Trebuie sau nu avocații să plătească CAS? Lucian Săuleanu, punct de vedere privind anularea contribuţiior de asigurări sociale de sănătate ale avocaților până la 1 iulie 2012
Necesitatea includerii în Proiectul de Lege și a contribuțiilor de asigurări de sănătate datorate până la 1 iulie 2012 își găsește sprijin chiar în "Expunerea de motive", respectiv înlăturarea inechităţilor apărute în aplicarea practică a prevederilor Codului Fiscal, necesitatea îndreptării situaţiilor apărute în practică din cauza interpretărilor diferite a legislației actuale referitoare la contribuția de asigurări sociale, inechitatea rezultată ca urmare a practicii neunitare.
Premisa de la care trebuie să pornim este acceea a reglementării diferite a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate prin raportare la momentul 1 iulie 2012.
Astfel, până la acest moment în vigoare era Legea nr. 95/2006 care prevedea foarte clar că dobândirea calităţii de asigurat, pentru un cetăţean român cu domiciliul în România, este plata care urmează a se face în baza unui contract de asigurare.
Prin noua modificare adusă Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin O.U.G. nr. 125/2011 (M. Of. nr. 938 din 30 decembrie 2011) au fost reglementate în mod distinct aceste contribuţii într-un capitol separat, intitulat "Contribuţiile sociale obligatorii privind persoanele care realizează venituri din activităţi independente, activităţi agricole şi asocieri fără personalitate juridică". (art. 296.21-296.26 C.fisc. )
Printre modificările importante, aduse în materia asigurărilor sociale de sănătate de O.U.G. nr. 125/2011 (art. I pct. 109) şi care intră în vigoare la 1 iulie 2012, menţionăm:
- A.N.A.F. devine competentă în administrarea contribuţiilor sociale obligatorii [art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2011];
- în enumerarea contribuţiilor sociale reglementate de Codul fiscal au fost introduse şi contribuţiile sociale de sănătate [art. 2 alin. (2) lit. b)];
- toate persoanele datorează contribuţii sociale de sănătate, inclusiv cele care nu realizează venituri [art. 296.27 alin. (2)];
- contribuabilii sunt obligaţi să efectueze, în cursul anului, plăţi anticipate cu titlu de contribuţii sociale;
- în cazul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, plăţile anticipate prevăzute se stabilesc de organul fiscal competent, prin decizie de impunere, pe baza declaraţiei de venit estimat/declaraţiei privind venitul realizat sau pe baza normelor de venit;
- în decizia de impunere, baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru contribuabili se evidenţiază lunar, iar plata acestei contribuţii se efectuează trimestrial;
- baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este diferenţa dintre totalul veniturilor încasate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii social.;
Așadar, regimul contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate este clar configurat abia prin O.U.G. nr. 125/2011.
Argumentul principal privind lipsa obligației de plată a acestor contribuții de către avocaţi până la momentul 1 iulie 2012 este acela că nu au încheiat contracte de asigurări cu casele de asigurări.
Astfel, în primul rând, art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 stabileşte condiţiile pentru ca o persoană, cetăţean român cu domiciliul în România, să devină asigurat, respectiv trebuie să facă "dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi", iar în continuare se menţionează că "persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator".
Aşadar, textul Legii nr. 95/2006 este foarte clar, stabilind că dobândirea calităţii de asigurat, pentru un cetăţean român cu domiciliul în România, este plata care urmează a se face în baza unui contract de asigurare. La baza raportului juridic de asigurare se află contractul. Calitatea de asigurat nu rezultă ope legis, aşa cum în mod greşit se susţine de către unii autori.
Legiuitorul a înţeles să lege naşterea acestui raport juridic de încheierea unui contract de asigurare, căci altfel art. 211 nu ar avea nici un rost. Existenţa obligaţiei de plată a acestei contribuţii, ope legis, nu ar putea fi reţinută decât în lipsa reglementării necesităţii încheierii unui contract de asigurare.
