DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M A N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 723

Ședința publică din data de 16.10.2015

Instanța constituită din :

Președinte : G____ C______

Judecător : A________ S____

Grefier : E________ B_____

Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta – reclamantă Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, _________________________. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3532/01.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți: P_________ A______, reprezentată de Cabinetul de Avocatură „S______ A____”, cu sediul în comuna Aninoasa, _________________________. 69, județul Dâmbovița și B.E.J. „ T_____ M_____ T_____”, cu sediul în municipiul Târgoviște, _____________________. 4 A, _____________, ______________, județul Dâmbovița, având ca obiect – contestație la executare.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare și alte măsuri dispuse de instanță.

Prin Serviciul Registratură la data de 16.10.2015 intimata pârâtă P_________ A______ a depus la dosarul cauzei note scrise.

După referatul cauzei, conform dispozițiilor art.154 (7) Cod procedură civilă președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.

În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă raportat la dispozițiile art. 238 din Codul procedură civilă, tribunalul, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.

Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.

T R I B U N A L U L:

Deliberând asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. XXXXXXXXXXXXX, contestatorul Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Ploiești a formulat contestație la executare împotriva somației din data de 03.04.2014 emisă în dosarul de executare nr. 769/2013 de Biroul Executorului Judecătoresc T_____ M_____ T_____ pentru creditorul P_________ A______, solicitând anularea formelor de executare și suspendarea executări silite până la soluționarea contestației la executare.

În motivare a arătat că în conformitate cu prevederile art. XV alin 4 din OUG nr. 8/2014, în cursul termenului de 5 ani calendaristic de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept, că nu mai există temei legal pentru emiterea formelor de executare de către birourile executorilor judecătorești, iar contestația la executare formulată este întemeiată, că din sentința menționată ca fiind titlu executoriu, rezultă ca debitori sunt Ministerul Finanțelor și Administrația Fondului de Mediu, că Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Ploiești este obligată, ca și consecință a somației, să plătească din conturile Ministerului Finanțelor suma executată, ca și cum aceasta ar avea drept de dispoziție asupra acestor conturi, că toate formele de executare sunt întocmite cu indicarea debitorului Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Ploiești care, de fapt, nu are calitatea aceasta, că art. 399 alin. 2 C.pr.civ. prevede că nerespectarea disp. privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului ca nelegal, că prin coroborarea disp. art. 404 alin. 1 și art. 371⁵ C.pr.civ., rezultă că anularea unui act intervine în condițiile prevăzute de dreptul comun în materie de anulare a actelor de procedură, anularea executării însăși intervenind în aceeași condiții, atunci când vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anulare și nu prin îndreptare și că executarea silită a fost pornită împotriva unei entități care nu are calitatea de debitor și căreia, pe cale de consecință, îi va produce o vătămare constând în aceea ca i se cere o plată nedatorată.

A mai arătat că pentru a avea calitate de debitor trebuie să existe un titlu executoriu iar o executare pornită împotriva unei persoane care nu este debitor încalcă dispozițiile legii, că art. 371¹ C.pr.civ. vorbește despre debitorul care nu-și plătește de bunăvoie datoria, iar art. 372 C.pr.civ. prevede imperativ că executarea silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, deci există o încălcare a legii care cauzează o vătămare iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor de executare pentru că executarea nu se face împotriva adevăratului debitor, că în mod nelegal executorul judecătoresc a stabilit un termen de 1 zi punerii în executare a titlului de creanță, fără a se da posibilitatea instituției debitoare de a întreprinde măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, că putea să procedeze la executarea silită potrivit dreptului comun numai în situația în care debitorul instituție publică nu își îndeplinește în mod voluntar obligația de plată în termen de 6 luni de la primirea somației.

A precizat că prin decizia nr. 213/4.03.2010 Curtea Constituțională a constatat că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia OG nr. 22/2002 contravine disp. art. 6 paragraful 1 din Convenția EDO, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să interzică în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa, că executarea nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperii altor cheltuieli decât cele stabilite în titlul executoriu, că biroul executorului judecătoresc a somat Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Ploiești să achite suma de 1.328,24 lei reprezentând 828,59 lei dobândă legală și cheltuieli de executare în sumă de 499,65 lei și că pentru a putea efectua plata acestor sume, se întocmește în mod obligatoriu o documentație în conformitate cu disp. Ordinului MFP 2033/2013 privind aprobarea procedurii operaționale PO-29-16.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, a arătat că este necesară pentru a nu prejudicia bugetul de stat, în urma executării silite pornite nelegal, întrucât prin emiterea somației din data de 03.04.2014 s-a trecut la executarea silită, că executarea nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite în titlul executoriu și ar fi disproporționat și inechitabil a recunoaște creditorilor instituțiilor publice dreptul de a-și valorifica creanțele împotriva acestora în condițiile dreptului comun, cu consecința perturbării grave a activității care constituie însăși rațiunea de a fi a unor asemenea instituții.

