Drepturi băneşti - Decizia 1267/2016 din 25 februarie 2016 dată de Curtea de Apel CRAIOVA

Date speţă

Instanţă:
Curtea de Apel CRAIOVA

Materie juridică:
Litigii de muncă

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Drepturi băneşti

Număr hotarâre:
1267/2016 din 25 februarie 2016

Sursa:
Rolii.ro

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA Nr. 1267

Ședința publică de la 25 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ I______

Judecător E_____ B_______

Grefier E____ O______

Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S_________ Învățământului Preuniversitar O__, cu sediul în localitatea Slatina, ____________________________. 64B, județul O__, în numele membrilor de sindicat N_____ I_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, Z___ I____-G___, CNP xxxxxxxxxxxxx, B_____ M_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1200 din 12.11.2015, pronunțată de Tribunalul O__, Secția I Civilă, Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G_________ Grădinari, cu sediul în _____________________________, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelantul-reclamant S_________ Învățământului Preuniversitar O__ a solicitat judecarea în lipsă, conform art.223 Cod pr. civ. și intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare, după care;

Instanța, luând act de solicitarea apelantului-reclamant de judecare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.

C U R T E A

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 1200 din 12.11.2015, pronunțată de Tribunalul O__, Secția I Civilă, Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată la data de 30.04.2015, de reclamantul S_________ Învățământului Preuniversitar O__, în numele membrilor de sindicat N_____ I_____, Z___ I____-G___, B_____ M_____, în contradictoriu cu pârâta Școala G_________ Grădinari, cu sediul în _____________________________, prin care s-a solicitat să se dispună: calculul salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012; calculul sporului de vechime cuvenit membrilor de sindicat, în raport de vechimea în muncă, ca procent aplicat la salariul de bază, calculat conform capătului de cerere nr. 1; calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin calculul salariului conform capetelor 1 și 2 de cerere, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației până la data plății efective; plata dobânzii legale pentru diferențele salariale solicitate la capătul 3 de cerere.

Pârâta, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe în apărare.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Membrii de sindicat reprezentați în speță desfășoară activitate în cadrul pârâtei - unitate bugetară, în calitate de personal nedidactic (îngrijitor), fiind salarizat potrivit legii unice de salarizare a personalului plătit din fonduri publice.

Conform art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, „În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.

În art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 se prevede: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de baza la data de 31 decembrie 2009, stabilite in conformitate cu prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai—decembrie 2009, aprobata prin Legea nr. 300/2009”, iar potrivit art. 30 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 330/2009, „Noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

Astfel, prin art. 5 alin. 3 din OUG nr. 1/2010 s-a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010, salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca si alte sporuri si indemnizații.

Din dispozițiile legii nr. 284/2010 rezultă cu claritate că de la 01.01.2011, garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.

Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.

Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.

Potrivit legii, salariul brut este compus din salariul de încadrare, (în care sunt incluse sporurile cu caracter permanent, printre care sporul de vechime în muncă) și alte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.

După _____________________ Legii 1/2011 și a Legii 63/2011 a fost menținut sistemul de salarizare în învățământ care a presupus pornirea de la salariul de bază care are inclus sporul de vechime.

Așadar, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.

Prin OUG 19/2012 art. 1 - Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

În anii 2012-2015 prin OUG 84/2012, OUG 103/2013 și respectiv OUG 83/2014 s-a prevăzut că se mențin în plată cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea –cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Reclamantul a susținut că salariile membrilor săi de sindicat au fost stabilite în mod nelegal, fiind sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

În conformitate cu prevederile HG nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 de ore în medie pe lună, în anul 2012.

Actele normative menționate nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului (bugetarilor sau lucrătorilor din sectorul privat), ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.

Astfel, indiferent de modalitatea de stabilire a salariilor de bază, reglementată legal sau convențional, după caz, actele normative invocate de reclamant impun ca salariul rezultat să nu fie mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Textele nu reglementează în nici un caz înlocuirea salariului stabilit prin legi speciale pentru anumite categorii de salariați (în speță, din sectorul bugetar) cu salariul minim pe economie stabilit anual prin hotărâri de guvern.

