Antropologul Carol Capita: Casele de avocatura sunt, esentialmente, niste triburi. Senior Partner-ul este seful de trib dispensator de bunuri
Avocatura.com: Incep prin a va intreba ce este antropologia business-ului si cat de importanta este ea, inclusiv in marketing si comunicare, si in studierea comportamentului consumatorului, nu in ultimul rand de servicii avocatiale?
Prof. Carol Capita: Inainte de orice, multumesc pentru oportunitatea pe care mi-o oferiti. Este important ca domeniile de cunoastere sa ofere un tip particular de abordare si de intelegere a unor lucruri. In spatele lucrurilor cele mai simple din viata noastra, exista intotdeauna mize teoretice. Iar teoreticienii nu trebuie sa uite un lucru: cunoasterea trebuie sa aiba si finalitati practice. Sa aiba utilitati perceptibile pentru publicul larg.
Antropologia business-ului, sau mai degraba antropologia economica, este un domeniu din aria mai larga a ceea ce scoala americana de reflectie considera antropologie ca "stiinta totala" a conditiei umane. Spre deosebire de spatiul european, unde antropologia este mai degraba etnografie, si se refera la societati traditionale, antropologia americana considera - spre exemplu - ca arheologia este antropologia resturilor materiale ale societatilor trecute.
Fundamental, antropologia economica se ocupa de, sa spunem, mecanismele mentale si organizationale ale comportamentelor economice. O relatie speciala intre structurile de organizare umana - ca discutam despre familie sau despre structuri supraordonate (comunitatea, chiar si statele actuale) - si modul in care obtin subzistenta, obtin plusvaloare... calculeaza randamentul, eficacitatea actiunii umane.
Zona intr-adevar este, mai degraba acoperita, daca ma uit la literatura, de cateva teme fundamentale. In primul rand, de persistenta unor mecanisme traditionale in societati moderne - dar aici se ocupa in primul rand fie de societati emergente sau de societati de lumea a treia, mai curate, mai pristine, sau de fenomene uneori marginale, sau de contact intre categoriile si clasele sociale. Aceasta este o prima directie.
A doua directie este aceea de a analiza felul in care categoriile economice traditionale - cum spuneam, rentabilitate, plusvaloare, eficienta - sunt percepute de oameni ca atare. Felul in care indivizii interpreteaza subiectiv mecanismele economice este important. Asta este, cred, ceea ce a asigurat succesul pozitiei lui Roubini in legatura cu criza economica. A spus: «Trebuie sa ne uitam la patternurile de consum individual». Consumul este o forta de modificare a structurilor economice, ca si rentabilitatea, economisirea, capitalizarea.
"Consumul nu este doar economic. Consumam, de cele mai multe ori, in cheie sociala"
Pentru ca in Romania, face cineva ceva, il strangem de gat... Face cineva ceva, il strangem de gat...
Deci, antropologia economica este un domeniu care incearca sa observe constantele comportamentelor economice. Textul care mi-a inspirat preocuparea nu este cel mai academic text din lume, dar este un text foarte interesant, de la sfarsitul anilor `60 - interesanta data - un text numit "The Company Savage". Si autorul reusea, la data respectiva, sa puna in ecuatie si sa compare foarte bine comportamentele economice si simbolice legate de economie, observate la nivelul societatilor africane de pilda, si comportamentele manageriale contemporane. In primul rand, in zona dimensiunii simbolice. Deci a felului in care economia este pusa in imaginea sociala. Citeam si radeam de unul singur, fiindca era atat de evident rapprochement-ul, apropierea de comportament - nu de miza materiala in termeni de obiecte, cat in termenii relatiei indivizilor cu zona de producere a obiectelor, de consum. Fiindca consumul este economic, dar este in egala masura si social. Noi consumam, de cele mai multe ori, in cheie sociala.
Personal, ca individ, nu ma simt un agent economic, ci ma simt un individ care are un set de nevoi obiective si subiective. Poate de aceea antropologia economica este importanta si in termenii marketingului. Fiindca consumul intr-adevar poate fi indus prin reclama, poate fi potentat, poate fi si mult mai informat in legatura cu reactiile subiective fata de un produs sau altul. Sunt reclame care au ratat dramatic un produs. Si reclame care au nascut produse de succes, in masura in care cineva a tinut cont de reactiile foarte umane.
