R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1347

Ședința publică din data de 28.10.2014

PREȘEDINTE - A____ G_______ H_____

JUDECĂTORI - G_______ M____

- N_____ C____

GREFIER - R_____ C_________

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții - contestatori I__ C_____ domiciliat în Blejoi, _________________________, județul Prahova si I__ G_______ domiciliată în Blejoi, _________________________, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 3522/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul GHITĂ S______ domiciliat în domiciliat în Blejoi, _________________________, județul Prahova

Cererea de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei conform chitanței nr. 3635/11.04.2014 ce a fost anulată si atașată la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul – contestator I__ C_____ personal si asistat de av. M________ N______, intimata – contestatoare I__ G_______ reprezentată prin av.M________ N______ si intimatul G____ S______ personal si asistat de av. I___ N______.

Procedura de citare a părților legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei conform chitanței nr. 2914/6.10.2014.

Tribunalul ia act că recurenta contestatoare I__ G_______ a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei conform chitanței nr. 2914/6.10.2014 fată de criticile formulate cu privire la cheltuielile execuționale.

Pe rând părțile, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.

Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, în temeiul disp.art.150 C.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Recurentul - contestator I__ G______ prin apărător având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul anulării actelor de executare având în vedere că intimatul Ghită S______ a pus în executare o sentință prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei I__ G_______, s-a admis si s-a dispus grănituirea pe același aliniament ce a existat dintotdeauna.

Mai arată recurentul că pentru punerea în executare a hotărârii intimatul a mandatat un executor potrivit disp. art. 580 C.pr.civ. respectiv punerea în executare în natură a obligației de a face, astfel încât în somație executorul impunea recurentului să respecte linia de hotar potrivit hotărârii pronunțată de Judecătoria Ploiești, însă această obligație a fost respectată.

Din conținutul hotărârii rezultă că recurentul are mai puțin teren decât cel menționat în titlul de proprietate, iar executorul stabilește în sarcina recurentului cheltuielile de executare, în condițiile în care nu au fost făcute cheltuieli de manoperă privind smulgerea si îndepărtarea semnelor de hotar si, întrucât s-a întocmit proces-verbal privind cheltuielile de executare a înțeles să conteste acest proces-verbal de executare.

Menționează recurentul că instanța de fond în mod greșit a respins contestația la executare potrivit disp. art. 584 C.pr.civ. si nu putea adăuga dispozitivului hotărârii ce reprezenta titlu executoriu că operațiunea de grănițuire impunea si edificarea unui gard despărțitor deoarece instanța de fond nu a fost investită cu o cerere privind obligația de a edifica un gard despărțitor, în condițiile în care linia de hotar este aceeași pe semnele de hotar, iar intimatul nu a făcut manoperă pentru a se stabili anumite cheltuieli, neimpunându-se edificarea unui gard despărțitor, părțile nefiind obligate să edifice gard sau recurentul să plătească 50% din cheltuielile privind edificarea acelui gard pe cheltuiala intimatului.

Mai mult, recurentul arată că a fost stabilită o obligație ce a fost respectată dintotdeauna, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

I__ G_______ prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei arată că instanța de fond a fost investită cu o acțiune în revendicare si grănituire, astfel încât nu are calitate procesuală pasivă, nefiind proprietar al imobilelor deduse judecații si, respingând acțiunea neavând calitate procesuală, nu putea avea calitatea de parte în dosarul de executare, astfel încât în mod greșit s-a stabilit în sarcina acesteia obligația de plată a cheltuielilor de executare, precum si faptul că în mod greșit s-au stabilit cheltuieli de judecată în sarcina sa deoarece nu a avut calitate procesuală în cauză, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței respingerea recursului declarat de recurentul I__ C_____ si menținerea hotărârii instanței de fond ca legală si temeinică având în vedere că din actele de executare rezultă că recurentul s-a opus la executare si, mai mult potrivit răspunsurilor la interogatoriu si procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc acesta s-a opus la executare, având în vedere că potrivit hotărârii s-a dispus grănituirea, hotărâre ce trebuia pusă în executare potrivit raportului de expertiză si determinarea faptică a aliniamentului care era necesar întrucât între părți nu există un gard despărțitor al proprietăților părților.

Mai arată intimatul că a fost emisă somația în temeiul disp. art. 580² C.pr.civ. pentru a obliga recurentul în respectarea hotărârii judecătorești deoarece acesta nu a permis executorului să traseze linia de hotar, acesta susținând că acest lucru se poate face numai în prezenta politiei si martorilor deoarece a respectat aliniamentul, însă din actele de la dosar rezultă că obligația stabilită în sarcina recurentului nu a fost respectată motiv pentru care s-au stabilit cheltuielile de executare.

Menționează intimatul că obligația de plată a cheltuielilor de executare au fost stabilite în mod corect în sarcina recurentului atât timp cât pentru îndeplinirea titlului executoriu este necesar să fie trasat aliniamentul, executorul nu a stabilit cheltuieli diferite ci doar raportat la aliniamentul dispus de instanță, astfel încât apreciază că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a actelor aflate la dosar, însă recurentul s-a opus la executare.

De asemenea solicită respingerea si a recursului declarat de recurenta I__ G_______ care solicită diminuarea cheltuielilor de executare, însă acestea au fost stabilite potrivit obligației din titlul executoriu, deoarece instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată în totalitate si, întrucât s-a admis în parte contestația s-a admis în parte si cuantumul cheltuielilor efectuate la instanța de fond.

Mai arată intimatul că acele cheltuieli au fost suportate de recurenți pentru că a fost respinsă contestația la executare, cu mențiunea că la instanța de fond cheltuielile de judecată au fost în cuantum de 500 lei, cheltuieli ce au fost compensate în totalitate, cu cheltuieli de judecată.

Recurenții – contestatori prin apărător, revin în replică si arată că prin încercarea de punere în executare a titlului executoriu se încearcă la o revendicare a suprafeței de teren, deoarece la momentul la care s-a prezentat executorul judecătoresc s-a încercat la demolarea gardului existent si mutarea acestuia pe un alt aliniament, acțiune în revendicare ce fusese respinsă.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, contestatorii I__ G_______ și I__ C_____ au solicitat, în contradictoriu cu intimatul G____ S______, anularea actelor de executare emise de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „T_____, Trifina și G____” în dosarul de executare nr. 1805/2012, constând în somația nr. 1805/28.06.2012 și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 28.06.2012, precum și suspendarea executării silite până la judecarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare.

