Unul dintre judecatorii stapaniti de simtul justetei in drept si in justitie este acest om, autorul articolului pe care vi l-am desfasurat mai jos, aparut pe opinii.juridice.ro . Pentru putine dati avem ocazia sa "auzim" un judecator "vorbind" cu atata convingere despre felul in care morala ideala ar trebui sa vibreze pe cei care infaptuiesc in mod direct si efectiv justitia. Suna bine, suna frumos, si totusi...
Dl Gabriel Balasa va fi promovat in curand judecator la ICCJ. ICCJ, inainte de justitie, trebuie sa faca politica jurisprudentiala. Eu ma intreb, totusi, daca morala ideala mai face casa buna cu politica, fie ea si una jurisprudentiala... sau altfel spus, daca politica, fie ea si una jurisprudentiala, trebuie sa faca ori nu casa buna cu morala ideala. Temerile unui spirit pragmatic, rece si drept, cred, mi-ar da de inteles ca nu!
"12.07.2007
Judecatorul - intre litera legii si dreptate
Gabriel Balasa
Sentimentul de dreptate pe care il emite o societate este strans legat de folosirea moralei.
Morala insa este disociata intr-o morala in sens pozitiv, ca moravuri si obiceiuri ce exista la un moment dat in societate si care sunt acceptate de aceasta expres sau tacit, si intr-o morala in sens ideal care ramane totusi cea mai potrivita pentru a fi folosita ca un criteriu in identificarea acelor norme juridice ce corespund acestui sentiment de dreptate.
Din pacate, se pare ca morala pozitiva a cistigat primplanul in societatea romaneasca, lasind morala ideala in urma, acolo de unde aceasta nu mai are o buna vizibilitate, iar acest lucru se pare ca a dus la o reducere a pretentiei de legitimitate a justitiei.
Normele juridice insa si sistemele juridice trebuie sa emita in mod necesar o pretentie de corectitudine, iar aceasta pretentie este un element necesar al conceptului de drept pentru ca prin ea se instituie acea legatura dintre drept si morala care naste pina la urma sentimentul de dreptate.
Chiar daca sistemul nostru juridic romanesc emite aceasta pretentie, eu cred insa ca nu o satisface si tocmai de aceea este criticat ca un sistem juridic "imperfect" pe care toti vor sa ne ajute sa-l schimbam. Pentru ca un sistem juridic in care pretentia de justete a normelor juridice nu reprezinta o caracteristica definitorie a acestora nu poate fi considerat cu adevarat un sistem juridic.
Increderea in justitie, despre care toata lumea, vorbeste isi are originea in aceasta pretentie de corectitudine (si nu numai in ea), iar aceasta corectitudine trebuie sa existe mai ales in adoptarea unui punct de vedere intern al autoritatilor si al oficialilor ei, ceea ce inseamna ca ei nu trebuie doar sa priveasca ci si sa accepte normele ca fiind moralmente obligatorii datorita corectitudinii acestora raportata la acea morala ideala, si nu datorita unei suprematii a legii.
"Legea trebuie respectata" este un comandament asupra caruia nu trebuie sa discutam, mai ales ca legea reprezinta materialul principal pe care judecatorii il folosesc atunci cind infaptuiesc justitia.
Sunt cazuri insa cind legea in litera ei este gresita, cind aceasta litera nu concorda cu o morala ideala spre care ar trebui sa tindem. Si in aceste situatii, pentru ca noi sa castigam increderea oamenilor, trebuie ca in primul rand noi ca judecatori sa credem ca o norma, o lege este moralmente obligatorie, adica, sa credem ca aceasta este etic justificata, si in consecinta corecta si conforma cu o morala ideala, si nu doar cu o morala pozitiva si tocmai de aceea o si aplicam la un caz concret pe care-l solutionam.
Daca sunt situatii cind un judecator considera ca litera legii nu este corecta, atunci el este obligat sa treaca peste aceasta litera si sa descopere spiritul acesteia, dar nu orice fel de spirit (pentru ca mai exista si spirite "rele"), ci acel spirit conform unei juste masuri si corectitudini care sa fie caracterizate prin valorile morale.
Inchipuiti va o situatie in care un judecator vede ca o lege este proasta, ca aceasta in litera ei nu este justa, ce trebuie sa faca acesta?
Sunt multi care spun ca judecatorul nu are ce face si trebuie sa aplice legea asa cum este aceasta.
Eu spun insa ca un judecator trebuie sa aiba curajul sa treaca peste litera unei asemenea legi si sa caute corectitudinea in spiritul acesteia.