De asemenea, această concluzie este susţinută şi de alte dispoziţii din Legea nr. 95/2006 care nu fac referire la "obligaţia de plată a contribuţiei", ci la obligaţia de a se asigura în condiţiile art. 211; în acest sens, spre exemplu, art. 213 alin. (4) prevede că persoanele care nu sunt prevăzute la art. 213 alin. (1) şi (3) (adică persoanele asigurate fără plată) "au obligaţia să se asigure în condiţiile art. 211", adică să încheie contract.
O dovadă în sensul inexistenţei obligaţiei de plată a avocaţilor, a acestei contribuţii, o reprezintă chiar modificarea adusă Codului fiscal prin O.U.G. nr. 125/2011, în care se precizează expres că toate persoanele datorează această contribuţie, chiar şi cele care nu realizează venituri, iar plăţile se stabilesc prin decizie de impunere, pe baza declaraţiei de venit estimat / declaraţiei privind venitul realizat sau pe baza normelor de venit. Aşadar, acum legiuitorul a înţeles să stabilească ope legis această obligaţie de plată a contribuţiei sociale de sănătate, a eliminat existenţa contractului de asigurare şi a reglementat şi modalitatea de stabilire, respectiv prin decizie de impunere pe baza declaraţiei de venit estimat/declaraţiei privind venitul realizat sau pe baza normelor de venit.
Anularea în parte a Ordinului Președintelui CNAS nr. 617/2007
Prin sentința civilă nr. 835 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, pronunţată în dosarul nr. 9914/2/2011,dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007 au fost anulate. Dispozitivul hotărârii este elocvent: "… Anulează în parte dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Ordinul preşedintelui CNAS nr. 617/2007 în privinţa posibilităţii organului competent al CAS de a emite decizii de impunere".
Practica judiciară în materie
Instanţele de judecată au dat dezlegare problemei supuse analizei, însă spectrul soluţiilor pronunţate şi în care s-au admis acţiunile promovate de avocaţi este larg, unele instanţe admiţând necesitatea încheierii contractului de asigurare, altele, dimpotrivă, reţinând doar lipsa obligaţiei de plată a majorărilor şi a penalităţilor. Sens în care exempli gratia menţionăm:
• decizia civilă nr. 1411/R/2009 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosarul nr. 2375/117/2009), prin care s-a admis recursul declarat de contestator, s-a modificat sentinţa Judecătoriei Cluj-Napoca şi s-a admis contestaţia la executare, s-au anulat titlul executoriu şi actele de executare, reţinând în considerente că "între contestator şi intimată nu există încheiat un contract de asigurare şi că acesta nu a încheiat un astfel de contract nici cu o altă casă de asigurări de sănătate" şi că "măsurile de executare silită se fac în baza unui titlu de creanţă care devine titlu executoriu potrivit art. 141 C. proc. fisc." şi "chiar dacă contestatorul este obligat să îşi asigure sănătatea potrivit art. 259 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, în prevederile acestei legi nu se specifică faptul că urmărirea silită ar putea fi executată fără existenţa unui titlu de creanţă", "care să fi devenit scadent pentru a fi executor".
• prin sentinţa nr. 621 din 30 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi contencios administrativ (rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 2684 din 22 noiembrie 2010 – dosarul cu nr. 2289/101/2010) s-a admis cererea în anulare a deciziei de impunere emisă de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi reţinând stabilirea "contribuţiei calculate precum şi a obligaţiilor accesorii stabilite în sarcina reclamantei nu sunt rezultatul verificării bazelor de impunerea a existenţei obligaţiei de plată în raport cu perioada impusă", adică "fără să aibă la bază o cercetare şi o verificare proprie privind existenţa obligaţiei"
|
(Avocatul Lucian Săuleanu, Decanul Baroului Dolj) |
• în alte soluţii, instanţele au apreciat că legalitatea obligaţiei de plată nu poate fi pusă în discuţie, însă, cum omisiunea declarării veniturilor din activităţi independente nu este sancţionată de lege implicit, nu se poate reţine obligaţia de plată a majorărilor şi a penalităţilor de întârziere (decizia nr. 791 din 08.10.2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ).
