Avocatura Com
Special
Avocatul Ciobotaru. Sursa: Facebook
facebook

EXCLUSIV - Avocatul vrâncean Mircea Ciobotaru: "Îngerii, când sunt între ei, ascultă Mozart, iar în prezenţa Lui Dumnezeu ascultă Brahms"

Mircea Ciobotaru, avocat în cadrul Baroului Vrancea, a povestit cu Avocatura.com despre plăcerea de a asculta muzică. Şi nu orice fel de muzică, ci mai ales cea clasică, preferatele sale fiind compoziţiile lui Wolfgang Amadeus Mozart. Muzica, îmbinată cu cititul, o altă pasiune de-a sa, parcă predestinată de numele străzii unde se află imobilul în care locuieşte. "Eu, pe tabletă, când vreau să citesc, pun căştile pe urechi, dau muzica încet... Cel mai bine se poate citi cu muzica lui Mozart. Pentru mine, aşa, ca om, îmi face impresia că această muzică era transmisă de undeva, de o putere de deasupra noastră, prin mintea lui", ne-a mărturisit avocatul.

Avocatura.com: Când v-aţi descoperit pasiunea aceasta pentru muzica clasică?

Mircea Ciobotaru: Când eram tânăr, ascultam muzica de la vremea aceea. Pe vremea când eram tânăr erau în mare vogă Beatles, bineînţeles. Bine, dar şi ceilalţi. Rolling Stones, când au început să apară, Elvis Presley...

Avocatura.com: Aveaţi acces la... Ştiu că era mai greu pe atunci.

Mircea Ciobotaru: Era mai greu, într-adevăr. Dar de exemplu, între noi tinerii - când eram eu în şcoala tehnică - se făceau schimburi. Era sistemul acela al copiilor, eram şi eu copil - eram până în 18 ani. Şi se făceau schimburi cu poze de albume - albumele erau pe ebonită, erau cele mai valoroase. Bine, vinilul a apărut, apoi LP-urile de vinil, acelea sunt într-adevăr cele mai bune.

Avocatura.com: Mai aveţi acasă amintiri de pe vremea aceea?

Mircea Ciobotaru: Am vinil. Viniluri, dar nu foarte valoroase, ce am păstrat. Dar nu de muzică clasică. Pentru că mai întâi am descoperit acea muzică. Nu ştiu foarte mult, aşa, dar îmi plăcea să ascult. Mie de fapt îmi plac mai mult sunetele decât vorbele. De exemplu, între un concert de muzică instrumental şi o operă, m-aş duce mai repede la concert. Sonatele sunt formidabile. Sonate şi cantate. Şi într-adevăr, sunetul instrumentelor e de neegalat. Ştii, de exemplu, muzica... ştii câte clape are un pian, de exemplu? Un pian are 88 de clape. Şi ştii de ce? Pentru că gamele sunt şapte, acesta este pianul clasic. Iar o gamă are 12 sunete. Adică combinaţii între tonuri şi semitonuri. 

Dar sunt piane şi cu mai multe. De exemplu, noi avem în România - am cumpărat un pian, pentru Sala Radio, care are 97 de clape. Şi primul concert la el l-a făcut un pianist tânăr, îl cheamă Horia Mihail. E un foarte bun pianist. A cântat împreună cu un alt mare muzician de-al nostru, pe care îl cheamă Alexandru Tomescu. El a folosit o perioadă de un an de zile - a câştigat de fapt în urma unui concurs dreptul de a cânta la vioara care i-a aparţinut lui Ioan Voicu, care e un Stradivarius. Ei, acum în ceea ce priveşte muzica clasică, clasicii într-adevăr sunt Haydn, Brahms, Mozart, Beethoven. Dacă discutăm despre clasici, sunt ţări care au imnul după muzica clasică. Aşa este imnul Germaniei, după o sonată a lui Haydn. 

 Am pe tabletă cred că 15 GB de muzică. Şi mai îmi plac de exemplu - n-o fac eu pe grozavul - melodiile frumoase country. Şi între cântăreţii de country am doi preferaţi. Bătrâni, ca şi mine: Don Williams şi Emmylou Harris, o femeie foarte talentată.

