spetza
-
kinga
Abuz de incredere. Dispunerea fara drept de bunul detinut
Fapta de a efectua, timp de trei luni, convorbiri pentru suma de peste 33 de milioane de lei de la postul telefonic dobandit o data cu cumpararea apartamentului dar ramas pe numele vanzatorului, fara a se face de catre parti demersurile necesare pentru transferul postului pe numele cumparatorului apartamentului, nu constituie infractiunea de abuz de incredere si deschide persoanei pagubite numai calea unei actiuni in daune la instanta civila, deoarece existand in contract clauza de transfer a postului, detinatorul nu a dispus de el fara drept.
Decizia Sectiei penale nr.20 din 8 ianuarie 2002
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, prin sentinta penala nr.1268 din 27 octombrie 1999, a dispus achitarea inculpatului B.P. pentru infractiunea de abuz de incredere prevazuta in art.213 C.pen. si a respins actiunea civila.
Instanta a retinut ca, la 8 aprilie 1997, partile vatamate au vandut inculpatului apartamentul lor, inscriind in contract clauza de trasfer al postului telefonic existent in apartament.
Inculpatul nu a facut demersurile necesare pentru transferul postului telefonic pe numele sau si a efectuat, in contul partilor vatamate, ramase titulare ale postului, convorbiri de la acest telefon, in perioada 15 aprilie - 7 iulie 1997, in valoare de 33.625.000 de lei.
Tribunalul Bucuresti, sectia I-a penala, prin decizia nr.152/R din 14 februarie 2000, a admis recursurile declarate de partile vatamate si a condamnat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere, cu motivarea ca inculpatul, profitand de buna credinta a partilor vatamate, a amanat intocmirea formalitatilor de preluare a postului telefonic, a dispus de acesta pe nedrept si a efectuat convorbirile telefonice mentionate.
Recursul in anulare declarat in cauza, cu motivarea ca fapta nu este prevazuta de legea penala, este fondat.
Potrivit art.213 C.pen., infractiunea de abuz de incredere consta in insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.
Pentru existenta acestei infractiuni este necesar, in primul rand, sa existe un raport juridic intre partea vatamata si faptuitor, in temeiul caruia acesta din urma dobandeste detentia bunului mobil si, totodata, are indatorirea sa-l pastreze, sa-l restituie la termenul si in conditiile stabilite ori sa-i dea destinatia indicata de cel de la care l-a primit.
Devenit detentor al bunului, faptuitorul interverteste in mod abuziv detentia intr-o stapanire deplina, comportandu-se ca si cum ar fi proprietarul acelui bun, abuzand astfel de increderea celui care i l-a incredintat.
A dispune de un bun, in sensul dispozitiilor art.213 C.pen., inseamna a face acte la care numai proprietarul bunului este indreptatit, ca, de pilda, sa-l instraineze, sa-l consume, sa-l prelucreze, acte pe care detentorul sa le faca pe nedrept, adica raportul juridic in temeiul caruia acesta detine bunul sa nu-l fi indreptatit sa le efectueze.
In speta, fapta inculpatului nu se incadreaza in prevederile art.213 C.pen. intrucat, cumparand apartamentul el a dobandit, conform intelegerii cu vanzatorii, dreptul utilizarii postului telefonic pana la definitivarea formalitatilor privitoare la titularul acestuia. Faptul ca partile vatamate nu au efectuat formalitatile legale de cedare a postului telefonic, are implicatii numai cu privire la raporturile acestora cu ROMTELECOM, precum si la cele cu inculpatul, insa litigiul survenit in aceste conditii nu-si poate afla rezolvarea decat la instanta civila.
In consecinta, recursul in anulare a fost admis, s-a casat decizia atacata si s-a dispus achitarea inculpatului in temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b C.proc.pen. si, conform prevederilor art.346 alin.ultim din acelasi cod, actiunea civila a fost lasata nesolutionata.
Fapta de a efectua, timp de trei luni, convorbiri pentru suma de peste 33 de milioane de lei de la postul telefonic dobandit o data cu cumpararea apartamentului dar ramas pe numele vanzatorului, fara a se face de catre parti demersurile necesare pentru transferul postului pe numele cumparatorului apartamentului, nu constituie infractiunea de abuz de incredere si deschide persoanei pagubite numai calea unei actiuni in daune la instanta civila, deoarece existand in contract clauza de transfer a postului, detinatorul nu a dispus de el fara drept.