Credeti ca lucrul asupra unei legi se termina odata ce a iesit din Parlament? Nu, o lege traieste si se aplica unor situatii diverse din viata noastra si toate acestea o modifica intr-un fel sau altul, o lege nu este o litera sapata in stanca ce nu se mai sterge (ca doar vedem si noi in realitate, ca nici nu apuca sa fie publicata si este deja modificata), ci doar una care este creata pentru un scop ideal, acela de a face cit mai buna viata oamenilor dintr-o societate.
Legea a fost creata de fapt ca un mecanism de aparare al societatii.
Ceea ce este important sa stim este ca acest mecanism nu poate fi lasat in afara oricarui control iar una din modalitatile de control este si acest sentiment al justului cu, care trebuie sa rezoneze orice lege.
Si aici intervine justitia, a carei interventie nu este impotriva legii ci pentru eficientizarea acesteia. Pentru ca niciodata un judecator care cauta corectitudinea trecand peste litera unei legi si cautand spiritul acesteia, nu ar trebui sa fie judecat ca o face pentru a nu aplica o lege. Dimpotriva acesta o face pentru ca vede lipsa unei juste masuri in litera legii si simte nevoia totusi sa o aplice, iar atunci cauta spiritul acesteia pentru ca aplicarea ei sa se faca totusi in echilibru cu echitatea si binele pentru cei care vin in fata justitiei.
De aceea, toata aceasta alegere continua intre litera si spiritul unei legi trebuie sa duca la considerarea normelor juridice ca fiind moralmente juste sau corecte in primul rand de catre judecator, pentru ca acesta sa poata sa o aplice la randul sau in procesul de infaptuire a justitiei."
Judecatorul - intre litera legii si dreptate
-
jojo
Re: Judecatorul - intre litera legii si dreptate
Sunt indignata si ma revolta intrebarea domnului Balasa.parole wrote:Inchipuiti va o situatie in care un judecator vede ca o lege este proasta, ca aceasta in litera ei nu este justa, ce trebuie sa faca acesta?
Daca eu, avocat fara prea mare experienta si pretentii intelectuale, care imi permit sa nu fiu "pragmatica, dreapta si rece", stiu ca trebuie si pot ridica o exceptie de neconstitutionalitate a legii cu pricina, am pretentia ca un judecator sa nu (isi) puna asemenea intrebari.
Ce sa faca judecatorul? Sesizeze csm, mj etc, chiar nu stiu si nu ma intereseaza mai care institutii au atributia de a face propuneri legislative.
Si daca toate eforturile sunt in pustiu, aplice legea aia proasta, asa cum e.
-
parole
Re: Judecatorul - intre litera legii si dreptate
Uite jojo, de asta simt, tainic cumva, ca dl. Balasa aspira la o justitie mai degraba anglofona decat una in care, daca toate eforturile sunt in pustiu, se aplica legea proasta. Tot de asta un avocat fara prea mare experienta si fara prea multe pretentii intelectuale ar ezita de mai multe ori inainte de a emite "pretentii". Si tot tainic imi dau seama ca "idealul" d-lui Balasa nu e chiar atat de irealizabil pe cat ar parea la o aruncatura de ochi nu prea inspirata. In definitiv parca CJCE gandeste si nazuieste mai mult in engleza decat in francezaJOJO wrote: Si daca toate eforturile sunt in pustiu, aplice legea aia proasta, asa cum e.
-
jojo
Uite Parole, ca Doamne multam, e irealizabila. Idealul d-lui Balasa.
Ca daca isi realiza idealul pe parcursul carierei, la acest moment era un judecatoras de provincie cu 70 de dosare pe sedinta si intabula parcelele inscrise in titluri de proprietate. Ca promovarea in tarisoara noastra e incompatibila cu idealul, stiai nu?
Uite Parole, ca pot fi si pragmatica, rece si, recunosc, semidreapta.
De ce zic Doamne multam? Pentru ca nu traim intr-o societate ideala (nici nu stiu daca exista asa ceva), ca nu am incredere in magistrati si nici in profesionalismul lor, dar nici in libertatea si "omenia" lor.
Si atunci, in special atunci, VREAU ca judecatorul sa aplice legea.
Sa stii ca am avut mustrari de constiinta din cauza interventiei mele initiale. Stii de ce? Pentru ca, dupa bunul meu obicei, am extras din context o idee, care asa izolata pare extrem de simplista, apoi interpretarea si raspunsul meu a fost pe masura. Plus ca m-am ascuns, in mod evaziv, dupa lipsa de experienta si lacunele mele intelectuale.
