Înregistrarea ambientală a propriului copil. Sau la ce metode (mai) apelează părinții într-un divorț, pentru "a pune mâna" pe copil

Avem următoarea speță:

"INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.05.2016 sub număr unic XXXXXXXXXXXX, având ca obiect "ordonanță președințială"  reclamantul A, a solicitat în contradictoriu cu pârâta B, pe cale de ordonanță președințială, următoarele:

Decăderea exercitării autorității părintești a doamnei B.

Să i se acorde exercitarea autorității părintești exclusive lui A.

Înapoierea copilului AB Julie la domiciliul său din România.

Obligarea Doamnei B să urmeze o terapie, pentru ca ea să accepte ca un copil să aibă doi părinți și că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să fie exerciată în comun

Conform art 998 alin. 2 soluționarea cererii cu maximă urgență chiar și faără citarea părților.

În motivare, reclamantul a precizat că se află din anul 2014 în procedura de divorț cu soția sa, disputând și stabilirea domiciliului minorei AB și exercitarea autorității părintești.

Se mai arată că prin sentința civilă nr. 929/ 20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Buftea s-a dispus exercitarea în comun, de către ambii părinți a autorității părintești, stabilirea domiciliului minorei la mamă, un drept de a avea legături personale cu minora în primul și al treilea weekend din lună, de sâmbătă, de la ora 10:00 până duminică la ora 19:00, cu obligația tatălui de a lua minora și de a o aduce la domiciliul mamei; în vacanța de vară, minora să locuiască cu tatăl său sau să plece într-o altă locație la alegere, timp de o lună, cu obligația reclamantului de a aduce la cunoștința pârâtei și a minorei locația cu două săptămâni înainte; în vacanța de vară, minora să locuiască cu tatăl său sau să plece într-o altă locație la alegere, timp de 5 zile, cu obligația reclamantului de a aduce la cunoștința pârâtei și a minorei locația cu două săptămâni înainte precum și obligația reclamantului la pensia de întreținere de 840 euro lunar, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății.

Reclamantul a arătat că pârâta se opune legăturilor sale cu minora, acest lucru reieșind și din faptul că aceasta a promovat două ordine de protecție împotriva sa, ce au fost respinse însă ca neîntemeiate, precum și din împrejurarea că aceasta a introdus o cerere având ca obiect ordonanță președințială de suspendare totală a dreptului de vizitare, respinsă deasemenea ca neîntemeiată.

Un alt punct de vedere arătat de reclamant în susținerea cererii sale se referă la faptul că pârâta are o legătură cu un alt bărbat, că pârâta împreună cu minora s-au mutat la data de 22.05.2016 la domiciliul acestuia, scopul pârâtei fiind, în opinia reclamantului, acela de îndepărtare a fetiței de tatăl său și apropierea de un alt bărbat.

În continuare acesta a arătat că pârâta refuză să respecte hotărârile judiciare încercând să forțeze minora să locuiască la domiciliul concubinului.

A mai susținut acesta că minora nu dorește să locuiască împreună cu concubinul mamei precum și faptul că  pârâta transmite anumite valori morale greșite minorei prin comportamentul său.

Din alt punct de vedere reclamantul s-a plâns de împrejurarea că de fiecare dată când dorește să plece în vacanță cu minora mama sa se opune, șantajează emoțional minora, o jignește și o amenință. iar reclamantul este nevoit să introducă de fiecare dată cereri de ordonanță președințială..

Concluzionând, reclamantul a arătat instanței că pârâta este responsabilă de abuz emoțional și alienare parentală.

În altă ordine de idei, reclamantul a arătat că din data de 01.04.2016 a închiriat o casă în Corbeanca care beneficiază de toate condițiile necesare creșterii unui copil și din alt punct de vedere, este mai aproape de școala fetiței de care mama tocmai ce a depărtat-o prin modificarea  domiciliului.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 272/2004, Legea 248/2005,  art. 919, art. 998 și urm. Codul de procedură civilă, Convenție CEDO art 5 protocol 7.

Spre dovedirea celor susținute reclamantul  a solicitat proba prin înscrisuri și proba audio și video.

În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 10-75) și de asemenea, un dosar intitulat cazul carmenco intocmit de Euro Detectiv ... . (filele 80-120).

(...) Instanța nu va lua în considerare înscrisurile depuse de către reclamant ce conțin presupuse înregistrări ambientale ale unor discuții purtate de minoră cu diverse persoane în anii 2014-2015 întrucât aceste nu constituie veritabile înscrisuri ca mijloace de probă.

Instanța va avea în vedere dispozițiile art 341 cod procedură civilă potrivit cărora sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însușirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluționarea procesului.

Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă și fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum și alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.

În ceea ce privește moralitatea obținerii de către reclamant a acestor mijloace de probă, instanța arată că o persoană poate folosi în instanță ca mijloc de probă propriile convorbiri purtate cu o altă persoană.

Totuși, faptul că reclamantul procedează în mod sistematic la înregistrarea ambientală a fiicei sale atât în ceea ce privește discuțiile purtate între tată și fiică dar și cu terțe persoane pe un interval de timp foarte lung, așa cum se arată la fila 14 sunt redate convorbiri " relevante" din anii 2014-2015 , denotă mai degrabă preocuparea reclamantului de a-și preconstitui eventuale probe și nu o grijă deosebită de protejare a interesului superior al copilului care, printre altele cuprinde și dreptul la viața privată", potrivit Rolii.