Partea de marketing, dar in primul rand partea de publicitate, este o zona care se leaga foarte mult de reactii non-economice. Pe un fel de "complicitate nemarturisita" intre autorul reclamei si consumatorul de reclama. Si am sa va dau doua exemple. Acum multi ani a fost o reclama dedicata unui brand de napolitane locale. Si a fost foarte interesant, ca pornea ca un fel de filmulet "noir", dar se incheia cu statuia lui Mihai Viteazu, de pe care flutura invelisul napolitanei. Exista "complicitati simbolice" care se bazeaza pe intelegeri nemarturisite, dar care nu sunt economice. Nicaieri nu se spunea ca napolitana era buna. Asocierea intre filmul "noir" care crea suspansul si asteptarile, si "catharsisul" legat de un monument public, pe care il stie toata lumea.
Avocatura.com: Si al doilea exemplu?
Capita: Al doilea exemplu este mai interesant, in legatura cu dimensiunea de gen a reclamelor. Reclama la un brand de bere. Sotia personajului principal incerca sa invete sa ia carnetul de conducere. Iar sotul dorea ca sotia sa ia carnetul, ca el sa poata bea bere cu prietenii. Ceea ce facea aceasta reclama era ca se baza pe doua idei induse: 1. Ca numai barbatii beau bere, ceea ce e fals, si 2. Ca femeile conduc prost, ceea ce iarasi trebuie verificat. Dar complicitatea aceasta intr-o societate care, sa fim seriosi, e inca traditionala, spune foarte multe despre felul in care un joc economic - pana la urma a vinde un produs, e un mecanism economic - se bazeaza pe intelegeri non-economice.
Avocatura.com: Vreau sa discutam putina teorie si cultura organizationala. O casa de avocatura are o structura ierarhica pe care sunt convins ca o cunoasteti: avem sus senior partnerii, dupa aceea vin junior partners, associates...
Capita: Si serviciile specializate pe directii de jurisprudenta pe care o reprezinta, plus serviciile tehnice si asociate, banuiesc.
"Etosul de companie a aparut in anii `70. Angajatii au nevoie de o directie"
Avocatura.com: In plan simbolic, cum se traduce asta?
Capita: Ceea ce este foarte interesant, este ca daca ne uitam, si exista o literatura imensa in acest sens, este o forma functionala nascuta din experienta firmelor de avocatura, dar este in egala masura o forma functionala pe care o regasim in structuri politice, in societati traditionale. Fiindca acestea sunt foarte eficiente, intr-un context in care nu exista predictibilitate. In conditiile in care nevoile de reactie rapida trebuie dublate de o buna gestiune.
Evident, structura asta ierarhica se justifica si permite o analiza foarte interesanta din perspectiva comportamentelor umane interne. Exista o etica a firmelor, si inca din anii `70, s-a creat in managementul marilor companii, etosul de companie. Cazul Asiei de S-E este relevant. S-a incercat, si in buna masura s-a reusit, crearea unei formule de etos institutional, foarte apropiat de patriotismul national. Sa ne aducem aminte ca, la un moment dat in anii `60-`70, il aveai pe presedintele de la Ford, Lee Iacocca, care declara in fata unei comisii senatoriale: "Ceea ce este bine pentru Ford, este bine pentru Statele Unite". Intr-o lume mult mai dinamica, si mult mai integrata, in care nu mai exista erou economic national... E greu de spus, astazi, ce anume este un produs national. Discutam de high-tech in primul rand, de industia automobila. Lucrurile s-au mai nuantat.
Ceea ce ramane, ramane aderenta la un etos creat pentru a da coerenta si a contribui la depasirea problemelor de comunicare interpersonala. Ca in orice familie, ca in orice comunitate, oamenii sunt foarte diferiti, pot percepe subiectiv cateva lucruri. O firma nu poate sa lucreze cu indivizi aflati intr-o miscare browniana. E nevoie de o directie.
"Oamenii au, in subconstient, ideea ca statul e mai haotic ca privatul"
Avocatura.com: La noi, etosul asta e importat din sistemul anglo-saxon, presupun.