În drept a invocat dispozițiile art. 711 și 715 C.pr.civ. și Ordonanța Guvernului nr. 22/2002.

La data de 04.06.2014, intimatul P_________ A______ a formulat întâmpinare (f. 33-38), prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că din interpretarea per a contrario a ultimului alineat din art. XV din O. U. G. nr. 8/2014, rezultă indubitabil că aceste dispoziții legale nu se aplică pentru plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare și pentru care a fost demarată procedura de executare silită, că în cauză declanșarea executării silite a avut loc odată cu sesizarea organului de executare prin formularea cererii de executare silită către Biroul Executorului Judecătoresc T_____ M_____ T_____ la 08.10.2013, constituindu-se dosarul de executare nr. 769/2013, iar la data de 06.11.2013, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite.

A mai arătat că potrivit dispoz. art. 622 alin. 2 din Codul de procedură civilă în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, că executarea a început la 08.10.2013, cu mult înainte de _____________________ O.U.G. nr. 8/2014, astfel că nu pot fi reținute susținerile contestatoarei referitoare la inexistența temeiului legal pentru emiterea formelor de executare, că la 19.07.2013 a înregistrat la fosta Administrație a Finanțelor Publice Târgoviște cererea cu nr. xxxxx prin care a solicitat restituirea și a dobânzii legale, adică executarea de bunăvoie a întregului titlu executoriu, însă contestatoarea nu a înțeles să-i restituie și dobânda, ci numai taxa pe emisii poluante și cheltuielile de judecată, motiv pentru care la data de 08.10.2013 s-a adresat executorului, că este inadmisibil ca unei

contestații să-i fie aplicate în același timp atât dispozițiile vechiului C.pr.civ. cât și dispozițiile noului C.pr.civ., că a făcut dovada că a urmat procedura prev. de codul de pr. fiscală, respectiv dispoz. art. 117 și ale art. 70 potrivit cărora că instituția debitoare a avut la dispoziție mai mult de 6 luni pentru a executa titlul executoriu, care curge cel mai târziu de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței 4058/20.11.2012, respectiv de la data de 05.03.2013 la care Curtea de Apel Ploiești a respins recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Târgoviște în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice în dosarul XXXXXXXXXXXXX, până la data emiterii somației mobiliare de către executorul judecătoresc.

Totodată a arătat că termenul de o zi a fost stabilit prin dispoz. art. 667 din Codul de procedură civilă și că nu s-a făcut dovada că executorul a continuat executarea silită, iar contestatoarea nu a administrat nici o dovadă cu privire la imposibilitatea executării obligației de plată a dobânzii din cauza lipsei de fonduri, având în vedere că celelalte obligații stabilite prin titlul executoriu au fost îndeplinite.

Referitor la cererea de suspendare a executării silite a solicitat respingerea acesteia, considerând că executorul nu a pornit o executare nelegală și că nu se prejudiciază în nici un fel bugetul de stat, dimpotrivă contestatoarea fiind cea care acționează cu rea credință și ar trebui sancționată prin obligarea la despăgubiri pentru tergiversarea executării silite.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și art. 719 alin. 3 C.pr.civ.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Cauza a fost soluționată prin sent. civ. nr.3532/01.10.2014, prin respingerea acțiunii.

În considerentele sentinței s-a reținut că la data de 21.10.2010, intimatul P_________ A______ a achitat către contestator suma de 2.118 lei, cu titlul de taxă de poluare.

Prin sentința civilă nr. 2899 din 18.09.2012 (f. 12-14), pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă cererea formulată de intimatul P_________ A______, debitor din prezenta cauză și a fost obligat contestatorul din prezenta cauză la restituirea sumei de 2.118 lei, actualizată cu dobânda legală, cu plata cheltuielilor de judecată în sumă de 539 lei, sentința rămânând irevocabilă urmare a respingerii recursului.

