Document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ Nr. xxxxx/2015

Ședința publică de la 17 Decembrie 2015

Instanta constituita din:

PREȘEDINTE M_____ P__

Grefier G_______ R___

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C______ M___________ BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și pe intimații P____ C_________, P____ V_____ MITIȚĂ, L____ A__ M____, P____ I____, P____ I__ M_____, P____ C_________, S_____ G_______, având ca obiect contestație la executare dosar executare 109/2015.

Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.12.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.12.2015, respectiv 17.12.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 12.10.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, contestatoarea C______ M___________ BUCUREȘTI a chemat in judecata pe intimații P____ C_________, P____ V_____ MITIȚĂ, L____ A__-M____, P____ I____, P____ I__ M_____, P____ C_________, S_____ G_______, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite, a încheierii din 29.09.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, a somației nr 109/2015 și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr 109/2015 de B__ M____ D___; totodată, s-a solicitat suspendarea executării silite.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că titlul executoriu prevede obligații suucesive în sarcina fiecărei pârâte în parte, respectiv punere în posesie (Subcomisie) și emitere titlu (C______ M___________ București); s-a mai susținut că întârzierea punerii în aplicare a titlului executoriu nu se datorează Comisiei M___________ București pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, care a înaintat Subcomisiei solicitarea nr CD/7724/P/08.05.2015, însă aceasta din urmă nu a răspusn demersurilor contestatoarei. Contestatoarea a mai susținut că onorariul stabilit de executorul judecătoresc pentru serviciile prestate nu se încadrează în prevederile art 1 din Ordinul 2550/2006, acesta fiind exagerat de mare raportat la actele îndeplinite de executorul judecătoresc. S-a mai precizat că, în ceea ce privește debitul datorat de către Comisie, în cuantum de 2000 lei (reprezentând ½ din totalul de 4000 de lei), aceasta nu a refuzat plata, însă președintele Comisiei este ordonator terțiar de credite, motiv pentru care legea oferă un termen de 6 luni pentru obținerea sumelor cu titlu de creanță/debit. În continuare, s-a arătat că se impune cenzurarea onorariului de avocat în cuantum de 3000 de lei, în condițiile în care creditorii au beneficiat de consultanță juridică și din partea executorului judecătoresc, care, la rândul său, a stabilit un onorariu total de xxxxx,68 lei.

În drept, au fost invocate disp art 712 NCPC, art 715 alin 1 , art 719 alin 1 NCPC, art 7 din OG 22/2002, art 30 alin 1 din OUG 80/2015 coroborat cu art 7 din OG 22/2002.

În susținere, au fost atașate înscrisuri (f 17-26).

Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare, arătând că în cadrul procedurii de executare silită au fost respectate disp art 2 din OG 22/2002, care prevăd termenul de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, dar debitoarea, cu rea voință, nu a luat aceste măuri, nefăcând dovada în acest sens, cu toate că i-a fost pus în vedere de executorul judecătoresc prin somație să comunice în termen de 30 de zile dacă aceasta se află în lipsă de fonduri. S-a mai precizat că este neîntemeiată solicitarea de anulare parțială a încheierii de încuviințare a executării silite în privința debitoarei întrucât titlul executoriu stabilește obligații în sacina ambelor debitoare, fără a face vreo distincție între acestea. Totodată, intimații au apreciat că onorariul de avocat în cuantum de 3000 de lei este justificat având în vedere complexitatea dosarului de executare silită, acesta fiind real, necesar și rezonabil.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, dispunând din oficiu emiterea unei adrese la B__ M____ D___ pentru comunicarea dosarului de executare 109/2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă xxxxx/05.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr XXXXXXXXXXXXX, definitivă prin respingerea apelului, a fost obligată pârâta Subcomisia pentru aplicarea legilor fondului funciar Sector 5 să îi pună pe reclamanții P____ C_________, P____ V_____ Mitiță, P____ I____ V_____, L____ A__ M____ în posesia terenului în suprafață de 1000 mp, situat în _________________________ 21 A, Sector 5; totodată, a fost obligată pârâta C______ M___________ București să emită titlul de proprietate pe numele reclamanților cu privire la terenul menționat. De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtelor la plata către reclamanți a sumei de 4000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 24.09.2015, intimații din prezenta cauză au solicitat B__ D___ M____ punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr xxxxx/05.12.2013.

Prin încheierea din data de 29.09.2015 (f 60) executorul judecătoresc M____ D___ a încuviințat executarea silită a obligațiilor de a face, în sensul punerii acestora în posesia terenului în suprafață de 1000 mp sitaut în ______________________________ 5 și emiterii titlului de proprietate pentru terenul menționat, precum și pentru recuperarea sumei de 4000 lei datorate potrivit titlului executoriu anterior menționat.

Prin încheierea din data de 29.09.2015 (f 61) s-a stabilit valoarea totală a cheltuielilor de executare la suma de xxxxx,68 lei, la aceeași dată fiind emise somațiile de executare (f 64,65).

Conform art. 712 NCPC, împotriva executarii silite însesi, precum si împotriva oricarui act de executare, se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.