Avocatul Mircea Ciobotaru pentru Avocatura.com

Mie îmi place Mozart pentru că, în 35 de ani - atât a trăit - a făcut 626 de piese: simfonii, opere, concerte. Richard Wagner spunea despre el că geniul său excepţional îl situează mai presus de orice maestru în toate domeniile artei şi din toate timpurile. Deci, ca să spună un alt compozitor despre tine aşa ceva... Nu există, în momentul în care compui muzica şi te apuci să faci notele... Revii, ştergi, pui altă notă, alt sunet, alt ton. Domnule, el le scria din start aşa. Ceea ce pentru mine, aşa, ca om, îmi face impresia că această muzică era transmisă de undeva, de o putere de deasupra noastră, prin mintea lui. 

Avocatura.com: Dumneavoastră ascultaţi mai mult muzică clasică, nu?

Mircea Ciobotaru: Am pe tabletă cred că 15 GB de muzică. Şi mai îmi plac de exemplu - n-o fac eu pe grozavul - melodiile frumoase country. Şi între cântăreţii de country am doi preferaţi. Bătrâni, ca şi mine: Don Williams şi Emmylou Harris, o femeie foarte talentată. Îmi plac şi alţii, dar aceştia sunt pentru vârsta mea.

Starea pe care ţi-o dă muzica nu se compară cu nimic. Eu pot să ascult ore întregi, ore. Am de exemplu concerte înregistrate care durează două ore şi nu mă plictisesc. Atât de frumos este. Noi am avut un interpret foarte talentat, Ioan Voicu, care cântă Mozart la vioară. Pe urmă, ruşii i-au avut pe David Oistrach şi Igor, tatăl şi fiul. 

Ascult şi muzică populară. Îmi place Grigore Leşe, de exemplu. Este o melodie, "Viţă verde iadăra". Să asculţi o melodie care, după mine, este cel mai frumos cântec al miresei pe care l-am auzit: "Miresucă cu mărgele". E extraordinar de frumoasă. Muzica e autentică. "Viţă verde iadăra" este o melodie culeasă de mai mulţi folclorişti. Şi să îţi dau exemplu, e melodia cântată la înmormântarea lui Constantin Noica. Constantin Noica este înmormântat la Păltiniş, în Biserica Veche. El a scris acolo, a avut domiciliul forţat la Păltiniş. Nu a avut vila lui, era închiriat parterul. Şi s-a întâlnit acolo cu cei care au fost adepţii lui. Nu Liiceanu, de fapt Pleşu este adeptul lui, un urmaş demn al lui. Şi la Păltiniş a şi fost înmormântat şi la înmormântare, când l-a băgat în groapă, i-a cântat "Viţă verde iadăra". 

Vorbeam de Mozart, care este un geniu absolut. El, când îşi scria compoziţiile, în manuscrisele respective – care sunt catalogate – nu a făcut nicio greşeală. Există un tip, care cu rigoare germană, le-a catalogat şi le-a dat la fiecare nişte numere. De exemplu la simfonii a spus: Simfonia 35 Haffner, Simfonia 38 Praga, Simfonia 41 Jupiter. 41 apare în catalogul Kochel, Kochel Verzeichnis. Aşa le-a catalogat. Şi eu, pe tabletă, când vreau să citesc, citesc foarte des, pun căştile pe urechi, dau muzica încet... Cel mai bine se poate citi cu muzica lui Mozart.

Apropo de citit, eu sunt pe o stradă cu nume predestinat, acolo locuiesc. Strada se numeşte Miron Costin. Miron Costin a scris o lucrare, care se numeşte "De neamul Moldovenilor". Acolo ştii ce spune? Că nu este alta mai frumoasă şi mai de preţ în viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor. Asta este foarte frumos. Iar eu citesc, recitesc. De curând recitesc "Biblioteca din Alexandria" a lui Petre Sălcudeanu. E foarte frumoasă. Apoi, mi-am comandat o lucrare istorică, am găsit-o până la urmă, pentru că nu o găseam nici măcar pe internet. Se numeşte "Fereşte-mă, Doamne, de prieteni" a lui Larry Watts. Este un istoric american, care descrie o perioadă înainte de 89, când România a trebuit să facă un joc foarte interesant în politica internaţională. 

 Iar ca scriitori, dacă e să îi pun într-o ordine, sunt îndrăgostit de Tolstoi. Mie Tolstoi îmi place cel mai mult. Frumuseţea cu care scrie... Și poate şi Dostoievski. Dar pentru mine, Tolstoi rămâne pe primul loc.