Prin cererea de restituire nr. xxxxx din 19.07.2013 (f. 39), depusă de intimat la contestator acesta a solicitat restituirea sumelor prevăzute în sentința susmenționată reprezentând dobândă legală, după ce urmare a unei cereri anterioare i se restituiseră sumele reprezentând taxa de poluare și cheltuieli de judecată.

Contestatorul debitor nu a făcut dovada achitării sumelor reprezentând dobândă legală.

La data de 08.10.2013, intimatul a formulat cerere de executare silită (f. 5 dosar executare) și prin încheierea din data de 06.11.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (f. 9-10 dosar executare) s-a încuviințat executarea silită a sentinței civile mai sus menționate.

La data de 03.04.2014 a fost emisă somația către contestator (f. 16 dosar executare) și încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 12 dosar executare), comunicate la data de 08.04.2014 acestuia (f. 17 dosar executare).

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, instanța a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că nu s-a făcut în nici un fel dovada motivelor invocate, nici măcar prin acte emanând de la contestatoare, motiv pentru care în temeiul art. 718 alin. 1 C.pr.civ. urmează a o respinge.

În ceea ce privește contestația la executare, instanța constată că, în prezenta cauză, contestatorul solicită anularea actelor de executare reprezentate de somație și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită motivat de faptul că partea creditoare nu ar fi urmat o procedură administrativă prealabilă prevăzută de Ordinul nr. 2033/2013, de acela că actele atacate ar fi emise în perioada în care executarea ar fi fost suspendată în temeiul legii, de faptul că titlul executoriu în cauză nu stabilește o creanță împotriva sa și de faptul că termenul de plată stabilit prin somație nu este legal.

Nu se contestă deci legalitatea din punct de vedere formal a actelor de executare silită și nici cuantumul cheltuielilor de executare stabilite.

Pentru motivele ce urmează, instanța reține că acțiunea este neîntemeiată, nefiind dovedit nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare silită.

În ceea ce privește motivul de contestație privind neurmarea procedurii administrative prealabile de către partea creditoare, instanța constată că acesta este neîntemeiat având în vedere că a fost adresată în prealabil o cerere părții contestatoare, în urma căreia însă au fost restituite doar taxa de poluare și cheltuielile de judecată.

În ceea ce privește motivul referitor la efectuarea actelor de executare în perioada în care contestația era suspendată, instanța constată că în raport de momentul depunerii cererii de executare și de dispozițiile art. XV alin. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, cauza de suspendare menționată de aceste dispoziții nu este incidentă în cazul executării silite de față.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. XV alin. 1 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora și plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).

Prin urmare, aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar executărilor ce nu au început până la momentul intrării în vigoare a actului normativ, 28.02.2014.

Această interpretare rezultă și din cuprinsul dispozițiilor alineatelor 2 și 3 ale art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, care leagă data de împlinire a termenului de soluționare de momentul depunerii cererii de restituire formulată conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cerere anterioară cererii de executare silită și a cărei existență condiționează valabilitatea procedurii de executare silită.

În ceea ce privește motivul referitor la faptul că titlul executoriu în cauză nu stabilește o creanță împotriva sa, instanța constată că este contrazis de cuprinsul dispozitivului titlului executoriu coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013.

Astfel, conform titlului executoriu, pârâții obligați la plată sunt Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, Direcția G_______ a Finanțelor Publice Dâmbovița, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu.

Totodată, potrivit art. 11 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 „procedurile aflate în derulare la nivelul Autorității Naționale a Vămilor, precum și la nivelul direcțiilor generale ale finanțelor publice care se reorganizează vor fi continuate de Agenție, respectiv de direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, după caz, care se subrogă în drepturile și obligațiile acestora, actele îndeplinite anterior rămânând valabile”.

Prin urmare, Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Ploiești s-a subrogat în obligația Direcția G_______ a Finanțelor Publice Dâmbovița și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște revăzută în titlul executoriu.

În ceea ce privește motivul referitor la nelegalitatea termenului stabilit de executor în cuprinsul somației de o zi, instanța constată că este de asemenea neîntemeiat.

Astfel, potrivit art. 731 C.pr.civ., text de lege menționat și în cuprinsul somației drept temei al stabilirii termenului acordat debitorului pentru executarea voluntară, se prevede un termen de o zi până la care dacă debitorul nu plătește se procedează la executarea silită prin sechestrarea bunurilor mobile urmăribile.

În același timp, potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, act normative invocat de reclamant, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.