În motivare, contestatorii au arătat, în esență, că intimatul a inițiat executarea silită împotriva lor în baza sentinței civile nr. 7019/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a contestatoarei I__ G_______ (pe motiv că nu este proprietara învecinată cu imobilul intimatului), a fost respinsă acțiunea în revendicare față de contestatorul I__ C_____ și s-a dispus grănițuirea dintre proprietatea acestuia și cea a intimatului, pe același aliniament care există între proprietăți din anul 1991.

Contestatorii au mai învederat că I__ G_______ nu poate avea nicio calitate în cadrul executării silite, situația sa fiind tranșată definitiv și irevocabil prin sentința civilă menționată anterior.

De asemenea, contestatorii au precizat că nu se justifică aplicarea art. 580 ind. 2 C.p.c. privind executarea silită a obligațiilor de a face sau a obligațiilor de a nu face, întrucât contestatorul I__ C_____ stăpânește mult mai puțin decât ar avea dreptul și nu s-a făcut dovada că s-ar fi mutat aliniamentul linie de hotar dintre proprietățile părților.

Raportat la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 28.06.2012, contestatorii au precizat că nu li se pot imputa astfel de cheltuieli întrucât, pe de o parte, executarea silită nu este justificată și, pe de altă parte, un astfel de proces verbal nu se poate întocmi la inițierea procedurii de executare silită, ci doar după aducerea la îndeplinire a executării silite, conform art. 577 C.p.c.

În drept au mai fost invocate dispozițiile art. 399 C.p.c.

În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Intimatul a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite, precum și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivare, intimatul a arătat, în esență, că executarea silită se impune din cauza faptului că debitorii nu execută de bunăvoie obligația stabilită prin sentința civilă nr. 7019/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, prin care s-a dispus grănițuirea pe aliniamentul despre care s-a stabilit (prin raportul de expertiză întocmit în cauza respectivă) că nu este marcat în totalitate prin gard. În plus, contestatorii nu au făcut dovada că respectă acest aliniament, în condițiile în care au învederat executorului judecătoresc că nu sunt de acord ca acesta să traseze linia de hotar.

Raportat la calitatea de debitor a contestatoarei I__ G_______, intimatul a precizat că aceasta rezultă din sentința civilă care constituie titlul executoriu, prin care a fost „admisă în parte acțiunea principală formulată în contradictoriu cu I__ G_______ și I__ C_____”. Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a contestatoarei I__ G_______ numai în ceea ce privește petitul având ca obiect revendicarea unei fâșii de teren.

A mai precizat intimatul că procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare trebuie analizat prin raportare la dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. 2 C.p.c. (potrivit căruia debitorul este ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu), deoarece acest text de lege este aplicabil în cauză, nu cel cuprins în art. 577 C.p.c., așa cum pretind contestatorii.

În privința cererii de suspendare a executării silite, intimatul a arătat că aceasta este neîntemeiată, atâta timp cât contestatorii nu dovedesc un prejudiciu pe care îl au sau l-ar putea avea prin executarea silită.

În drept, au mai fost invocate dispozițiile art. 115, art. 371¹ și ale art. 580 ind. 2 C.p.c.

În dovedire, nu s-a solicitat încuviințarea niciunei probe.

La data de 25.10.2012 contestatorii au depus, prin Serviciul registratură al acestei instanțe, o cerere intitulată „completare la contestația la executare”, prin care au solicitat și anularea procesului verbal din data de 19.10.2012 emis de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „T_____, Trifina Și G____” în dosarul de executare nr. 1805/2012.

În motivare, contestatorii au arătat, în esență, că au respectat și respectă dintotdeauna linia de hotar, astfel cum aceasta a fost stabilită prin raportul de expertiză avut în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 7019/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Au mai precizat contestatorii că nu se poate trasa o altă linie de hotar decât cea existentă dintotdeauna între proprietățile părților și consfințită în hotărârea civilă menționată, aspect în raport de care consideră că nu datorează nimic intimatului, „nici faptic și nici din punct de vedere financiar”.

Cererea modificatoare nu a fost întemeiată în drept și nu s-a solicitat încuviințarea de probe suplimentare, însă a fost anexată o copie a procesului verbal contestat.

La data de 11.01.2013, intimatul a depus, în ședință publică, întâmpinare la cererea modificatoare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.

În motivare, intimatul a arătat, în esență, că prin procesul verbal din data de 19.10.2012 executorul judecătoresc a consemnat refuzul contestatorilor de a se proceda la trasarea liniei de hotar dintre proprietățile părților și că, atâta timp cât contestatorii nu și-au îndeplinit obligația stabilită în sarcina lor prin titlul executoriu, actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1805/2012 sunt legale.

Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept și nu s-au solicitat probe în dovedire.

La data de 17.05.2013 contestatorii au depus, în ședință publică, o cerere precizatoare, prin care au solicitat admiterea contestației la executare și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că I__ G_______ nu are nicio calitate în procedura de executare silită, iar față de situația de fapt existentă între părți, executarea silită este nejustificată.

La data de 07.06.2013, intimatul a depus întâmpinare la cererea precizatoare, prin care a invocat excepția tardivității completării la contestație, raportat la momentul în care contestatorii au luat cunoștință de actele de executare atacate.

Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că obligația stabilită în sarcina contestatorilor nu a fost executată benevol, iar cheltuielile de executare reținute prin procesul verbal contestat sunt pe deplin justificate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. a și c C.p.c. și ale Legii nr. 51/1995.

La termenul de judecată din data de 17.05.2013, instanța a stabilit în sarcina contestatorilor obligația de a achita o cauțiune în cuantum de 2000 lei, în vederea soluționării cererii de suspendare a executării silite, iar la termenul de judecată din data de 16.10.2013 instanța a luat act că nu se mai stăruie în soluționarea acestei cereri, contestatorii neachitând cauțiunea.

La termenul de judecată din data de 16.10.2013 instanța a respins excepția tardivității completării la contestație, invocată de către intimat prin întâmpinare, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acea dată (fila 135).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul părților. De asemenea, în baza rolului activ în materie probatorie, instanța de fond a emis adresă către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „T_____, Trifina și G____” în vederea depunerii unui duplicat al dosarului de executare nr. 1805/2012.