Valoarea în lei a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată reprezintă doar valoarea finală a salariului de bază (determinat prin calculele matematice) sub care nu se poate coborî și nicidecum valoarea salariului de încadrare prevăzut pentru personalul plătit din fonduri publice.

Prin urmare, nu există obligația de a stabili salariul membrilor de sindicat pornind de la salariul minim brut garantat pe țară prevăzut de hotărârile de guvern invocate.

În ceea ce privește personalul nedidactic, cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008, la care se adaugă sporul de vechime.

Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii nr. 44/13.09.2011 și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.

În același sens, Codul Muncii prevede la art. 164 - (1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat. (2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. (3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.

Așadar, ceea ce este obligat angajatorul să garanteze în plată este un salariu B___ LUNAR cel puțin egal cu nivelul de bază minim brut pe țară.

Din cele mai sus expuse se poate reține că la stabilirea salariului de bază brut începând cu data de 01.01.2010, data intrării în vigoare a legii 330/2009, legiuitorul a utilizat ca și criteriu salariul de bază brut din anii anteriori, prevăzut prin actele normative anterioare care au reglementat modalitatea de stabilire a salariilor personalului bugetar și a stabilit în concret componentele acestuia și modalitatea de calcul.

Potrivit art. 1 din acest act normativ - (1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. (2) Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.

Prin același act normativ au mai fost abrogate orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, pentru categoria profesională vizată (art. 48 și 49 din lege).

Din adeverințele, statele de plată și contractele individuale de muncă depuse la dosar (filele 19-21, 21-46, 71-76 dosar) rezultă cuantumul salariului de bază al membrilor de sindicat reprezentați în speță, începând cu ianuarie 2012. La acesta se adaugă procentul sporului de vechime, raportat la norma de încadrare, astfel încât salariul rezultat este superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prin actele normative menționate anterior.

Prin urmare, petitul privind plata diferențelor salariale solicitate de reclamant pentru membrii de sindicat, conform hotărârilor de guvern invocate, este neîntemeiat.

Referitor la capetele de cerere constând în recalcularea sporului de vechime și plata dobânzii aferente (capetele 2-4), instanța urmează să le respingă, întrucât acestea sunt accesorii capătului principal de cerere.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant S_________ Învățământului Preuniversitar O__, în numele membrilor săi de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că instanța a ignorat legislația în materia salarizării personalului încadrat pe funcții comune în sectorul bugetar, categorie în care este inclus și personalul nedidactic (spre deosebire de personalul didactic și didactic auxiliar, salarizat prin legi speciale) reglementează ca elemente esențiale ale salariului: partea fixă - reprezentată de salariul de bază potrivit încadrării, și partea variabilă - respectiv sporurile calculate la salariul de bază (sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru condiții de muncă etc), la care se adaugă, în situații excepționale, premiile. De altfel, aceeași idee se desprinde din textul art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit căruia: Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.

În acest sens a citat în cuprinsul cererii de chemare în judecată dispozițiile art. 2 din HG nr. 281/1993, ale art. 1 și art. 2 din OUG nr. 24/2000, ale art. 1 din OG nr. 10/2008, ale art. 3 lit. c), art. 7, art. 30 alin. (5) și (6) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, art. 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010, aplicabile și în anii 2012-2015, efect al actelor normative în materia salarizării personalului din sectorul bugetar.

Membrii de sindicat reprezentați erau salarizați în luna decembrie 2009 în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 10/2008 - Anexa nr. V/2b (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - ALTE FUNCȚII COMUNE DIN SECTORUL BUGETAR - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire - Funcții de execuție pe trepte profesionale, cu salarii de bază stabilite între limite minime și maxime, la care se adăuga sporul de vechime, conform principiului instituit prin HG nr. 281/1993.

