Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL O__

SECȚIA I CIVILĂ

Sentința Nr. 1680/2013

Ședința publică de la 17 Octombrie 2013

Complet Specializat în Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ C_______ Tițoiu

Asistent judiciar V_______ D_________

Asistent judiciar F_____ C_________

Grefier G_______ B________

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul C______ D. M____, cu domiciliul procesual ales la D_____ D______, __________________________. 19 , ______________, _____________ Județul O__ în contradictoriu cu pârâții M_________ Administrației și Internelor București , sector 1 , __________________________. 1A și C___ de P_____ Sectorială a M.A.I., București , _________________________. 3 sector 4 având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus de către reclamant prin serviciul registratură o cerere de repunere pe rol din partea reclamantului la data de 19. 09. 2013 ,

Instanța respinge cererea de repunere pe rol depusă la dosar de către reclamant la data de 19. 09. 2013 .

Din oficiu repune cauza pe rol .

Instanța pune în discuție excepția perimării cauzei și o reține pentru soluționare asupra excepției

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:

Prin încheierea din data de 18.04.2012 pronunțată de Tribunalul O__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată pentru fiecare dintre reclamanții B_______ D______, C______ N______, C______ D.M____, I____ H______, I_______ G____ I___, F_____ G_______, F_______ V_____, Miscu I__, N_____ D______, N______ F_____, P______ M_____, Raduică M____, R_____ M_____, S____ T____, S_____ C_________, U______ G_______.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O__, reclamantul C______ D.M____ a chemat în judecată pârâții M_________ Apărării Naționale și C___ de P_____ Sectorială a M._______________ și C___ de P_____ Sectorială a MAI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de revizuire a pensiei și menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei, anularea Hotărârilor comisiei de soluționare a contestațiilor; obligarea pârâtei la menținerea gradului militar așa cum s-a solicitat prin plângerea prealabilă și cum era menționat pe fostele decizii de pensii militare; obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr. 214/1977 plătită în luna decembrie 2010 și pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010, OUG nr. 1/2011, de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii – Decizia privind pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr. xxxxxx, a Decretului nr. 214/1977, plătiră în luna decembrie 2010 și pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010 și OUG 1/2011, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, reclamantul contestă cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare, conform precizărilor din contestația adresată Comisiei de contestații din cadrul Ministerului și nemenținerea gradului militar în capătul deciziei de revizuire a pensiei stabilită în baza OUG nr.1/2001, așa cum acesta a fost menționat pe fostele decizii de pensii militare.

La data de 20.06.2012 instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza cadrul procesual sub aspectul pasiv, de a preciza în concret ce anume drepturi salariale sau sporuri apreciază că nu i-au fost luate în considerare la calcularea cuantumului pensiei și ce dispoziții legale au fost aplicate greșit, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o, astfel că la termenul din data de 19.09.2012 s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.155 indice 1 C.p.c, în temeiul căruia s-a dispus suspendarea soluționării acesteia.

La data de 27.08.2013 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol invocând faptul că a fost publicată în monitorul oficial legea nr.241/2013 și concluzii scrise.

La data de 03.09.2013 reclamantul a formulat o precizare la acțiune prin care a solicitat anularea deciziei de revizuire și a tuturor deciziilor și hotărârilor de soluționarea a contestațiilor subsecvente, fără a învedera care este partea sau părțile cu care a înțeles să se judece în contradictoriu, sporurile și drepturile salariale care nu i-au fost luate în considerare și nici temeiurile de drept care au fost nerespectate, așa cum a dispus instanța la termenul din data de 20.06.2012. Tot la această dată a depus și concluzii scrise.

La data de 19.09.2013 instanța a respins cererea de repunere pe rol, reținând că nu au fost îndeplinite cerințele stabilite de instanță la termenul din data de 20.06.2012.

Reclamantul a formulat o nouă precizare la acțiune privind pârâții cu care a înțeles să se judece, precum și veniturile care nu i-au fost luate în considerare la data de 19.09.2013.

La data de 17.10.2013 instanța a dispus respingerea cererii de repunere pe rol formulată la data de 19.09.2013, și cum la aceeași dată s-a împlinit termenul de perimare a repus cauza pe rol din oficiu și a pus în discuție excepția de perimare, față de care reține următoarele:

Analizând cererea de repunere pe rol instanța reține următoarele:

Conform art.249 C.p.c perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifica un interes.

