Cod ECLI ECLI:RO:CAALB:2016:207.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 233/2016

Ședința publică de la 23 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE D______ M________

Judecător C_______ G_________ N______

Grefier A____ G_____

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul T_____ G_______ împotriva sentinței civile nr. 2004/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 09.02.2016, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului civil de față;

Prin acțiunea în angajarea răspunderii patrimoniale înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXX la Tribunalul Sibiu, reclamanta ___________________. cu sediul în Sibiu, ______________________________ xxxxxx în contradictoriu cu pârâtul T_____ G_______ - București, sector 3, __________________, ____________, ______________ a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța:

- să fie obligat pârâtul la plata sumei de 18.500 Ron contravaloare prejudiciu și la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2004/2015, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de reclamanta ___________________., cu sediul in loc. Sibiu, ______________. 77, jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul T_____ G_______, cu domiciliul în loc. București, sector 3, __________________, _____________________, _______________________ xxxxxxxxxxxxx.

A obligat pârâtul sa plătească reclamantei suma de 18.500 lei reprezentând prejudiciu cauzat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:

Pârâtul T_____ G_______ a fost angajatul reclamantei ___________________. în baza contractului de muncă nr. xxxxx/19.09.2007 (fila 28 dosar) ca agent comercial, începând cu 19.09.2007 până în 04.05.2011, când i s-a desfăcut disciplinar contractul prin Decizia 368/04.05.2011 (fila 39 dosar).

Conform fișei postului (filele 68 – 71 dosar), pârâtul avea obligația să predea zilnic la casieria punctului de lucru, toate încasările în numerar și toate documentele justificative originale, atât pentru încasări cât și pentru plăți (pct. 5.7).

În perioada 17 – 25.03.2011 a efectuat încasări de 22.852,34 lei, însă a predat la casieria unității 4.352 lei declarând că diferența de 18.500 lei nu o mai găsește.

Conform expertizei contabile efectuate în cursul cercetării penale (fila 44 – 51) rezultă că prejudiciul adus societății ___________________. este de 18.500 lei.

Prin angajamentul de plată din 07.04.2011 (fila 27 dosar), pârâtul T_____ G_______ a recunoscut că din culpa sa a produs o pagubă reclamantei de 18.500 ron, reprezentând încasări de la farmacii.

În cauză instanța a constatat că s-au dovedit condițiile cumulative ale răspunderii patrimoniale, prevăzute de art. 254 Codul muncii, respectiv s-a dovedit faptul că:

- pârâtul T_____ G_______ a avut calitatea de salariat la data săvârșirii faptelor 17 – 25.03.2011;

- fapta ilicită a constat în încălcarea atribuțiilor prevăzute prin fișa postului (fila 68-71 dosar – pct. 5.7), respectiv nepredarea încasărilor zilnice la casieria unității.

- vinovăția salariatului pârât a fost dovedită prin recunoașterea acesteia, prin angajamentul de plată de la fila 27 dosar;

- prejudiciul este cert în cuantum de 18.500 lei și a rezultat din expertiza contabilă efectuată în dosarul de cercetare penală;

- raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită a rezultat din nedepunerea sumelor la casieria unității prin nerespectarea obligațiilor contractuale și producerea pagubei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul T_____ G_______, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:

- Codul Muncii , la art. 254 prevede că salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute.

Ori din actele de la dosar rezultă că s-au efectuat cercetări de organele specializate și dosarul s-a clasat întrucât nu s-a dovedit furtul și distinct că nu a existat intenția.

- Actele au fost semnate la solicitarea societății P_______ SRL, fiind indus în eroare.

- Suma care se strângea de la alte unități era foarte mare și astfel se impunea asigurarea protecției persoanelor și valorilor conform art. 4 din Norma Metodologică de aplicare a Legii nr. 333/2003.

- Banii nu au fost depuși la casierie în ziua respectivă, întrucât casieria firmei închide devreme, angajații fiind pe teren și venea sfârșitul săptămânii, iar apelantul ca și ceilalți angajați au rămas cu valori asupra lor până luni.

- Prin angajamentul de plată la care face referire instanța, apelantul arată că a recunoscut că a ridicat suma de la farmacii, sumă care a fost furată, nu că a furat acea sumă.

Prin întâmpinare , intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apel nu s-a solicitat încuviințarea și administrarea de probe noi.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 479 C__, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele:

Reclamanta intimată a investit instanța de fond cu o acțiune în răspundere patrimonială având ca obiect obligarea pârâtului apelant la plata sumei de 18.500 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu.

În mod corect acțiunea astfel formulată a fost admisă de către instanța de fond, sentința atacată fiind temeinică și legală.

Este de contestat că în perioada înregistrării pagubei de către societatea intimată, apelantul a fost salariatul acesteia în calitate de agent comercial , iar suma bani încasată de apelant și nepredată la casierie este 18.500 lei.

Astfel, din situația de fapt reținută corect de către prima instanță, cu evidență rezultă că apelantul a emis un număr de 6 chitanțe în sumă de 22.852,34 lei încasată de la o ________ unității, însă a predat la casieria societății numai suma de 4.352 lei.