Decizia Sectiei penale nr.20 din 8 ianuarie 2002
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, prin sentinta penala nr.1268 din 27 octombrie 1999, a dispus achitarea inculpatului B.P. pentru infractiunea de abuz de incredere prevazuta in art.213 C.pen. si a respins actiunea civila.
Instanta a retinut ca, la 8 aprilie 1997, partile vatamate au vandut inculpatului apartamentul lor, inscriind in contract clauza de trasfer al postului telefonic existent in apartament.
Inculpatul nu a facut demersurile necesare pentru transferul postului telefonic pe numele sau si a efectuat, in contul partilor vatamate, ramase titulare ale postului, convorbiri de la acest telefon, in perioada 15 aprilie - 7 iulie 1997, in valoare de 33.625.000 de lei.
Tribunalul Bucuresti, sectia I-a penala, prin decizia nr.152/R din 14 februarie 2000, a admis recursurile declarate de partile vatamate si a condamnat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere, cu motivarea ca inculpatul, profitand de buna credinta a partilor vatamate, a amanat intocmirea formalitatilor de preluare a postului telefonic, a dispus de acesta pe nedrept si a efectuat convorbirile telefonice mentionate.
Recursul in anulare declarat in cauza, cu motivarea ca fapta nu este prevazuta de legea penala, este fondat.
Potrivit art.213 C.pen., infractiunea de abuz de incredere consta in insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.
Pentru existenta acestei infractiuni este necesar, in primul rand, sa existe un raport juridic intre partea vatamata si faptuitor, in temeiul caruia acesta din urma dobandeste detentia bunului mobil si, totodata, are indatorirea sa-l pastreze, sa-l restituie la termenul si in conditiile stabilite ori sa-i dea destinatia indicata de cel de la care l-a primit.
Devenit detentor al bunului, faptuitorul interverteste in mod abuziv detentia intr-o stapanire deplina, comportandu-se ca si cum ar fi proprietarul acelui bun, abuzand astfel de increderea celui care i l-a incredintat.
A dispune de un bun, in sensul dispozitiilor art.213 C.pen., inseamna a face acte la care numai proprietarul bunului este indreptatit, ca, de pilda, sa-l instraineze, sa-l consume, sa-l prelucreze, acte pe care detentorul sa le faca pe nedrept, adica raportul juridic in temeiul caruia acesta detine bunul sa nu-l fi indreptatit sa le efectueze.
In speta, fapta inculpatului nu se incadreaza in prevederile art.213 C.pen. intrucat, cumparand apartamentul el a dobandit, conform intelegerii cu vanzatorii, dreptul utilizarii postului telefonic pana la definitivarea formalitatilor privitoare la titularul acestuia. Faptul ca partile vatamate nu au efectuat formalitatile legale de cedare a postului telefonic, are implicatii numai cu privire la raporturile acestora cu ROMTELECOM, precum si la cele cu inculpatul, insa litigiul survenit in aceste conditii nu-si poate afla rezolvarea decat la instanta civila.
In consecinta, recursul in anulare a fost admis, s-a casat decizia atacata si s-a dispus achitarea inculpatului in temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b C.proc.pen. si, conform prevederilor art.346 alin.ultim din acelasi cod, actiunea civila a fost lasata nesolutionata.
-
kinga
Potrivit art.213 C.pen., infractiunea de abuz de incredere consta in insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.
Pentru existenta acestei infractiuni este necesar, in primul rand, sa existe un raport juridic intre partea vatamata si faptuitor, in temeiul caruia acesta din urma dobandeste detentia bunului mobil si, totodata, are indatorirea sa-l pastreze, sa-l restituie la termenul si in conditiile stabilite ori sa-i dea destinatia indicata de cel de la care l-a primit.
Devenit detentor al bunului, faptuitorul interverteste in mod abuziv detentia intr-o stapanire deplina, comportandu-se ca si cum ar fi proprietarul acelui bun, abuzand astfel de increderea celui care i l-a incredintat.
