Dar pe motivare nu te-ai uitat cum trebuie. Motivarea este conforma doctrinei citate si practicii mai vechi, pe care am expus-o mai sus. Poti sa continui cu jignirile, dar asta nu-ti va da dreptate. Of-ul tau este ca s-a gasit o speta care sa confirme inca o data ce am afirmat mai sus si nu ca se face lumina in rezolvarea acestei dispute. Pacat, te credeam mai dezghetat.IGNITE wrote:
1. IN prima speta, este clar vorba despre un politist care se afla in ti mpul sau liber, nu este in timpul serviciului, in timpul exercitarii atributiilor de serviciu sau, mai mult, nu e nici in timpul exercitarii functiunii care are un continut mult mai larg.
.......................................................................................................
IAR EU SI NERO CONSIDERAM CA ESTE SUFICIENT CA POL. ESTE IN TIMPUL SERVICIULUI PENTRU A SE AFLA IN EXERCITIUL FUNCTIUNII...printre alteltele, si pentru ca, pe plan procesual, a proba chestii de genul asta, ar fi o probatio diabolica, iar reglementarea ultrajului ar fi iluzorie. SUFICIENT, ATAT TIMP CAT NU SE TRECE DINCOLO SI SE AJUNGE IN ABUZ.
In continuare, MARIUS A SPUS CA DACA AR FI ASA CUM AM SPUS NOI, ar insemna ca POLITAIUL AFLAT IN TIMPUL SERVICIULUI, AL PROGRAMULUI, AR PUTEA FI CONSIDERAT, in mod gresit, SUBIECT PASIV, DESI EL SE AFLA LA WC, INTR UN MOMENT DE MARE INSPIRATIE (de la ex.lui MARIus cu WC ul au aparut si anumite cuvinte ale mele si exemple tipatoare...pentru ca...deh...), deci NEFACAND CEVA CARE ARE LEGATURA CU EXERCITAREA FUNCTIUNII, intrucat a te afla in exercitiul nevoilor fiziologice nu inseamna a te afla in exercitiul functiunii...
IAR NOI AM SPUS, CA NEFIIND VORBA DESPRE UN ABUZ, CHIAR SI IN ACESTE MOMENTE... POLITATIUL ESTE SUBIECT PASIV AL ULTRAJULUI.
(DE ASTA SPUN CA MARIUS FACE PE...P..TUL SI VA LASA IN BEZNA, REZUMANDU SE DOAR LA A VA SPUNE CEVA DE GENUL: "ASA E...VEDETI BA...CA E CA MINE?")
"Secţia penală a Curţii de apel
Decizie nr. 239/1996
din 26/09/1996
Speţa, prin datele şi circumstanţele ei, prilejuieşte menţiunea că infracţiunea de ultraj - prin reglementarea ei (art. 239 Cod penal) - presupune o rigoare deosebită, protecţia specială asigurată funcţionarului public purtător al autorităţii de stat aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, funcţionând numai dacă funcţionarul acţionează legal şi strict în limitele atribuţiilor sale (aceasta cu atât mai mult când este vorba de un lucrător de poliţie, procuror ori judecător), orice depăşire a acestor atribuţii şi orice abuz, făcând ca protecţia să înceteze. Într-un stat de drept numai funcţionarii publici care acţionează cu respectarea strictă a legii, se pot bucura de protecţia prin mijloace de drept penal. Orice abuz al funcţionarului, îl plasează în afara legii şi fireşte, în afara protecţiei speciale, pentru că într-un stat de drept orice abuz trebuie sancţionat şi nu protejat.”