 Şi cititul ar trebui cultivat. Am văzut recent o fotografie în care, într-un metrou din Japonia, oamenii nu mai butonau telefoanele, ci erau cu o carte în mână. Pentru că e altceva când citeşti. Nu neapărat pe hârtie. Eu citesc foarte mult pe tabletă. Voiam într-un timp să citesc ceva. Şi nu găseam cartea, nici nu o aveam - "Lolita", a lui Nabokov. Foarte interesantă. Am citit "De veghe în lanul de secară", a lui Salinger - e cartea tineretului, aşa... Și am citit-o pe tabletă. Mi-a descărcat-o băiatul meu, Mircea, şi am citit-o de pe tabletă. Am citit "Un veac de singurătate", am citit Coelho - multe lucrări. Vorbesc de ultimii ani. Am mai citit - există un scriitor rus, Cinghiz Aitmatov - şi am citit "Vaporul alb" şi "Cântecul stepei, cântecul munţilor".

Eu chiar le recomand, foarte bune lucrări. Iar ca scriitori, dacă e să îi pun într-o ordine, sunt îndrăgostit de Tolstoi. Mie Tolstoi îmi place cel mai mult. Frumuseţea cu care scrie... Și poate şi Dostoievski. Dar pentru mine Tolstoi rămâne pe primul loc. 

Am şi interpreţi preferaţi. Ce se întâmplă, muzica lui Mozart este foarte greu de cântat, poate să spună orice instrumentist. Bine, eu nu ştiu, pentru că nu am talent muzical. În afară de cel de "ascultător", nu am voce deloc. Dar la Mozart nu poţi face "floricele", trebuie să cânţi partitura exact cum a făcut-o autorul. Pentru că, în momentul în care începi să improvizezi, nu mai iese. Ca la Chopin, de exemplu. Şi spuneam că am interpreţi preferaţi. Unii care nu mai sunt. De exemplu, marii interpreţi ai lui Mozart la pian sunt Horowitz, mie îmi place foarte tare Arthur Rubinstein, care nu mai este nici el. Iar din generaţia actuală este unul pe care îl cunoaşte multă lume, Daniel Baremboin. Şi mai există o interpretă japoneză, pe care o cheamă Mitsuko Uchida. 

De aceea spun că este foarte, foarte greu. Am auzit şi am citit despre mulţi care spun acest lucru, mulţi interpreţi. De aceea se cântă perfect după partitură şi nu ai voie, ca interpret, să te abaţi de la partitură, pentru că altfel strici armonia. De fapt, este ştiut că şi pentru oamenii care sunt într-o anumită stare de sănătate, muzica reuşeşte să le-o îmbunătăţească.

Am citit ceva foarte interesant. Se spune că îngerii, când sunt între ei, ascultă Mozart, iar în prezenţa Lui Dumnezeu ascultă Brahms. Pentru că Brahms e mai sobru, pe când Mozart e mai jucăuş. Eu chiar aş recomanda educaţia muzicală de la vârste mai mici. Pentru că nu se compară cu nimic, am constatat. Când am încercat să ascult m-am îndrăgostit pe parcurs. Şi nu la vârste foarte înaintate. Cred că pe la 30 de ani îmi plăcea foarte mult să ascult muzică clasică. 

Avocatura.com: Aţi încercat să cântaţi vreodată?

Mircea Ciobotaru: Sunt pasiuni. Dacă aş fi avut talent, cred că aş fi învăţat să cânt. Am încercat, nu mi-a ieşit. Şi nu mi-a ieşit, pentru că nu am avut pe cineva care să îmi explice tehnica. Eu am copilărit undeva la bunici. Părinţii mei m-au lăsat la bunici, şi acolo era într-un sat. Dar am încercat mai târziu, am cochetat cu chitara şi mandolina, dar dacă nu ai baza teoriei .... Nu ai baza, s-a terminat. Nu vedeam notele, nu ştiam... Pentru că trebuie să le înveţi. Îmi plac colegii care au într-adevăr copii talentaţi. Dar eu rămân la pasiunea mea. 


Cuvinte cheie: avocat baroul vrancea, pasiuni, muzica clasica, wolfgang amadeus mozart, voicu ioan, lese grigore, noica constantin, carti, tolstoi, opera, talent, cultura generala, avocat Ciobotaru Mircea Lucian
COMENTEAZA
Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de SC ADVO VALUE SRL. Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor. © Copyright SC Avocatura.com SRL 2003-2016 ©   Copyright SC ADVO VALUE SRL 2017
Avocatura Com