A dispune de un bun, in sensul dispozitiilor art.213 C.pen., inseamna a face acte la care numai proprietarul bunului este indreptatit, ca, de pilda, sa-l instraineze, sa-l consume, sa-l prelucreze, acte pe care detentorul sa le faca pe nedrept, adica raportul juridic in temeiul caruia acesta detine bunul sa nu-l fi indreptatit sa le efectueze.
am aplicat prin analogie....
deci eu vad putin altfel lucruruile...
eu angajat primesc un telefon.... angajatorul imi preda pe baza de proces verbal.... deci detin telefonul in mod legal...angajatorul nu este proprietar al creditului..el are un contract de prestari servicii cu firma de telefonie mobila.... ce am insusit eu pe nedrept??? minutele?? care??? care sunt practic furnizate de compania de telefonie mobila..nu de angajator....
daca in urma verificarii numerelor rezulta ca am folosit telefonul in interes personal..decontez o parte din factura.... dar nu vad un caz penal....
Pentru existenta acestei infractiuni este necesar, in primul rand, sa existe un raport juridic intre partea vatamata si faptuitor, in temeiul caruia acesta din urma dobandeste detentia bunului mobil si, totodata, are indatorirea sa-l pastreze, sa-l restituie la termenul si in conditiile stabilite ori sa-i dea destinatia indicata de cel de la care l-a primit.
Devenit detentor al bunului, faptuitorul interverteste in mod abuziv detentia intr-o stapanire deplina, comportandu-se ca si cum ar fi proprietarul acelui bun, abuzand astfel de increderea celui care i l-a incredintat.
A dispune de un bun, in sensul dispozitiilor art.213 C.pen., inseamna a face acte la care numai proprietarul bunului este indreptatit, ca, de pilda, sa-l instraineze, sa-l consume, sa-l prelucreze, acte pe care detentorul sa le faca pe nedrept, adica raportul juridic in temeiul caruia acesta detine bunul sa nu-l fi indreptatit sa le efectueze.
am aplicat prin analogie....
deci eu vad putin altfel lucruruile...
eu angajat primesc un telefon.... angajatorul imi preda pe baza de proces verbal.... deci detin telefonul in mod legal...angajatorul nu este proprietar al creditului..el are un contract de prestari servicii cu firma de telefonie mobila.... ce am insusit eu pe nedrept??? minutele?? care??? care sunt practic furnizate de compania de telefonie mobila..nu de angajator....
daca in urma verificarii numerelor rezulta ca am folosit telefonul in interes personal..decontez o parte din factura.... dar nu vad un caz penal....
-
actor
Analogia ta e defectuoasa.
Potrivit Inaltei Curti(ca tu ai invocat-o) nu e abuz de incredere cand partile cs-au inteles ca una dintre ele sa foloseasca in interes personal postul care apartinea celeilalte.
Per a contrario, daca angajatorul nostru n-a fost de acord ca angajatul sa foloseasca in interes propriu creditul, e abuz de incredere.
Potrivit Inaltei Curti(ca tu ai invocat-o) nu e abuz de incredere cand partile cs-au inteles ca una dintre ele sa foloseasca in interes personal postul care apartinea celeilalte.
Per a contrario, daca angajatorul nostru n-a fost de acord ca angajatul sa foloseasca in interes propriu creditul, e abuz de incredere.
-
kinga
-
actor
-
observer
civil 
-
jojo
Ba da.actor wrote:daca eu iti dau o suma de bani sa-mi cumperi ceva iar tu cheltui banii in interes propriu, nu e abuz de incredere?
pt. edificare, alta situatie teoretica si conexa cu speta; angajatul imprumuta unui tert piese auto care i-au fost incredintate in depozit.
sau; angajatorul incredinteaza Kingai automobilul iar ea face turul europei...
Abuz, abuz, abuz, abuz
-
kinga
-
mariusms
Cand se da o suma de bani pentru a se cumpara ceva nu este acelasi lucru cu darea unei cartele pentru a vorbi. Pentru simplul fapt ca suma se converteste intr-o marfa. Dar vorba multa .........JOJO wrote:Ba da.actor wrote:daca eu iti dau o suma de bani sa-mi cumperi ceva iar tu cheltui banii in interes propriu, nu e abuz de incredere?
pt. edificare, alta situatie teoretica si conexa cu speta; angajatul imprumuta unui tert piese auto care i-au fost incredintate in depozit.
sau; angajatorul incredinteaza Kingai automobilul iar ea face turul europei...
Abuz, abuz, abuz, abuz
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 21 guests