Din analiza acestui text de lege rezultă că un act de procedură produce efectul juridic al întreruperii perimării numai dacă aparține acelei părți care poate justifica un interes în obținerea întreruperii perimării, iar scopul urmărit prin îndeplinirea acestuia este acela de a continua judecarea procesului.

Determinarea înțelesului sintagmei “făcut în vederea judecării procesului” aparține instanțelor de judecată chemate să aprecieze în funcție de împrejurările concrete ale unei cauze, dacă prin formularea unui astfel de act procedural se dorește în mod real redeschiderea judecății pentru o finalizare a procesului sau doar înlăturarea aplicării dispozițiilor procedurale care sancționează pasivitatea părții, manifestată în decurs de un an.

Din această perspectivă relevante rămân în speță dispozițiile art.155 indice 1 C:p.c care au ca fundament măsura suspendării pronunțată de instanță la data de 19.09.2012.

Potrivit art.155 indice 1 C.p.c când constată desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda, arătând în încheiere care anume obligații. La cererea părții judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă art.1 au fost îndeplinite potrivit legii.

Rezultă că în ipoteza suspendării întemeiate pe art.155 indice 1 C.p.c reluarea judecății este dublu condiționată, și anume: 1) partea reclamantă să-și fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege ori de instanță în cursul judecății, cele care au determinat și justificat suspendarea și 2) judecata să poată continua, potrivit legii, adică să nu fi operat sancționarea perimării, până la formularea cererii de reluare a judecății.

Cum reluarea judecății este legal posibilă, în această ipoteză, numai partea reclamantă face dovada îndeplinirii obligațiilor care au determinat suspendarea, rezultă că pentru suspendările operate în temeiul art.155 indice 1 C.p.c, intenția părții de a se judeca procesul în înțelesul art.249 C.p.c rezidă din îndeplinirea tuturor obligațiilor stabilite în sarcina sa prin încheierea de suspendare.

Per a contrario o cerere de redeschidere a judecății formulată de partea reclamantă înăuntrul termenului de perimare de un an, neînsoțită de dovezile îndeplinirii obligațiilor, care au impus suspendarea nu poate avea efect întreruptiv de perimare.

Este însă posibil ca partea să se afle în imposibilitatea îndeplinirii tuturor obligațiilor stabilite prin încheierea de suspendare pronunțată în temeiul art.155 indice 1 C.p.c din motive care exclud orice culpă, însă ele însele trebuie dovedite, pentru că numai o astfel de conduită relevă intenția fermă a părții de continuare a judecății, ieșirea din pasivitate și efortul depus pentru a sesiza instanța cu o cerere de chemare în judecată în conformitate cu dispozițiile art.112 C.p.c și a finaliza procesul.

O cerere de reluare a judecății respinsă irevocabil, nu poate determina întreruperea cursului perimării, încheierea de respingere creând prezumția lipsei unei intenții reale, a părții de a continua judecata, în condițiile în care a formulat o astfel de cerere fără să-și fi îndeplinit toate obligațiile stabilite de instanță.

Prin respingerea unei astfel de cereri cauza rămâne suspendată, nu operează o repunere pe rol, iar termenul de perimare curge în continuare, astfel că numai o cerere de redeschidere a judecății, admisă de instanță ar putea produce efectul întrerupător de perimare în raport cu dispozițiile art.249 raportat la art.155 indice 1 C.p.c.

În speță relevante sunt sub aspectul scopului în care reclamantul a formulat cererile de repunere pe rol din datele de 27.08.2013, 03.09.2013 și 19.09.2013, următoarele împrejurări:

-cererile de repunere pe rol au fost formulate prin mandatar avocat-persoană cu pregătire juridică, reclamantul beneficiind de asistență juridică pe parcursul procesului;

- prin cererea de repunere pe rol formulată la data de 27.08.2013 –reclamantul face vorbire despre publicarea unui act normativ intrat în vigoare după introducerea acțiunii,

- prin precizarea din data de 03.09.2013, reclamantul nu și-a îndeplinit în integralitate obligațiile puse în vedere de instanță în sensul că nu a indicat partea sau părțile cu care a înțeles să se judece în contradictoriu, sporurile și drepturile salariale care nu i-au fost luate în considerare și nici temeiurile de drept care au fost nerespectate, referirea la dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Drepturilor Omului, nefiind de natură să suplinească această ultimă cerință, cu atât mai mult cu cât acest temei era indicat și prin cererea de chemare în judecată, pe care instanța a considerat-o informă, motiv pentru care i-a pus în vedere reclamantului să indice temeiurile de drept incidente, cu referire la legislația internă, dar și sporurile și drepturile salariale care nu i-au fost luate în considerare, încheierea de suspendare din data de 19.09.2012, nefiind atacată de reclamant în situația în care ar fi considerat că cererea sa era formală și suspendarea în temeiul art.155 indice 1 C.p.c nelegală.