Drept urmare am pus mana si am citit tot ce a scris domnul Balasa, incercand sa imi desavarsesc cultura juridica. Acum nu comentez pe larg cu ce m-am ales in urma lecturilor, voi incerca doar sa citez din memorie, ca ...alo judecatorul este un om liber, el nu renunta la libertatea si convingerile sale...
Parole, tu lasa-te pacalit, eu m-am hotarat sa fiu pragmatica.
Si dupa acest alo!!!, zice domnul Balasa aproximativ asa...puterea judecatoreasca este mai inainte de toate o garanta a exercitarii celorlalte puteri si a legitimarii acestora.
Incearca sa separe puterea judecatoreasca de cel ce o exercita. Se poate Parole?
Inca ceva. Adusei vorba despre CJCE. Fii bun si spune-mi, cine numeste judecatorii romani pt. CJCE?
P.S. Mi-au placut Gandurile de duminica ale domnului Balasa.
Cica Adi de la Valcea zicea nu trebuie sa fim mandri ca avem creier.
Si da da, iubirea nu este o simpla nevoie...
Ca daca isi realiza idealul pe parcursul carierei, la acest moment era un judecatoras de provincie cu 70 de dosare pe sedinta si intabula parcelele inscrise in titluri de proprietate. Ca promovarea in tarisoara noastra e incompatibila cu idealul, stiai nu?
Uite Parole, ca pot fi si pragmatica, rece si, recunosc, semidreapta.
De ce zic Doamne multam? Pentru ca nu traim intr-o societate ideala (nici nu stiu daca exista asa ceva), ca nu am incredere in magistrati si nici in profesionalismul lor, dar nici in libertatea si "omenia" lor.
Si atunci, in special atunci, VREAU ca judecatorul sa aplice legea.
Sa stii ca am avut mustrari de constiinta din cauza interventiei mele initiale. Stii de ce? Pentru ca, dupa bunul meu obicei, am extras din context o idee, care asa izolata pare extrem de simplista, apoi interpretarea si raspunsul meu a fost pe masura. Plus ca m-am ascuns, in mod evaziv, dupa lipsa de experienta si lacunele mele intelectuale.
Drept urmare am pus mana si am citit tot ce a scris domnul Balasa, incercand sa imi desavarsesc cultura juridica. Acum nu comentez pe larg cu ce m-am ales in urma lecturilor, voi incerca doar sa citez din memorie, ca ...alo judecatorul este un om liber, el nu renunta la libertatea si convingerile sale...
Parole, tu lasa-te pacalit, eu m-am hotarat sa fiu pragmatica.
Si dupa acest alo!!!, zice domnul Balasa aproximativ asa...puterea judecatoreasca este mai inainte de toate o garanta a exercitarii celorlalte puteri si a legitimarii acestora.
Incearca sa separe puterea judecatoreasca de cel ce o exercita. Se poate Parole?
Inca ceva. Adusei vorba despre CJCE. Fii bun si spune-mi, cine numeste judecatorii romani pt. CJCE?
P.S. Mi-au placut Gandurile de duminica ale domnului Balasa.
Cica Adi de la Valcea zicea nu trebuie sa fim mandri ca avem creier.
Si da da, iubirea nu este o simpla nevoie...
-
parole
Jojo nu cred ca printre gandurile sale duminicale dl Balasa vroia sa acrediteze o idee atat de magistra, dupa care judecatorul, intr-un impuls salbatic de libertate, ar da cu legea de pamant si ar aplica rodul arbitrariului vointei sale. Ba din contra, desi n-o zice expresis verbis dl Balasa, judele nu va refuza pur si simplu sa aplice o lege anume si atat, pentru ca e, pe drept cuvant, imorala! Judele va inlatura o lege, romaneasca hai fie spus in trecat, si va aplica o alta, o lege lato sensu pe care judele o va deduce intelepteste din mustoasa jurisprudenta europeana, fie ca-i comunitara, fie ca-i a drepturilor omului.JOJO wrote:
Si atunci, in special atunci, VREAU ca judecatorul sa aplice legea.
Eu jojo, sincer ma gandesc, de ce unii ajung sa tina cu atata ravna si ingustime de sensul rigid si idiot al unei legi! Avocatul, da, ca profesionist pur sange, isi apara interesul de moment chiar si sustinand un sens rigid si idiot al unei legi care nu face altceva decat sa cangreneze! Dar legea are si alte sensuri, mai frumoase, si care nu reies musai dintr-o interpretare de cal a legii. Sensul frumos al unei legi poate deveni chiar aplicarea legii in sine prin inlaturarea sensului, rigid, prostesc, putred, literal adica.