Prin Sentința civilă nr. 3522/12.03.2014, Judecătoria Ploiești a admis în parte contestația la executare, astfel cum a fost modificată, formulată de către contestatorii I__ G_______ și I__ C_____, a anulat în parte somația nr. 1805/28.06.2012, procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 28.06.2012 și procesul verbal din data de 19.10.2012 (fila 26) - acte de executare emise de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „T_____, Trifina și G____” în dosarul de executare nr. 1805/2012 - în ceea ce o privește pe contestatoarea I__ G_______, a respins în rest contestația la executare, ca neîntemeiată, iar în temeiul art. 276 C.pr.civ., a compensat în totalitate cheltuielile de judecată avansate de părți.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în fapt, prin sentința civilă nr. 7019/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte, față de pârâtul I__ C_____, acțiunea principală formulată de reclamantul-pârât G____ S______ (intimatul din speță) în contradictoriu cu pârâții-reclamanți I__ C_____ și I__ G_______ (contestatori în prezenta cauză), s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare și s-a admis acțiunea în grănițuire, dispunându-se grănițuirea proprietăților părților.

Prin aceeași hotărâre s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a contestatoarei I__ G_______ în raport de două cereri conexate având ca obiect revendicare.

După cum se arată în considerentele sentinței civile precizate, la adoptarea soluției de admitere a cererii de grănițuire instanța a avut în vedere raportul de expertiză topo M______ întocmit în cauză, calitatea de vecini a părților și dispozițiile art. 584 C.civ., concluzionând astfel că se impune grănițuirea celor două proprietăți „(adică trasarea liniei de hotar)”.

Cu ocazia soluționării celor două excepții privind lipsa calității procesuale a contestatoarei I__ G_______ instanța a precizat că, potrivit titlului de proprietate nr. xxxxx/2001 și certificatului de moștenitor nr. 82/2001, I__ C_____ este proprietarul imobilului din Blejoi, nr. 429, județul Prahova, iar nu I__ G_______.

Aceste considerente, fiind cuprinse într-un înscris autentic reprezentat de hotărârea judecătorească în care au fost redate, se impun în prezenta cauză cu valoarea probatorie a actului din care fac parte.

La data de 30.05.2012 intimatul G____ S______ a învestit Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „T_____, Trifina Și G____” cu cererea de executare silită împotriva contestatorilor I__ G_______ și I__ C_____, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7019/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (fila 81), formându-se astfel dosarul de executare nr. 1805/2012.

D____ urmare, prin încheierea de ședință din data de 18.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. xxxxx/281/2012 (fila 79) a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7019/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, la solicitarea intimatului G____ S______, împotriva contestatorilor I__ G_______ și I__ C_____.

În urma încuviințării executării silite, în cadrul dosarului de executare nr. 1805/2012 a fost emisă somația nr. 1805/28.06.2012 (fila 98), prin care debitorii I__ G_______ și I__ C_____ (contestatori în speță) erau somați să respecte obligația de grănițuire stabilită în sarcina lor prin titlul executoriu și să achite suma de 3291,60 lei reprezentând cheltuieli de executare (pentru care a fost emis procesul verbal de la fila 97).

La data de 19.10.2012 executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal (fila 104), în care a consemnat că s-a deplasat la imobilul situat în Blejoi, _________________________, județul Prahova, unde i-a găsit pe contestatorii I__ G_______ și I__ C_____, care „nu au fost de acord să se facă grănițuirea înainte de termenul de judecată al contestației la executare”. În același act de executare s-a mai consemnat că s-a solicitat contestatorilor să procedeze la trasarea liniei de hotar, dar aceștia au refuzat, arătând că „executorul judecătoresc nu are calitatea de a efectua procesul verbal de executare prin care să fie aduse la îndeplinire obligațiile din titlul executoriu”.

Instanța de fond a apreciat contestația la executare formulată de către contestatoarea I__ G_______ ca fiind întemeiată, pentru următoarele motive:

Executarea silită având ca obiect grănițuirea proprietăților părților a fost pornită împotriva contestatoarei I__ G_______, deși aceasta nu are calitatea de debitor, în sensul art. 371¹ și art. 371³ C.p.c.

Acest fapt rezultă dincolo de orice dubiu din cuprinsul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7019/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, care nu cuprinde nicio dispoziție executorie împotriva contestatoarei.

În acest sens, instanța a reținut că prin hotărârea judecătorească în discuție s-a admis în parte „față de pârâtul I__ C_____, acțiunea principală formulată de reclamantul-pârât G____ S______ în contradictoriu cu pârâții-reclamanți I__ C_____ și I__ G_______” și s-a respins acțiunea principală față de I__ G_______ ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă (motivat de faptul că I__ C_____ este proprietarul imobilului din Blejoi, nr. 429, județul Prahova, iar nu I__ G_______).

Așadar, este evident că această soluție a fost pronunțată doar împotriva contestatorului I__ C_____, nefiind necesară nicio lămurire suplimentară în acest sens, astfel cum pretinde intimatul.

Conchizând, instanța de fond a reținut că actele de executare ce fac obiectul prezentei acțiuni sunt lovite de nulitate parțială, fiind emise față de o persoană împotriva căreia nu se poate desfășura executarea silită, întrucât nu are calitatea de debitor.

În continuare, instanța de fond a considerat contestația la executare formulată de către contestatorul I__ C_____ ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Prin titlul executoriu s-a dispus grănițuirea proprietăților aparținând contestatorului I__ C_____ și intimatului G____ S______, în temeiul art. 584 C.civ. de la 1864, potrivit căruia „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.

După cum rezultă din interpretarea textului de lege precizat, obligația de grănițuire include reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare.

Cu alte cuvinte, grănițuirea nu se referă numai la stabilirea juridică, scriptică a liniei de hotar dintre două proprietăți învecinate, ci și la marcarea faptică a acestei linii despărțitoare, prin ridicarea unui gard de-a lungul întregului hotar.

De altfel, chiar în hotărârea judecătorească în baza căreia a fost demarată executarea silită împotriva contestatorilor se menționează că se impune grănițuirea celor două proprietăți, „adică trasarea liniei de hotar”. Această operațiune de trasare a liniei de hotar, la care se referea instanța, nu putea fi decât una faptică (realizabilă prin construirea unui gard despărțitor), din moment ce aliniamentul dintre cele două proprietăți fusese deja stabilit scriptic (prin raportul de expertiză întocmit în cauză, consfințit ulterior prin hotărârea judecătorească).