Așadar, pe de o parte, trebuie să ne aflăm în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, lipsă care în cauză nu a fost dovedită și pe de altă parte, pentru a putea începe să curgă acest termen de șase luni trebuie emisă somația.

Ori, executorul nu putea să anticipeze lipsa fondurilor, pentru a putea menționa în cuprinsul citației un alt termen decât cel de o zi prevăzut de lege.

Prin urmare, somația de plată efectuată prin executorul judecătoresc și care este contestată în prezenta cauză constituie un act de executare cerut de înseși dispozițiile art. 2 teza finală din OG 22/2002 pentru începutul curgerii termenului de grație în favoarea contestatoarei. Acest act este necesar să îmbrace forma somației de plată, iar nu a unei simple notificări, deoarece textul legal face referire la „somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.

Mai mult, așa cum rezultă din cele arătate anterior, contestatorul nu poate opune termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege, deoarece, pe de o parte, nu rezultă din nici o probă administrată, intenția sa de executare voluntară a obligației și nici demersurile făcute pentru obținerea fondurilor necesare.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în Cauza Ș_____ împotriva României și Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Această situație se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatorului pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.

Ori, dacă instituția publică refuză sau omite executarea unei hotărâri, ori întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult, Curtea a apreciat că pretenția ca reclamantul să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului ca pentru realizarea creanței sale să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească.

Totodată, în cauza S____ P______ împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 alin. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C_____ împotriva României, iar în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească și în cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei că o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6, iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.

Ca o consecință a constatării legalității somației de plată emisă de executorul judecătoresc rezultă că și celelalte acte ale executării, acte care țin exclusiv de acest moment incipient prevăzut de OG 22/2002, neintrând în sfera actelor de executare ulterioare, prevăzute de art. 3 din ordonanță, sunt întocmite cu respectarea

dispozițiilor legale în materia executării silite a instituțiilor publice, de vreme ce, la acest moment, chiar aplicabil, termenul de grație a expirat fără a exista nici o dovadă a demersurilor făcute de recurentă în vederea executării obligației.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Ministerul Finanțelor Publice arătând că în conformitate cu art.XV, alin.4 din OUG 8/2014 în cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

În mod nelegal executorul a stabilit termen de o zi pentru plata sumelor datorate, debitoarea neavând posibilitatea de a întreprinde demersurile necesare îndeplinirii obligației de plată.

Potrivit art.117, alin.1, lit.f și alin.9 din OG 92/2003 se restituie la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, procedura de restituire și rambursare aprobându-se prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Față de aceste dispoziții legale ale OG 92/2003 și Ordinului nr.2033/2013 se constată că legiuitorul și-a manifestat voința în sensul instituirii unei proceduri obligatorii de urmat în situația în care prin hotărâri judecătorești s-a dispus restituirea unor sume achitate la buget.

Nu se poate reține că simpla depunere a unei astfel de cereri la organul fiscal competent este de natură să aducă atingere dreptului la justiție garantat de art.6 din CEDO.

În drept, art.466, și urm. NCPC, art.172, alin.3 din OUG 92/2003.

Solicită judecarea cauzei în lipsă.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, deoarece a respectat procedura prevăzută de OUG 92/2003, soluția instanței de fond fiind legală și corectă.

Apelanta a avut la dispoziție mai mult de 2 ani pentru a executa obligația termen în care era obligată să îndeplinească toate formalitățile necesare pentru executarea titlului executoriu.

Faptul că dobânda nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă nu constituie un argument care să poată fi invocat în apel, deoarece el nu a fost invocat cu ocazia judecării cauzei în fond.

Nu pot fi reținute nici dispozițiile art.XV, alin.4 din OUG 8/2014 deoarece din interpretarea per a contrario a ultimului alineat rezultă indubitabil că aceste dispoziții legale nu se aplică pentru plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii.

În drept, art.205 Codul de procedura civila, art.478 Codul de procedura civila.

În dovedire solicită proba cu înscrisuri.

Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată următoarele:

Secția Comercială și de C_________ Administrativ a Curții de Apel Ploiești a respins recursurile formulate împotriva sentinței civile nr.2899/18.09.2012 a

Tribunalului Dâmbovița prin care au fost obligați pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, DGFP Dâmbovița, AFP Târgoviște și Administrația Fondului de Mediu, la plata sumei de 2.118 lei reprezentând contravaloare taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală aferentă.

Prin cererea înregistrată sub nr.xxxxx/19.07.2013 (adresată AJFP Dâmbovița fila 39 dosar fond) intimata a solicitat restituirea sumei din titlul executoriu și a dobânzii legale.