• într-o altă speţă, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2538 din 23 martie 2010, rămasă irevocabilă, a admis o contestaţie la executare şi a anulat somaţia de plată şi actele de executare întocmite de intimată, reţinându-se, în contextul nedeclarării contribuţiei către fond de către contestatoare, că intimata C.A.S. a Municipiului Bucureşti a declanşat executarea silită împotriva contestatoarei, în condiţiile lipsei cu desăvârşire a titlului executoriu şi a emiterii unui titlu de creanţă, ulterior începerii executării silite şi promovării contestaţiei
Practica judiciară în ultimii doi ani s-a modificat radical, chiar și a acelor instanțe care inițial au respins în totalitate acțiunile formulate de avocați, cum este cazul Curții de Apel Craiova, cu titlu de exemplu:
- în dos. nr. 6567/63/2014 prin decizia 1599/23.04.2015 a fost admis recursul casată sentinţa şi rejudecând admite acţiunea, anulează deciziile nr. 38119/23.12.2013 şi 503/21.02.2014 emise de CAS Dolj
- în dos. nr. 12779/63/2012 prin decizia 7869/14.10.2014 a fost admis recursul, modificată sentinţa în sensul că a fost admisă acţiunea, anulate Decizia de impunere nr. 18924/12.12.2011 şi decizia nr. 69/24.02.2012 emise de CAS Dolj
- în dos. nr. 2883/63/2013 prin decizia 5811/02.10.2014 a fost admis recursul, modificată sentinţa în sensul că admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată şi în consecinţă și anulează decizia de impunere nr. 21264/29.12.2011 şi decizia dată în soluţionarea contestaţiei nr. 060/15.02.2012 emise de intimată.
- în dos. nr. 3786/63/2012* Admite recursul. Modifică sentinţa în sensul că: Admite contestaţia şi anulează decizia de impunere nr. 17989/07.12.2011 şi decizia nr. 048/10.02.2012. Admite cererea de intervenţie accesorie în interesul contestatorului. Irevocabilă.
Aspectele legate de soluțiile instanțelor au făcut obiectul unor știri în presa locală și centrală, cu titlu de exemplu:
Sistemul de asigurări al avocaţilor
În cazul avocaţilor, există un sistem autonom de asigurări sociale, a cărui reglementare o regăsim în O.U.G. nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor.
Existența acestui sistem de asigurări a fost sursa unei confuzii privind existența obligației de plată a asigurărilor sociale de sănătate menținută și de lipsa de reacție a Caselor Județene care de-a lungul a mai mult de 5 ani nu a notificat contribuabilii și nici nu adus în spațiul public informații suplimentare din acest punct de vedere.
Concluzii
Modificarea radicală a practicii instanțelor de judecată aduce în discuție echitatea plății acestor obligații fiscale de către contribuabilii ale căror acțiuni au fost respinse în contextul în care starea de fapt și criticile au fost identice cu cele din procesele unde deciziile de impunere au fost admise.
Tocmai urmare a acestei inechități, dar și a neclarității legislației speciale până la 1 iulie 2012 și a lipsei de reacție a Caselor Județene apreciem că se impune includerea în Proiectul Legii privind anularea obligațiilor fiscale, și a contribuţiior de asigurări sociale de sănătate stabilite prin decizii de impunere emise şi comunicate contribuabillor până la 1 iulie 2012, datorate de persoanele care desfășoară activități liber profesionale şi neachitate până la data intrării în vigoare a acestei legi.
Avocatul Lucian Bernd Săuleanu
Decanul Baroului Dolj