Este adevărat că, prin Legea-cadru nr. 330/2009, s-a reglementat salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, categorie în care este inclus și personalul nedidactic. Există însă în Legea-cadru două texte extrem de importante, relevante și esențiale pentru speța dedusă judecății. în primul rând, Legea nr. 330/2009 garantează, la nivel de principiu, menținerea drepturilor câștigate. în acest sens sunt dispozițiile art. 3 lit. c) din lege. Ori, în cazul de față, vorbim despre drepturi salariale recunoscute și stabilite prin acte normative constituționale și prin contracte colective de muncă. În al doilea rând, la art. 30 alin. (5) din lege se statuează faptul că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate față de luna decembrie 2009. În același sens sunt și dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr.1/2010, mai sus citate, care instituie dreptul personalului aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 de a-și păstra salariul începând cu data de 1 ianuarie 2010.

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație în recurs în interesul legii - Decizia nr. 11/08.10.2012 (dosar nr. 10/2012), prin care a statuat că, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 (...) și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 (...), personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008". Prin decizia invocată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734/31.10.2012, depusă la termenul din 12.11.2012), Înalta Curte a reținut că: "Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ (Legea nr. 330/2009), în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal (...) Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă." (...) "Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege."

Deși speța viza o anumită categorie de personal, interpretarea dată de instanța supremă este una generală, statuându-se că, la data de 01.01.2010, reîncadrarea și salarizarea personalului trebuiau făcută conform coeficienților și salariului avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu legea nr. 221/2008. în raport de prevederile art. 517 alin. (4) NCPC, Decizia RIL nr. 11/2012 este obligatorie.

Este, deci, evident, faptul că potrivit Legii nr. 330/2009, în anul 2010, personalul nedidactic aflat în funcție la data de 31.12.2009, și-a păstrat salariul avut, salariul de bază potrivit încadrării la data de 01.01.2010 fiind cel prevăzut de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.

În mod similar, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 stipulează faptul că, în anul 2011, valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011. Aceasta este Legea nr. 285/2010, care, la art. 1 alin. (1) reglementează baza de calcul a salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna OCTOMBRIE 2010, căruia i se aplică o majorare de 15%. Ori, în cursul anului 2010, așa cum rezultă expres din dispozițiile Legii nr. 330/2009 și O.G. nr. 1/2010 (detaliate anterior), salariul de bază nu putea fi stabilit sub nivelul celor din decembrie 2009, astfel că salariul de bază din luna octombrie 2010 nu poate fi sub nivelul celui din decembrie 2009. În consecință, din interpretarea coroborată a textelor mai sus citate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr. 118/2010 si majorat cu 15%, potrivit Legii nr. 285/2010.

Deci, majorarea salariului cu 15% prevăzută de art. 1 din Legea nr. 285/2010 se aplică tot la salariile de bază reglementate de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.

Dispozițiile respective au fost aplicabile nu doar în anul 2011, ci și în anii următori, efect al actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, respectiv: în anul 2012 [efect al Legii 7 nr. 283/2011 - articolul unic, pct. 2, art. II - art. 1 alin. (1) și (2)], și în anul 2013 [efect al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, care face trimitere la textul Legii nr. 283/2011], și în anul 2014 [efect al art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice] și sunt aplicabile și în prezent [efect al art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

În consecință, majorările salariale acordate în anul 2012 prin O.U.G. nr. 19/2012 s-au aplicat tot la salariile de bază reglementate de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.

Însă, la data de 01.01.2012, potrivit HG nr. 1225/2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei și, cu toate acestea, salariile de bază ale membrilor de sindicat reprezentați au fost menținute sub acest nivel.

Solicită să se observe că legislația în materia salarizării nu operează cu noțiunea de "salariu brut`, ci cu de "salariu de bază" sau "salariu de încadrare".

În consecință, contrar celor reținute de judecătorul fondului, orice raportare, orice calcul se fac în raport de salariul de bază.

Ori tocmai acest salariu de bază a fost menținut în mod nelegal de către pârât sub nivelul salariului de bază minim garantat în plată reglementat de hotărârile de guvern, respectiv sub valorile de :

-700 lei/lună, în intervalul 01.01.xxxxxxxxxxxxx13;

-750 lei/lună, în intervalul 01.02.xxxxxxxxxxxxx13;

-800 lei/lună, în intervalul 01.07.xxxxxxxxxxxxx13;

- 850 lei/lună, în intervalul 01.01.xxxxxxxxxxxxx14;

- 900 lei/lună, în intervalul 01.07.xxxxxxxxxxxxx14;

- 975 lei/lună, în intervalul 01.01.xxxxxxxxxxxxx15;

- 1050 lei/lună, începând cu data de 01.07.2015.