Capita: Sau din sistemul german. Modelul anglo-saxon de companie s-a dezvoltat intr-un moment in care Romania era rupta de evolutiile firesti din aceasta zona. Poate asta si explica dimensiunea surprinzatoare a acestui tip de organizare. Tocmai fiindca si economia, dar si filosofia institutionala, este socata. Fara sa am la baza studii statistice, sentimentul meu este ca diferenta pe care oamenii o fac intre a fi angajat la stat, si a fi angajat intr-o firma privata, tine in primul rand de climatul intern. Sentimentul meu este ca oamenii au, undeva in subconstient, cunoasterea faptului ca statul este mai haotic. E o reactie de surprindere. Noi incercam sa reordonam in 20 de ani, ceea ce in Occident a luat aproape 100!
Avocatura.com: Revenind la structura caselor de avocatura, Dvs. ca antropolog cum o interpretati?
Capita: As spune ca este o structura tribala, in sensul pozitiv, nu in sensul negativ.
Avocatura.com: Pot fi vazute casele de avocatura mari ca niste triburi?
Capita: Da. Fiindca este o structura foarte eficienta. In momentul in care ai structuri similare, care se intind pe spatii si pe perioade de timp foarte lungi, trebuie sa ne intrebam de ce se intampla acest lucru. Faptul ca eu pot compara, de pilda, comportamentul, e-adevarat din anii `70 - astazi s-a mai schimbat, dar nu foarte mult - agentilor de Bursa din New York, cu ceea ce se intampla intr-o piata africana, inseamna ca schema este suficient de generala pentru a permite adaptari locale, si ca oamenii sa se simta confortabil. Nici astazi, in cosul bursier, si putem verifica - deci nu in zona de cos online, ci in cosul real, fizic - nu prea vedeti femei. Este o separare foarte veche, asa cum in pietele africane, nu prea vedeti barbati. Fiindca in spatele rolurilor economice, se afla si pozitii de gen.
Cred ca ceea ce este cel mai important, este scalabilitatea acestei structuri organizationale. Poti sa ai un trib foarte mare, sau un trib foarte mic. Fiindca ai functia de reprezentare simbolica, sa zicem Consiliul, Partnership-ul superior. Si ai zona functionala, zona de interfata. Cei de la bara, pledantii. E-adevarat ca asta e un sistem poate mai vizibil in sistemele anglo-saxone de jurisprudenta, unde precedentul creeaza norma, nu in sistemele franceze. Fiindca in sistemele anglo-saxone, cercetarea precedentului implica un numar foarte mare de paralegali. La noi, inca e o problema. Am sentimentul, fara a fi specialist in domeniu, ca zona de consultanta si de cercetare, de research, pentru avocatul pledant, inca trebuie sa fie recunoscuta ca meserie a zonei de jurisprudenta. Dar ei sunt cei care fac o interfata foarte interesanta.
"Nu poti fi un avocat de succes, cum nu poti fi un sef de trib de succes, daca n-ai suficienti bani pentru redistributie"
Autorul cartii "The Company Savage" facea o comparatie extraordinara intre un trib african, si Imperial Chemicals International, unul dintre cele mai mari concerne de industrie chimica, si astazi. La fel, intre Holiday Inn, si structuri de tipul acesta. Si se potrivesc. Fiindca tribul asta trebuie sa faca. Trebuie sa asigure subzistenta indivizilor, trebuie sa asigure castigarea unor resurse suplimentare, care se duc in ceea ce se cheama cheltuiala sociala, cheltuiala de reprezentare, care este o forma speciala de reinvestitie. Cheltuiesc pentru protocol, nu fiindca neaparat vreau protocol, ci pentru ca "nasul subtire cu cheltuiala se tine". Eu nu pot fi un avocat de succes, cum nu pot fi un sef de trib de succes, daca n-am suficienti bani pentru redistributie. Deci pentru a da din castig, a "recicla" castigul pentru a-mi creste singurul lucru pe care pot intotdeauna sa-l iau cu mine: prestigiul. Asta explica si existenta firmelor de headhunting. Si "cautarea", recrutarea, mai mult sau mai putin onesta, de oameni de top management.