Contestatoarea a invocat ca motiv de anulare a măsurii popririi nerespectarea dispozitiilor OG 22/2002.

Sub acest aspect, instanta retine următoarele:

Art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.

Acest drept ar ramâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive. Însa Conventia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenta sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).

Statul si institutiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie hotarârea judecatoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de solutionare prevazut de art.6 din Conventie fiind aplicabil si în faza executarii silite ( a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra României, S_____ contra României, V. I______ contra României, S____ P______ contra României).

De asemenea, in Cauza S_____ contra României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca: "Administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarâre judecatoreasca ori întârzie în executarea acesteia, garantiile art.6 de care a beneficiat justitiabilul în fata instantelor judecatoresti îsi pierd orice ratiune de a fi".

Curtea reaminteste ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta împotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie.

Curtea a concluzionat ca, prin refuzul de a executa sentinta, autoritatile nationale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justitie în faza de executare, fiind încalcat art.6 alin.1 din Conventie.

Asadar, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.

Asa cum rezulta din cele aratate anterior, art.6 din Conventie, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (si institutiilor publice) obligatia pozitiva de a da curs hotarârilor judecatoresti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta împotriva statului sa initieze procedura executarii silite pentru satisfacerea creantei sale.

În consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.

Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitari ale executarii silite si nu poate institui norme care sa duca la amânarea realizarii creantei pe care o persoana o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerinta în dreptul sau la recunoasterea bunurilor.

Imposibilitatea de a începe executarea din cauza lipsei de fonduri nu poate fi dedusă automat sau prezumată din simpla calitate de instituție publică a debitorului, întrucât aceasta ar echivala practic cu o prezumție de insolvabilitate continuă a instituțiilor statului, ceea ce contravine atât principiului garantării creanțelor față de stat, consacrat de art.44 din Constituția României, cât și obligației statului de a executa din oficiu într-un termen rezonabil hotărârile judecătorești pronunțate împotriva sa, parte a garanțiilor dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO.

Pentru toate aceste considerente, apreciind ca, în cauza, contestatoarea, in calitatea sa de institutie publica, nu se poate prevala de prevederile legale interne mentionate pentru a nu executa o hotarâre judecatoreasca si ca neexecutarea îi este imputabila, întrucât dispozitiile din Conventia Europeana a Drepturilor Omului au prioritate de aplicare si incidenta directa in speta, instanta apreciază ca neîntemeiat acest motiv al contestației la executare.

Totodată, instanța va înlătura susținerea contestatoarei în sensul că a fost în imposibilitate de a pune în executare obligația de emitere a titlului de proprietate întrucât Subcomisia nu și-a îndeplinit obligația de a comunica propunerea de restituire în sensul celor dispuse de instanță, reținându-se că titlul executoriu stabilește obligații în sarcina ambelor debitoare, fără a se face vreo distincție în privința modalității de executare a acestora, iar terenul cu privire la care contestatoarea avea obligația de a emite titlul de proprietate este identificat prin însuși titlul executoriu.

Nici apărarea contestatoarei în sensul că acesteia îi revenea obligația de plată a sumei de 2000 lei, reprezentând ½ din totalul cheltuielilor de judecată stabilite de instanță în sarcina ambelor debitoare, nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:

Din sentința civilă nr xxxxx/05.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București rezulta că pârâtele C______ M___________ București și Subcomisia de Aplicare a Legii 18/1991 au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, în cuantum de 4000 lei, reprezentând onorariu apărător (3000 lei) și onorariu avocat (1000 lei); retinând asadar culpa procesuala a pârâtelor, precum si faptul că reclamanții au facut dovada efectuarii acestora, Judecătoria Sectorului 5 a constatat ca sunt îndeplinite cerintele impuse de art. 274 Cod procedura civila.

De asemenea, apreciaza instanta ca sunt incidente si prevederile art. 998-999 Cod civil, dispozitii legale privind raspunderea civila delictuala si care reprezinta dreptul comun în materia raspunderii civile si se aplica ori de câte ori partile nu au încheiat o conventie care sa reglementeze raporturile dintre ele si care, în caz de nerespectare, ar determina o raspundere civila contractuala cu caracter derogator, special.

În cauza, pârâtele, care au cazut în pretentii, au cauzat reclamanților un prejudiciu constând in cheltuielile de judecata pe care aceștia din urma a fost obligați sa le faca în vederea combaterii sustinerilor parților adverse. Sunt de asemenea îndeplinite si celelalte conditii ale raspunderii civile delictuale - fapta ilicita a pârâtelor, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatia pârâtelor aflate în culpa procesuala.

În aceste condiții, instanța apreciază că obligația de achitare a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina pârâtelor este solidară, oricare dintre acestea putând fi urmărită pentru plata întregului debit (având dreptul, potrivit art 1053 Cod civil, de a recupera de la codebitorul solidar jumătate din suma achitată).