Instanța de judecată nu a ținut cont nici de prevederile legale invocate în cuprinsul cererii, dar nici de practica în materie - a depus în acest sens la dosar sentința nr. 4371/08.09.2014 a Tribunalului D___ (dosar nr. XXXXXXXXXXXX), irevocabilă prin neapelare, în care instanța a obligat unitatea de învățământ față de salariatul personal nedidactic, la: calculul salariului cu luarea în considerare a salariului minim brut pe țară garantat în plată, calculul sporului de vechime prin aplicarea procentului la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și plata diferențelor salariale rezultate în urma recalculării celor două. În mod similar s-a pronunțat și Tribunalul V_____.

Respingând acțiunea, Tribunalul O__ i-a plasat pe membrii de sindicat reprezentați într-o situație de inferioritate față de colegii lor; se ajunge astfel ca personalul nedidactic din județul O__ să fie discriminați în raport cu personalul nedidactic din alte județe, beneficiar al unor sentințe favorabile.

În consecință, a apreciat că în mod netemeinic și nelegal instanța a respins capătul 1 de cerere privitor la calculul salariului de bază al membrilor de sindicat reprezentați, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 3 ani anterior introducerii prezentei cereri și până la zi, având drept consecință și respingerea celorlalte capete de cerere referitoare la calculul sporului de vechime prin raportare la salariul de bază minim garantat în plată, la calculul și plata diferențelor salariale și la calculul și plata dobânzilor.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea prezentului apel, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, în raport și de motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată, cu obligarea pârâtei la:

1.calculul salariului de bază al membrilor de sindicat reprezentați, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 3 ani anterior introducerii prezentei cereri și până la zi;

2.calculul sporului de vechime cuvenit membrilor de sindicat în raport de vechimea în muncă, ca procent aplicat la salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1, respectiv ca procent aplicat la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 3 ani anterior introducerii prezentei cereri și până la zi;

3.calculul și plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin calculul salariului conform capetelor 1 și 2 de cerere pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective;

4.plata dobânzii legale pentru diferențele salariale solicitate la capătul 3 de cerere, ce reprezintă prețul lipsei de folosința sumelor cuvenite, începând cu data depunerii cererii și până la plata sumei datorate.

În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 204, art. 266 și urm, art. 430 și art. 483 alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013; art. 160 și art. 268 alin. (1) lit. c), art. 278 alin. (1) din Codul muncii; art. 28, art. 133, art. 148 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011; art. 1 și art 2 din HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 și HG nr. 1091/2014; art. 2 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din HG nr. 281/1993; art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 24/2000; art. 1, art. 22 (1) și anexa V/2 din OUG nr. 10/2008; art. 3 lit. c), art. 7, art. 16 alin. (1), (2), (3), art. 30 alin. (5), (6) din Legea-cadru nr. 330/2009; art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din OUG. nr. 1/2010; art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 11 alin. (2), (3), (4), (5), art. 33 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010; art. 1 alin. (1), (3), art. 4 alin. (2), (3) și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010; art. unic pct. 2 art. Il-art. 1 din Legea nr. 283/2011, art. 1 alin. (1) din OUG nr. 19/2012, art 1 din OUG nr. 84/2012, art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 alin. (1) și (2) din OUG. nr. 83/2014; art. 14 și art. 36 alin. (1) din contractele colective de muncă la nivel de ramură/sector; art. 41 alin. (3) lit. d) din CCMUNNN 2007-2010; art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996 și art. 41 alin. (5) din Constituția României; art. 2 din OG nr. 13/2011, ale art. 1530, art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod civil.

Probe: înscrisurile de la dosar

Intimata nu a depus întâmpinare.

Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanții fac parte din categoria personalului din sectorul bugetar, astfel că drepturile salariale li se stabilesc prin acte normative cu caracter special, instanța de judecată și angajatorul având obligația să respecte aceste dispoziții legale.

