soluționarea cererii, apreciind că este vorba de un litigiu cu profesioniști și reține cauza în pronunțare pe excepție.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față,prin prisma excepției invocate constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 456 din 19.03.2014, pronunțată de Judecătoria V____ de Sus, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a respins acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de către reclamanta _______________________ Radiodifuziune SA în contradictoriu cu pârâta ________________.

În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 600 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada noiembrie 2010-iunie 2012, precum și a penalităților de întârziere aferente acestei sume.

Potrivit art. 40 alin-3 din Legea nr. 41/1994 rep., persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele[…]au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul de televiziune, în calitate de beneficiar al acestor servicii”.

În cuprinsul Legii nr. 41/1994, nu se regăsește o definiție a noțiunii de beneficiar, astfel încât sensul acestei noțiuni nu poate fi decât cel comun, respectiv, „cel care beneficiază de ceva”, sau „o autoritate, instituție, societate, pentru care se face o lucrare”.

S-a apreciat de instanța de judecată că nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi beneficiat de astfel de servicii, aspect ce ar impune plata lunară a unei taxe.

În acest sens a fost reținută și Decizia civilă nr. 607/2011 a I.C.C.J., secția contencios administrativ, prin care s-au respins recursurile declarate de Guvernul României și S_________ Română de Radiodifuziune împotriva Sentinței civile nr.185/2010 a Curții de Apel Cluj.

Instanța supremă interpretează Decizia nr. 297/2004 a Curții Constituționale, cu motivarea că, obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază în diferite modalități de serviciile publice respective.

O cu totul altă interpretare în răspunsul la întâmpinare, este dat de reclamantă acestui text. I.C.C.J. în considerentele deciziei de mai sus argumentează soluția dată , și prin legislația comunitară și recomandările europene cu privire la taxa radio, însă obligativitatea acestei taxe reprezintă numai o opțiune a statului membru și nu o obligație, continuând cu reținerea prev. Constituției României, prin care se arată că nu s-a impus plata radio- TV indiferent de existența calității de beneficiar, iar componentele dreptului la informare prev. de art. 31 alin.15 Constituție, trebuie interpretate în favoarea cetățeanului, instanța concluzionând în considerentele deciziei de mai sus, că „ se constată, astfel că, prev. art.3 alin2 din H.G. nr.977/2003, respectiv art. 3, alin2, din H.G. nr. 978/2003, adaugă la prev. art. 40 alin-3 din Legea nr. 41/1994 motivele de recurs formulate împotriva sentinței de fond, nu sunt întrunite urmând să respingă recursurile împotriva Sentinței civile nr. 185/2010”.

Din considerentele Deciziei civile menționate mai sus Curtea de Apel Cluj, reține printre altele că noțiunea de ,,beneficiar” din cadrul art. 40 al Legii nr. 41/1994 rep., include persoanele fizice sau juridice în folosul cărora se prestează efectiv cele două servicii și că doar aparent excepția de la plata acestei taxe este instituită numai pentru persoanele fizice, deoarece nu este exclusă aplicarea acestei excepții și pentru persoanele juridice.

Astfel, rezultă cu certitudine și claritate că legiuitorul a avut în vedere la restituirea obligației de plată a taxei pentru acest serviciu public, numai acele persoane juridice române care au beneficiat în mod efectiv de acest serviciu.

Norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei și acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Interpretarea gramaticală a noțiunii de beneficiar include persoanele fizice sau juridice în folosul cărora se prestează efectiv cele două servicii publice. Particularul în favoarea căruia s-a instituit dreptul nu poate fi obligat să susțină prin contribuția personală activitatea unui serviciu public și nu este admisibil ca dreptul său constituțional la informare să fie transformat indirect într-o obligație.

