Ikebana, Mozart si Messi
In seara asta insa, nu m-am intalnit cu frumoasa mea. Ci cu frumosul. Sub forma unei demonstratii de ikebana, sustinute in Aula Magna a Universitatii Romano-Americane, de catre Kariyazaki Shogo Sensei, acompaniat la pian de catre our very own Toma Popovici. S-a vorbit in japoneza (mereu o experienta inedita), s-au creat aranjamente florale de o frumusete inefabila, pe acorduri de Mozart, Beethoven si Chopin. Mai mult decat atat, dupa ce cu o zi inainte, de Sanziene, romanimea celebrase ia, bluza noastra traditionala, pe scena Universitatii au fost expuse cateva kimonouri, create de catre maestrul Kariyazaki insusi.
11.379 de kilometri mai la sud de minunile realizate de cei doi virtuozi - unul al ikebanei, celalalt al pianului -, la Porto Alegre, un alt virtuoz, de aceasta data al balonului rotund, dadea recital. Daca ikebana (alternativ, Kado, calea florilor) e arta japoneza de aranjare a florilor, nu doar aranjarea unor flori intr-o glastra, ci o forma ordonata de arta, nici fotbalul nu se rezuma la trimiterea unei mingi intr-o plasa. Fotbalul, asa cum este el predat de catre "micul Mozart" Lionel Messi, din nou in zi de gratie ieri cu Nigeria, este arta.
Iar ceea ce transforma in arta ceea ce faci, este exercitiul dus pana la obsesie si sacrificiu, ambele, sublimate in capodopera. In perfectiune. Cum ar spune Lil Wayne, o sursa de inspiratie mai neverosimila decat Messi, "If you work hard you’re going to get good, and good turns to great." Daca muncesti din greu, vei deveni bun, si bun se transforma in extraordinar.
Fie ca sunteti avocati, pianisti, jurnalisti sau fotbalisti - doar instrumentul e diferit. Insa fiecare dintre voi poate sa faca arta in profesia lui. Si, privind in seara asta demonstratia de ikebana a maestrului nipon, ma mai gandeam la ceva: ca arta e frumoasa, tocmai pentru ca ne scoate din noi, din grijile noastre, daca exprimarea imi e permisa.
Mi-as dori deci un avocat care sa ma faca sa uit ca sunt un nume pe foaia judecatorului, sau un numar sec intr-un sistem de impozitare. Mi-as dori ca un fotbalist, roman, nu strain, sa ma faca sa ignor faptul ca dimineata ma trezesc la ora 06. Mi-as dori ca frumoasa la care faceam referire in startul editorialului sa uite complet, atunci cand ne intalnim, ca are de achitat chiria, ca jobul ei e mai stresant decat ar trebui, ca oamenii mici ii pizmuiesc curatia si talentul. Si mi-as mai dori ca cei care imi acorda un interviu sa se piarda, pret de 60, sau 90 de minute, in placerea conversatiei cu mine.
Este felul in care vad jurnalismul, fotbalul, avocatura, iubirea, viata.
Pentru detalii despre proiectele culturale si de dezvoltare personala ale Centrului de Studii Romano-Japoneze "Angela Hondru", puteti vizita adresele csrj.ro, respectiv www.facebook.com/CSRJ.DSA.