Iar CJCE e o curte inteleapta! Cine numeste un judecator roman la CJCE nu importa. Acel Cine in Europa nu importa. Daca ma intelegi...
si da, iubirea e si o nevoie
-
Today
Re: Judecatorul - intre litera legii si dreptate
8O 8O 8O si in continuare.
"12.07.2007
Judecatorul - intre litera legii si dreptate
Gabriel Balasa
Sentimentul de dreptate pe care il emite o societate este strans legat de folosirea moralei.
Morala insa este disociata intr-o morala in sens pozitiv, ca moravuri si obiceiuri ce exista la un moment dat in societate si care sunt acceptate de aceasta expres sau tacit, si intr-o morala in sens ideal care ramane totusi cea mai potrivita pentru a fi folosita ca un criteriu in identificarea acelor norme juridice ce corespund acestui sentiment de dreptate.
Din pacate, se pare ca morala pozitiva a cistigat primplanul in societatea romaneasca, lasind morala ideala in urma, acolo de unde aceasta nu mai are o buna vizibilitate, iar acest lucru se pare ca a dus la o reducere a pretentiei de legitimitate a justitiei.
Normele juridice insa si sistemele juridice trebuie sa emita in mod necesar o pretentie de corectitudine, iar aceasta pretentie este un element necesar al conceptului de drept pentru ca prin ea se instituie acea legatura dintre drept si morala care naste pina la urma sentimentul de dreptate.
Chiar daca sistemul nostru juridic romanesc emite aceasta pretentie, eu cred insa ca nu o satisface si tocmai de aceea este criticat ca un sistem juridic "imperfect" pe care toti vor sa ne ajute sa-l schimbam. Pentru ca un sistem juridic in care pretentia de justete a normelor juridice nu reprezinta o caracteristica definitorie a acestora nu poate fi considerat cu adevarat un sistem juridic.
Increderea in justitie, despre care toata lumea, vorbeste isi are originea in aceasta pretentie de corectitudine (si nu numai in ea), iar aceasta corectitudine trebuie sa existe mai ales in adoptarea unui punct de vedere intern al autoritatilor si al oficialilor ei, ceea ce inseamna ca ei nu trebuie doar sa priveasca ci si sa accepte normele ca fiind moralmente obligatorii datorita corectitudinii acestora raportata la acea morala ideala, si nu datorita unei suprematii a legii.
"Legea trebuie respectata" este un comandament asupra caruia nu trebuie sa discutam, mai ales ca legea reprezinta materialul principal pe care judecatorii il folosesc atunci cind infaptuiesc justitia.
Sunt cazuri insa cind legea in litera ei este gresita, cind aceasta litera nu concorda cu o morala ideala spre care ar trebui sa tindem. Si in aceste situatii, pentru ca noi sa castigam increderea oamenilor, trebuie ca in primul rand noi ca judecatorii sa credem ca o norma, o lege este moralmente obligatorie, adica, sa credem ca aceasta este etic justificata, si in consecinta corecta si conforma cu o morala ideala, si nu doar cu o morala pozitiva si tocmai de aceea o si aplicam la un caz concret pe care-l solutionam.
Daca sunt situatii cind un judecator considera ca litera legii nu este corecta, atunci el este obligat sa treaca peste aceasta litera si sa descopere spiritul acesteia, dar nu orice fel de spirit (pentru ca mai exista si spirite "rele"), ci acel spirit conform unei juste masuri si corectitudini care sa fie caracterizate prin valorile morale.
Inchipuiti va o situatie in care un judecator vede ca o lege este proasta, ca aceasta in litera ei nu este justa, ce trebuie sa faca acesta?
Sunt multi care spun ca judecatorul nu are ce face si trebuie sa aplice legea asa cum este aceasta.
Eu spun insa ca un judecator trebuie sa aiba curajul sa treaca peste litera unei asemenea legi si sa caute corectitudinea in spiritul acesteia.
Credeti ca lucrul asupra unei legi se termina odata ce a iesit din Parlament? Nu, o lege traieste si se aplica unor situatii diverse din viata noastra si toate acestea o modifica intr-un fel sau altul, o lege nu este o litera sapata in stanca ce nu se mai sterge (ca doar vedem si noi in realitate, ca nici nu apuca sa fie publicata si este deja modificata), ci doar una care este creata pentru un scop ideal, acela de a face cit mai buna viata oamenilor dintr-o societate.
Legea a fost creata de fapt ca un mecanism de aparare al societatii.
Ceea ce este important sa stim este ca acest mecanism nu poate fi lasat in afara oricarui control iar una din modalitatile de control este si acest sentiment al justului cu, care trebuie sa rezoneze orice lege.