Aceasta reiese atât din declarația apelantului – fila 35 dosar fond cât și din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării penale și necontestat.

Prin urmare este evident prejudiciul societății, de xxxxx lei.

Potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru prejudiciile materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Potrivit alin. 2 din art. 254, salariații nu răspund de pagubele generate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Astfel, din analiza textelor Codului Muncii și a Codului Civil - în speță art. 1073 și următoarele – rezultă că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariaților, atunci când se produce o pagubă angajatorului lor, se impune întrunirea mai multor cerințe și anume: calitatea de angajat al celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită a acestuia săvârșită în relația de muncă, să fie vorba de o pagubă materială, paguba să se datoreze intervenției salariatului, paguba să aibă legătură cu fapta celui vinovat, deci să existe raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția angajatului.

În cauză aceste condiții sunt îndeplinite cumulativ pentru antrenarea răspunderii salariatului apelant, cum corect a reținut prima instanță.

Îndeplinirea acestor condiții rezultă cu evidență din probele administrate în cauză, cu precădere din concluziile raportului de expertiză contabilă și declarația apelantului, respectiv angajamentul său de plată.

Față de probele administrate, în mod corect s-a reținut de către prima instanță răspunderea patrimonială a apelantului, fiind îndeplinite defectuos obligațiile sale de serviciu, prin faptele săvârșite producându-se angajatorului pagube prin lipsurile constatate în gestiune.

Curtea nu poate primi susținerile apelantului având în vedere că în speță sunt incidente prevederile art. 254 alin. 2 din Codul Muncii redat mai sus.

În cauză nu s-a făcut dovada forței majore sau a unor cauze de neprevăzut și care nu puteau fi înlăturate.

Contrar celor susținute de apelant, împrejurarea că prin Ordonanța de clasare în dosar nr. 7839/P/2011 de către P________ de pe lângă Judecătoria sector 3 București, s-a clasat cauza având ca obiect infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 Cod Penal, întrucât lipsea o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, nu face dovada forței majore sau a cazului fortuit reglementat de art. 254 alin. 2 Codul Muncii.

Pe de o parte, în dosarul penal, apelantul a fost cercetat pentru infracțiunea de delapidare, fiind dispusă clasarea în virtutea principiului ne bis in idem, întrucât pentru aceeași faptă a fost cercetat în dosarul penal nr. 4933/P/2011 în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a apelantului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 ind. 1 Cod Penal în baza art. 10 lit. d, deci datorită faptului că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Pe de altă parte, în cazul formelor de vinovăție statuate de dreptul comun, este evident că se poate antrena răspunderea disciplinară și patrimonială împotriva angajatului.

Împrejurarea că în cazul cercetărilor penale nu s-a stabilit vinovăția penală pentru fapta de delapidare, nu prezintă relevanță pentru angajarea răspunderii patrimoniale civile, în situația existenței a unei culpe cât de ușoare, în accepțiunea dreptului civil.

Ori, în speță, este dovedită vinovăția apelantului în nepredarea la casierie a sumei de bani încasate.

Chiar apelantul reclamant recunoaște prin declarația de apel, că a rămas cu banii încasați și nu i-a predat la casierie, iar prin declarația de la fila 35 dosar fond a arătat că banii încasați i-a lăsat în torpedoul mașinii. Astfel, este evidentă culpa acestuia, în nerespectarea sarcinilor de serviciu stabilite în contractul individual de muncă și în fișa postului.

Susținerile apelantului în sensul că declarațiile sale și angajamentul de plată au fost semnate la solicitarea societății angajatoare care l-a pus să semneze niște acte, sunt cu evidență simple susțineri fără suport probator.

Apelantul nu a administrat nici o probă, contrar prevederilor art. 1169 Cod Civil din care să rezulte vicierea consimțământului său, ca element al voinței juridice, în sensul art. 953 – 957 Cod civil vechi, în vigoare la momentul declarației și al angajamentului, respectiv 07.04.2011.

În concluzie, contrar celor susținute de către apelant, corect prima instanță a reținut că vinovăția angajatului rezultă fără echivoc și din angajamentul de plată dat de către acesta, și depus în copie la fila 27 dosar fond.

Prin acest angajament apelantul a recunoscut că din vina sa a produs o pagubă reclamantei de 18.500, 34 ron, reprezentând încasări de la farmacii.

Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 480 C__, va respinge ca nefondat prezentul apel, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.

Pentru aceste motive,

(continuarea deciziei civile nr. 233/23.02.2016, pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX)

În numele legii

D E C I D E

Respinge apelul declarat de reclamantul T_____ G_______ împotriva sentinței civile nr. 2004/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Fără cale de atac.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 Februarie 2016.

Președinte, D______ M________		Judecător, C_______ G_________ N______
	Grefier, A____ G_____

Red.C.N.G. 24.02.2016

Tehnored.: 4 ex. A.G. 26.02.2016

Jud. fond: D______ R_____ L______