Instanța va înlătura motivul de contestație în sensul că încheierile din 29.09.2015 nu respectă condițiile art 657 alin 1 lit d NCPC întrucât nu conțin domiciliul creditorilor, reținând că în cuprinsul acestora a fost indicat domiciliul ales al creditorilor (f 60, 61).

Cu privire la legalitatea încheierii din 29.09.2015 referitoare la cheltuielile de executare, instanța reține următoarele:

După cum s-a arătat anterior, prin încheierea din 29.09.2015 s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de xxxxx,68 lei, din care 535,68 lei TVA inclus-contravaloare încheieri, somații, fotocopii titlu și încheiere încuviințare, calculate la 20 lei fiecare act de procedură, 3000 lei onorariu avocat, 496 lei cu TVA inclus onorariu executor judecătoresc calculat la suma de 4000 de lei, plus 6448 lei cu TVA inclus onorariu executor judecătoresc pentru obligațiile de a face stabilite în sarcina debitoarelor (f.61).

În privința onorariului de executor, modul de calcul poate fi stabilit pe baza prevederilor Legii nr.188/2000, acesta încadrându-se în limitele maxime prevăzut de art.39 alin 1 lit a din lege, potrivit căruia pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Astfel, pentru creanța în cuantum de 4000 lei în mod corect a fost calculat un onorariu de 496 lei (10%x4000+96 lei TVA).

Onorariile maximale prevazute de art. 39 din Legea 188/2000 nu contin TVA pentru ca ceea ce caracterizeaza TVA este faptul ca este suportata intotdeauna de catre beneficiarul vanzarii bunurilor sau prestarii serviciilor, or scopul actului normativ a fost acela de a stabili limitele maxime ale onorariilor pe care le pot percepe executorii judecatoresti.

Desi este adevarat ca legea speciala nu distinge in privinta includerii taxei pe valoare adaugata in onorariul maximal, legea defineste acest onorariu ca fiind cel la care are dreptul executorul judecatoresc, asadar, cel pe care il poate efectiv incasa, neexistand astfel nicio justificare pentru imputarea TVA-ului datorat asupra executorului judecatoresc.

De asemenea, onorariul executorului judecătoresc pentru executarea obligației de punere în posesie este a fost stabilit, potrivit Ordiunului 2550/2006, la suma de 6448 lei ( 5200 lei –onorariu stabilit de acest Ordin pentru puneri în posesie, pentru ipoteza în care debitorul este persoană juridică – la care se adaugă TVA 24%).

Totodată, cheltuielile de executare reprezentând contravaloare încheieri, somații, fotocopii titlu și încheiere încuviințare, calculate la 20 lei fiecare act de procedură sunt justificate raportat la prevederile aceluiași Ordin 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.

De asemenea, instanța apreciază că nu este justificată solicitarea de reducere a cuantumului acestor cheltuieli, onorariul executorului judecătoresc fiind stabilit în concordanță cu dispozițiile legale anterior menționate.

În ceea ce privește motivul de contestație referitor la faptul ca suma de 3000 lei reprezentând onorariu avocatial este vadit disproportionată față de prestația apărătorului, instanța reține următoarele:

Art 36 din Legea 51/1995 prevede ca actul juridic dintre avocat si clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.

Însa, conform art 453 NCpc, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Instanta retine ca, prin aplicarea disp art 451 alin 2 NCPC, nu se intervine în contractul de asistenta judiciara, care îsi produce pe deplin efectele între parti, ci doar se apreciaza în ce masura onorariul partii care a câstigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, în raport de marimea pretentiilor si complexitatea cauzei.

În speta, onorariul aparatorului în cuantum de 3000 lei nu este justificat în raport cu criteriile anterior mentionate (respectiv cuantumul debitului, prestatia efectuata, care se refera la introducerea cererii de executare si urmarirea derularii executarii), motiv pentru care în baza art. 451 alin 2 NCPC, aplicabile și în faza executării silite, instanța va reduce acest onorariu de la suma de 3000 lei la suma de 1500 lei.

Pentru considerentele anterior expuse, instanta va admite în parte contestatia la executare, va anula în parte încheierea din data de 29.09.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și celelalte acte de executare efectuate în dosarul de executare 109/2015 al B__ M____ D___, respectiv pentru suma de 1500 lei.

Totodată, va respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.

În temeiul art 451, 453 alin 2 NCPC va obliga contestatoarea la plata către intimați a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C______ M___________ BUCUREȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în București, PIATA PRESEI LIBERE, nr. 1, ______________, în contradictoriu cu intimații P____ C_________, P____ V_____ MITIȚĂ, L____ A__ M____, P____ I____, P____ I__ M_____, P____ C_________, S_____ G_______, toți cu domiciliul ales la av. BUDEI V_____ din București, _________________________-110, ________________, _______________.

Anulează în parte încheierea din data de 29..09.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și celelalte acte de executare efectuate în dosarul de executare 109/2015 al B__ M____ D___, respectiv pentru suma de 1500 lei.

Respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.

Respinge în rest contestația la executare, ca neîntemeiată.

Obligă contestatoarea la plata către intimate a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Decembrie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red: M.P/Th.red: M.P.

10ex/ 13.01.2016