Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Recurs - Ieșire din indiviziune

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din data de 26.martie 2015

Președinte – A__________ M____

Judecător – C_________ M____

Judecător – A__________ C_______

Grefier – C______ R_____

DECIZIA CIVILĂ NR. 132 R

Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul H_____ O____, cu domiciliul în __________________________. B_______ în contradictoriu cu intimații H_____ P______, cu domiciliul în __________________________. B_______ și I____ V______, cu domiciliul în satul Zvoriștea, nr. 330, ______________________________ împotriva sentinței civile nr. 1887/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria D______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimații, lipsă recurentul H_____ O____.

Procedura de citare este completă.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul cauzei.

Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise, formulate de recurent, prin av. O______ R_____ H______, la care s-a atașat și delegația de reprezentare judiciară.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.

Intimații, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, conform motivelor invocate prin întâmpinare.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil de față;

Prin acțiunea înregistrată la această instanță cu nr. XXXXXXXXXXXXX din 28.04.2014, reclamanta I____ V______ a chemat în judecată pe pârâții H_____ O____ și H_____ P______ solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă după defunctul H_____ I___, masă care se compune din suprafețele de teren înscrise în titlurile de proprietate nr. xxxxx din 13.03.1996, nr. xxxxx din 12.05.1993, nr. xxxxxx din 23.09.2002 și o casă, imobile situate pe raza comunei Vârfu Câmpului, jud. B_______.

În motivarea cererii, reclamanta arată că dânsa și pârâții sunt moștenitorii defunctului H_____ I___ decedat la data de 24 februarie 1994, calitate care a fost stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 14 din 24 martie 2000. și că imobilul casă împreună cu suprafața de 1.379 mp teren intravilan din p.c. 1182 au fost înstrăinate de aceasta și pârâți prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 2341 din 16 mai 2002 de Biroul Notarului Public I___ A_____ din D______.

În dovedirea acțiunii a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 56 din 26 iulie 2001, certificatul de moștenitor nr. 14 din 24 martie 2000, certificat suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 14 din 24 martie 2000, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2341 din 16 mai 2002, titlul de proprietate nr. xxxxxx din 23.09.2002, titlul de proprietate nr. xxxxx din 13.03.1996, titlul de proprietate nr. xxxxx din 12.05.1993, certificat de atestare fiscală, adeverință nr. 1171 din 28.04.2014 emisă de Primăria comunei Vârfu Câmpului, jud. B_______.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu acțiunea dar nu sunt de acord cu plata cheltuielilor de judecată deoarece dânșii au achitat de două ori taxe notariale. Mai arată că H_____ O____ a fost înzestrat cu suprafața de 1,05 ha teren iar H_____ P______ cu suprafața de 1,25 ha teren.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care arată că terenul în suprafață de 22.321 mp înscris în titlul de proprietate nr. xxxxxx din 27.06.2003 nu se împarte în mod egal deoarece așa cum au arătat prin întâmpinare, pârâții au fost înzestrați de către tatăl lor care a avut în proprietate suprafața totală de 5,17 ha teren conform rolului agricol.

În dovedire a depus la dosar copie de pe rolul agricol a defunctului H_____ I___.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut prima instanță că reclamanta și pârâții sunt moștenitorii defunctului H_____ I___ decedat la data de 26 februarie 1994 cu ultimul domiciliu în __________________________. B_______ și că așa cum au arătat, reclamanta și pârâții, la primul termen de judecată, aceștia au solicitat doar partajarea terenurilor din titlul de proprietate nr. xxxxx din 13.03.1996 și titlul de proprietate nr. xxxxx din 12.05.1993, iar prin declarația dată la același termen, pârâtul H_____ O____ a arătat că nu a solicitat nicio suprafață de teren din titlurile de proprietate nr. xxxxx din 13.03.1996 și nr. xxxxx din 12.05.1993 deoarece el a fost înzestrat cu suprafața de 1,5 ha teren și că terenurile din cele două titluri urmează a fi împărțite doar între reclamantă și pârâtul H_____ P______.

