Potrivit art.193 C.muncii "Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca".
Pornind de la aceste premise se pot incheia astfel de acte aditionale care sa prevada obligatii de natura celor stipulate de art.195 si pentru stagii de formare profesionala cu scoatere [partiala]din activitate mai mici sau egale cu 60 de zile. Evident ca s-ar impune o ponderare a perioadei de 3 ani, dar asta trebuie sa faca obiectul negocierii intre salariat si angajator.
Din punctul meu de vedere nimic nu-l impiedica pe angajator sa-i ofere salariatului cu pricina conditii mai avantajoase decat cele prevazut de art.195 chiar si pentru stagii de pregatire ce au depasit 60 de zile. Totul tine de politica de personal a companiei respective.
Dar conditii mai oneroase decat cele stipulate de art.195 mie nu mi se par acceptabile din punct de vedere legal.

Totodata, art.195 nu instituie in sarcina salariatului o obligatie de a presta obligatoriu o munca in favoare angajatorului sau pe o perioada determinata - pentru ca astfel am vorbi despre munca fortata ci reglementeaza mai degraba modalitatea de recuperare de catre angajator a costurilor ocazionate de formarea profesionala.
Si sa nu uitam ca art.195 reglementeaza doar situatia unui stagiu de formare profesionala cu scoatere [partiala] din activitate cu o durata mai mare de 60 de zile.
Pentru toate celelalte situatii in care vorbim de formare profesionala, dreptul comun este, in opinia mea, art.193 C.muncii.
Pe cale de consecinta, ceea ce ar trebui sa primeze in aceste din urma situatii este vointa comuna a partilor raportului de munca.
Parerea mea.