Si aici intervine justitia, a carei interventie nu este impotriva legii ci pentru eficientizarea acesteia. Pentru ca niciodata un judecator care cauta corectitudinea trecand peste litera unei legi si cautand spiritul acesteia, nu ar trebui sa fie judecat ca o face pentru a nu aplica o lege. Dimpotriva acesta o face pentru ca vede lipsa unei juste masuri in litera legii si simte nevoia totusi sa o aplice, iar atunci cauta spiritul acesteia pentru ca aplicarea ei sa se faca totusi in echilibru cu echitatea si binele pentru cei care vin in fata justitiei.
De aceea, toata aceasta alegere continua intre litera si spiritul unei legi trebuie sa duca la considerarea normelor juridice ca fiind moralmente juste sau corecte in primul rand de catre judecator, pentru ca acesta sa poata sa o aplice la randul sau in procesul de infaptuire a justitiei."
De la ultimul rand pe care l-am facut bold m-am plictisit sa mai fac bold la aberatii.Ce morala disociata?Ce-i aia morala pozitiva si ce-i aia morala ideala?
Morala e una singura si e formata din ideile comune despre bine si rau care se regasesc in constiintele individuale si formeaza constiinta unui popor , intr-un moment al evolutiei sale.Simpla definitie a moralei face ca disocierea sa ramana fara "obiect", ba chiar sa creeze confuzie in randul celor care nu au clara in minte notiunea.
Si toate judecatile bazate pe aceasta gaselnita de morala disociata sunt complet aiurea.
Iar modul de adresare seamana cu cel din cartile de popularizare a stiintei-adica luati un pic de ceva si completam cu restul.Suna bine, da?Am folosit termeni stiintifici?Asa, bravo!Nu va obositi sa analizati!
Lasand gluma la o parte, multe afirmatii n-au logica si chiar isi dau cu stangunn dreptun.
Iar textul in ansamblu nu spune nimic cu adevarat important.Ba chiar denota superficialitate si "scartaiala" in intelegerea fenomenului juridic in ansamblul sau.
Restul e folclor.
As mai critica, dan mi-e lene la cate sunt de spus aici.
E varza!
-
Today
8Oparole wrote:Tu nu ai logica today, n-ai logica gandurilor duminicale!
La o replica atat de argumentata, zic ca da, ai dreptate.Continua, da, absolut, nu am cum sa te combat... ideile lui G.B. sunt ncalean care aduce marile schimbari in mentalitate si nu numai.
Nu am spus ca omul asta nu are intentii bune.Are.Dar nu conteaza pt. ca e departe si de intrebarile pe care trebuie sa si le puna, daramite de solutii in ceea ce dezbate.Ma raportez doar la articol si la titlul lui -pt. care, un no comment suplimentar.
nDl Gabriel Balasa va fi promovat in curand judecator la ICCJn.Asta ma umple de sperantza!
Pa-role!
-
gavril
-
jojo
Ce va face judele Parole? Va deduce intelepteste sau va aplica iute si degraba dreptul comunitar? Tu ce zici? Eu...ca hai sa fim seriosi.parole wrote: Judele va inlatura o lege, romaneasca hai fie spus in trecat, si va aplica o alta, o lege lato sensu pe care judele o va deduce intelepteste din mustoasa jurisprudenta europeana, fie ca-i comunitara, fie ca-i a drepturilor omului.
Apoi sa vezi ce-i mai place avocatului aluia pur sange principiul invocabilitatii dreptului comunitar.
Importa, altfel CINE n-ar fi fost chemat sa adere. Si trag nadejde ca banui ale cui au fost interesele cand s-a hotarat ca CINE sa se integreze.
Asa fiind, vrei sa ma intelegi?
Stii cum e Parole? Gandurile de duminica ale d-lui B se cam infratesc cu postarile de sambata ale houdinilor..lipsessc doar fanteziile mele de vineri.
Nu, iubirea nu e o nevoie. Confunzi iubirea cu altceva, care adevarat, initial este o nevoie, apoi devine arta.
Nu ma risc sa argumentez, ca ma baneaza.
-
fanfanlatulipe
-
kinga
fanfanlatulipe wrote:damn it! tocmai cand discutia incepuse sa devina interesantaJOJO wrote:
Nu, iubirea nu e o nevoie. Confunzi iubirea cu altceva, care adevarat, initial este o nevoie, apoi devine arta.
Nu ma risc sa argumentez, ca ma baneaza.
domle... treci la procedura civila...
lasa ... hmmm.....discutiile de duminica...
-
jojo
Who is online
Users browsing this forum: No registered users and 1 guest