Cu toate acestea, contestatorul nu numai că nu a dovedit că și-ar fi executat benevol obligația înscrisă în titlul executoriu, conform art. 371¹ C.pr.civ., dar, cu ocazia administrării probei cu interogatoriul propus de către intimat, deși a negat faptul că s-ar fi opus executării silite, a recunoscut (prin răspunsul la întrebările nr. 3, nr. 4 și nr. 12) că nu există un gard continuu între proprietatea sa și cea a intimatului și că ar fi de acord cu trasarea gardului doar în prezența unui martor și al unor reprezentanți ai primăriei și ai poliției.

În atare condiții, instanța de fond a apreciat că executarea silită demarată de către intimat împotriva contestatorului I__ C_____ este pe deplin justificată.

Cât privește procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 28.06.2012, instanța de fond învederează că acesta a fost legal întocmit-concluzie fundamentată pe dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cărora pentru fiecare activitate care interesează executarea silită se percep cheltuieli de executare, iar conform alineatului 2 al aceluiași articol, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, iar acesta este ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.

Dispozițiile art. 577 C.pr.civ., invocate de către contestator (în susținerea ideii că procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare se întocmește după îndeplinirea executării obligației), nu sunt aplicabile în materie, întrucât prin acesta se reglementează situația cheltuielilor de executare referitoare la o instituție juridică specială, străină de situația din speță, constând în „predarea silită a bunurilor mobile”.

De asemenea, în susținerea procesului verbal analizat, au fost depuse înscrisurile care justifică stabilirea cheltuielilor de executare (filele 13-17, 96), astfel cum reclamă prevederile art. 71 ind. 7 alin. 3 C.pr.civ. Onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, iar onorariul de avocat a fost în mod just fixat, pentru activitatea de consultanță juridică de care intimatul are dreptul să beneficieze și în cadrul procedurii de executare silită.

De asemenea, având în vedere că, așa cum se preciza anterior, executarea silită pornită față de contestatorul I__ C_____ este justificată, că somația nr. 1805/28.06.2012 (fila 98) a fost legal comunicată contestatorului I__ C_____ (conform dovezii de comunicare de la fila 99), iar procesul verbal din data de 19.10.2012 (fila 26) a fost întocmit pentru consfințirea unei activități desfășurate cu respectarea prevederilor art. 580² C.p.c., instanța de fond a apreciat cele două acte de executare menționate ca fiind legal și temeinic întocmite.

Față de considerentele anterior expuse, instanța de fond a admis în parte contestația la executare, astfel cum a fost modificată, a anulat în parte somația nr. 1805/28.06.2012, procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 28.06.2012 și procesul verbal din data de 19.10.2012 (fila 26) - acte de executare emise de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești „T_____, Trifina și G____” în dosarul de executare nr. 1805/2012 - în ceea ce o privește pe contestatoarea I__ G_______, respingând în rest contestația la executare, ca neîntemeiată.

De asemenea, în temeiul art. 276 C.p.c., a compensat în totalitate cheltuielile de judecată avansate de părți, întrucât solicitările fiecăreia au fost admise în parte, căzând reciproc în pretenții.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul I__ C_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind ca fiind incidente disp. art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului si modificarea in parte a hotărârii în sensul admiterii contestației și, în ceea ce îl privește, anularea formelor de executare silită ce fac obiect al dosarului execuțional nr. 1805/2012 al Societății civile profesionale Trifina, T_____ și G____, somația nr. 1805/28.06.2012 prin care i se solicită respectarea „grănițuirii" dintre proprietatea din comuna Blejoi, __________________________ și proprietatea intimatului, pe aliniamentul menționat în raportul de expertiza topometrie M______ C_________ D____, conform sentinței civile nr. 7019/26 mai 2010 a Judecătoriei Ploiești precum și anularea procesului verbal de stabilire cheltuieli de executare din data de 28.06.2012 prin care i se pun în sarcină cheltuieli de executare silită în sumă de 3 291,60 lei, cu cheltuieli de judecata în fond și recurs.

În motivarea cererii, recurentul – contestator a susținut că instanța a făcut o apreciere eronată a situației de fapt cu raportare la normele legale ce au incidența într-o astfel de cauză și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal în ceea ce privește situația sa.

În continuare, recurentul – contestator a învederat faptul că, prin Sentința civila nr. 7019/26 mai 2010 a Judecătoriei Ploiești (rămasă definitivă și irevocabilă) fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a numitei I__ G_______ (aceasta nefiind proprietara învecinată cu proprietatea lui G____ S______), a fost respinsă acțiunea în revendicare în totalitate față de el, I__ C_____ și s-a dispus grănițuirea proprietăților pe același aliniament care a existat și există între cele două proprietăți, aliniament identificat prin expertiza topometrie M______ C_________ - D____ .

Astfel, recurentul – contestator a susținut că expertul M______ a aplicat în teren titlurile de proprietate ale părților și a trasat linia de hotar în funcție de înscrisurile prezentate, linia de hotar fiind cea existenta dintotdeauna între cele două proprietăți.

De altfel, recurentul – contestator a susținut că din probe, a rezultat ca el nu a acaparat nicio suprafață de teren de la G____ S______, deci nu a stăpânit și nu stăpânesc mai mult decât ar avea dreptul, dimpotrivă, din actele și lucrările dosarului a rezultat fără dubiu ca el stăpânesc cu mult mai puțin de cât ar avea dreptul.

Recurentul – contestator a susținut în continuare că, atât expertul M______, cât și expertul - parte N____ Nîcu au stabilit în urma măsurătorilor cu aparatura de precizie faptul că față de titlu de proprietate, el, I__ C_____ are mai puțin cu suprafața de 213 mp.

Cu raportare la suprafața de teren amplasata in intravilanul comunei Blejoi unde se afla proprietatea sa, aceasta suprafață „lipsă” reprezintă o pondere mare din întreaga proprietate.

Așadar, recurentul – contestator a susținut că din moment ce el, I__ C_____, stăpânește mult mai puțin decât ar avea dreptul conform actelor, acest drept îl are intabulat în cartea funciară, nu s-a făcut dovada ca s-ar fi mutat aliniamentul liniei de hotar (de altfel, dacă s-ar fi mutat atunci el ar fi mărit suprafața terenului și nu ar fi micșorat-o) și față de faptul că amplasamentul liniei de hotar a fost indicat de însuși G____ S______ expertului M______ cu ocazia deplasării in teren, în opinia sa, rezulta fără putința de tăgadă că nu se află în ipoteza în care ar avea posesia pe o suprafața de teren, dar nu ar avea titlu de proprietate.

