Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:084.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1151/2016

Ședința publică de la 23 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE L____ M____ L_______

Judecător D__ S____

Grefier N_____ A____

*****

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O__ "CONSILIUM", cu sediul procesual ales în Caracal, _______________________. 9, ______________________________ pentru membrii de sindicat C_____ C_________, S___ C_______, O____ P______ și P____ F______, împotriva sentinței civile nr. 1163 din 09 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul O__- Secția I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât P_______ C______ FĂRCAȘELE, cu sediul în Fărcașele, jud. O__, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, apelantul reclamant a depus o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.

C U R T E A:

Asupra apelului de față:

Prin sentința nr. 1163 din 09 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul O__- Secția I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții C_____ C_________ – CNP xxxxxxxxxxxxx, S___ C_______ – CNP xxxxxxxxxxxxx, O____ P______ – CNP xxxxxxxxxxxxx și P____ F______ – CNP xxxxxxxxxxxxx, reprezentați prin Sindicatul din Administrația Publică O__ "CONSILIUM", cu sediul procesual ales în localitatea Caracal, _______________________. 9, _____________, __________________, în contradictoriu cu pârâta P_______ C______ Fărcașele, cu sediul în localitatea Fărcașele, județul O__.

A fost obligată pârâta la plata dobânzii legale, începând cu data de 18.11.2011 și până la data plății efective, aferentă drepturilor bănești neachitate, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1206/19.05.2011 pronunțată de Tribunalul O__.

S-a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei, iar prin sentința civilă irevocabilă nr. 1206/18.11.2011 pronunțată de Tribunalul O__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, aceasta din urmă a fost obligată la drepturi bănești către reclamanți.

Conform art. 166 alin.4 Codul Muncii, ”întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.

Potrivit art. 161 din C.M., „ salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, membrii de sindicat au solicitat obligarea pârâtei, la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărârile mai sus evocate.

Deci, pentru creanțele inițiale, reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești, reclamanții au titluri executorii iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive.

Plata creanțelor, reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu, a fost eșalonată independent de voința lor, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.

Aceste creanțe sunt exigibile, întrucât au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt definitive și executorii potrivit art.289 Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că aceste creanțe, de la data pronunțării hotărârii au devenit certe, lichide și exigibile.

La art. 278 alin 1 C.M, se prevede că „dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute în prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.

Astfel potrivit disp. art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și, în caz contrar, are dreptul la desdăunare, care, potrivit art. 1082 Cod civil, constă în daune interese pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, chiar dacă debitorul nu este de rea-credință.

Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără a se justifica de către creditor vreo pagubă.

Conform Noului cod civil, respectiv prevederile art. 1530 „ creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării obligației”.

De asemenea, în conformitate cu art. 1531 (1) N c. civ. „ creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării”, iar conform art. 1535 (1) N.c.civ. „ în cazul în care o sumă de banii nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.

Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.

În raport de aceste dispoziții, instanța a reținut că reclamanții, în calitate de creditori, sunt beneficiarii acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.371¹ Cod pr. civilă, executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanții, prin actele normative menționate mai sus, au fost împiedicați să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.

Prin neexecutarea integrală a creanțelor, la data când erau datorate adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.

Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani reprezentând aceste creanțe, prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care sunt îndreptățiți reclamanții pentru neexecutarea integrală a creanțelor.

Prin acordarea acestor creanțe actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că repară partea din beneficiul nerealizat, care nu este acoperită de dobândă.

Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil, daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație, reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată. Daunele interese pentru neexecutarea obligației de plată, care cuprind dobânda legală, așa cum prevăd disp.art.1088 Cod civil, au drept rezultat acordarea unei sume de bani mai mari decât cea datorată.

În raport de argumentele expuse, instanța a constatat că, prin obligarea pârâților, la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci se asigură repararea integrală a acestuia.

În ceea ce privește data de la care se va acorda dobânda, instanța a avut în vedere decizia nr. 21/22.06.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. XXXXXXXXXX, publicată în MO partea I .

Prin Decizia nr. 21/2015, ÎCCJ (Complet DCD/C) a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel C________ – Secția I Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Astfel, s-a reținut, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. (2) pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. (2) lit. d) din Codul civil raportat la art. 166 alin. (1) și (4) din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare,art. 161 alin. (1) și (4) din Codul Muncii în forma anterioară republicării, și art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru un termen de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.

Prin urmare, acțiunea fiind introdusă la data de 18.11.2014, pe cale de consecință, instanța a admis în parte cererea reclamanților și a obligat pârâta să plătească acestora, dobânda legală începând cu data de 18.11.2011 și până la data plății efective, aferentă drepturilor bănești neachitate așa cum rezultă din sentința civilă 1206/19.05.2011 pronunțată de Tribunalul O__.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O__ "CONSILIUM, pentru membrii de sindicat C_____ C_________, S___ C_______, O____ P______ și P____ F______, criticând-o pentru nelegalitateși netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că s-a solicitat instanței să oblige pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform Sentinței nr. 1206 din data de 19.05.2011, definitivă, pronunțată de Tribunalul O__, de la data pronunțării acestei hotărâri (19.05.2011) până la data fiecărei plăți efective.