Fiindca sunt oameni care demonstreaza ca sunt sefi dispensatori de bunuri. Au posibilitatea de mobilizare, in numele unei firme, si a unor valori care nu sunt direct in portofoliu. Ceea ce face pe cineva sa intre in cutare sau cutare firma, dincolo de beneficiul material, este si beneficiul simbolic. Care este intretinut tocmai de aceste cheltuieli care nu sunt direct economice. Faptul ca cumpar mai multe masini Xerox, ma ajuta pana la un punct. Dincolo de asta, trebuie sa cumpar vacante. Fiindca ele au - nu imediat, nu direct - dar au un impact chiar si economic, prin dimensiune simbolica. A cheltui in bunuri de prestigiu are un impact mediat, dar la fel de semnificativ. Altfel spus, pentru a ma contrazice cu Marx, nu neaparat cautarea de valoare adaugata. Valoarea adaugata este de inteles si in termeni economici materiali, dar si in termeni simbolici. La un moment dat, faptul ca am un statut special imi permite chiar sa ignor castigul material direct. Fiindca prestigiul este mereu convertibil in altceva, intr-un job mai bun.
Avocatura.com: Dadeati exemplul Imperial Chemicals. Ne impiedica ceva sa spunem in loc de Imperial Chemicals, "Bostina si Asociatii" sau "Musat si Asociatii"?
Capita: Sigur ca nu. Nu ne impiedica nimic si nimeni. Cred ca, dimpotriva. O firma de avocatura este mult mai legata de "imaterialitati" decat o companie care produce cizme sau masini. Fiindca o firma de avocatura produce prestigiu.
"La marile firme, soarele rasare din spatele cladirii. E un tabu intalnit la capeteniile africane"
Avocatura.com: Asta e atributul sefului de trib?
Capita: Atributul sefului de trib, este in primul rand functia de reprezentare si de strategie generala. Daca veti citi acea carte, uneori si topografia firmei respecta acest lucru. Cineva observa ca, la Holiday Inn, care la data respectiva avea un campus, cladirea unde era top managementul, era in asa fel pozitionata incat soarele sa rasara din spate. La fel ca si la capeteniile africane, unde este un tabu, o regula foarte fixa. De ce? Pentru ca dimensiunea simbolica creeaza atasamente. Or, ai nevoie la un moment dat, de la angajatii tai, de un atasament dincolo de cel material. Asta e functia sefului. Ca oameni foarte diferiti, sa se identifice cu el. Deci seful de trib este, fundamental, un negociator.
Uneori, seful de trib mai are si o alta functie. Si asta este un alt mecanism foarte interesant. Asa numitul "blestem al maharajahului". Una din caile cele mai simple de a-ti distruge potentialii inamici - exista si asta in companii - este sa numesc pe cineva intr-o functie decizionala, dar sa nu-i spui exact ce vrei. Ii spui doar ca vrei sa mearga treaba bine. Respectivul, de cele mai multe ori, chiar daca are idei inovatoare si bune, de frica sa nu greseasca va fi ultra-conservator. Si se prabuseste singur.
Avocatura.com: Putem sa-l redenumim "blestemul Senior Partner-ului"?
Capita: Da. Intotdeauna functioneaza mai bine distribuirea responsabilitatilor. Tocmai datorita faptului ca, la un moment dat, deciziile nu pot neaparat fi bune. De pilda, decizia de a apara pe cineva sau nu. Decizia de a deschide un domeniu de jurisprudenta sau nu. Este nevoie de o decizie colectiva, tocmai fiindca asta mobilizeaza. Asta face si un sef de trib. El are capetenii subordonate, nu atat fiindca ele ar putea rezolva mai bine lucrurile. Cat pentru ca da forma consultarii si a unei mobilizari generale.
Avocatura.com: Discutam cu o avocata si imi spunea ca, citez, "la casele de avocatura mari exista o mancatorie specifica". Vreau sa va intreb daca in trib se intampla lucrul acesta.
Capita: Sigur. De-asta se intampla blestemul maharajahului.
Avocatura.com: Asta creste si posibilitatile de mobilitate pana la urma. Pentru ca avem in cultura asta corporatista, care se aplica si in cazul caselor de avocatura, un anumit "pattern". E nevoie de vreo 11 ani, in cazul firmelor de-afara, ca sa poti sa ajunge partener, la noi de ceva mai putin.
