Post
by leustean » 29 Sep 2006, 07:51
Adica doua actiuni conexe formeaza un singur dosar, o singura cauza in fond, in cele din urma, ca efect al conexarii.
Asadar, nu poti da in final decat o singura hotarare :
Admite actiunea principala /Respinge actiunea conexa
sau invers:
Respinge actiunea principala/Adimte actiunea conexa.
(Depinde din vina cui se pronunta divortul.)
Cand se apreciaza ca e culpa comuna se prununta in felul urmator :
Admite in parte actiunea principala/Adimte in parte actiunea conexa.
Dar concluzia este aceeasi, in toate situatiile : o SINGURA, o UNICA hotarare, chiar si in cauze conexate.
Doua hotarari in acelasi dosar nu se pot da decat cu o disjungere prealabila.
Altfel, daca nu s-ar disjunge, ar trebui sa scrie la termenul la care constata lipsa nejustificata a sotului:
Respinge actiunea ca nesustinuta si acorda termen in continuare la data de...pentru judecarea actiunii conexe.
Iar, la momentul la care se judeca actiunea conexa, se va da o noua hotarare, cu un nou numar, in acelasi dosar, in care se va solutiona actiunea conexa.
De aceea, pentru a fi evitata situatia, si pentru ca regula este ca odata pronuntata o hotarare INSTANTA SE DESESIZEAZA si nu mai poate pronunta o noua hotarare in acelasi dosar, trebuie disjunse cauzele conexate si rezolvate separat.
Este important si din punct de vedere al consecinteleor in caile de atac, daca nu s-ar proceda astfel.
Dar, in principal, argumentul pentru care trebuie procedat astfel este acela ca o hotarare judecatoreasca de solutionare a cauzei dezinvesteste instanta cu solutionarea acesteia, instanta nemaiputandu-se pronunta asupra acesteia printr-o noua hotarare.