O interpretare a textului în discuție în maniera evocată de reclamantă ar fi neconformă cu dreptul garantat în art. 1 din Primul Protocol adițional și ar denatura sensul interpretării jurisdicționale realizate indirect pe calea contenciosului constituțional. Exceptarea de la scutire a persoanelor juridice aflate în situații similare cu persoanele fizice cărora li se recunoaște acest drept nu vizează un scop legitim, constituind practic o ingerință în dreptul de proprietate al celor dintâi, ingerință care nu se justifică nici prin proporționalitate, nici prin scop, neexistând un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat de executiv prin măsura care privează de scutire persoanele juridice (a se vedea CEDO, Cauza Pressos Compania Naviera - S.A. și alții împotriva Belgiei, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, _______, nr. 332, p. 23, paragraful 38).

Instituirea unei norme derogatorii se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază.

Pentru aceste considerente instanța în temeiul art.1030, a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 456 din 19.03.2014, a declarat apel S_________ Română de Radiodifuziune, solicitând anularea sentinței atacate și obligarea pârâtei ________________ la plata taxei pentru serviciu public de radiodifuziune și penalități aferente.

Intimata ________________ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate instanța reține următoarele:

În cadrul Secției a II-a Civilă a Tribunalului Maramureș funcționează complete specializate în soluționarea cauzei cu profesioniști, iar Secția a II-a Civilă a Tribunalului a preluat spre soluționare competența materială funcțională a fostei Secții Comerciale și de C_________ a Tribunalului.

Prin Legea nr. 71/2011, de punere în aplicare a C.civ., a fost abrogat C. __________________. c), și art. 2 pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., referitor la competența materială de soluționare a cauzelor comerciale în primă instanță de către secțiile comerciale ale tribunalelor, respectiv tribunalele comerciale (art. 219 pct. 1), iar în Cartea a VI-a, intitulată „Proceduri speciale", denumirea capitolului XIV a fost schimbată în „Dispoziții privind soluționarea litigiilor dintre profesioniști". Prin aceeași lege de punere în aplicare a Noului C.civ., a fost modificată și Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, iar, prin dispozițiile tranzitorii din art. 225-227, s-a stabilit competența materială de soluționare a unor cauze în primă instanță de către fostele secții comerciale ale tribunalelor, reorganizate în secții civile sau unificate cu secțiile civile existente, respectiv a tribunalelor specializate, acolo unde acestea s-au menținut.

În privința competenței materiale a instanțelor judecătorești, se consideră că trebuie avute în vedere cele două feluri de competență materială, anume, competența materială, care determină nivelul instanței, din sistemul instanțelor judecătorești din România, la care se introduce cererea de chemare în judecată, nivel ce determină, implicit, și instanțele la care se exercită calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, precum și competența materială dată de natura litigiului, competență prin care se determină secția sau completul specializat din cadrul unei instanțe la care trebuie introdusă cererea de chemare în judecată.

Competența materială este reglementată, atât de dispozițiile C.proc.civ., iar competența materială dată de natura litigiului este reglementată de Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, dar și de legi speciale, în funcție de natura litigiului.

Potrivit art. 136 N.C.proc.civ., dispozițiile privind excepția de necompetență, respectiv conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe de judecată.

Reținând aspectele mai sus arătate, instanța consideră întemeiată excepția de necompetență invocată, aceasta urmând să fie admisă, iar cauza declinată în favoarea Secției a II-a Civilă a Tribunalului Maramureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția de necompetență materială a Secției I Civile a Tribunalului Maramureș, excepție invocată de instanță din oficiu.

Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect apelul formulat de S_________ Română de Radiodifuziune împotriva Sentinței civile nr. 456 pronunțate de Judecătoria V____ de Sus în data de 19 martie 2014 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect cerere cu valoare redusă, în favoarea Secției a II-a a Tribunalului Maramureș.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

P__ M____ B_____ W______ D______ M____ C______

Red.: P.M.B./17.06.2014

T.red.: M.C./17.06.2014

4 ex./_____________________>