Capita: Exista un lucru foarte interesant, cercetat e-adevarat mai degraba in alte categorii de cercetare antropologica, dar care are relevanta pentru acest lucru. In marile firme, poate ca acum s-a inlocuit cu stagiaturile, cu perioadele calificate. Dar arareori se intampla ca cineva dintr-o filiala sa fie numit in aceeasi filiala. Marile companii, si astazi, cand modifica managementul superior, ii iau pe oameni dintr-o sectie, si-i duc in alta. De-asta multi manageri romani, care lucreaza in firme mari, se trezesc la un moment dat reprezentanti pe piete, dar in alta parte decat Europa de S-E si Asia, cum este de obicei. Dintr-un motiv foarte simplu: e foarte greu ca, de pe-o zi pe alta, sa se schimbe rolurile si statutele. Pana astazi am mers cu totii impreuna la bere. De maine sunt seful vostru. Si Dvs. va este foarte greu sa imi acceptati noul rol, si mie mi este foarte greu sa incep sa va dau ordine. Desi asta presupune o firma. Si-atunci exista traditional ceea ce se chema "izolarea simbolica", ca un rit de initiere. Sunt bursele de cercetare, sau stagiile de formare in strainatate. Cineva va fi numit sef, dar ca sa se creeze distanta psihologica necesara, in asa fel incat si unii si altii sa se reajusteze psihologic, se creeaza aceasta izolare, 3 saptamani nu dam ochii ca e la formare, si am timp sa ma pregatesc, ca nu mai este Gicu, prietenul meu de week-end, ci este domn` director, si ca ramane Gicu pentru week-end, nu pentru firma.
E foarte greu sa iti schimbi rolul. Si-atunci, ca in orice trib de buna calitate, noua generatie trece printr-un rit de initiere, care presupune separarea de comunitate, transferul de cunostinte, si reintegrarea ritualica. Party-ul de investire a noului director!
"In Romania, important nu este sa ai bani. Important este sa moara vecinul de invidie ca ai bani"
Avocatura.com: Iar apropo de accesul la resurse? Pentru ca in cazul promovarilor, automat ai acces mai mare.
Capita: Bun, revin. Castigul material este secundar. Este important pentru individ. Dar intr-o analiza concreta, ceea ce intereseaza este accesul la resursele simbolice. Ceea ce cred ca creste mai mult, este accesul la fondurile de protocol. Care nu intra-n buzunar, dar sunt bunuri de prestigiu care folosesc firmei.
E interesant cum si astazi, in legislatia romana de pilda, fondul de protocol are o situatie ambigua. Este greu explicabil. Cand, de fapt, ai foarte mare nevoie de el pentru a-ti valida bonitatea. Pentru a-ti valida succesul. In Romania deocamdata, important nu este sa ai bani. Important este sa moara vecinul de invidie ca ai bani.
Avocatura.com: Se-aplica si-n business, da?
Capita: Se-aplica si-n business. Fiindca este o forma de cheltuiala sociala. Cred ca aici intervine, foarte important, echilibrul dintre economisire si cheltuiala. Daca cheltuiala este privita in relatie cu un rezultat strict material, putem avea probleme foarte serioase.
Avocatura.com: Deci simbolicul bate materialul intotdeauna.
Capita: Da. Simbolicul bate materialul.
Avocatura.com: Vreau sa va intreb, domule profesor, ce au aceste "triburi" avocatiale specific si cum isi marcheaza statutul in comparatie cu altele, dar si cu indivizii care le compun? Aici as insista pe figura patriarhului / senior partner-ului.
Capita: Evident, firmele de avocatura, ca si aceste structuri formal politice, traditionale, au cateva elemente evidente in comun. Un set de markere identitare. Frecvent, firmele au culorile, au cravatele cu logo-urile, au in unele situatii chiar si cantecele, locurile preferate de formare, de seminarii etc. Deci creeaza o identitate, fiindca intotdeauna solidaritatile se creeaza prin delimitari. Eu sunt de la Istorie, pentru ca istoricul are cutare si cutare, face cutare si cutare. Asta e un lucru care functioneaza, tine de mecanisme foarte vechi.
"Steve Jobs este exemplul clasic de stramos fondator"
In al doilea rand, exista intr-adevar si se vede foarte interesant, in firmele foarte dnamice, o relatie identitara foarte serioasa cu stramosul fondator. Ca-n lumea coloniala greaca, cu oikistes-ul, cu fondatorul coloniei. Steve Jobs, de pilda, este exemplul clasic de identificare printr-o persoana. Exista si un mecanism psihologic fundamental in aceasta chestiune: realitatea din jurul nostru este foarte complexa. E atat de complexa, incat depaseste potentialul cerebral uman. Nu putem lucra, simultan, cu toate variabilele cu care ne confruntam, secunda de secunda.
