Mijloc procedural ce da expresie dreptului persoanei interesate, procurorului sau instantei de judecata de a invoca nulitatea absoluta in timpul procesului, precum si dreptului persoanei lezate de a invoca nulitatea relativa a unui act juridic, opunand caracterul nul sau anulabil al acelui act, cererii de executare a obligatiilor generate de el, formulata de catre creditorul respectivelor obligatii.

Dreptul de a invoca exceptia de nulitate este imprescriptibila sub aspect extinctiv, atat atunci cand se invoca nulitatea absoluta a actului juridic, caz in care si actiunea in constatarea nulitatii este imprescriptibila, cat si atunci cand se invoca nulitatea relativa, desi, in o atare ipoteza, actiunea in anulare are caracter prescriptibil.

Dreptul de a invoca exceptia de nulitate absoluta este recunoscut oricarei persoane interesate, precum si procurorului. Chiar si instanta poate invoca aceasta exceptie din oficiu.

In schimb, dreptul de a invoca exceptia de nulitate relativa este recunoscuta numai in favoarea persoanei ale carei interese au fost lezate prin incheierea actului juridic anulabil. In aceasta ipoteza, instanta, in virtutea rolului sau activ, va atrage atentia partii indreptatite asupra posibilitatii ce are de a invoca exceptia de nulitate.

Daca totusi aceasta parte continua sa se complaca intr-o atitudine pasiva si nu ridica exceptia de nulitate, conduita sa este susceptibila de a fi interpretata ca o confirmare tacita a actului juridic anulabil si, ca atare, nulitatea relativa a acelui act va fi astfel acoperita.