În urma pronunțării acestor hotărâri judecătorești, titluri executorii conform Codului de procedură civilă, s-a formulat cerere de executare silită, în urma cărora s-a întocmit de B__ T_____ M_____ T_____, somația mobiliară nr.769/03.04.2014 prin care se pune în vedere debitorului ca în termen de o zi de la primirea somației să achite suma de 1.328,24 lei reprezentând dobândă legală și cheltuieli de executare silită. Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din 06.11.2013 (fila 9 dosar executare silită), pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Conform art. 711, alin.1 Codul de procedură civilă, partea interesată sau vătămată prin executare poate face contestație împotriva executării silite, a încheierii date de executorul judecătoresc precum și împotriva oricărui act de executare. Art.171 C.P.Fisc. prevede că „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.

Deci, contestația la executare prevăzută de art. 711 cod procedură civilă și de dispozițiile codului de procedură fiscală, reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesată solicită instanței desființarea actelor de executare nelegale.

În conformitate cu art.117, alin.1, lit. f din OG 92/2003 se vor restitui debitorilor, la cerere, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.

Art.124 din OG 92/2003 prevede că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 și 2¹ sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Art.70 la care face trimitere art.124 arată că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar art.117, alin.2, 2¹ se referă la două termene: unul de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere și cel de al doilea de 5 zile lucrătoare de la data încasării.

Raportat la momentul formulării cererii de executare silită -08.10.2013 (fila 5 dosar execuțional), tribunalul constată că intimata a respectat procedura descrisă de dispozițiile fiscale redate anterior, formulând anterior momentul înregistrării cererii de executare silită, cerere la organul fiscal în vederea recuperării debitului stabilit prin hotărâre judecătorească.

Referitor la nerespectarea termenului prevăzut de OG 22/2002, așa cum corect a reținut și instanța de fond, apelanta nu a probat faptul că a fost în imposibilitatea de a plăti dobânda legală intimatului, datorită lipsei de fonduri, pentru a se prevala de aceste dispoziții legale, condiția lipsei de fonduri fiind una esențială pentru a se reține aplicabilitatea acestor dispoziții. Aceasta cu atât mai mult cu cât, deși debitorul formulase cerere pentru plata sumelor stabilite prin titlu executoriu, încă din anul 2013, organul fiscal a achitat doar debitul principal, rămânând în pasivitate cu privire la obligația de plată a dobânzii legale.

Cu toate acestea, conform art.XV, alin.1, 4 din OUG 8/2014 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. În cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

În speță, hotărârea judecătorească a devenit titlu executoriu, anterior datei de 31.12.2015 astfel încât este îndeplinită condiția impusă de textul de lege citat anterior.

În privința susținerii făcută de apelantă că potrivit art. XV alin. 4 din O.U.G. nr. 8/2014, în cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept, fără a mai exista temei legal pentru emiterea formelor de executare de către birourile executorilor judecătorești, astfel cum rezultă din dispozițiile art. XV din actul normativ menționat, tribunalul reține că în conformitate cu pct. 7 al art. XV suspendarea executării silite și plata eșalonată a acestor sume de bani se aplică titlurilor executorii emise până la _____________________ acestei ordonanțe și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.

Făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. XV pct. 7 tribunalul constată că procedura eșalonării pe 5 ani prevăzută de O.U.G. nr. 8/2014 nu se aplică în speța de față deoarece în cauză procedura de executare silită a fost demarată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv în octombrie 2013.

Pentru aceste considerente, potrivit art.480 Codul de procedura civila, tribunalul va respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – reclamantă Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, _________________________. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3532/01.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.

XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți: P_________ A______, reprezentată de Cabinetul de Avocatură „S______ A____”, cu sediul în comuna Aninoasa, _________________________. 69, județul Dâmbovița și B.E.J. „ T_____ M_____ T_____”, cu sediul în municipiul Târgoviște, _____________________. 4 A, _____________, ______________, județul Dâmbovița, având ca obiect – contestație la executare.

Păstrează hotărârea atacată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16.10.2015.

P_________, JUDECATOR, GREFIER,

G____ C______ A________ S____ E________ B_____

Judecătoria Târgoviște

Dosar fond: XXXXXXXXXXXXX

Judecător fond: N______ M____ A_______

Red. C.G.

Tehnored. B.E.

5 ex./11.11.2015

- comunicat 3 ex. decizie părților -