Noi avem o usurinta in a formula: rusii sau romanii sau... Astea sunt abstractii! Suntem 19 sau 20 de milioane de romani. Poate am intalnit 1000 sau 2000 de romani. Nu am intalnit suficienti romani incat sa fie relevant statistic. Ce inseamna acest lucru? Atunci cand folosesc sintagma "romanii sunt", este foarte clar ca fac o abstractie. Creez un model care sa fie gestionabil, psihologic si cerebral. Asta se intampla si in aceste firme. Identitatea firmei este comprimata in lider. El este cel mai vizibil, el este cel care poarta mesajele publice, si va exista tendinta naturala, a oricui, de a incerca sa se identifice cu acesta, care este pentru exterior comunicator, dar pentru interior este modelul de succes cu care oricine vrea sa se identifice.
Avocatura.com: Aici o sa-l invoc pe Freud, care zicea ca cei care vin din spate o sa-l "omoare" pe lider.
Capita: Sigur ca da. Este paricidul simbolic. Dar, dincolo de dorinta fireasca, naturala, de a urca in ierarhie, urci in functie de un anumit model. Vrei sa te identifici cu cel pe care incerci sa-l copiezi, in acelasi timp vrei sa aduci ceva nou. Este o relatie intr-adevar freudiana. Dar intotdeauna, asta este marea problema. Liderul trebuie sa fie constient de faptul ca el ofera modelele si de "cum", si de "cum nu". Si-aici, iarasi, structurile de tipul acesta tribal, asigura mobilitatea.
Este foarte greu, intr-o masa amorfa de 5000 de angajati, sa spunem, unde toata lumea face ce-i nevoie imediat, sa gasesti persoana buna pentru leadership. In momentul in care ai departamentele acestea, lucrurile se separa. Actiunea individuala e mult mai vizibila. Poti identifica si oamenii buni, dar si potentialele amenintari.
"Orice avocat are in ranita bastonul de Senior Partner"
Avocatura.com: Succesul tribului cum il asiguri? Avocatura e un mediu concurential.
Capita: Cred ca succesul tine, si ma gandesc si la experiente personale, de capacitatea de mobilizare care nu tine de randamentul economic. Frecvent, oamenii sunt dispusi sa faca lucruri dincolo de dimensiunea economica, datorita faptului ca le plac oamenii. Ca se simt motivati de ceva dincolo de reactia materiala.
Avocatura.com: Si aici intervine rolul de motivator al liderului.
Capita: Sigur ca da. In momentul in care Napoleon spunea ca orice soldat al lui are bastonul de maresal in ranita, el de fapt asta spunea. Ca oricine e un potential maresal, cu conditia sa-si depaseasca propria conditie. Aici e lucrul foarte interesant.
"Prestigiul unei case de avocatura este cel mai important, pentru ca mereu se poate materializa, capitaliza"
Avocatura.com: E un motto bun si pentru o casa de avocatura, asta?
Capita: Cred ca da. Cu siguranta este valabil si pentru o casa de avocatura, unde succesul are o forma foarte clara de masurare. Succesul este masurabil mult mai bine decat in alte directii economice. Sau in alta zona de servicii. Iar masurabilitatea este un lucru foarte important. Bun, cutare firma de avocatura a castigat atatea procese de partaj. Sau atatea procese de executare silita. Sau litigii de varii naturi. Ce inseamna acest lucru? Ca dincolo de cheltuielile de judecata, de comision, de onorarii, de nu stiu ce, succesul are o latura imateriala, dar cu atat mai economica: s-a dus vorba ca firma X e foarte buna pe acel ceva!
Avem de-a face de fapt cu un rezultat economic care nu este material. Dar intotdeauna se poate materializa. Si ca atare, are o forma mult mai sigura de capitalizare, decat orice forma materiala. Prestigiul nu se altereaza, decat daca cineva din interior face prostii.
Avocatura.com: Sporul asta de prestigiu, de notorietate, e si o lovitura data tribului advers?
Capita: Absolut!
(va urma)