De altfel, așa cum a mai arătat în cursul procesului, recurentul – contestator a subliniat faptul că linia gardului despărțitor este creată încă din anul 1991 când trăia tatăl său și s-a făcut gardul din plasă împreună cu G____ S______.

În ceea ce privește aspectele de drept material și procesual, recurentul – contestator a susținut că instanța investită cu judecarea contestației la executarea silită promovată de el nu a analizat argumentele de drept pe care le-a invocat.

Astfel, recurentul – contestator a susținut că, față de el nu se justifică aplicarea art. 580 ind. 2 cod procedura civilă din cadrul Secțiunii a IV – „Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face", neaflându-se în concret în ipoteza în care „debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsa într-un titlu executoriu în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare , prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea pârtilor, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului".

În acest sens, recurentul – contestator a susținut că executorul judecătoresc și-a fundamentat executarea silita pe disp. art. 580 ind. 2 cod procedura civila, text care nu se aplica în cazul de față, iar instanța, argumentând menținerea în ceea ce îl privește a formelor de executare silită, interpretează art. 584 cod civil extinzând sfera sa de aplicare la speța lor.

Astfel, recurentul – contestator a susținut că intimatul din această cauză nu a cerut cu ocazia investirii instanței cu acțiunea în revendicare și grănițuire (unde era reclamant) ca odată cu grănițuirea să se materializeze și un gard despărțitor între proprietăți (în zona unde acesta lipsește).

Prin urmare, recurentul – contestator a susținut că la judecata cu care acesta a investit instanța de fond nu a cerut și obligarea la edificarea gardului.

Totodată, recurentul – contestator a susținut că instanța a arătat că din interpretarea art. 584 cod civil rezultă că obligația de grănițuire are două componente: reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare.

Or, în cazul lor, recurentul – contestator a susținut că nici în cadrul dosarului reînregistrat la Judecătoria Ploiești sub nr. XXXXXXXXXXXXX (reclamant G____ S______ ) și nici în prezenta contestație nu s-a făcut dovada că se impune „reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare” pentru că nimeni nu a modificat nimic.

De altfel, recurentul – contestator a susținut că expertul M______ când a efectuat lucrarea care a stat la baza sentinței definitive și irevocabile a arătat că în fapt hotarul este cel materializat prin semnele de hotar pe care însuși intimatul G____ i le-a arătat.

În încercarea de a argumenta menținerea executării silite instanța merge mai departe cu „raționamentul” și afirma că în cazul lor grănițuirea trebuie să se finalizeze „prin ridicarea unui gard de-a lungul întregului hotar”.

Astfel că, recurentul – contestator a apreciat că instanța investita cu contestația la executare nu poate adaugă la dispozitivul sentinței care se pune în executare.

Mai mult, recurentul – contestator a susținut că în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul G____ S______ nu a cerut și obligarea sa la edificarea gardului.

Or, recurentul – contestator a susținut că în cadrul contestației la executare nici el și nici intimatul nu au cerut lămurirea întinderii și înțelesului titlului executoriu și din acest motiv instanța nu putea să dea o interpretare care nu i-a fost cerută de nimeni.

Sub acest aspect, recurentul – contestator a apreciat că instanța a făcut o aplicare greșită a legii, în cauză fiind incidente disp. art. 304 pct. 6 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedura civilă.

În continuare, recurentul – contestator a susținut că, din economia textului aplicabil rezultă fără putință de tăgadă că procesul verbal de stabilire cheltuieli este etapa finală a executării unei obligații de a face sau a nu face, adică a acelei obligații pe care a indicat-o executorul judecătoresc în somația pe care o contesta .

Astfel, recurentul – contestator a susținut că a contestat și contestă în continuare și Procesul verbal de cheltuieli din data de 28.06.2012, deoarece conform art. 371 ind. 7 alin. 3 cod procedura civilă „sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii”.

În acest sens, recurentul – contestator a susținut că în procesul verbal sunt trecute următoarele sume: 2728 lei onorariu executor (la dosarul execuțional nu există dovada avansării acestei sume de către creditor).

Mai mult, recurentul – contestator a susținut că nu înțelege să achite această sumă deoarece executarea silită este nejustificată cu raportare la dispozitivul sentinței care stabilește linia de hotar pe aliniamentul 2-21-23-24-35-34-49-48-45 din expertiza M______ C_________ - D____ și prin referire la mențiunile de la pag. 3 din aceeași expertiză care face parte integrantă din sentință - fila 89 dosar instanța: „3.9. F___ de cele menționate la punctele anterioare , opinia expertului este ca hotarul dintre proprietățile pârtilor trebuie să rămână pe aliniamentul pe care s-au făcut măsurătorile, respectiv aliniamentul notat 2-21-23-24-35-34-49-48-45” și cum instanța a luat act de faptul ca pârâtul I__ C_____ (astăzi contestator) nu a acaparat nicio suprafață de teren și cum potrivit mențiunii din expertiză „3.8. Hotarul dintre proprietățile pârtilor este marcat cu gard între punctele 2-34, între punctele 34-45 existând semne de hotar reprezentate prin bulamaci, țăruși, etc.”, rezultă că executarea silita împotriva debitorului I__ C_____ nu este justificată, cum nejustificate sunt și cheltuielile de 2728 lei onorariu executor.

De asemenea, recurentul – contestator a susținut că în procesul verbal mai sunt trecute următoarele sume: 24,80 lei - emitere somație, 24,50 lei cheltuieli poștale (nu există dovezi cu privire la cuantumul și realitatea acestor sume), 500 lei onorariu avocat (se observa că cererea de executare silită este întocmită de intimat pe formularul tipizat pus la dispoziție de B__ Trifina, T_____ și G____ - filele 81 - 82 dosar și înregistrată la data de 30.05.2012 la biroul executorilor).

Mai mult, recurentul – contestator a susținut că la fila 96 dosar se poate observa o chitanță datată 8.06.2012 (deci după inițierea dosarului, fără ca avocatul să redacteze și să semneze cerere de executare) prin care nu justifică suma de 500 lei, cu atât mai mult cu cât sub această chitanță, pe copia xerox a dosarului execuțional se află o împuternicire care nu poartă semnătura creditorului G____ S______.

În aceste condiții, recurentul – contestator a apreciat că nu îi poate fi imputabilă această sumă.

