Gândire de judecător, cu mamă avocat - "Libertatea de a-ți alege deciziile" reprezintă, pentru o tânără judecătoare din Cluj, chintesența acestei meserii

O tânără judecătoare, Gabriela Fodor, le-a vorbit studenților de la Facultatea de Drept "Dimitrie Cantemir" Cluj despre cum a ajuns ea să își aleagă meseria de judecător. Cu o mamă avocat, alegerea părea deja făcută. Dar, orele petrecute în sala de judecată și în cabinetul mamei ei, au facut-o să își dea seama ce i se potrivește mai bine, răsturnând ipoteza "mă fac avocat pentru că mama mea este avocat". Gabriela Fodor a sfătuit studenții ca atunci când își aleg profesia, în primul rând să vadă dacă aceasta se potrivește profilului lor psihologic.

În primul rând, tânăra judecătoare le-a adus la cunoștință studenților care au fost motivele pentru care a ales această profesie: "Prima oară când a trebuit să mă gândesc la un răspuns oficial de ce am ales cariera de judecător a fost la interviul de la INM. Mă dusesem pregătită, citisem din toate ghidurile pentru INM, știam codul deontologic, principiile de la Bangalore, am avut un referat despre libertate și responsabilitate, discutam chestiuni filosofice și dintr-o dată, comisia zice: De ce v-ați ales această profesie? Am răspuns din instinct și am spus că este profesia care mi se potrivește cel mai bine dintre profesiile juridice. Am dezvoltat, nu a fost un răspuns monosilabic.

Acum, gândindu-mă, la fel răspund: Este profesia care mi se potrivește cel mai bine și cred că atunci când alegi o profesie, în primul rând trebuie să vezi dacă ți se potrivește pe profilul psihologic, pe temperament, pe așteptările care le ai de la carieră, de la viață".

Gabriela Fodor se gândea în liceu să se facă avocat, dar după ce s-a documentat îndeaproape cu privire la această profesie, în cadrul cabinetului mamei sale, și a văzut ședințe de judecată, și-a schimbat opțiunea.

"Strict legat de profesia de judecător, nu a fost neapărat prima mea opțiune. Știam că vreau să fac dreptul, dar am vrut să mă fac avocat și pentru că mama mea e avocat, am zis să profit și în fiecare zi, după orele de la liceu, mă duceam la cabinet și urmăream ce face, ce lucreză, ce presupune meseria lor. Am început să merg la ședințe de judecată să văd ce se întâmplă și în sala de judecată, nu doar în culise când se pregătește dosarul. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, profesia de avocat nu mi s-ar fi potrivit. Nu eram o fire foarte combativă, să găsesc argumente, să mă contrez cu adversarul. Preferam să stau, să ascult argumentele părților, să ajung la o concluzie după ce auzeam tot ce se discuta și asta mă reprezenta mult mai mult. Sunt o fire calmă, pot să mă concentrez pe ce se discută și atunci am zis "da, profesia de judecător", a povestit tânăra.

Magistratul a vorbit și despre începutul în profesie, despre momentele când a pronunțat primele soluții: "Cel mai frumos lucru, pentru mine, în această profesie este libertatea de a-ți alege decizia. Nu trebuie să pledezi în favoarea cuiva, nu ai un superior care să-ți spună ce decizie trebuie să iei, ce trebuie să faci. Strict pe baza cunoștințelor tale, tu trebuie să ajungi la o soluție, despre care tu să crezi că este cea bună. Bineînțeles, frumusețea libertății de decizie vine și cu responsabilitatea deciziei pe care ai luat-o. Trebuie să fii conștient că-ți asumi decizia luată.

Pot să vă spun, când am semnat prima hotărâre, n-am dormit noaptea. Trei zile m-am tot gândit dacă am făcut bine, oare cum mai puteam să o întorc pe o sută de mii de părți. În timp trece senzația asta de spaima soluției, dar la început există și trebuie să fii conștient că este o povară să soluționezi problemele unor oameni".

Citește mai multe pe Clujust.ro!