-la data de 19.09.2013, instanța a respins cererea de repunere pe rol, constatând că nu s-au îndeplinit cerințele instanței, încheierea de altfel neatacată de reclamant cu recurs, alegând să formuleze la aceeași dată, o nouă cerere de repunere pe rol;

-prin cererea de repunere pe rol din data de 19.09.2013 reclamantul a încercat să precizeze acțiunea, nefăcând însă decât o enumerare a părților cu care înțelege să se judece indicând ca pârât și MAPN deși nu a fost angajat al acestei instituții, dar și o trimitere la o anexă atașată în dosar, fără a indica în concret drepturile salariale și sporurile salariale care nu i-au fost luate în considerate și nici temeiurile de drept care au fost încălcate, indicarea principiului neretroactivității, nefiind de natură să suplinească această cerință, astfel că nici prin această cerere reclamantul nu și-a îndeplinit în integralitate obligațiile puse în vedere de instanță.

-toate cererile mai sus evocate au fost formulate cu 3 săptămâni înainte de împlinirea termenului de perimare, și cu o zi anterior aceluiași termen;

-reclamantul nu a motivat prin cererile de repunere pe rol, dacă au existat împrejurări de natură să îl împiedice să formuleze precizările formulate.

În lumina celor mai sus evocate se constată că cererile de repunere pe rol formulate la data de 27.08.2013, 03.09.2013 și 19.09.2013, nu sunt de natură să producă efectul prevăzut de art.249 C.p.c pentru că nu se poate considera că au fost făcute cu intenția de reluare a judecății, ci doar în scopul obținerii întreruperii cursului perimării.

Având în vedere că nu există alte cauze de suspendare sau întrerupere a termenului de perimare, astfel că termenul de perimare s-a împlinit în data de 20.09.2012, cauza fiind lăsată în nelucrare din vina părții, care deși citată cu mențiunea de a formula o precizare a acțiunii, nu s-a conformat acestor cerințe (a se vedea în acest sens și decizia Curții de Apel C______ nr.9620/03.12.2013, pronunțată de Curtea de Apel C______ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX).

Instanța consideră că aplicarea riguroasă a unor sancțiuni procedurale, precum suspendarea în baza art.155 indice 1 C.p.c , ori perimarea cererii de chemare în judecată nu este de natură să afecteze dreptul de acces la justiție al părții reclamante, în interpretarea pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o prin jurisprudența sa, dispozițiilor art.6 din Convenție acest drept nefiind unul absolut. Se permite așadar statelor membre, ca prin norme interne să aducă limitări implicite acestui drept, proporționale scopului urmărit, acela al păstrării unui echilibru între interesele private ale părților în procesul civil și interesul general al unei bune administrări a justiției și clarificării situațiilor juridice deduse judecății, într-un termen rezonabil. Ceea ce se sancționează este inerția părții reclamante, atitudinea sa culpabilă, iar aplicarea acestor sancțiuni este previzibilă în caz de pasivitate, acordându-se un termen de un an, în cazul perimării, pentru ca partea să-și îndeplinească obligațiile privind formularea unei cereri cu respectarea dispozițiilor art.112 C.p.c, care condiționează judecarea pricinii. Perimarea răspunde așadar exigențelor unui proces echitabil.

În consecință pentru considerentele astfel cum au fost pe larg expuse, urmează ca în temeiul dispozițiilor art.252 alin.2 C.p.c să dispună admiterea excepției de perimare și să constate perimată contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția de perimare.

Constată perimată contestația formulată de contestatorul C______ D. M____, cu domiciliul procesual ales la D_____ D______, __________________________. 19 , ______________, _____________ Județul O__ în contradictoriu cu pârâții M_________ Administrației și Internelor București , sector 1 , __________________________. 1A și C___ de P_____ Sectorială a M.A.I., București , _________________________. 3 sector 4

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică din data de 17.10.2013 la Tribunalul O__.

Președinte Asistenți judiciari

A______ C_______ Tițoiu V_______ D_________

F_____ C_________

Grefier

G_______ B________

Tehnred.jud ACT

2ex.