Pentru aceleași considerente, recurentul – contestator a contestat și somația din 28.06.2012 și în plus, a arătat că temeiul de drept - art. 580 ind. 2 cod procedura civila se referă la îndeplinirea unei obligații de a face.

În continuare, recurentul – contestator a susținut că executorul a stipulat în sarcina sa (a sa și a numitei I__ G_______) „să îndepliniți obligația prevăzută în titlurile executorii, în sensul de a respecta grănițuirea (....) pe aliniamentul notat cu punctele 2-21-23-24-35-34-49-48-45... ".

Prin urmare, recurentul – contestator a susținut că însăși d-na executor recunoaște că nu are ce să i se impute, singura lor obligație fiind una de a respecta ceea ce de ani de zile reprezintă linia de hotar dintre proprietățile lor, așa cum de altfel, s-au făcut probele la instanța cu ocazia judecării acțiunii în revendicare și grănițuire.

Astfel, recurentul – contestator a susținut că instanța de fond când a respins acest capăt de cerere nu a avut în vedere textul pe care și-a întemeiat executarea silită executorul judecătoresc, ci argumente extrinseci cadrului execuțional stabilit de executor.

Pentru toate aceste considerente, recurentul – contestator a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecata în fond și recurs.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea I__ G_______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind ca fiind incidente disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

În continuare, recurenta – contestatoare a criticat sentința sub aspectul compensării în totalitate a cheltuielilor de judecată.

În acest sens recurenta – contestatoare a învederat faptul că instanța de fond a admis în parte contestația la a executare în ceea ce o privește, a anulat formele de executare și deși în dispozitiv se menționează vă se anulează inclusiv procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare silită din data de 28.06.2012, anularea în ceea ce o privește nu iși produce efectul.

Astfel, recurenta – contestatoare a susținut că există, în opinia sa, o vădită contradicție între considerentele sentinței (unde se argumentează de ce nu pot fi parte în cadrul raportului execuțional) și modul de redactare a dispozitivului, apreciind că prin compensarea în totalitate a cheltuielilor se ajunge practic la anularea efectelor admiterii contestației față de ea.

Astfel că, recurenta – contestatoare a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul exonerării sale de plata a ½ din totalitatea cheltuielilor execuționale stabilite de executor și obligarea intimatului la plata a ½ din cheltuielile de judecată în fond (precizate în borderoul depus în ultima ședință de judecată publică a cauzei la Judecătoria Ploiești), cu cheltuieli de judecată în recurs.

Intimatul G____ S______, față de motivele de recurs formulate de recurentul I__ C_____, în temeiul disp. art. 308 C.pr.civ., a formulat întâmpinare.

Astfel, în ceea ce privește un prim aspect, intimatul a învederat faptul că recurentul critică soluția instanței de fond pe motiv că nu au fost analizate motivele de drept invocate în analizarea contestației la executare, fiind încălcate disp. art. 304 pct.6 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Astfel, intimatul a susținut că recurentul consideră că, disp. art. 580 indice 2 C.pr.civ. sunt neaplicabile speței, deoarece acest text de lege se aplică obligațiilor de a face și concret nu se află în situația în care refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă în titlu executoriu.

Or, intimatul a susținut că, în prezentarea situației de fapt, recurentul relatează aspecte care țin de fondul titlului executoriu, însă prin contestația promovată a înțeles să conteste actele de executare și nu titlu, drept pentru care orice susțineri referitoare la titlul executoriu exced cauzei dedusă judecații.

În acest sens, intimatul a susținut că, referitor la actele de executare, în speță somația emisă la data de 28.06.2012 în dosarul de executare nr. 1805/2012 al S.C.P.E.J. Trifina, T_____ și G____, prin care i s-a pus în vedere că, în termen de 10 zile, să îndeplinească obligația prevăzută în titlu, aceasta a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, temeiul de drept reprezentându-l art. 580 indice 2 C.pr.civ., în condițiile în care prin titlu executoriu - Sentința civila nr. 7019/2010 a Judecătoriei Ploiești - s-a admis acțiunea în grănițuire formulată de către intimatul din prezenta cauză și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților.

Totodată, intimatul a susținut că, în condițiile în care grănițuirea a fost dispusă de către instanța de judecată, potrivit Sentinței civile nr.7019/2010 a Judecătoriei Ploiești, iar recurentul nu este de acord cu grănițuirea, așa cum rezultă și din procesul verbal încheiat la data de 19.10.2012 în cadrul dosarului de executare nr. 1805/2012 al S.C.P.E.J. Trifina, T_____ și G____, atunci în mod legal a fost respinsă contestația la executare.

De altfel, intimatul a susținut că în considerentele hotărârii, instanța reține că obligația de grănițuire nu se referă numai la stabilirea juridica scriptica a liniei de hotar dintre doua proprietăți învecinate, ci și la marcarea faptica a acestei linii despărțitoare, prin ridicarea unui gard despărțitor de-a lungul întregului hotar.

În atare situație, intimatul a susținut că instanța consideră că este neîntemeiată contestația la executare pe motiv ca recurentul, deși a negat ca s-ar fi opus executării silite, a recunoscut (prin răspunsurile la întrebările nr. 3, nr. 4 și nr. 12) că nu există gard continuu între proprietatea sa și cea a intimatului și că ar fi de acord cu trasarea gardului doar în prezenta unui martor și al unor reprezentați ai primăriei și ai politiei.

Astfel, intimatul a menționat că susținerile recurentului, in sensul ca nici in cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Ploiești si nici in contestația la executare nu s-a făcut dovada ca se impune „reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzătoare” sunt fără fundament, dat fiind ca prin hotărârea pronunțata în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Ploiești ce reprezintă titlu executoriu în temeiul căruia s-a procedat la executarea silită se dispune grănițuirea proprietăților recurentului si intimatului pe un aliniament stabilit printr-un raport de expertiza în specialitatea topografie efectuat de către exp. M______ C_________ - D____.

Or, intimatul a susținut că rolul executării silite consta numai în stabilirea acestei linii de hotar in mod faptic, adică delimitarea sa concretă de către executorul judecătoresc conform aliniamentul ce a fost stabilit prin raportul de expertiza topo și nu în obligarea la edificarea vreunui gard, cum afirma recurentul.