Cu toate acestea, instanța de fond. admițând în parte acțiunea, a admis obligarea intimatei-pârâte la plata drepturilor care fac obiectul acestui litigiu, însă numai începând cu data de 18.11.2011) (3 ani până la data introducerii cererii de chemare în judecată în dosar), și nu de la data pronunțării hotărârii judecătorești principale, în temeiul căreia s-a cerut acordarea acestor daune-interese cauzate de neexecutarea la timp.

Prin hotărârea judecătorească principală, intimata-pârâtă a fost obligată să le acorde apelanților-reclamanți, drepturi bănești (despăgubiri) până la data pronunțării sentinței, actualizate ia data plății.

Până în prezent nu am beneficiat de plata integrală a drepturilor dispuse de către instanța de judecată, aceste drepturi fiindu-ne acordate eșalonat, conform OUG nr. 71/2009, rep., actualizat cu inflația.

Faptul că reclamanții sunt lipsiți pe o perioadă îndelungată de folosul sumelor de bani dispuse de instanță prin hotărâre judecătorească, este principalul motiv pentru care acestora li se cuvine acordarea de daune-interese moratorii pentru repararea prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a creanțelor rezultate din hotărârea judecătorească executorie, care se prezintă sub formă de dobândă legală, conform art.1082 și 1088 din Codul civil 1864 și, respectiv, art.1530 șl art.1535 NCC.

În favoarea celor susținute s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.2/2014, obligatorie, în care s-a statuat că „pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 si 2 din OUG nr. 71/2009".

Mai susțin reclamanții că instanța de fond a reținut corect, până la un punct, cele arătate în acțiune, anume că aceste creanțe începând cu data pronunțării hotărârii, au devenit certe, lichide și exigibile, că executarea trebuia adusă la îndeplinire de bunăvoie, iar reclamanții au fost împiedicați în toată această perioadă, prin acte normative succesive, să treacă la executarea silită a obligației. Instanța de fond recunoaște că prin neexecutarea integrală a acestor creanțe la data când acestea erau datorate „adică atunci când au devenit certe, lichide și exigibile" (data pronunțării hotărârii - n.n.) s-a produs în patrimoniul beneficiarilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral, conchizând în mod corect că „prin obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente creanței rămase neexecutate nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci se asigur:; repararea integrală a acestuia".

Cu toate acestea, instanța are o opinie diferită de a reclamanților în ceea ce privește data de la care trebuie să se acorde dobânda, apreciind greșit, în opinia sa că „dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru un termen de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii", așadar nu de la data când a devenit certă, lichidă și exigibilă, respectiv de la data când sentințele au devenit executorii, aspect care ne prejudiciază în mod semnificativ.

Concluzia la care a ajuns instanța de fond este, în opinia sa, în contradicție cu cele reținute până la acest punct, dar și cu Decizia ICCJ nr. 2 / 2014, obligatorie, în care s-a arătat că „este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea acelorași sume cu indicele de inflație, deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită și, în acest fel nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului".

Or, norma jurisprudențială nu prevede cumulul dobânzii legale cu actualizarea sumelor cu inflația pe o anumită perioadă, ceea ce înseamnă că data de la care trebuie să se acorde dobânda trebuie să coincidă cu data de la care se acordă actualizarea cu inflația, care nu este altceva decât data caua creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă, adică de la data când sentințele au devenit executorii, aceea fiind de fapt data scadenței acestor drepturi.

Acordarea dobânzii legale de la data pronunțării soluției definitive este justificată de aplicarea art.1088 alin. 2 din Codul civil din 1864, considerând că dobânda curge după acest moment. Soluția ce acordare a dobânzii legale de la data scadenței este justificată și prin aplicarea art.1.535 alin. (1) din Covul civil (2009), cu limitarea decurgând din termenul de prescripție extinctivă, fără vreo referire la prevederile art.1088 alin. 2.

In acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.2/2014 care a reținut că „Disputa doctrinară a fost însă tranșată prin art. 1381 alin. (3) din Codul civil din 2009, în sensul că dreptului la repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor".

In drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile legale mai sus invocate.

Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța constată că în apel s-a criticat doar partea din sentință referitoare la data de la care se acordă dobânda solicitată de reclamanți, așadar, potrivit art. 476 și 477 cod procedură civilă, analiza instanței de apel va fi limitată doar la aceasta.

Sumele prevăzute în titlul executoriu reprezintă drepturi salariale datorate de către angajator și neachitate de către acesta.

Prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițială cuprinsă între anii 2010 și 2012.

Prin acte normative ulterioare au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și a procentelor de creanță aferente perioadelor respective iar prin OUG 92/2012 s-au avut în vedere și titlurile executorii obținute ulterior anului 2010 de salariații din sectorul bugetar. Prin cele două acte normative nu a fost afectată exigibilitatea creanțelor respective, ele devenind exigibile la momentul stabilit legal, respectiv în luna de plată a dreptului salarial, legiuitorul dispunând doar cu privire la eșalonarea la plata a unor titluri executorii.

Creanța reclamanților constatată prin hotărâre judecătorească își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executarea a hotărârii judecătorești.

Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia determină obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Art. 171(1) din Codul muncii, republicat, stabilește că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1082 Cod civil de la 1864, potrivit cărora debitorul este obligat la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată și dispozițiile art. 1088 cod civil care dispun că pentru obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală.

Dispozițiile din noul cod civil, invocate în motivele de apel, nu sunt aplicabile în speță, întrucât efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor, așa cum rezultă din art. 6 alin 2 NCC, art. 3 din Legea 71/2011, precum și interpretarea per a contrario a art. 6 alin. 6 NCC.

Din interpretarea dispozițiilor art. 111, 112, 114 din Legea 71/2011 rezultă că prevederile noului cod civil referitoare la plata dobânzilor, punerea în întârziere nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod. Cum drepturile salariale stabilite prin titlul executoriu privesc perioada de timp anterioară intrării în vigoare a noului cod civil, se aplică dispozițiile codului civil în vigoare la data când dreptul salarial s-a născut și a devenit scadent.

În atare situație, în mod corect a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada de timp care excede celor trei ani dinaintea promovării acțiunii.

Apelantul a invocat Decizia 2/2014 a ÎCCJ, care a statuat doar cu privire la exigibilitatea creanței, întrunirea elementelor răspunderii delictuale, cumulul dobânzii cu reactualizarea creanței, îndreptățirea creditorului la plata dobânzii, dar care nu a făcut nicio referire la data de la care se datorează dobânda.

Cu privire la aceasta, ÎCCJ a pronunțat Decizia 21/2015, publicată în Monitorul Oficial xxxxx oct. 2015, prin care a stabilit că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiuni. În motivarea deciziei, instanța supremă a arătat că problema naturii juridice a dobânzilor de tipul celor solicitate în cauza pendinte a fost rezolvată prin recursul în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 2/2014, că dobânzile nu curg de la momentul la care a fost introdusă acțiunea principală având ca obiect plata drepturilor salariale.

Curtea a arătat că prin Decizia sa nr. 7/27.04.2015 s-au dat dezlegări cu privire la prescripția dreptului de a solicita aceste dobânzi și a concluzionat că pentru suma rămasă restantă după plata parțială, dobânzile penalizatoare curg în continuare și pot fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii acțiunii.

Dezlegarea dată de ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe potrivit art. 521 cod procedură civilă, prin urmare criticile formulate de apelant prin care se invocă plata dobânzii și pe perioada mai mare de trei ani dinaintea introducerii acțiunii sunt nefondate.

Referirile făcute de apelant la cumulul dobânzii cu reactualizarea debitului nu au legătură cu sentința și nu constituie o critică.

Astfel, drepturile salariale urmează a se achita reclamanților reactualizate cu indicele de inflație, iar prin sentința atacată în cauza de față s-a făcut practic un cumul al dobânzii cu reactualizarea, respectându-se cele statuate de ÎCCJ. Ca atare, cumularea celor două forme de despăgubire nu duce automat la concluzia că dobânda se datorează de la data pretinsă de apelantă, fiind chestiuni de drept diferite.

Prin neexecutarea integrală a creanței la data când erau datorate, adică atunci când au devenit certe lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral, cu respectarea dispozițiilor legale privind prescripția dreptului material la acțiune.

Acest prejudiciu constă atât în devalorizarea sumei de bani reprezentând aceste creanțe prin devalorizarea monedei naționale, cât și în daune interese la care sunt îndreptățite reclamantele pentru neexecutare integrală a creanțelor.

Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.

Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.

Reținând că aceste considerente au fost avute corect în vedere de instanța de fond, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E.

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O__ "CONSILIUM", cu sediul procesual ales în Caracal, _______________________. 9, _____________, _______________ pentru membrii de sindicat C_____ C_________, S___ C_______, O____ P______ și P____ F______, împotriva sentinței civile nr. 1163 din 09 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul O__ - Secția I Civilă Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât P_______ C______ FĂRCAȘELE, cu sediul în Fărcașele, jud. O__.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2016.

Președinte, L____ M____ L_______		Judecător, D__ S____
	Grefier, N_____ A____

red.jud.D.S____

Tehn.M.D.4 ex/29.02.2016

J.f.C.T________