În continuare a reținut prima instanță că pârâtul H_____ P______ a depus la dosar tranzacția privind partajarea terenului în suprafață de 22.321 mp teren din titlul de proprietate nr. xxxxx din 13.03.1996 și a arătat că dorește să rămână în indiviziune cu suprafața de 5.000 mp teren forestier din titlul de proprietate nr. xxxxx din 12.05.1993,așa cum reglementează disp. art. 1143 Cod civil, potrivit căruia, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune și conform disp. art. 982 alin. (2) Cod procedură civilă, dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit înțelegerii lor.

Instanța de fond a constatat că acțiunea este întemeiată, drept pentru care a admis-o având în vedere și prevederile art. 438 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit dispozițiilor legale care statuează faptul că părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor, a admite acțiunea și a dispune ieșirea din indiviziune cu privire la suprafață de 22.321 mp teren din titlul de proprietate nr. xxxxx din 13.03.1996 emis pe numele defunctului H_____ I___, conform înțelegerii dintre părți. De asemenea prima instanță a lua act de faptul că reclamanta și pârâtul H_____ P______ rămân în indiviziune cu privire la suprafața de 5.000 mp teren forestier din titlul de proprietate nr. xxxxx din 12.05.1993.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul H_____ O____, criticând – o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea în tot a acesteia pe motiv că nu este o sentință obiectivă, fiind dată fără temei legal.

Astfel, se susține faptul că recurentul a fost exclus de la tranzacția întocmită de frații săi, nefiind luate în considerare certificatele de moștenitor nr. 14/24.03.2000, certificatul suplimentar nr. 55 din 24.03.2001 și certificatul de moștenitor nr. 56 din 26.07.2001, prin care bunurile defunctului H_____ I___ se împart egal la cei trei frați. Se susține că H_____ O____ a fost exclus de la moștenire, fără a avea vreo discuție și fără a cădea de acord printr-o convenție scrisă, deși are aceeași calitate față de defunct, cea de fiu, ca și ceilalți doi moștenitori.

Se arată, în continuare, faptul că voința recurentului de renunțare s-a materializat doar printr-o declarație și făcea referire doar la diferența de 16 ari, recurentul susținând faptul că nu a renunțat niciodată la toate suprafețele cuvenite cum se arată în sentință, din titlurile de proprietate nr. xxxxx din 13.03.1996 și nr. xxxxx/12.05.1993 cu suprafața de 5000 mp teren forestier. Susține recurentul, de asemenea, că titlul de proprietate nr. xxxxx/12.05.1993, nu-l cunoaște, că a fost ascuns de către frații săi și că reclamanta deși a solicitat ieșirea din indiviziune, totuși aceasta a rămas în indiviziune cu reclamantul H_____ P______.

Se arată, în concluzie, faptul că propunerea de stabilire a cotelor părți pentru bunurile rămase după defuncții H_____ I___ și H_____ Zanaida a fost făcută în instanță de reclamanta Ilica V______, fără să existe un acord între cei trei moștenitori de drept, respectiv H_____ O____, H_____ P______ și Ilica V______, că, deși reclamanta susține că recurentul a primit cu titlu de zestre o suprafață de teren, ca, de altfel, și fratele H_____ P______ se arată că doar recurentul se impune a fi îndepărtat de la moștenire. În opinia recurentului afirmația nu are susținere legală, deoarece terenul primit cu titlu de dar de nuntă nu intra în masa succesorală, fiind atribuit pe timpul vieții părinților, care puteau să înstrăineze bunurile prin orice modalitate.

Se arată, în final , faptul că reclamanta și pârâtul H_____ P______ au folosit în ce-l privește pe recurent metode necinstite, manipulându-l, sens în care se invocă faptul că tranzacția a fost încheiată în ultimul moment, pe ascuns, între ceilalți doi moștenitori care știau că recurentul nu o poate citi în câteva momente la vârsta pe care o are, că nu toate documentele depuse la dosar erau cunoscute de către acesta și inducându-l în eroare prin aceea că i-au insuflat convingerea că renunțând la o parte din moștenire, va fi scutit de la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive se solicită ca instanța să constate că ceilalți doi comoștenitori au stabilit numai după voința și interesul lor și nu în mod legal și egal, potrivit certificatului de moștenitor, încât sentința pronunțată i-a produs o pagubă în patrimoniu și câtă vreme tranzacția nu a reprezentat un acord de voință între cei trei moștenitori, ci doar o declarație făcută după dorințele reclamantei, recurentul consideră că poate reveni asupra declarației și poate cere ca ieșirea din indiviziune solicitată să se facă conform procedurilor legale, solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței recurate.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 486 lit. d) din Codul de procedură civilă, solicită judecata și în lipsă și anexează petiției de recurs o ________ înscrisuri.