Mai mult, intimatul a susținut că, atâta timp cât prin titlu executoriu s-a dispus grănițuirea proprietăților celor doua parți, iar recurentul nu este de acord cu grănițuirea, așa cum rezultă și din procesul verbal încheiat la data de 19.10.2012 de către executorul judecătoresc, iar pe parcursul soluționării contestații, prin răspunsul la întrebarea 12 recunoaște că pe linia de hotar dintre cele două proprietăți nu se află gard și prin răspunsul la întrebarea nr. 4 este de acord ca trasarea gardului să fie efectuată doar în prezenta poliției, primăriei și a unui martor, atunci, în mod cert, sunt încălcate disp. art. 371 indice 7 C.pr.civ.

Astfel, intimatul a susținut că, având in vedere cele expuse rezulta că, criticile recurentului au rolul să inducă instanța în eroare, pentru ca, în realitate, prin executarea silita s-a solicitat punerea în executare a titlului executoriu, în speță numai grănițuirea, nu și obligarea acestuia la ridicarea vreunui gard.

Totodată, intimatul a precizat că recurentul susține prin motivele de recurs că nu s-a făcut dovada că se impune „reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare” pentru ca nimeni nu a modificat nimic, deși în raportul de expertiza s-a precizat că nu este marcat cu gard tot aliniamentul, iar punctele de hotar pe care au fost efectuate măsurătorile au fost indicate de parți, iar faptul că, ___________________________________ nu sunt delimitate prin gard rezulta chiar din răspunsurile la interogatoriu luat recurentului.

Intimatul a susținut în continuare că instanța de fond in motivare arată în mod clar că recurentul nu a dovedit îndeplinirea de bunăvoie obligației din titlu executoriu, nefiind de acord cu grănițuirea, în speță operațiunea concreta de delimitare a liniei de hotar de către executorul judecătoresc conform aliniamentului stabilit de instanța de judecata în baza raportului topo M______ C_________ - D____.

De altfel, intimatul a susținut că, în analizarea cauzei instanța se raportează și la dispozițiile de drept material aplicabile - art. 584 C.civ. - atâta timp cât prin titlu executoriu s-a dispus grănițuirea celor două proprietăți, iar executorul s-a deplasat la fata locului, potrivit procesului verbal din data de 19.10.2012 pentru a trasa la modul concret linia de hotar pe aliniamentul stabilit de instanța de judecata, insa recurentul s-a opus.

Mai mult, intimatul a susținut că executarea silită este întemeiată, deoarece recurentul nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația stabilită prin titlu executoriu de bunăvoie, ținând cont că prin titlu executoriu s-a stabilit un aliniament între cele două proprietăți ce nu este delimitat în totalitate prin gard și in cuprinsul procesului verbal din data de 19.10.2012 s-a consemnat poziția acestuia , respectiv nu este de acord cu grănițuirea.

În ceea ce privește al doilea aspect referitor la procesul verbal de cheltuieli din data de 28.06.2012, intimatul a învederat că recurentul consideră că în mod greșit instanța de fond are în vedere argumente extrinseci cadrului execuțional stabili de executor.

Astfel, intimatul a apreciat că și acest motiv de recurs este neîntemeiat, pentru ca în analizarea acestui act de executare - procesul verbal de cheltuieli din data de 28.06.2012 - instanța de fond are în vedere atât disp. art. 371 indice 7 C.pr.civ. cât și disp. art. 39 alin. 3 din legea 188/2000.

Astfel, intimatul a susținut că instanța de fond reține că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit in conformitate cu disp. art. 39 alin.3 din legea 188/2000 - executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipata a onorariului, iar onorariul avocatului a fost în mod just justificat pentru activitatea de consultanță juridică de care intimatul are dreptul să beneficieze și în cadrul procedurii de executare silit.

Mai mult, intimatul a susținut că pentru celelalte cheltuieli de executare - 24,80 lei emitere somație si 24,50 lei cheltuieli poștale - recurentul susține că nu există dovezi din care să rezulte cuantumul și realitatea sumelor, însă instanța de fond menționează că în susținerea procesului verbal de cheltuieli au fost depuse înscrisurile care justifică stabilirea acestora - filele 13-17,96.

Totodată, intimatul a susținut că, așa cum se indică și în cuprinsul procesului verbal de cheltuieli din data de 28.06.2012, la stabilirea cheltuielilor s-a procedat conform disp. art. 371 indice 7 alin. 3 C.pr.civ., art. 39 din Legea nr.188/2000 și Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJR și, dat fiind faptul că recurentul nu este de acord cu grănițuirea, fapt confirmat și pe parcursul soluționării contestației la executare prin răspunsurile la interogatoriu, atunci executarea silită este justificata și, potrivit disp. art. 371 indice 7 alin. 2 C.pr.civ., conform cărora cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului urmărit.

Având în vedere cele menționate, intimatul a apreciat că în mod legal au fost stabilite cheltuieli de executare în sarcina recurentului, atât timp cât pentru îndeplinirea titlului executoriu este necesar să fie trasat aliniamentul, în condițiile în care între cele două proprietăți nu există gard, iar recurentul și-a exprimat opinia la momentul la care executorul s-a deplasa la fața locului că nu este de acord cu grănițuirea.

Față de toate acestea, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 3522/2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul G____ S______, față de motivele de recurs formulate de recurenta I__ G_______, în temeiul disp. art. 308 C.pr.civ., a formulat întâmpinare.

În continuare, intimatul a învederat faptul că prin motivele de recurs se critică soluția instanței de fond, pe considerentul că, deși s-a admis contestația în parte și actele de executare au fost anulate în parte în ceea ce o privește pe recurenta, în mod greșit, nu a fost exonerată de cheltuielile de executare în cuantum de 1/2.

Totodată, intimatul a învederat că se susține și că instanța nu a dispus obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1/2.

Astfel, intimatul a apreciat că recursul este nefondat, având în vedere chiar considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia între care există concordanță.

În ceea ce privește un prim aspect, intimatul a susținut că instanța de fond a reținut că recurenta nu are calitate de debitor, deoarece prin titlu executoriu - Sentința civilă nr. 7019/2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - acțiunea a fost admisa doar față de recurentul - debitor I__ C_____.

Ca atare, intimatul a susținut că actele de executare silită sunt lovite de nulitate parțială, fiind emise față de o persoană împotriva căreia nu se poate desfășura executarea silită, întrucât nu are calitate de debitor.