După _____________________ Legii 330/2009, prin art. 30 din lege s-au introdus în salariul de bază sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și indemnizațiile de conducere.

Art. 5 alin.3 din OUG nr. 1/2010 a reluat această normă legală, prevăzând că începând cu data de 01.01.2010 salariile de bază cuprind sporul de vechime în munca și alte sporuri și indemnizații.

Dispozițiile legale aplicabile pentru anul 2010 au fost reluate și prin art. 1 alin.5 din Legea nr. 285/2010, care a stabilit salariile din sectorul bugetar în anul 2011, fiind prevăzut expres că în salariul de bază sunt cuprinse sporurile și indemnizațiile, care, potrivit Legii 330/2009, făceau parte din salariul de bază. Între sporurile pe cale legile de salarizare le-au inclus în salariul de bază este și sporul de vechime în muncă.

Din dispozițiile legii 284/2010 rezultă cu claritate că de la 1.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.

Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011 prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.

De altfel, chiar o parte din dispozițiile legale invocate de reclamați prin acțiune în susținerea pretențiilor sale se referă la majorări de salariu sau la modul de stabilire a salariului de bază în care au fost incluse sporuri. În acest sens se au în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și 3 din Legea 285/2010, art. 1 alin. 2 din OUG 103/2013.

Așadar, după cum se susține și prin acțiune, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, cu mențiunea că potrivit legii în salariul de bază se include și sporul de vechime.

Din modul în care au fost redactate acțiunea și motivele de apel rezultă că reclamanții contestă această includere, apreciind că sporul de vechime trebuie să i se calculeze separat, prin adăugarea la un salariu de bază cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, ori în sectorul bugetar, salariul de bază include sporul de vechime. Reclamanții nu pot cere angajatorului să ignore prevederile legale, în condițiile în care nemulțumirea sa privește dispoziția legală ca atare.

Din dispozițiile legale citate și din modul în care a fost calculat salariul reclamanților rezultă că acestora nu li s-a negat dreptul la acordarea sporului de vechime, fiind respectate prevederile codului muncii, ale art. 11 din Legea 284/2010, art. 1 din OUG 19/2012, în sensul că sporul de vechime este calculat, dar el se include în salariul de bază.

Concluzia care se impune este că pentru personalul nedidactic cuantumul salariului de bază se stabilește utilizând salariul de încadrare prevăzut de OG 10/2008 la care se adaugă sporul de vechime.

Salariul de bază astfel obținut se compară cu nivelul salariului minim de bază în învățământ rezultat în urma aplicării OUG 19/2012. În acest sens sunt și prevederile din Ordinul Ministrului Muncii 44/13.09.2011, și ale ordinului Ministrului Finanțelor nr. 77/14.01.2011.

În speță, se constată că reclamanților li s-au achitat în perioada de referință drepturile salariale, prin raportare la OG 10/2008 și la Legea 330/2009, prin includerea sporului de vechime în salariul de bază.

De asemenea, din probatoriul administrat la prima instanță rezultă cu claritate că reclamanții nu au încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată prevăzut de acte normative pentru anii 2012, 2013, 2014, 2015 astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art. 164 codul muncii și cele ale art. 2 din HG nr. 1225/2011, art.1 din HG 23/2013, art.2 din HG 871/2013, HG 1091/2014 potrivit cărora în sistemul bugetar salariul de bază nu poate fi mai mic decât salariul minim brut de bază garantat în plată pe economie.

Ca urmare, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale, astfel că, în temeiul art. 480 cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant S_________ Învățământului Preuniversitar O__, cu sediul în localitatea Slatina, ____________________________. 64B, județul O__, în numele membrilor de sindicat N_____ I_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, Z___ I____-G___, CNP xxxxxxxxxxxxx, B_____ M_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1200 din 12.11.2015, pronunțată de Tribunalul O__, Secția I Civilă, Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala G_________ Grădinari, cu sediul în _____________________________, având ca obiect drepturi bănești.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2016.

Președinte,

G_______ I______

Judecător,

E_____ B_______

Grefier,

E____ O______

Red. jud. E. B_______

Tehn. E.O.

4 ex./26.02.2016

Jud. fond O. M. P________