Intimații Ilcă V______ și H_____ P______ depun întâmpinare față de recursul declarat, solicitând respingerea acestuia, ca neîntemeiat, motivat de faptul că prin cererea înregistrată la Judecătoria D______, nu s-a propus înlăturarea recurentului de la moștenire, ci doar au fost stabilite suprafețele ce se cuvin comoștenitorilor, după defuncții părinți H_____ I___ și H_____ Zenaida, așa după cum au stabilit aceștia în timpul vieții.

Se susține faptul că la a doua înfățișare în instanță, recurentul H_____ O____ a declarat și susținut, prin semnătură, fără a fi obligat, indus în eroare sau intimidat, că renunță definitiv la dreptul lui de moștenire cu privire la bunurile imobile menționate prin cererea de partaj pe motiv că a fost înzestrat la căsătorie. În ce privește susținerea potrivit căreia i s-ar fi ascuns existența titlului de proprietate nr. xxxxx/1993, emis pe numele defunctului tată, H_____ I___, pentru suprafața de 5000 mp teren forestier, intimații susțin că afirmația nu este nici pe departe reală, întrucât acest imobil este înscris atât în certificatul de moștenitor suplimentar nr. 55/26.07.2001, cât și în cel cu nr. 56/26.07.2001, pentru care recurentul H_____ O____ a semnat în fața notarului și că recurentul încearcă să inducă instanța în eroare, prin prezentarea unui alt titlu de proprietate emis pe numele defunctului tată, cu privire la aceeași suprafață de pădure și pe care l-a obținut prin mijloace necinstite cu concursul celor de la primărie, titlu care se impune a fi anulat în opinia intimaților.

Intimații mai susțin și faptul că urmează ca părțile să mai procedeze la efectuarea unui alt partaj pentru terenurile rămase nepartajate din masa succesorală.

Examinând apelul, tribunalul reține că acesta nu este întemeiat, motivat de faptul că schimbarea soluției pronunțate de prima instanță, nu ar însemna altceva decât nesocotirea înțelegerii intervenite între părți la judecata în primă instanță și încălcarea voinței acestora, voință ce se prezumă a fi valabil exprimată la momentul respectiv în condițiile în care tribunalul nu a putut identifica niciun motiv plauzibil care să convingă asupra faptului că la momentul consemnării acordului de voință ar fi existat, într-adevăr, împrejurări care să pună serios la îndoială valabilitatea consimțământului la tranzacție.

În materie de tranzacționare și de învoială a părților în procesul civil, nu este neapărat obligatoriu a se respecta cotele copărtașilor în privința ieșirii din indiviziune, tranzacția judiciară putând fi făcută în orice fel de modalitate care să respecte voința părților și condițiile de formă ale legii și care să nu fie contrară moralei sau bunelor moravuri sau să fie prohibită de lege.

Cum aspectele invocate de recurent nu sunt de natură a nesocoti normele și principiile mai sus enunțate, și cum nu s-a dovedit, deși s-a susținut, existența unor cauze plauzibile privind vicierea consimțământului la momentul încheierii tranzacției, tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul și va menține hotărârea pronunțată ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurențul – pârât H_____ O____, cu domiciliul în __________________________. B_______ in contradictoriu cu intimații H_____ P______, cu domiciliul în __________________________. B_______ și I____ V______, cu domiciliul în satul Zvoriștea, ______________________________ împotriva sentinței civile nr. 1887/2014 a Judecătoriei D______, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26.03.2015.

Președinte, Judecători, Grefier,

A__________ MariaCondurache M____, A__________ CristinaCucuruz R_____

Red. jud. AC

Tehn. CR/14.05.2015/5 ex/v

Jud. fond O____ L_____