Referitor la dispozitivul hotărârii, intimatul a susținut că instanța a dispus anularea în parte a somației nr. 1805/28.06.2012, procesului verbal de cheltuielile de executare din data de 28.06.2012 și procesului verbal din data de 19.10.2012 - acte de executare emise in dosarul nr. 1805/2012 - în ceea ce o privește pe contestatoarea I__ G_______.

Or, intimatul a apreciat că, atâta timp cât recurenta nu are calitatea de debitor, atunci actele de executare sunt anulate în parte în ceea ce o privește, însă cuantumul cheltuielilor rămâne același, deoarece acestea au fost calculate la obiectul executării și nu la numărul de debitori.

Intimatul a susținut că acest fapt rezultă din Somația nr. 1805/28.06.2012 și procesul verbal de cheltuieli de executare în cuprinsul cărora este indicat cuantumul cheltuielilor de executare ca fiind de 3.261,60 lei, iar dacă cheltuielile de executare ar fi fost stabilite pentru fiecare debitor în parte, actele de executare s-ar fi întocmit cu sume separate, însă ele au fost calculate la obiectul executării - grănițuire - și nu la câți debitori sunt.

De altfel, intimatul a susținut că în procesul verbal de cheltuielile din data de 28.06.2012 sunt evidențiate sumele ce compun cheltuielile de 3.261,60 lei, respectiv: 2.728 lei - onorariu executor (TVA inclus) - acesta fiind stabilit în conformitate cu prevederile Ordinului nr.2550/2006, în cuprinsul căruia este menționat ca pentru grănițuire - persoana fizica onorariu este de 2.200 lei, la care executorul a adăugat doar TVA-ul de 24% (24,80 lei - emitere somație - TVA inclus, 24,50 lei - cheltuieli poștale - TVA inclus; 0,3 lei - timbru judiciar; 500 lei - onorariu avocat; 14 lei - taxa timbru judiciar.

În ceea ce privește al doilea aspect, intimatul a susținut că cel de-al doilea punct al motivelor de recurs constă în faptul că instanța nu a dispus obligarea intimatului la plata a 1/2 din cheltuielile de judecată raportat la nota de cheltuieli depus la dosar.

Astfel, intimatul a susținut că potrivit acestei note, cheltuielile sunt: 194 lei - taxa de timbru plătită de recurentul I__ Constel, timbru judiciar de 0,3 lei, 500 lei onorariu avocat achitat de către recurentului I__ C_____ și suma de 20,6 lei - cheltuieli xerox.

Or, intimatul a susținut că, având în vedere că taxa de timbru și onorariu avocat au fost plătite de către recurentul I__ C_____, iar acțiunea i-a fost respinsă, instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată avansate de părți, în condițiile în care intimatul a solicitat cheltuielile de judecata în cuantum de 500 lei, contestația fiind admisă doar față de recurenta I__ G_______ și, cel mult, intimatul poate fi nemulțumit pentru ca, deși cuantumul cheltuielilor solicitate de este mai mare - 500 lei onorariu avocat - decât cuantumul ce ar fi revenit recurentei în situația în care s-ar fi dovedit că a achitat jumătate din taxa de timbru și onorariu avocat, alături de celelalte cheltuieli de xerox - 357,45 lei (14 din totalul de 714,9 lei) instanța le-a compensat în totalitate, în condițiile în care acțiunea recurentului I__ C_____ a fost respinsă.

Față de toate acestea, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.

Primindu-se dosarul la Tribunalului Prahova - Secției I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către contestatori, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Cu privire la critica recurentului contestator I__ C_____, potrivit căreia instanța a făcut o apreciere eronată a situației de fapt cu raportare la normele legale ce au incidența într-o astfel de cauză și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal în ceea ce privește situația sa, tribunalul reține că aceasta este nefondată și o va respinge ca atare.

Așa cum corect a reținut și instanța fondului, prin sentința civilă nr. 7019/26.05.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte, față de pârâtul I__ C_____, acțiunea principală formulată de reclamantul-pârât G____ S______ în contradictoriu cu pârâții-reclamanți I__ C_____ și I__ G_______, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare și s-a admis acțiunea în grănițuire, dispunându-se grănițuirea proprietăților părților, la adoptarea soluției de admitere a cererii de grănițuire instanța având în vedere raportul de expertiză topo M______ întocmit în cauză, calitatea de vecini a părților și dispozițiile art. 584 C.civ., concluzionând astfel că se impune grănițuirea celor două proprietăți „(adică trasarea liniei de hotar)”.

Ca atare, față de faptul că există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus grănițuirea proprietății contestatorului I__ C_____ de cea a intimatului Ghită S______, respectiv trasarea unei linii de hotar pe aliniamentul punctelor 2-21-23-24-35-34-49-48-45, conform planului de situație anexat raportului de expertiză în specialitatea topografie efectuat de expert M______ C_________ D____, orice apreciere legată de modalitatea în care expertul a trasat această linie de hotar sau legată de suprafața deținută de recurent sunt lipsite de relevanță și nu pot fi avute în vedere întrucât nu se poate ignora puterea de lucru judecat de care se bucură titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7019/26.05.2010.

Că era necesară punerea în executare silită a acestei hotărâri rezultă, așa cum corect instanța fondului a reținut din însăși răspunsurile la interogatoriu ale contestatorului.

Astfel, corect s-a reținut că, contestatorul nu a dovedit că și-ar fi executat benevol obligația înscrisă în titlul executoriu, conform art. 371¹ C.pr.civ., iar, la interogatoriu, deși a negat faptul că s-ar fi opus executării silite, a recunoscut (prin răspunsul la întrebările nr. 3, nr. 4 și nr. 12) că nu există un gard continuu între proprietatea sa și cea a intimatului și că ar fi de acord cu trasarea gardului doar în prezența unui martor și al unor reprezentanți ai primăriei și ai poliției.

Instanța fondului a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, atunci când a analizat condițiile legale care reglementează grănițuirea proprietăților părților, analiza sa pornind tocmai de la titlul executoriu ce face obiectul dosarului de executare silită nr.1805/2012.

În ceea ce privește critica potrivit căreia recurentul – contestator a susținut că instanța investită cu judecarea contestației la executarea silită promovată de el nu a analizat argumentele de drept pe care le-a invocat este nefondată, instanța fondului analizând contestația la executare din perspectiva dispozițiilor legale incidente în cazul executării silite, invocarea dispozițiilor art. 580² c.pr.civ. nefiind de natură a fi interpretată în sensul pretins de r